Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1872 (Anul 5, Nr. 73-142)
1872-09-17 / nr. 103
< Anul V. PREȚUL ABONAMENTULUI: lassi: Pe un an 20 lei noi. „ șese luni 11 „ „ „ trei luni 6 „ „ Districte: Pe un an 24 lei noi. ,, șese luni 13 „ „ ,, trei luni 7 „ ,, Austria: Pe șese luni 14 franci. Germania: Pe șese luni 18 franci: No. 103.MUNCXURI. Rândul sau locul gen 15 bani. Inserțiuni și reclame. Rândul 60 bani. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Iassi, Duminica 17 Septemvrie 1872. » EIA § I I. Apare de trei ori pe săptămănă: Duminică, Marcuri și Vineri. Redactiunea si Administratiunea in localul Tipolitografiei Nationale. CALENDARUL SEPTEMANEI. Cumpărarea de imobile de cătră Evrei. De vreo cătva timp se vede in jurisprudența tribunalelor din țară o șovăire in ceea ce privește întrebarea dacă Evreii au sau nu dreptul de a cumpăra imobile in orașe. Nu numai tribunale deosebite dar chiar acelaș tribunal, după judecătorii ce il compun au dat in această privire hotăriri opuse, unele transcriind actele prin care un evreu capătă proprietatea asupra unui imobil in orașe, altele refuzănd această transcriere. In timpul unei mișcări atât de pronunțată in contra Israeliților, precum ea se petrece astăzi la noi, presa nu au privit la altceva decăt la faptul că prin o asemene șovăire se permite Evreilor acvisițiunea de imobile, li se deschide o cale nouă de a ne apăsa și a ne cotropi. Această temere este și fundată, și dacă ar fi de considerat lucru numai din puntul de vedere economic și național, acvisițiunea imobilelor de către Evrei este un rău din cele mai mari pe care ar trebui să-l înlăturăm numai decăt. Pornind și numai din acest punt de vedere, cele mai multe ziare, fără o cercetare și o cunoștință a căușelor ce determină șovăirea jurisprudenței, s’au grăbit in răvna lor lăudabilă dar pripită, a grăi de zeu acele hotăriri care au permis transcrierea actelor de cumpărătură pe numele Evreilor. Și nu numai că au criticat hotăririle, necum să le fi combătut pe tărâmul juridic, singurul pe care justiția il poate avea in vedere, ci s’a bănuit indată onestitatea judecătorilor, și s’a lovit tocmai in acei judecători care numai fiindcă le dicta conștiința lor juridică au călcat pe pornirea inimei lor de cetățan și de Roman. întrebarea dacă Evrei pot sau nu să cumpere imobile in orașe este după toate legile ce o regulează, in stare de controversă. Ziarele ce s’au ocupat cu această întrebare, trec asupra-i așa de ușor incăt se vede foarte clar deplina lipsă de cunoștință a obiectului de care se ocupau. Vroim să punem in vedere cetitorilor legile care regulează această materie pentru ca să poată judeca in cunoștință de causă nedreptele imputări ce se aduc unor persoane nepătate, după cum o face un ziar asupra tribunalului de Iași secția III, care au admis in anul trecut transcrierea actelor, și a cărui președinte actual împărtășește aceeași opinie, după cum se poate vedea din hotărirea ce publicăm mai la vale. După obiceiul vechi al țerilor noastre, Armenii, Grecii și Jidovii nu aveau voe să cumpere imobile nici la cămp nici la oraș. Un hrisov a lui Ștefăniță Vodă din 1845 oprește, după „legea cea betrănă“, pe orice străini a cumpăra ocini, și ordonă desproprietărirea celor străini ce-și cumpărase locuri in Vaslui. După ce sub domnia Fanarioților restricția in ceea ce privește pe Greci căzu de la sine, rămase acea privitoare pe Armeni și Jidani care însă fu moderată de cătră codicele Calimah și Caragea din 1817 și recunoscută prin regulamentul organic după cum se vede din edițiunea romană a codicelui Galimah din 1833 „potrivită cu rânduirile introdusă de organicul regulament“ [vezi prefața.] Paragraful 1430 a acestui codice zice: „ Armenii și Jidovii sunt opriți de a pururea de a cumpăra moșii de veci“. eare 1431 zice: Jidovii au voie să cumpere case și dughene in orașe, iar Armenii au voie să cumpere și vii in podgorii.“ După condica lui Calimah deci Armenii sunt opriți a cumpăra moșii iar Evreii și moșii și vii. Case in orașe ău se pot cumpăra. Codicele civil din 1864 nu conține nici o disposiție specială ci numai azt. În care zice: „Străinii se vor bucura indeobște in Romănia de aceleași drepturi civile de care se bucură și Romănii, afară de cazurile unde legea ar fi hotărit altfel.“. Legea specială nouă care regulează cumpărarea de imobile de cătră străini este decretul din 19 August 1864 care zice in art. 1: „Străinii de orice rit creștinesc, domiciliați in România, vor avea dreptul de a cumpăra proprietăți imobiliare, sub condițiunea inse de a se supune, in ceea ce se atinge de asemene proprietăți, la legile pământului, și numai pe căt și Românii se vor bucura de asemine drept in țerile lor. — Art. 3 : „Toate disposițiunile contrarii acestei legi sunt și remăn abrogate.“ întrebarea cea mare și controversată este acum: s’au abrogat prin această lege . 1431 cod. Galimah . Unii susțin ai da, arătând că de vreme ce legea supune unor condițiuni acvistia de imobile din partea străinilor, de rit creștin, pomenind anume de ei, se înțelege de la sine că au exclus pe Evrei pe care nu avea de gănd să-i favorizeze. Că Evreii ce nu sunt supuși străini rămăn totuși străini, și neavând țară, nu pot îndeplini condiția de reciprocitate prevăzută prin legi. — Alții din contra susțin că art. 1 a vrut să rădice și restul de piedici puse creștinilor in cumpărarea de imobile, ce se vede in Cod. Calimah (relativ la Armeni) , că Evreii au remas in dreptul vechi al art. 1431, care nu a fost abrogat prin legea din 1864 nefiind o disposiție contrară; că Evreii nesupuși străini nu pot fi considerați ca străini, de vreme ce calitatea de străin implică necesar ideea de a aparține ca supus unui stat constituit ș. a. Astfel fiind lucrurile se vede că nu este cu totul ușor a ne pronunța pentru sau contra unei sau altei interpretări. Se vorbește înse de jurisprudența curții de Casațiune in această privire. Asupra acestui punt e de observat că jurisprudența înaltei Curți nu este decăt o autoritate morală, că nu există o jurisprudență asupra acestui punt căci s’a dat o singură hotărire, (in 14 Mai 1866) că in fine tocmai asupra valoarei motivelor zisei hotăriri este iarășia contraversă in opiniile juriștilor. Hotărirea se bazază anume pe faptul că regulamentul organic prin art. 379 in Valahia și anexa lit. X in Moldova preved că „străinul de orice rit creștinesc va veni aici in țară și va voi să dobândească drepturi politicești de pământean“ trebue să împlinească oarecare condițiuni intre care §§ 1 și 2 enumeră că trebue să dee o suplică cătră stăpânire care va fi cercetată de obșteasca adunare, și dacă „se va face cunoscute de adeverate dovezile străinului, atunci va putea întrebuința a lui capitaluri in orice cumpărătură de acareturi va voi . . “ (§ 3). Din aceste condițiuni numite impămentenirea mică, s’a dedus că străinii nu pot cumpără imobile fără împământenirea mică, că fiind vorba numai de creștini la această împământenire apoi Evreii nu o pot dobândi deci nici pot cumpăra imobile — și acesta este argumentul capital al hotărâri curței de Casație. — La acest argument înse adversarii respund că toate acele disposițiuni sunt numai de luat inami ca pregătitoare pentru dobândirea drepturilor politice, și că după Art. 6 a Cbd. Civ. „Esercitatea drepturilor civile nu depinde de calitatea de cetățan, can nu se poate dobândi și păstra decăt conform art. 16 din acest codice.“ După cum se vede deci și asupra acestui punt există o mare și îndreptățită controversă, astfel că in conștiință nu se poate pretinde cu absolută siguranță că tot acest complex de legi, date una după alta fără nici un fel de cunoștință de causă, sufer numai și numai o interpretare. Dir această stare deplorabilă a legislațiunei noastre se explică șovăirea jurispudenței, și cu toate că inima și interesul ne ar impinge a prefera interpretarea cea contrară permisiunei de cumpătare, totuși trebue să cunoaștem că judecători care nu au alta înaintea lor decăt legea și care se conving că înțelesul senor este cel contrar nou e, trebue respectați în opiniunile lor; căci neatârnarea magistraturii se vădește nu numai in deslipirea ei de inmuririle meschine și de legăturile personale, dar mai ales in susținerea legei chiar contra intereselor mari ale societăței și poporului pentre care bate cu putere chiar inima judecătorului. Această stare de lucruri este ănse periculoasă. Nu este de tăgăduit că posibiitatea acestei îndoite interpretațiuni poate deveni o causă nouă de corupție pentru magistratura noastră, căci nu des se întâlnesc suflete ce lucrează numai după spiritul și cugetul lor. Un singur mijloc este de a scăpa din indpitul pericel in care ne aflăm, năvălirea Evreilor in proprietățile noastre și noul izvor de corupție pentru magistratură, anume o iterpretare autentică dată de camerele legiitaore asupra legei din 19 Aug. 1864. Ni ne indoim că interpretarea va fi in defavoarea Evreilor pe care legiuitorul din 1864 n’a înțeles să’i favoriseze. Sperăm că organele cele serioase ale Presei noastre vor înțelege că aceasta este singura cale prin care putem ajunge la un resultat favorabil și’l vor susține împreună cu noi. In chesrea Tribunalului de Iași Secția a 3-a din 13 Septemvrie 1872. Având in vedere cererea de pe contra pagină, având in vedere că anectarul act de imparțată in fapt nu este decăt un act de vânzare și cumpărare, avend in vedere că prin art. 1 din legea din 1864, se determină in mod exclusiv că numai străinii de rit creștin domiciliați in Romănia pot cumpăra imobile, și că prin urmare din testul acestui articol luat in mod contrariu, rezultă că străinii necreștini n’au dreptul se cumpere imobile in Romănia. — Având in vedere art. 11 Cod. Civ. care de și posterior legii din 1864, ânse prin ultimele sale espresiuni „afară de cazurile unde legea n’ar fi hotărit altfel“ nu face decăt restringe acea disposiție generală cuprinsă prin el și un atare caz de restricțiune este prevăzut prin legea din 1864, și care lege nu este abrogată prin legea civilă. — Având in vedere ca precum resultă chiar din intitulatul act de imparțală, cumExemplarul 20 de bani,părătorul este israelit și ca atare in conformitatea citatelor articole dreptul de a cumpără imobile in Romănia ’i este interzis. Pe atare motive tribunalul in majoritate de acord cu conclusiunile d-lui procurore P. Stoica, respinge cererea d-lui Avram Ițic Vigder și a d-nei Dvoira. Codreanu, Gr. I. N. Blănoiu. OSEBITĂ PĂRERE. Având in vedere că Avram Ițic Vigder și sora sa Dvoira soția lui David Marcu cev a se transcrie un act intitulat „de impărțală“ prin care cel antâi vinde celei din urmă o parte dintr’un loc situat in Iași, remas moștenire de la reposatul lor părinte. Și este a se ști dacă israelita Dvoria are capacitate de a cumpăra această parte de imobil. Considerând că resolvirea acestei cestiuni un înțeles afirmativ sau negativ atârnă de la abrogarea sau neabrogarea paragrafului 1431 Cod. Calimah a cărui teist este: „Jidovii au voe se cumpere case și dughene in orașe, iar Armenii au voe se cumpere și vii in podgorii.11 Vérend art. 1 din legea din 1864 in următoarea cuprindere : ,,Străinii de orice rit creștinesc, domiciliați in Romănia, vor avea dreptul de a cumpără proprietăți imobiliare, sub condițiunea ănse ac a se supune, in ceea ce se atinge de asemene proprietăți, la legile pământului, și numai pre căt și Românii se vor bucura de asemine drept in țerile lor.“ „Nu se prejudecă printr’aceasta intru nimic drepturile relative la naturalisațiune. Considerând că o lege nu poate fi abrogată decăt prin o altă lege nouă care ar cuprinde, sau o disposițiune esprese de abrogare (abrogațiune esprese) sau o disposiție contrară și cu totul incompatibilă cu legea anterioară (abrogațiune tacită). Că legea din 1864 nu abroagă nici tacit nici espres § 1431 Cod. Calimah, pentru că nu este nici o incompatibilitate intre Codicele Calimah care dă drept evreilor de a cumpără imobile in tărguri, și intre disposițiunea posterioară care permite străinilor de orice rit creștinesc domiciliați in Romănia de a cumpăra ori ce fel de imobile. Pe lângă aceste articlul ultim din citata lege arbroagă numai „disposițiunele contrarii“ din legile anterioare. Cu scopul acestei legi nu este de a redica Evreilor dreptul de a cumpără imobile in tărguri, ci de a desființa disposițiunele din legile vechi care opreau pre Armeni de a cumpără moșii (§ 1430 cod. Călim.) și care supuneau pre ceialalți străini de rituri creștine la îndeplinirea oarecăror formalități și apoi numai li se permitea de a întrebuința capitalurile lor in cumpărări de imobile (art. 379 regul, organ. al Valahiei, anexa litera X regul, org. al Moldovei). Considerând că prin argumentul a contrario sensu tras din art. 1 din citata lege nu se poate conchide la abrograrea § 1431, C. Călim, pentru că acest argument nu se poate întrebuința ori și cănd la interpretarea legilor, ci se face nn de densul generalminte numai in doue cazuri: 1) Cănd de la o disposițiune escepțională ajungem (prin argum. a contrario) la aplicarea dreptului comun, și in specia de față este evident că prin arg. a contrario nu numai că nu ajungem la aplicarea dreptului comun, dar ajungem la abrogarea lui; apoi legea din 1864 nici nu este o lege escepțională fiindcă printr’casa se intind beneficiile dreptului comun asupra străinilor de toate riturile creștine. 2) Cănd legea ce este a se interpreta cuprinde o disposițiune clară restrictivă, ceea ce earăși nu are loc in cașul de față, pen- Italia : Belgia.Elveția: Pe șese luni 22 fr. Francia: Pe șese luni 26 franci. Sti Stil DICA ! PATRONUL DILEI. I Răsăritul ! Apusul SOI Stil t>io a PITRDIIIIT u llat Í Răsăritul Apusul 1 vechiu. neu. ^AUA | i'AIKUIXU^yium. | Soarelui, j Soarelui. veci iu. nou. VIWA* PATRONUL ț» I LII. | Soarelui. Soarelui. | Septemvrie. Septemvrie. Ore. m. Ore. m. ^Septemvrie. Octombrie. [ " | Ore =m=^Ore m= 1729 Duminică. I Sf. Mart. Sofia Agapi. 5 55 5 47 21 3 Joi. Sf. Apost. Codrat. 1 5 59 5 39 18 30 Luni. I Cuv. Păr. Eumeuiu. 5 56 5 44 22 4 Vineri. Sf. Prom. Foca. Episc. Sinope. 6 0 5 38 19 Oct. 1 Marți. Sf. Mart. Trof. Savatiu și Doriemed. 5 57 5 42 ^3 5 Sâmbătă. Concep. Sf. Ion Botezătoriu 1 6 25 36 20 ____ 2 Mercuri. || Sf. M. Mart. Eustachi. 5 58 5 40 24 6 Duminică._________Sf. Mart. Thecla_______________________1 6 45 34