Curentul, ianuarie 1943 (Anul 16, nr. 5352-5372)
1943-01-11 / nr. 5352
10 paging Adunarea soc. de Radiologie şi electrogie medicală Societattea de radiologie şi electrolgie din România şi-a ţinut adunarea ordinară sub preşedinţia d-lui medic colonel dr. V. Iortescu şi adunarea generală sub preşedinţia d-lui medic general dr. G. N. Giurea, preşedintele de onoare al societăţii. La începutul şedinţei şi limnţiii fiice, d. colonel dr. V. Ionescu a adus pios omagiu d-lului Stelian Gavrilescu din Galaţi, membru activ al societăţii decedat în luna Noembrie. Au urmat comunicările d-lor . conferenţiar dr. E. Lazeanu şi dr. I. Aluineanu asupra iimaginalor hidrocerbce în fosa tiliacă dreaptă şi ale d-relor: dr. P. Raiman şi dr. L Bandelescu asupra unui caz de diverticul exagerat în o treime inferioară a esofaguluii. După votarea nouillor membri d. preşedinte a tălcuit o dare de seamă asupra activităţii societăţii în anul expirat iar după constiituirea biroului adunării generale şi după darea de seamă a secretariatului general a casierului şi bibliotecarului s’a procedat la votarea noului comitet pe anul 1943 find aleşi d-nii : dr. G. Găteschi preşedinte, dr. J. Durmitrescu vilce-preşedinte pentru Capitală, dr. V. Tiţescu vice-preşedinte pentru provincie, dr. S. Sfinţescu secretar general, dr. T. Niculescu casier, dr. T. Roxin bbliotecar, dr. O. Vasilescu şi d-r. dr. I. Alumneanu secretari de şedinţă. Ostaşii de pe front mulţumesc celor de acasă Sublocotenentul I. Dulămiţă, diintr-o unitate de undeva de pe frontul Volga, ne-a trimis scrisoarea ce urmează drept mulţumire în numele ostaşilor de pe front îmbrăcaţi de iarnă prin sprijinul binevoitor al celor ce au ajutat cu obolul lor, la mărirea fondului „Darul Ostaşului”. Scrisoarea arată din plin, că inima caldă a ostaşului nu uită să fie recunoscătoare faţă de cei de acasă, care se îngrijesc de soarta luptătorilor şi fac să le fie mai uşor simţită iarna grea diin stepele Rusiei, lat-o : „IUBITA SORĂ ROMÂNCĂ, Iţi scrim, într’o zi de mare bucurie pentru soldaţii mei, de undeva de pe malul îndepărtatei Volga, de acolo unde fraţii tăi luptă pentru făurirea unei noi Românii. Astăzi, într'o zi de ger cumplit, pe un drum îngheţat din stepă, a sosit aproape de tranşee o maşină încărcată cu îmbrăcăminte de iarnă dela „Darul Ostaşului". S’au împărţit scldaţilor, căciuli, capişoane de lână, mănuşi, cojocele, flanele, genunchiere şi ciorapi de lână. I.am văzut cum şi-au primit fiecare darul, l-au îmbrăcat şi a început să joace de bucurie, cu gândul la cel din ţară, care n'au uitat cel de al doilea duşman al nostru prin meleagurile acestea îndepărtate şi pustiite , fragul îmbrăcămintea de iarnă a adus în tranşee un val de căldură împotriva gerului năprasnic şi a crivăţului turbat ce ne biciueşte trupul ziua şi noaptea mai ales, un văl de căldură pornit din vatra ţăriii viselor noastre, acolo unde tu soră româncă ţi-au sacrificat din timpul liber şi ai împletit în seri târzii haină caldă pentru fratele tău-ostaşul de pe front. Bucuria soldaţilor n’am putut s’o las nemărturisită. De aceea îţi trimit caldele lor mulţumiri pornite din sufletul care tot ziua Naşterii Domnului stă de strajă cu arma în mână, împotriva celor fără Dumnezeu. Tuturor, ţie îngeraş mic din şcoala primară, care ai împletit lucrări de iarnă, cu mânuţa ta mică, în seri târzii, aproape adormită; ţie fată brună cu ochii căprui, care după terminarea lecţiilor ai împletit cu gândul spre nesfârşitul zărilor, unde fratele tău înfloreşte hermina zăpezii cu purpura sângelui său; Domniei- Tale Doamnă care după grija _a şi munca unei zile întregi ai mai adăugat şi această trudă şi ţie bunicuţă cu păr de nea, care la lumina lămpii te-ai trudit cu ajutorul ochelarilor, să ne faci o haină caldă, vă mulţumim cu toată sinceritatea şi căldură sufletelor noastre. Cu gândurile spre ţara viselor noastre de totdeauna vă asigurăm că am înţeleg sensul muncii voastre şi dorindu-vă Sărbători fericite" vă zicem: „Să trăiţi surori românce din ţara Cosinzenelor !“ Pe front, la 12. XII. 1942 Subit. I. Dulămiţă O fioroasă crimă in județul Ismail ISMAIL, 8. — In ''timp ce platonierul Halbem, șeful postului de jandarm, Cişmichioi, patrula pe traseul cft*., în dreptul cantonului 211, a fost informat de femeia Nădejdea Mocartu, soța cantonierului, că în mijlocul lacului Cahul s’ar găsi un cadavru. Cu ajutorul mai multor jandarmi, cadavrul a fost scos la mal, constatându-se că era al unei femei, având id jurul gâtuită un batic strâns și înnodat de două ori, fapt care excludea ipoteza unei siucideri. Convingându-se că este vorba de o crimă prin strangulare, energicul șef de post a început primele cercetări, pentru a identifiica victima, anunţând totodată şi parchetul de cele descoperite. Deşi timp de câteva luni nr fusese înregistrată noi o dispariţie, anchetatorii au putut rezolva enigma, datorită unei convorbiri între primarul comunei şi locuitorul FT colac Be- Le«i, care s» plâns că i-a fugit fiica, întrucât suszisul locuitor nu s’a prezentat la post pentru a reclama această disparţie, bănuelile prof. Holbau, s'aiu îndreptat asupra lui. Din informaţiumile căpătate dela vecini, s’a aflat că Nicola« Belied trăia, de mai mulţi anii în concubinaj cu femeia Vasilca Uram, care avea ură pe fată şi nu scăpa nici un prilej ca s’o bată şi s’o persecute. Pentru a lămuri misterul crimei, s’a procedat la arestarea lui Neculae Belied şi a concubinei sale Vasilica Uram, care, după primele clipe de tăgăduitură si-a recunoscut fapta. Această crimă a produs o adâncă impresie asupra locuitorilor din Cișmichioi, care au încercat să linșeze pe cei doi criminali. -----OXOXOXOX • xoxoxoxo—— 50 ani de la fabricarea primei foi de aluminiu. In anul 1912 a reuşit pentru prima oară, după experienţe îndelungate in Germania fabricarea foliilor de aluminiu. Intre timp preţul foliilor de aluminiu a scăzut la un sfert, iar grosimea la jumătate şi chiar mai puţin, producţia urcându-se multiplu. Folia de aluminiu a cucerit, îndeosebi după primul războiu mondial, din ce în ce mai multe domenii de întrebuinţare. Astfel a fost folosită de preferinţă la împachetarea ţigărilor, ciocolatei etc. Berliner îlluftrierte Zeitung Cea mai mare ilustraţie actuală din lume Fiecare săptămână un număr cu fotografii captivante despre întâmplările din zilele noastre şi fotoreportagii din toată lumea. Se obţine pretutindeni. In caz contrar, a se adresa la Cartea Românească, Bucureşti RL Regele Carol I, 3—5 I 'V în iarar Ion Varvara s'a pomenit oglinzii. Din bucătărie se preling pe sub uşi mirosuri grele, de untură încinsă Toată viaţa celor trei odăi, în care caloriferul pocneşte scurt, la intervale egale, ca nişte castane coapte pe jăratec, s'a adunat In jurul plitei mari din bucătărie. Casa a rămas pustie, izolată de sgomotele oraşului prin negura care se îngroaşă pe străzi, ca un fum. Ion Varvara şi-a cetit gazeta de seară, la lumina scăzută a lămpii cu abajur din sufragerie. Cele douăzeci şi patru de pagini ale numărului festiv i-au furat mai mult timp ca de obiceiu şi ceasul tirolez, cu pasărea apărând la fiece sfert de oră din cutiuţa de lemn negru ,1-a surprins cântând de unspezece ori refrenu-1 învechit. într'un târziu s'a ridicat greoia din fotoliul primitor, dar în loc să pornească spre dormitor, deschise cu o mişcare automată uşa băii. „Lumina albă a încăperii l-a făcut să-şi ferească ochii, strângându-şi pleoapele. Apă caldă nu mai era demult. Se aplecă totuşi până la robinetul ce deservea vama, îl desfăcu, ascultă o clipă şuvoiul apei, apoi — fără să-şi dea seama ce face , închise robinetul, se îndreptă din șale şi se opri în faţa oglinzii. La început, Ion Varvara nu s'a recunoscut. I-au trebuit minute întregi, ca să-şi dea seama că obrazul acela asprut de necazuri, care îl privea puţin opac din apele limpezi ale oglinzii, este al său. Aşa s'a descoperit odată, cu mulţi ani în urmă, într’o primăvară hotărâtoare pentru viaţa-i de mai târziu, când — suflând în spuma dintr'o halbă — şi-a găsit chipul micşorat în luciul întunecat al băturii. Era într'un revărsat de ziuă, după mai multe nopţi pierdute în tovărăşia lăutarilor şi a lichidului amăgitor. Un dor de viaţă uşoară îi răvăşise în acei ani inima şi dacă în ceasul tulbure al dimineţii nu s'ar fi întâlnit cu sine, în oglinda cât un bănuţ răsărită între buzele paharului, cine ştie ce s'ar mai fi întâmplat ? Cine fusese străinul care l-a privit, mustrător şi blând, din fundul halbei? Ion Varvara s-a întrebat de multe ori, mai târziu când mintea i se limpezise de aburii alcoolului, care este adevărata faţă a omului , cea pe care şi-o cunoaşte din confruntările zilnice cu oglinda, sau aceea care se întâlneşte uneori, în clipe de singurătate sufletească ? Acasă şi la birou, a purtat de atunci în sine îndoiala, dacă el, Ion Varvara este una şi aceeaşi persoană cu chipul ale cărui priviri nu le va uita cu uşurinţă. Cum avea destulă vreme de pierdut cu gândurile, în anii ce-au urmat căsătoriei sale cu Porumbiţa contabilului dela primăria de galben, s'a pomenit de câteva ori filosofând despre om și ale lui. Termenul nu este al său. 1-1 descoperise Porumbița, într'o după amiază, sub nucul din ograda socrilor, când mirată de deșteptâciunea lui, a exclamat, cu mâna dusă la gură : — Mânca-l-ar mama, cum filosofează... Ion Varvara nu făcuse altceva, decât să-şi convingă neştiutoarea tovarăşa de viaţă că nu suntem nici ceea ce lumea ne crede, nici măcar ceea ce ne credem noi. Adevărul trebue să fie undeva între ele, pentru că aşa este clădită viaţa, să-şi aleagă totdeauna drumuri mijlocii. Apoi s-au uitat toate. Din impiegat stagiar, Ion Varvara a ajuns subşef de birou cu două gradaţii, casele socrilor au fost scoase la mozart, Porumbiţa — din subţire şi străvezie cum era — s'a făcut voinică şi poruncitoare, iar singurătatea lor dintru început a fost întreruptă de cei trei copii, care au venit unul după altul, ca iepurii. Nu i-a mai rămas timp pentru filosofie și alte nimicuri nefolositoare. S'a trezit într'o bună zi măcinat de grijile traiului, luptând pentru o diurnă, sbătându-se pentru câteva ore suplimentare, spre a peteci lipsurile tot mai arzătoare ale gospodăriei. Fetele crescuseră şi piuitul lor se preschimbase în pretenţii insistente. Când cea mai mare s'a măritat, Ion Varvara — aşa modest cum era — i-a dat zestre un dormitor de stejar, albituri din cea mai fină olandă şi douăzeci de mii, bani lichizi. A doua n'a fost nici ea mai puţin norocoasă. Cu împrumutul contractat la asociaţia slujbaşilor publici, i-a mobilat o căsuţă la Craiova, cu două încăperi, bucătărie şi verandă. Cea mai mică... Lui Ion Varvara i se pare că-i aude glasul prin pereţi, tocmai de la bucătărie. Se gândeşte cu strângere de inimă la ultima dintre fete, pe care destinul pare-se că n'o iubeşte îndeajuns. Ce mai are să-i dee dacă, la anu', doctorul care o curtează de câteva luni, va veni s'o ducă la Bacău, unde e Intern al spitalului de stat ? Vede oglinda din faţă aburindu-se pe o porţiune de mărimea palmei şi abia atunci îşi dă seama că a oftat, din adâncul fiinţei. Nu se miră deloc că imaginea din oglindă e ceţoasă şi imprecisă. Ar trebui să-şi plimbe palma peste îngheţul ei nepăsător, ca s-o limpezească, asemenea unui portret vechiu pe care îl ştergi după mulţi ani de colbul aşezat în straturi subţiri peste umbrele chipului. Dar Ion Varvara se teme de necunoscutul care l-a întâmpinat adineaori, în lumea din spatele oglinzii. Ar vrea să amân clipa reîntâlnirii, să fugă de ea, să răsucească butonul electric, să se cufunde în întunerecul catifelat, care să-i înghită formele şi gândurile, nedumerirea şi sentimentul de inutilitate ce-l încearcă în această noapte de revelion, mai pustie decât cele de până acum. Dar sticla din faţă se luminează treptat, ca un desgheţ de heleşteu câmpenesc, şi Ion Varvara rămâne singur cu sine, înspăimântător de singur. De sub halatul ros al mânecei se vede cămaşa de noapte oltenească, albă şi brodată cu arniciu. Deasupra ei, un gât pleşuv şi uscat porneşte subţire, apoi se frânge la jumătatea drumului, pentru a sprijini un obraz, altul decât şi-l credea Ion Varvara. Şi?... De când are figura asta îngheţată, sură ? Din adâncimea privirilor se uită la el ochi şterşi, cânepii. In jurul ochilor durerile s'au uscat, prefăcându-se în şanţuri brăzdate parcă de un căruţaş al destinului. Colţurile buzelor sunt căzute, de parcă firul de optimism care le ţinuse drepte şi zâmbitoare, s'ar fi rupt dintr'odată Mâinile pe care le trece peste faţă, ca pentru a se convinge că imaginea din oglindă nu este doar arătare, ci obrazu-i adevărat, sunt mâini noduroase şi ofilite. Mâini de om care a ieşit înfrânt din trânta cu viaţa... Când s'au întâmplat toate acestea ? Ion Varvara stă în fiecare dimineaţă un sfert de ceas în faţa oglinzii, bărbierindu-se cu mişcări îngrijite, de om ordonat. Până azi n'a observat însă schimbările petrecute pe faţa lui, pe care o privise fără s'o vadă, o pipăise fără s’o simtă. Când a început să i se rărească părul din creştet, când au apărut ridurile din colţul ochilor, când i s'a veştejit fruntea şi gura ? Ion Varvara se gândeşte la chipul său de altădată, când pântecos şi iubitor de băutură, se oprea în faţa tarabei de la Moşi, cu oglindă mare de bălciu în fundul ei, pentru o plăcintă fierbinte pe care o plătea cu un gologan. Cum era omul care îi răspundea zâmbind din oglindă? Trăia atunci din plăceri culese pe unde putea şi fruntea îi sclipea de tinereţea care svâcnea în toată, fiinţa lui de om încrezător în destin. Niciodată nu s'a temut de bătrâneţe. S’a gândit la ea cu seninătate, chiar cu o uşoară nerăbdare, de câte ori îşi amintea că pensia va lua locul lefei, un trai mnai tihnit va pune capăt orelor fixe de birou. condicel (Continuare în pag. 5-a) Oglinda Schiţă de George Sbârcea Curentul ANUL XVI, No. 5352,- Luni II Ianuarie 1943 Claviaturii Italia lui Muamolini, văzută de un pictor român Revista italiană „Tempo" in limba română, închină ultimul său număr (care este chiblu) celor douăzeci de ani ai Regimului Fascist. Din vastul material literar și ilustrativ publicat, desprindem mărturia tânărului pictor român Eugen Drăguţescu, care, printr’un articol purtând titlul de mai sus şi prin nenumăratele sale desene publicate, participă la sărbătoarea biruinţii ideilor mussalieniene. Din restul bogatului sumar, notăm : Numeroase fotografii cu privire la evenimente militare şi civile româneşti precum şi următoarele articole : Două decenii de regim fascist; Sindicate şi corporaţii ; lucrări publice; bătălia grâului ; Asanarea mlaştinilor pontine ; Asaltul împotriva latifundiilor; Autarhia ; Legislaţia socială ; Reforma codului penal ; Asistenţă şi prevedere ; Pentru familiile din popor ; Pentru sănătatea copiilor ; împăcarea cu Vaticanul şi politica religioasă ; Ducele şi poporul ; „Iluovo" ; Poporu italian va face imperiul să rodească prin munca sa ; Campania din Etiopia ; Albania ; Şcoala şi cultura ; Politica externă a fascismului ; Italia pregăteşte opere de pace, Naţiile democratice pregătesc războiul ; De ce luptă Italia 2 ; Doi ani de război • Opere de binefacere, nu flori, de Marino Moretti. „Teatrul Şcolar*’ Se numeşte interesantul volum apărut de curând în vitrina librăriilor şi datorit d-lui N. C. Balasiu. Cartea cuprinde numeroase sfaturi şi scenete, care pot fi uşor reprezentate. „A. B. C noua editură de la Craiova anunţă pe 1943—1944, apariţia unor Interesante opere de : London, Kipling, Blood, Poe, Joyce, etc. Noua editură, însă, n’a programat nici ui român. De ce ? Pe urmele lui Don Quijote se numeşte interesantul şi elegantul volum scos, zilele acestea, de sub tipar, de către eruditul profesor Al. Popescu-Telega, cunoscutul nostru hispanist. Volumul cuprinde interesante discuţiuni asupra figurii marelui cavaler al idealului, cât și inedite studii despre înrudiri şi apropieri între folklorul nostru și cel iberic. Stilul cursiv, face lectura foarte agreabilă. La zi Oameni şi invenţii Cum au trăit oare, fără atâtea născociri tecnice, bunicii noştri, şl Încă mal vârtos bunicii bunicilor noştri ?... Mai fără confort, nici vorbă ; dar Sntr’un ritm de viaţă potolit, când neurastenia, spleenul, surmenajul şi alte prihaze ale secolului nostru, nu figurau In dicţionare. Cum scoteau ei sarmalele gustoase şi cârnaţi ce azi nu se mai pomenesc, doar din satâr, târâ maşinile acelea de măcinat, din care carnea iese Încinsă şi stoarsă de suc ca nişte crântei ?... Cum scoborau ei boloboacele pline pe gârleciul beciurilor, şi nu pompau băuturile, nu le trăgeau pe moţurile acelea de cauciuc din care se fac galoşii ? Cum călcau gospodinele cu cârbunaşi de mangal, neştiind încă ce e priza electrică ?... Cum işi sulimeneau ei încălţămintea cu vax, ţâră atâtea dichisuri ca acum, fără să se cocoaţe ca găinile în pătul, la prăvăliile acelea care se dolamă lustragerii ?— Cu mai multă zăbavă și muncă !... Omul făcea scurtă la mână, tocând cu satârul; căpăta vătămâtură urnind boloboaceie; își oblojeau tâmplele cu felii de cartofi ori varză murală, călcând cu mangal; s’apleca de pântec... Așa mă’ntrebam şi-rai răspundeam în gând, ducându-mă la oficiul poştal să plătesc rata pentru laviţa cuvântătoare ce oamenii au botezat-o Radio. Minune pe care ce n’ar fi dat străbunicii noştri s'o cunoască, ei care abia pe la Sântă Măria Mică au aflat despre înfrângerea cea mare a lui Napoleon, ce s'a întâmplat pa la mijlocul lul Cireşar la Waterloo... Ei care, până a nu veni Christos pe lume, făceau din fiecare sclav, o maşină... Ei care neavând puterea aburului, electricităţii, a motorului, işi chinuiau aşa de neîndurat aproapele, încât nu sunt pagini mai Înfiorătoare decât acelea pe care la-a scris Seneca despre viaţa veşnică de trudă a robilor... Da, da, îmi zisei, maşinile, când devin un fel de robinet din care curge când vrei muzică şi vorbe, sunt o binefacere a Providenţei !... Orice ar spune esteticianul Alain care a scris că nul ne s'instruit en encoutant; c'est en lisant qu'on s'instruit. Cu asemenea gânduri, ajunsei la oficiul poștal. Dar cum cotii pe ușa din stânga și intrai într'un birou, o cucoană bâtrânioară cel ce scria la o masă, Iș! sumase ochelarii pe frunte, mă privi supărată și zise : — Ce doriți ?... — Să plătesc rata. — Nu se poate. — De ca ? — Pentru că domnişoara e la masă. — Acum la cinci seara?... — Aşteaptă sau vino mâine. Am plecat. Şi pe drum, iar mă gândii. Cum de nu se născocesc şi nişte roboţi mecanici care să înlocuiască pe unii slujbaşi ?... N'ar mai mânca, n'ar mai bea, n'ar mai lipsi... N'ar mai aştepta lumea cu gologanii in mână bombănind pe sala oficiului poştal... Dar un diavol neadormit îmi şopti la ureche aşa : „Hei, dar cum la cârciumă, ori când te duci după o plăştină, este cineva care să-ţi ia banii T’... Joachim Botez Academia de ştiinţe din România Academia de ştiinţe va ţine, în ziua de Vineri 15 ianuarie a. c. ora 6 p. m., în amfiteatrul „Negreanu“ al facultăţii de ştiinţe, o şedinţă specală închinată comemorării a trei sute de ani de la naşterea marelui om de ştiinţă Newton. D. C. Popovici, profesor de astronomie la facultatea de ştinţe dn Bucureşti, va ţine o conferinţă despre Isaac Newton şi problemele moderne ale mecanicei cereşti. Teatrul Municipal Teatrul Municipal „IL Caragiale" reprezintă azi în matineul de la ora 3 şi seara la ora 8.30 precis, marele succes „DAMA CU CAMELII". In rolurile principale au aplaudate creaţii: maestrul Nicolae Soreanu, Madeleine Andronescu (de la Teatrul Naţional), George Mărutză, Silvia Colberti, Florence Lupescu, Lilly Mihăilescu, Maria Grecescu, G. Sion, Dinu Macedonsky, G. Conabie, Cezar Theodoru, Arsene Popovici, V. Popescu, C. Patrichi, etc. Regia: Mihail Zirra, Decorul și costume: Traian Comnescu. O serată de dafini şi colinzi româneşti organizată de studenţii români din Berlin La Berlin a avut loc înainte de Crăciun, în saloanele clubului Humboldt, o serată de datini şi colinde româneşti, organizată de studenţii români de la Universitate şi Politechnica din Capitala Reichului. Sala era frumos împodobită cu drapele româneşti şi germane, şi cu portretele M. S. Regelui Mihail I, Fuehreruht şi Mareşalului Antonescu, Conducătorul Statului Român. Se aflau de faţă la această serbare românească : d. Bossy, ministrul României la Berlin, însoţit de întregul personal superior al Legaţiei; Consul lul general al României la Berlin ; d. prof. Sextil Puşcariu, preşedintele Institutului Român; d. dr. Gmelin, şeful adjunct al studenţimii germane, reprezentanţii Universităţii, ai ministerului instrucţiei, ai ministerului de externe, ai ministerului propagandei şi internelor; reprezentanţii organizaţiilor studenţeşti germane, italiene croate, slovace, bulgare, etc., precum şi gazetarii şi oamenii de litere. înainte de începerea programului, oaspeţii au fost salutaţi de d. Mateny, şeful grupului studenţesc din Humboldt-Club şi de d. Hacman, în numele studenţilor români. S-a desfăşurat apoi programul compus din colinde şi cântece populare româneşti, executate de corul studenţilor români. Contele Ottfried Finckenstein Cunascutul scriitor german Ottfried Finckenstein, care vizitează România, va vorbi în ziua de 16 Ianuarie, orele 17, în sala Dalles, citind din operele sale. Născut la 18 Aprilie 1901 la castelul Schoeneberg (Prusia Orientală) Finkenstein a luait parte ca voluntar la primul războiu mondial, după care a trăit mai mult timp în străinătate, mai ales în America El a început să scrie abia la vârsta de 32 de ani şi a repurtat cu primul său roman, „Fuenfkirchen” un remarcabil succes. Intre timp au mai apărut și alte numeroase lucrări ale acestui talentat scriitor care îşi găseşte motivele operelor sale în viaţa rurală, diând personagiilor trăsături atât de omeneşti încât cititorul se simte foarte aproape de autor. Dintre celelalte lucrări ale sale sunt mai cunoscute : nuvela premiată „Bărbaţi lângă fântână“, „Primăvara aspră“, „Mama“ și „Vânătorul și căprioara“. „Maria Stuart" la Teatrul Naţional Teatrul Naţional a pus în repetiţie drama lui Schiller „Maria Stuart“ cu d-nele Marioara Zimniceanu şi Aura Buzescu, George Calboreanu şi A. Pop Marţian în rolurile principale. Regia este încredinţată d-lui Paul Mundorf. Redeschiderea cursurilor Institutului francez de înalte studii Institutul Francez de înalte Studii in România, b-dul Dacia, 27, reîncepe cursurile sale in ziua de 11 Ianuarie 1943, conform programului săptămânal stabilit. Marţi 12 Ianuarie, la orele 18,30 precis, va avea Ioc conferinţa d-lui profesor Charles Singevin, lector la Facultatea din Iaşi, despre : „Paul Valéry et le probleme de la Connaiseannee”. Miercuri 13 Ianuarie tot la orele 18,30, Va cbntinua cursul d-lui profesor Jean Dolobel despre „Théories et formes littéraires dans- le dernier tiers de XVlII-e siede”. .Iei 14 Ianuarie la aceiaşi oră, d. Baron Michel Dard vorbeşte despre „Paul Verlaine”, în ciclul: „La Poesie franţaise de Baudelaire à nos jours”. Vineri 15 Ianuarie, la orele 18:30, d. Em. Ciomac va ţine un curs despre: „La musique franţaise au XVII-e siecle: Lulli et Ies Couperin”. Luni 18 ianuarie tot la orele 18:30 precis, d. Jean Mouton directorul Institutului, va începe un curs despre pictura franceză : „Les caractères permanent de la picture francaise” (cu proecţiiunii).. Conferinţe Redactorul nostru d. George Sbârcea, conferenţiază Marţi 12 Ianuarie, orele 18, in ciclul „Ţări prietene şi aliate* al postului Radio România şi Bucureşti, despre „Ţăranul croat şi mişcarea ustaţistă". Opera Română va reprezenta în matineu! „D-na BUTTERFLY” seara se va cânta „BALUL MASCAT”. Miercuri 13 şi Vineri 15 se vor da două reprezentaţii extraordinare cu protagoniştii Operei din Bratislava, soprana RITA FRESORA HUDCOVA şi tenorul DR. I. BLAHO, cari vor cânta BOHEMA şi BUTTERFLY. Studio Din cauză de boală a d-XvA Gri Mărailescu, astăzi, Duminică 10 Ianuarie a. c., — în matineu — in locul piesei „Intr’o vatră la made“, se va juca: „O crimă celebră“ cu aceiaş distribuţie de la premieră. Cercetarea curenţilor de sub apă Apa foarte sărată a Mării Negre curge, după cum se ştie, prin Bosfor în Marea Mediterană. Datorită acestui fenomen, şi apa Mării Mediterane conţine multă sare. Deasemenea apa care se scurge din Mărea Mediterană prin Gibraltar este mai sărată decât apa Oceanului Atlantic. Deoarece această apă are o densitate mai mare din cauza conţinutului mai ridicat de sare apa Mării Mediterane coboară în ocean la adâncimi mari. Oceanografii au putut stabili această apă la 1300—2000 m, sub nivelul oceanului. Curenții apei mai sărate se întind în Oceanul Atlantic chiar dincolo de Ecuator ultimele ramificații putându-se stabili chiar prin regiunile Africei de Sud. rile rupte din trecut Masalagii şi Fanaragii Iată două cuvinte care la prima vedere nu spun nimic pentru cei ce le întâlnesc în tipăriturile vechi româneşti. Şi totuşi ele şi-au avut viaţa lor în trecutul istoric al oraşului lui Bucur. Voi căuta deci să desfac puţin firul trecutului ca să vedem ce erau aceste două cuvinte. Uliţele şi străzile Capitalei, în timpurile îndepărtate, se asemănau aproape cu cele de azi, cu singura deosebire că atunci întunerecul nu era provocat de camuflaj obligatoriu ci de lipsa mijloacelor de iluminat. Când cineva voia să meargă undeva, in timpul nopţii, trebuia să meargă înaintea lui unul sau mai mult masalagii. Aceşti masalagii erau nişte ţigani, care purtau în spate nişte grătare de fier, în vârful cărora înfigeau nişte cârpe muiată în picură. Cârpele acestea îmbibate cu păcură se numiau masalale. Păcura necesară acestor masalale o găseau în buţuite din curtea puşcăriei, pe locul unde se află azi Piaţa de Flori. Ţiganii masalagii erau trimişi de vătaful lor să alerge noaptea cu masalaua In spinare ca să lumineze noaptea străzile pe unde trebuiau să meargă boerii In „butcile sau caleștile lor", iată un scurt ce erau masalagii. Mai târziu, masalele au fost înlocuite cu felinare, din piei tăbăcite de oae sau de capră, în mijlocul cărora se puneau lumânări de seu. Astfel de felinare erau înfipte în pari ca să lumineze străzile. Boierii pentru a avea mai multă lumină înaintea caleştilor puneau pe ţigani să meargă cu aceste felinare luminate cu lumânări de seu. Cei care se ocupau cu asemenea îndeletnicire se numiau fanaragii. Cu timpul felinarele de piele au fost înlocuite cu cele de sticlă in care ardea o feştilă înmuiată un ulel. După jumătatea secolului al XIV-lea, luă fiinţă in Bucureşti o companie de Fanaragii care avea nu numai obligaţia de a supraveghea să nu se stingă lămpile de pe străzi ,în timpul nopţii, dar să păzească pe locuitori de răufăcători. Deci cu acest prilej luă fiinţă şi paza de noapte. Compania de Fanaragii luă fiinţă pe baza unui proect care prevedea să aibă 82 oameni, din care 8 cu gradul de inter-ofiţer şi 74 soldaţi. Ca să se poată vedea, în mică măsură, felul cum erau organizaţi aceşti Fanaragii, reprodus câteva articole din cele nouă: „5) Sara la un semnal ce se va da la izvod ,toţi deodată se vor apuca de aprinderea fanarilor supt povăţuirea inter-ofiţerilor şi se vor aşeza fiecare la ghereta lui, unde este îndatirit a şede până in ziuă, despre orice neorânduială. 6) Fanaragii nu vor lipsi de la posturile lor subt nici un pretext, nici în nopţile luminoase deşi nu se vor aprinde fanurile ,având a privegh la paza bunei orândueli. 7) Fiecare fanaragiu va avea câte o şuerătoare spre a o întrebuinţa când va avea nevoe de aglutoriu pentru prinderea vreunui făcătoriu de rău sau alta, de asemenea Întâmplare; la asemenea semne, atât fanaragii ce vor fi în apropiere, cât şi inter-ofiţerii, sau întâmplătoarele patruli sânt datoare a alerga spre agiutor". După anul 1863 rolul masaragiilor şi al fanaragiilor Încetează definitiv căci o companie de streini, în învoire cu edilii Bucureştilor, introduc Iluminatul cu gaz aerian. Gh. Bucium Theodor K.« Suruceanu Biserica Buna Vestire .\ Duminică 10 Ianuarie 1943 RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL PE UNDA SCURTA 7 30 : POŞTA MILITARĂ RADIO. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 7.55 : ORA DIMINEŢII. Deschiderea emisiunii. Radio jurnal. RADIO ROMANIA Concert de dimineaţă executat de fanfara Bat. de Gardă Regală. RADIO BUCUREȘTI Muzică variată (disc.). 9.30 : ORA RELIGIOASA : Transmisiunea slujbei religioase de la Sf. Patriarhie. 11.15 : Concertul simfonic al Orchestrei Filarmonice dir. de George Georgescu, solist maestrul George Enescu. Transmisiune de la Athéneul Român. 13.00 : Radio jurnal (informativ, agricol şi cultural). 13.10 : Muzică varită (discuri). 13.43 : Serviciul de publicitate. 13.50 : Ştirile serviciului german. 14.00 : Radio jurnal. 14.15: Serviciul de publicitate. 14.30 : ORA RĂNIŢILOR : Orchestra P. Moţoi. 15.30 : ORA SATULUI. 16.30 : ORA MUNCA ŞI LUMINA. 17.10 : închiderea emisiunii. 18.00: Deschiderea emisiunii, muzică variată. 18.45: Al. Brătescu-Voineşti : Lectură. 19.00 : Muzică cerută de abonaţii Soc. Rom. de Radiodifuziune (discuri). 20.00 : Radio jurnal (informativ şi cultural). 20.15 : Serviciul de publicitate 20.20: „Melodiile zilei“ Jean Moscopol voce acomp. de Orchestra Jean Ionescu. 20.45 : Cronica războiului de Romulus Seișanu. 21.00 : Concertul Orchestrei Radio dir. de Hartulary Darclée. 22.00: Radio Jurnal . Sport. 22.25 : Continuarea concertului. 23.00 : Muzică variată uşoară. 24.00 : închiderea emisiunii. RADIO MOLDOVA (280,9 m.) 9.30: Transmisiunea serviciului religios de la Sf. Mitropolie. 11.30 : Cronica vieţii religioase 13 00 : Deschiderea emisiunii. învăţătura zilei. Muzică uşoară (discuri). 13.30 : Radio jurnal (I) 13.45 : Orchestra Mihai Bănică. 14.40 : Sfaturi medicale 14.50 : Cântece româneşti (discuri). 15.00 : închiderea emisiunii de prânz. 18.30 : Deschiderea emisiunii. Orchestra de salon (discuri). 19.00 : Cronica faptelor săptămânii. 19.15 : Muzică distractivă (discuri) 2000 : Conferinţă Dorof Gheorghe Uţă : Poezia populară basarabeană. 2015 : D-na Ecaterina Carp, arii din opere. 20 30 : Muzică spaniolă (discuri). 21 00 : Radio jurnal (II). CUGETAREA -GEORGESCU DELAFRAS a trimis în librăriile din toată țara volumul PROZĂ de I. A. BASSARABESCU Sub titlul „Proză" d. I. A. Bassarabescu încorporează într’un volum elegant și masiv, cele mai alese lucrări literare ale D-saBe. — 135 —