Curentul, ianuarie 1943 (Anul 16, nr. 5352-5372)

1943-01-11 / nr. 5352

10 paging Adunarea soc. de Radiologie şi electrogie medicală Societattea­ de radiologie şi electro­­lgie din România şi-a ţinut adunarea ordinară sub preşedinţia d-lui me­dic colonel dr. V. Iortescu şi aduna­rea generală sub preşedinţia d-lui medic general dr. G. N. Giurea, preşedintele de onoare al societăţii. La începutul şedinţei şi limnţiii fiice, d. colonel dr. V. Ionescu a adus pios omagiu d-lului Stelian Gavrilescu din Galaţi, membru activ al socie­tăţii decedat în luna Noem­brie. Au urmat comuni­cările d-lor . con­ferenţiar dr. E. Lazeanu şi dr. I. Aluineanu asupra iimaginalor hidro­­cerbce în fosa tiliacă dreaptă şi ale d-relor: dr. P. Rai­man şi dr. L Ban­­delescu asupra unui caz de divert­icul exagerat în o treime inferioa­ră a e­­sofaguluii. După votarea nouillor membri d. preşedinte a tălcuit o dare de seamă asupra activităţii societăţii în anul expirat i­ar după constiituirea­ birou­lui adunării generale şi după darea de seamă a secretariatului­ general a casierului şi bibliotecarului s’a pro­cedat la votarea noului comitet pe a­­nul 1943 find aleşi d-nii : dr. G. Gă­tesc­hi preşedinte, dr. J. Durmitrescu vilce-preşedinte pentru Capitală, dr. V. Tiţescu vice-preşedinte pentru provincie, dr. S. Sfinţescu secretar general, dr. T. Niculescu casier, dr. T. Roxin b­bliotecar, dr. O. Vasiles­­cu şi d-r. dr. I. Alumneanu secretari de şedinţă. Ostaşii de pe front mulţumesc celor de acasă Sublocotenentul I. Dulămiţă, diin­­tr-o unitate de undeva de pe frontul Volga, ne-a trimis scrisoarea ce ur­mează drept mulţumire în numele ostaşilor de pe front îmbrăcaţi de iar­nă prin­ sprijinul binevoitor al celor ce au ajutat cu obolul lor, la mărirea fondului „Darul Ostaşului”. Scrisoarea arată din plin, că inima caldă a ostaşului nu uită să fie re­cunoscătoare faţă de cei de acasă, care se îngrijesc de soarta luptători­lor şi fac să le fie mai uşor simţită iarna grea diin stepele Rusiei, lat-o : „IU­BIT­A SORĂ ROMÂNCĂ, Iţi scrim, într’o zi de mare bucurie pentru soldaţii mei, de undeva de pe malul îndepărtatei Volga, de acolo unde fraţii tăi luptă pentru făurirea unei noi Românii. Astăzi, într'o zi de ger cumplit, pe un drum îngheţat din stepă, a sosit aproape de tranşee o maşină încăr­cată cu îmbrăcăminte de iarnă dela „Darul Ostaşului"­. S’au împărţit sc­l­­daţilor, căciuli, capişoane de lână, mănuşi, cojocele, flanele, genunchie­­re şi ciorapi de lână. I.am văzut cum şi-au primit fie­care darul, l-au îmbrăcat şi a înce­put să joace de bucurie, cu gândul la cel din ţară, care n'au uitat cel de al doilea duşman al nostru prin melea­gurile acestea îndepărtate şi pustiite , fragul îmbrăcămintea de iarnă a adus în tranşee un val de căldură împotriva gerului năprasnic şi a crivăţului tur­bat ce ne biciueşte trupul ziua şi noaptea mai ales, un văl de căldură pornit din vatra ţăriii viselor noastre, acolo unde tu soră româncă ţi-au­ sa­crificat din timpul liber şi ai împle­tit în seri târzii haină caldă pentru fratele tău-ostaşul de pe front. Bucuria soldaţilor n’am putut s’o las nemărturisită. De aceea îţi trimit caldele lor mulţumiri pornite din su­fletul care tot ziua Naşterii Domnului stă de strajă cu arma în mână, îm­potriva celor fără Dumnezeu. Tuturor, ţie îngeraş mic din şcoala primară, care ai împletit lucrări de iarnă, cu mânuţa ta mică, în seri târzii, aproape adormită; ţie fată brună cu ochii căprui, care după ter­minarea lecţiilor ai împletit cu gân­dul spre nesfârşitul zărilor, unde fra­tele tău înfloreşte hermina zăpezii cu purpura sângelui său; Domniei- Tale Doamnă care după grija _a şi munca unei zile întregi ai mai adău­gat şi această trudă şi ţie bunicuţă cu păr de nea, care la lumina lămpii te-ai trudit cu ajutorul ochelarilor, să ne faci o haină caldă, vă mulţu­mim cu toată sinceritatea şi căldură sufletelor noastre. Cu gândurile spre ţara viselor noa­stre de totdeauna vă asigurăm că am înţeleg sensul muncii voastre şi do­­rindu-vă Sărbători fericite­" vă zicem: „Să trăiţi surori românce din ţara Cosinzenelor !“ Pe front, la 12. XII. 1942 Subit. I. Dulămiţă O fioroasă crimă in județul Ismail ISMAIL, 8. — In ''timp ce plato­nierul Halbem, șeful postului de jan­darm, Cişmichioi, patrula pe traseul cft*., în dreptul cantonului 211, a fost informat de femeia Nădejdea Moca­­rtu, soța cantonierului, că în mijlo­cul lacului Cahul s’ar găsi un­ cada­vru. Cu ajutorul mai multor jandarmi, cadavrul a fost scos la mal, consta­­tându-se că era al unei femei, având id­ jurul gâtuită un batic strâns și înnodat de două ori, fapt care exclu­dea ipoteza unei s­iucideri. Convin­gându-se că este vorba de o crimă prin strangulare, energicul șef de post a început primele cercetări, pentru a identifiica victima, anun­ţând totodată şi parchetul de cele descoperite. Deşi timp de câteva luni nr fu­sese înregistrată n­oi o dispariţie, an­chetatorii au putut rezolva enigma, datorită unei convorbiri între prima­rul comunei şi locuitorul FT colac Be- Le«i, care s» plâns că i-a fugit fiica, întrucât suszisul locuitor nu s’a prezentat la post pentru a reclama această dispar­ţie, bănuelile prof. Holbau, s'aiu îndreptat asupra lui. Din informaţiumile căpătate dela vecini, s’a aflat că Nicola« Belied trăia, de mai mulţi anii în concubi­naj cu femeia Vasilca Uram, care a­­vea ură pe fată şi nu scăpa nici un prilej ca s’o bată şi s’o persecute. Pentru a lămuri misterul crimei, s’a procedat la arestarea lui Neculae Be­lied şi a concubinei sale Vasilica Uram, ca­re, după primele clipe de tăgă­duitură si-a recunoscut fapta. Această crimă­ a produs o adâncă impresie asupra locuitorilor din Ciș­michioi, care au încercat să linșeze pe cei doi criminali. -----OXOXOXOX • xoxoxoxo—— 50 ani de la fabricarea primei foi de aluminiu. In anul 1912 a reuşit pentru prima oară, după experienţe îndelungate in Germania fabricarea foliilor de alumi­niu. Intre timp preţul foliilor de alumi­niu a scăzut la un sfert, ia­r grosimea la jumătate şi chiar mai puţin, produc­ţia urcându-se multiplu. Folia de alu­miniu a cucerit, în­deosebi după primul războiu mondial, din ce în ce mai multe domenii de întrebuinţare. Astfel a fost folosită de preferinţă la împachetarea ţigărilor, ciocolatei etc. Berliner îlluftrierte Zeitung Cea mai mare ilustraţie actuală din lume Fiecare săptămână un număr cu fotografii captivante despre întâmplările din zilele noastre şi fotoreportagii din toată lumea. Se obţine pretutindeni. In caz contrar, a se adresa la Cartea Românească, Bucureşti RL Regele Carol I, 3—5 I 'V în iarar Ion Varvara s'a pomenit oglinzii. Din bucătărie se preling pe sub uşi mirosuri grele, de untură încinsă Toată viaţa celor trei odăi, în care caloriferul pocneşte scurt, la inter­vale egale, ca nişte castane coapte pe jăratec, s'a adunat In jurul plitei mari din bucătărie. Casa a rămas pustie, izolată de sgomotele oraşu­lui prin negura care se îngroaşă pe străzi, ca un fum. Ion Varvara şi-a cetit gazeta de seară, la lumina scă­zută a lămpii cu abajur din sufrage­rie. Cele douăzeci şi patru de pagini ale numărului festiv i-au furat mai mult timp ca de obiceiu şi ceasul ti­rolez, cu pasărea apărând la fiece sfert de oră din cutiuţa de lemn ne­gru­ ,1-a surprins cântând de unspe­­zece ori refrenu-1 învechit. într'un târ­ziu s'a ridicat greoia din fotoliul pri­mitor, dar în loc să pornească spre dormitor, deschise cu o mişcare au­tomată uşa băii. „Lumina albă a încăperii l-a făcut să-şi ferească ochii, strângându-şi pleoapele. Apă caldă nu mai era demult. Se aplecă totuşi până la ro­binetul ce deservea vama, îl desfăcu, ascultă o clipă şuvoiul apei, apoi — fără să-şi dea seama ce face , în­chise robinetul, se îndreptă din șale şi se opri în faţa oglinzii. La început, Ion Varvara nu s'a re­cunoscut. I-au trebuit minute întregi, ca să-şi dea seama că obrazul acela asprut de necazuri, care îl privea pu­ţin opac din apele limpezi ale oglin­zii, este al său. Aşa s'a descoperit odată, cu mulţi ani în urmă, într’o primăvară hotărâtoare pentru viaţa-i de mai târziu, când — suflând în spuma dintr'o halbă — şi-a găsit chipul micşorat în luciul întunecat al băturii. Era într'un revărsat de ziuă, după mai multe nopţi pierdute în to­vărăşia lăutarilor şi a lichidului amă­gitor. Un dor de viaţă uşoară îi răvă­şise în acei ani inima şi dacă în cea­sul tulbure al dimineţii nu s'ar fi în­tâlnit cu sine, în oglinda cât un bă­nuţ răsărită între buzele paharului, cine ştie ce s'ar mai fi întâmplat ? Cine fusese străinul care l-a privit, mustrător şi blând, din fundul halbei? Ion Varvara s-a întrebat de multe ori, mai târziu când mintea i se lim­pezise de aburii alcoolului, ca­re este adevărata faţă a omului , cea pe care şi-o cunoaşte din confruntările zilnice cu oglinda, sau aceea care se întâlneşte uneori, în clipe de singură­tate sufletească ? Acasă şi la birou, a purtat de atunci în sine îndoiala, dacă el, Ion Varvara este una şi a­ceeaşi persoană cu chipul ale cărui­ priviri nu le va uita cu uşurinţă. Cum avea destulă vreme de pierdut cu gândurile, în anii ce-au urmat căsă­toriei sale cu Porumbiţa contabilului dela primăria de galben, s'a pome­nit de câteva ori filosofând despre om și ale lui. Termenul nu este al său. 1-1 desco­perise Porumbița, într'o după amiază, sub nucul din ograda socrilor, când mirată de deșteptâciunea lui, a ex­clamat, cu mâna dusă la gură : — Mânca-l-ar mama, cum filoso­­fează... Ion Varvara nu făcuse altceva, decât să-şi convingă neştiutoarea tovarăşa de viaţă că nu suntem nici ceea ce lumea ne crede, nici măcar ceea ce ne credem noi. Adevărul tre­­bue să fie undeva între ele, pentru că aşa este clădită viaţa, să-şi aleagă totdeauna drumuri mijlocii. Apoi s-au uitat toate. Din impiegat stagiar, Ion Varvara a ajuns subşef de birou cu două gra­daţii, casele socrilor au fost scoase la mozart, Porumbiţa — din subţire şi străvezie cum era — s'a făcut voi­nică şi poruncitoare, iar singurăta­tea lor dintru început a fost întreruptă de cei trei copii, care au venit unul după altul, ca iepurii. Nu i-a mai rămas timp pentru filosofie și alte nimicuri nefolositoare. S'a trezit într'o bună zi măcinat de grijile traiului, luptând pentru o diurnă, sbătându-se pentru câteva ore suplimentare, spre a peteci lipsurile tot mai arzătoare ale gospodăriei. Fetele crescuseră şi piuitul lor se preschimbase în preten­ţii insistente. Când cea mai mare s'a măritat, Ion Varvara — aşa modest cum era — i-a dat zestre un dormi­tor de stejar, albituri din cea mai fină olandă şi douăzeci de mii, bani lichizi. A­ doua n'a fost nici ea mai puţin norocoasă. Cu împrumutul con­tractat la asociaţia slujbaşilor pu­blici, i-a mobilat o căsuţă la Cra­iova, cu două încăperi, bucătărie şi verandă. Cea mai mică... Lui Ion Varvara i se pare că-i aude glasul prin pereţi, tocmai de la bucă­tărie. Se gândeşte cu strângere de inimă la ultima dintre fete, pe care destinul pare-se că n'o iubeşte în­deajuns. Ce mai are să-i dee dacă, la anu', doctorul care o curtează de câteva luni, va veni s'o ducă la Ba­cău, unde e Intern al spitalului de stat ? Vede oglinda din faţă aburindu-se pe o porţiune de mărimea palmei şi abia atunci îşi dă seama că a oftat, din adâncul fiinţei. N­­­u se miră deloc că imaginea din oglindă e ceţoasă şi imprecisă. Ar trebui să-şi plimbe palma peste în­gheţul ei nepăsător, ca s-o limpe­zească, asemenea unui portret vechiu pe care îl ştergi după mulţi ani de colbul aşezat în straturi subţiri peste umbrele chipului. Dar Ion Varvara se teme de necu­noscutul care l-a întâmpinat adinea­ori, în lumea din spatele oglinzii. Ar vrea să amân clipa reîntâlnirii, să fugă de ea, să răsucească butonul electric, să se cufunde în întune­­recul catifelat, care să-i înghită for­mele şi gândurile, nedumerirea şi sentimentul de inutilitate ce-l încearcă în această noapte de revelion, mai pustie decât cele de până acum. Dar sticla din faţă se luminează treptat, ca un desgheţ de heleşteu câmpe­nesc, şi Ion Varvara rămâne singur cu sine, înspăimântător de singur. De sub halatul ros al mânecei se vede cămaşa de noapte oltenească, albă şi brodată cu arniciu. Deasu­pra ei, un gât pleşuv şi uscat por­neşte subţire, apoi se frânge la ju­mătatea drumului, pentru a sprijini un obraz, altul decât şi-l credea Ion Varvara. Şi?... De când are figura asta îngheţată, sură ? Din adâncimea privirilor se uită la el ochi şterşi, cânepii. In ju­rul ochilor durerile s'au uscat, pre­­făcându-se în şanţuri brăzdate parcă de un căruţaş al destinului. Colţurile buzelor sunt căzute, de parcă firul de optimism care le ţinuse drepte şi zâmbitoare, s'ar fi rupt dintr'odată Mâinile pe care le trece peste faţă, ca pentru a se convinge că imaginea din oglindă nu este doar arătare, ci obrazu-i adevărat, sunt mâini nodu­roase şi ofilite. Mâini de om care a ieşit înfrânt din trânta cu viaţa... Când s'au întâmplat toate acestea ? Ion Varvara stă în fiecare dimi­neaţă un sfert de ceas în faţa oglin­zii, bărbierindu-se cu mişcări îngri­jite, de om ordonat. Până azi n'a ob­servat însă schimbările petrecute pe faţa lui, pe care o privise fără s'o vadă, o pipăise fără s’o simtă. Când a început să i se rărească părul din creştet, când au apărut ridurile din colţul ochilor, când i s'a veştejit frun­tea şi gura ? Ion Varvara se gândeşte la chipul său de altădată, când pântecos şi iu­bitor de băutură, se oprea în faţa ta­rabei de la Moşi, cu oglindă mare de bălciu în fundul ei, pentru o plăcin­tă fierbinte pe care o plătea cu un gologan. Cum era omul care îi răs­pundea zâmbind din oglindă? Trăia atunci din plăceri culese pe unde pu­tea şi fruntea îi sclipea de tinereţea care svâcnea în toată, fiinţa lui de om încrezător în destin. Niciodată nu s'a temut de bătrâ­neţe. S’a gândit la ea cu seninătate, chiar cu o uşoară nerăbdare, de câte ori îşi amintea că pensia va lua locul lefei, un trai mnai tihnit va pune capăt orelor fixe de birou. condicel (Continuare în pag. 5-a) O­glinda Schiţă de George Sbârcea Curentul ANUL XVI, No. 5352,­- Luni II Ianuarie 1943 Claviaturii Italia lui Muamolini, văzută de un pictor român Revista italiană „Tempo" in limba română, închină ultimul său număr (care este chiblu) celor douăzeci de ani ai Regimului Fascist. Din vastul mate­rial literar și ilustrativ publicat, des­prindem mărturia tânărului pictor ro­mân Eugen Drăguţescu, ca­re, printr’un articol purtând titlul de mai sus şi prin nenumăratele sale desene publicate, participă la sărbătoarea biruinţii ideilor mussalieniene. Din restul bogatului sumar, notăm : Numeroase fotografii cu privire la eve­nimente militare şi civile româneşti precum şi următoarele articole : Două decenii de regim fascist; Sindicate şi corporaţii ; lucrări publice; bătălia grâului ; Asanarea mlaştinilor pontine ; Asaltul împotriva latifundiilor; Autar­hia ; Legislaţia socială ; Reforma codu­lui penal ; Asistenţă şi prevedere ; Pen­tru familiile din popor ; Pentru sănăta­tea copiilor ; împăcarea cu Vaticanul şi politica religioasă ; Ducele şi poporul ; „Il­uovo" ; Poporu italian va face im­periul să rodească prin munca sa ; Campania din Etiopia ; Albania ; Şcoala şi cultura ; Politica externă a fascis­mului ; Italia pregăteşte opere de pace, Naţiile democratice pregătesc războiul ; De ce luptă Italia 2 ; Doi ani de război • Opere de binefacere, nu flori, de Ma­rino Moretti. „Teatrul Şcolar*’ Se numeşte interesantul volum apărut de curând în vitrina librăriilor şi da­torit d-lui N. C. Balasiu. Cartea cuprin­de numeroase sfaturi şi scenete, care pot fi uşor reprezentate. „A. B. C noua editură de la Craiova anunţă pe 1943—1944, apariţia unor Interesante o­­pere de : London, Kipling, Blood, Poe, Joyce, etc. Noua editură, însă, n’a programat nici ui­ român. De ce ? Pe urmele lui Don Quijote se numeşte interesantul şi elegantul volum scos, zilele acestea, de sub tipar, de către eruditul profesor Al. Popescu-Telega, cunoscutul nostru hispanist. Vo­lumul cuprinde interesante discuţiuni asupra figurii marelui cavaler al idea­­lului, cât și inedite studii despre înru­diri şi apropieri între folklorul nostru și cel iberic. Stilul cursiv, face lectura foarte agreabilă. La zi Oameni şi invenţii Cum au trăit oare, fără atâtea născociri tecnice, bunicii noştri, şl Încă mal vârtos bunicii bunicilor noştri ?... Mai fără confort, nici vorbă ; dar Sntr’un ritm de viaţă potolit, când neurastenia, spleenul, surmenajul şi alte prihaze ale secolului nostru, nu figurau In dicţionare. Cum sco­teau ei sarmalele gustoase şi cârnaţi ce azi nu se mai pomenesc, doar din satâr, târâ maşinile acelea de măcinat, din care carnea iese În­cinsă şi stoarsă de suc ca nişte crântei ?... Cum scoborau ei boloboa­­cele pline pe gârleciul beciurilor, şi nu pompau băuturile, nu le trăgeau pe moţurile acelea de cauciuc din care se fac galoşii ? Cum călcau gospodinele cu cârbunaşi de mangal, neştiind încă ce e priza elec­trică ?... Cum işi sulimeneau ei încălţămintea cu vax, ţâră atâtea di­chisuri ca acum, fără să se cocoaţe ca găinile în pătul, la prăvăliile acelea care se d­olamă lustragerii ?— Cu mai multă zăbavă și muncă !... Omul făcea scurtă la mână, tocând cu satârul; căpăta vătămâtură ur­nind boloboaceie; își oblojeau tâmplele cu felii de cartofi ori varză murală, călcând cu mangal; s’apleca de pântec... Așa mă’ntrebam şi-rai răspundeam în gând, ducându-mă la oficiul poştal să plătesc rata pentru laviţa cuvântătoare ce oamenii au bote­­zat-o Radio. Minune pe care ce n’ar fi dat străbunicii noştri s'o cunoască, ei care abia pe la Sântă Măria Mică au aflat despre înfrângerea cea mare a lui Napoleon, ce s'a întâmplat pa la mijlocul lul Cireşar la Wa­terloo... Ei care, până a nu veni Christos pe lume, făceau din fiecare sclav, o maşină... Ei care neavând puterea aburului, electricităţii, a motorului, işi chinuiau aşa de neîndurat aproapele, încât nu sunt pa­gini mai Înfiorătoare decât acelea pe care la-a scris Seneca despre viaţa veşnică de trudă a robilor... Da, da, îmi zisei, maşinile, când devin un fel de robinet din care curge când vrei muzică şi vorbe, sunt o binefacere a Providenţei !... Orice ar spune esteticianul Alain care a scris că­ nul ne s'instruit en encoutant; c'est en lisant qu'on s'instruit. Cu asemenea gânduri, ajunsei la oficiul poștal. Dar cum cotii pe ușa din stânga și intrai într'un birou, o cucoană bâtrânioară cel ce scria la o masă, Iș! sumase ochelarii pe frunte, mă privi supărată și zise : — Ce doriți ?... — Să plătesc rata. — Nu se poate. — De ca ? — Pentru că domnişoara e la masă. — Acum la cinci seara?... — Aşteaptă sau vino mâine. Am plecat. Şi pe drum, iar mă gândii. Cum de nu se născocesc şi nişte roboţi mecanici care să înlocuiască pe unii slujbaşi ?... N'ar mai mânca, n'ar mai bea, n'ar mai lipsi... N'ar mai aştepta lumea cu go­loganii in mână bombănind pe sala oficiului poştal... Dar un diavol neadormit îmi şopti la ureche aşa : „Hei, dar cum la cârciumă, ori când te duci după o plăştină, este cineva care să-ţi ia banii T’... Joachim Botez Academia de ştiinţe din România Academia de ştiinţe va ţine, în ziua de Vineri 15 ianuarie a. c. ora 6 p. m., în amfiteatrul „Negreanu“ al facultă­ţii de şti­inţe, o şed­inţă specală închi­nată comemorării a trei sute de ani de la naşterea marelui om de ştiinţă Newton. D. C. Popov­ici, profesor de astronomie la facultatea de şt­inţe dn Bucureşti, va ţine o conferinţă des­pre­ Isaac Newton şi problemele moderne ale mecanicei cereşti. Teatrul Municipal Teatrul Municipal „I­L Caragiale" reprezintă azi în matineul de la ora 3 şi seara la ora 8.30 precis, marele suc­ces „DAMA CU CAMELII". In rolurile principale au aplaudate creaţii: maestrul Nicolae Soreanu, Ma­deleine Andronescu (de la Teatrul Na­ţional), George Mărutză, Silvia Col­­berti, Florence Lupescu, Lilly Mihăi­­lescu, Maria Grecescu, G. Sion, Dinu Macedonsky, G. Conabie, Cezar Theo­­doru, Arsene Popovici, V. Popescu, C. Patrichi, etc. Regia: Mihail Zirra, Decorul și costume: Traian Comnescu. O serată de dafini şi colinzi româneşti organizată de studenţii români din Berlin La Berlin a avut loc înainte de Cră­ciun, în saloanele clubului Humboldt, o serată de datini şi colinde româneşti, organizată de studenţii români de la U­­niversitate şi Politechnica din Capitala Reichului. Sala era frumos împodobită cu dra­pele româneşti şi germane, şi cu por­­­tretele M. S. Regelui Mihail I, Fuehre­­ruh­­t şi Mareşalului Antonescu, Con­ducătorul Statului Român. Se aflau de faţă la această serbare românească : d. Bossy, ministrul Ro­­­mâniei la Berlin, însoţit de întregul personal superior al Legaţiei; Consu­l lul general al României la Berlin ; d. prof. Sextil Puşcariu, preşedintele In­­­stitutului Român; d. dr. Gmelin, şeful adjunct al studenţimii germane, repre­zentanţii Universităţii, ai ministerului instrucţiei, ai ministerului de externe, ai ministerului­­ propagandei şi interne­lor; reprezentanţii organizaţiilor stu­­­denţeşti germane, italiene croate, slo­vace, bulgare, etc., precum şi gazetarii şi oamenii de litere. înainte de începerea programului, oaspeţii au­ fost salutaţi de d. Mateny, şeful grupului studenţesc din Hum­­­boldt-Club şi de d. Hacman, în numele studenţilor români. S-a desfăşurat apoi programul com­­pus din colinde şi cântece populare ro­mâneşti, executate de corul studenţilor români. Contele Ottfried Finckenstein Cun­ascutul scriitor ger­man Ottfried Finckens­tein, care vizitează Ro­­­mânia, va vorbi în ziua de 16 Ianuarie, orele 17, în sala Dalles, citind din operele sale. Născut la 18 Aprilie 1901 la castelul Schoeneberg (Prusia Orientală) Finken­stein a luait parte ca voluntar la pri­mul războiu mondial, după care a trăit mai mult timp în străinătate, mai ales în America El a început să scrie abia la vârsta de 32­ de ani şi a repurtat cu primul său roman, „Fuenfkirchen” un remarcabil succes. Intre timp au mai apărut și alte numeroase lucrări ale acestui talentat scriitor care îşi găseşte motivele operelor sale în viaţa rurală, di­ând personagiilor trăsături atât de o­­meneşti încât cititorul se simte foarte aproa­pe de autor. Dintre celelalte lu­crări ale sale sunt mai cunoscute : nu­vela­­ premiată „Bărbaţi lângă fântână“, „Primăvara aspră“, „Mama“ și „Vână­torul și căprioara“. „Maria Stuart" la Teatrul Naţional Teatrul Naţional a pus în repetiţie drama lui Schiller „Maria Stuart“ cu d-nele Marioara Zimniceanu şi Aura Buzescu, George Calboreanu şi A. Pop Marţian în­ rolurile principale. Regia este încredinţată d-lui Paul Mundorf. Redeschiderea cursuri­lor Institutului francez de înalte studii Institutul Francez de înalte Studii in România, b-dul Dacia, 27, reîncepe cursurile sale in ziua de 11 Ianuarie 1943, conform programului săptămânal stabilit. Marţi 12 Ianuarie, la orele 18,30 precis, va avea Ioc conferinţa d-lui profesor Charles Singevin, lector la­ Facultatea din Iaşi, despre : „Paul Valéry et le pro­bleme de la Connaiseannee”. Miercuri 13 Ianuarie tot la orele 18,30, Va cbntinua cursul d-lui profesor Jean Dolobel despre „Théories et formes lit­­téraires dans- le dernier tiers de XVlII-e siede”. .Iei 14 Ianuarie la aceiaşi oră, d. Baron Michel Dard vorbeşte despre „Paul Verlaine”, în ciclul: „La Poesie franţai­se de Baudelaire à nos jours”. Vineri 15 Ianuarie, la orele 18:30, d. Em. Ciomac va ţine un curs despre: „La musique franţaise au XVII-e siecle: Lulli et Ies Couperin”. Luni 18 ianuarie tot la orele 18:30 pre­cis, d. Jean Mouton directorul Institu­tului, va începe un curs despre pictura franceză : „Les caractères permanent de la picture francaise” (cu proecţiiunii).. Conferinţe Redactorul nostru d. George Sbârcea, conferenţiază Marţi 12 Ianuarie, orele 18, in ciclul „Ţări prietene şi aliate­* al postului Radio România şi Bucu­reşti, despre „Ţăranul croat şi mişca­rea ustaţistă". Opera Română va reprezenta în matineu! „D-na BUT­TERFLY” seara se va cânta „BALUL MASCAT”. Miercuri 13 şi Vineri 15 se vor da două reprezentaţii extraordinare cu protagoniştii Operei din Bratislava, soprana RITA FRESORA HUDCOVA şi tenorul DR. I. BLAHO, cari vor cânta BOHEMA şi BUTTERFLY. Studio Din cauză de boală a d-XvA Gri Măr­­ailescu, astăzi, Duminică 10 Ianuarie a. c., — în matineu — in locul piesei „Intr’o vatră la mad­e“, se va juca: „O crimă celebră“ cu aceiaş distribuţie de la premieră. Cercetarea curenţilor de sub apă Apa foarte sărată a Mării Negre curge, după cum se ştie, prin Bosfor în Marea Mediterană. Datorită acestui fe­nomen, şi apa Mării Mediterane conţine multă sare. Deasemenea a­pa care se scurge din Mărea Mediterană prin Gi­braltar este mai sărată decât apa Ocea­nului Atlantic. Deoarece această apă are o densitate mai mare din cauza conţinutului mai ridicat de sare apa Mării Mediterane coboară în ocean la adâncimi mari. Oceanografii au putut stabili această apă la 1300—2000 m, sub nivelul oceanului. Curenții apei mai sărate se întind în Oceanul Atlantic chiar dincolo de Ecuator ultimele rami­ficații putându-se stabili chiar prin regiunile Africei de Sud. rile rupte din trecut Masalagii şi Fanaragii Iată două cuvinte care la prima ve­dere nu spun nimic pentru cei ce le în­tâlnesc în tipăriturile vechi româneşti. Şi totuşi ele şi-au avut viaţa lor în tre­cutul istoric al oraşului lui Bucur. Voi căuta deci să desfac puţin firul trecu­tului ca să vedem ce erau aceste două cuvinte. Uliţele şi străzile Capitalei, în timpu­rile îndepărtate, se asemănau aproape cu cele de azi, cu singura deosebire că atunci întunerecul nu era provocat de camuflaj obligatoriu ci de lipsa mijloa­celor de iluminat. Când cineva voia să meargă undeva, in timpul nopţii, trebuia să meargă înain­tea lui unul sau mai mult masalagii. A­­ceşti masalagii erau nişte ţigani, care purtau în spate nişte grătare de fier, în vârful cărora înfigeau nişte cârpe mu­iată în picură. Cârpele acestea îmbi­bate cu păcură se numiau masalale. Păcura necesară acestor masalale o gă­seau în buţuite din curtea puşcăriei, pe locul unde se află azi Piaţa de Flori. Ţiganii masalagii erau trimişi de vă­taful lor să alerge noaptea cu masalaua In spinare ca să lumineze noaptea stră­zile pe unde trebuiau să meargă boerii In „butcile sau caleștile lor", iată un scurt ce erau masalagii. Mai târziu, masalele au fost înlocuite cu felinare, din piei tăbăcite de oae sau de capră, în mijlocul cărora se puneau lumânări de seu. Astfel de felinare e­­rau înfipte în pari ca să lumineze stră­zile. Boierii pentru a avea mai multă lumină înaintea caleştilor puneau pe ţi­gani să meargă cu aceste felinare lumi­nate cu lumânări de seu. Cei care se o­­cupau cu asemenea îndeletnicire se nu­­miau fanaragii. Cu timpul felinarele de piele au fost înlocuite cu cele de sticlă in care ardea o feştilă înmuiată un ulel. După jumătatea secolului al XIV-lea, luă fiinţă in Bucureşti o companie de Fanaragii care avea nu numai obligaţia de a supraveghea să nu se stingă lăm­pile de pe străzi ,în timpul nopţii, dar să păzească pe locuitori de rău­făcă­tori. Deci cu acest prilej luă fiinţă şi paza de noapte. Compania de Fanaragii luă fiinţă pe baza unui proect care prevedea să aibă 82 oameni, din care 8 cu gradul de in­­ter-ofiţer şi 74 soldaţi. Ca să se poată vedea, în mică măsură, felul cum erau organizaţi aceşti Fanaragii, reprodus câteva articole din cele nouă: „5) Sara la un semnal ce se va da la i­zvod ,toţi de­odată se vor apuca de a­­prinderea fanarilor supt povăţuirea in­­ter-ofiţerilor şi se vor aşeza fiecare la­ ghereta lui, unde este îndatirit a şede până in ziuă, despre orice neorându­ială. 6) Fanaragii nu vor lipsi de la postu­rile lor subt nici un pretext, nici în nopţile luminoase deşi nu se vor aprin­de fanurile ,având a privegh la paza bu­nei orândueli. 7) Fiecare fanaragiu va avea câte o şuerătoare spre a o întrebuinţa când va avea nevoe de aglutoriu pentru prinde­rea vre­unui făcătoriu de rău sau alta, de asemenea Întâmplare; la asemenea semne, atât fanaragii ce vor fi în a­­propiere, cât şi inter-ofiţerii, sau în­tâmplătoarele patruli sânt datoare a a­­lerga spre agiutor". După anul 1863 rolul masaragiilor ş­i al fanaragiilor Încetează definitiv căci o companie de streini, în învoire cu e­­dilii Bucureştilor, introduc Iluminatul cu gaz aerian. Gh. Bucium Theodor K.« Suruceanu Biserica Buna Vestire .\ Duminică 10 Ianuarie 1943 RADIO ROMANIA, RADIO BUCUREŞTI ŞI POSTUL PE UNDA SCURTA 7 30 : POŞTA MILITARĂ RADIO. RADIO ROMANIA ŞI RADIO BUCUREŞTI 7.55 : ORA DIMINEŢII. Deschiderea emisiunii. Radio jurnal. RADIO ROMANIA Concert de dimineaţă executat de fanfara Bat. de Gardă Regală. RADIO BUCUREȘTI Muzică variată (disc.). 9.30 : ORA RELIGIOASA : Transmi­siunea slujbei religioase de la Sf. Pa­triarhie. 11.15 : Concertul simfonic al Orches­trei Filarmonice dir. de George Geor­­gescu, solist maestrul George Enescu. Transmisiune de la Athéneul Român. 13.00 : Radio jurnal (informativ, agri­col şi cultural). 13.10 : Muzică varită (discuri). 13.43 : Serviciul de publicitate. 13.50 : Ştirile serviciului german. 14.00 : Radio jurnal. 14.15: Serviciul de publicitate. 14.30 : ORA RĂNIŢILOR : Orchestra P. Moţoi. 15.30 : ORA SATULUI. 16.30 : ORA MUNCA ŞI LUMINA. 17.10 : închiderea emisiunii. 18.00: Deschiderea emisiunii, muzică variată. 18.45: Al. Brătescu-Voineşti : Lec­tură. 19.00 : Muzică cerută de abonaţii Soc. Rom. de Radiodifuziune (discuri). 20.00 : Radio jurnal (informativ şi cultural). 20.15 : Serviciul de publicitate 20.20: „Melodiile zilei“ Jean Mosco­­pol voce acomp. de Orchestra Jean Io­nescu­. 20.45 : Cronica războiului de Romu­lus Seișanu. 21.00 : Concertul Orchestrei Radio dir. de Hartulary Darclée. 22.00: Radio Jurnal . Sport. 22.25 : Continuarea concertului. 23.00 : Muzică variată uşoară. 24.00 : închiderea emisiunii. RADIO MOLDOVA (280,9 m.) 9.30: Transmisiunea serviciului reli­gios de la Sf. Mitropolie. 11.30 : Cronica vieţii religioase 13 00 : Deschiderea emisiunii. învăţă­tura zilei. Muzică uşoară (discuri). 13.30 : Radio jurnal (I) 13.45 : Orchestra Mihai Bănică. 14.40 : Sfaturi medicale 14.50 : Cântece româneşti (discuri). 15.00 : închiderea emisiunii de prânz. 18.30 : Deschiderea emisiunii. Orches­tra de salon (discuri). 19.00 : Cronica faptelor săptămânii. 19.15 : Muzică distractivă (discuri) 20­00 : Conferinţă D­orof Gheorghe Uţă : Poezia populară basarabeană. 20­15 : D-na Ecaterina Carp, arii din opere. 20 30 : Muzică spaniolă (discuri). 21 00 : Radio jurnal (II). CUGETAREA -GEORGESCU DELAFRAS a trimis în librăriile din toată țara volumul P­ROZĂ de I. A. BASSARABESCU Sub titlul „Proză" d. I. A. Bassarabescu încorporează într’un volum elegant și masiv, cele mai alese lucrări literare ale D-saBe. — 135 —

Next