Curierul de Iassi, ianuarie-iunie 1873 (Anul 6, Nr. 1-69)
1873-02-23 / nr. 22
CURIERUL DE IAȘI, măria, cum că a făcut atâtea călcări ale tratatului de Paris. Posițiunea ce ni s’a creat a fost ca să fim bulevardul Orientului, trebue dară să fim neutri cătră toate puterile, să nu avantagiăm pe nici o putere in detrimentul celeilalte. Prin funcțiunea ce ni se propune se dă toate trecătoarele in mătrele Austriei. Spre a arăta importanța politică a căilor ferate de sa citează cazul in care Francia era să declare resbel Belgiei pentru că a făcut o lege prin care se oprea fusiunea cu căile ferate franceze, cum Germania a impus Franciei să -i cedeze drumurile fie fer in mâini germane, asemenea și cu drumurile de fer luxemburgesc. Și noi să permitem Austriei a ne construi drumuri de fer pănă in inima țarei, pănă in București? Venind la partea financiară, d. Cogălniceanu arată că nu vede să se fi făcut nici un studiu pentru a afla că va costa chilometru pe la aceste puncte de juncțiune, cari, d-sa e sigur că nu se va putea construi cu mai puțin de 1 milion chilometri. Și apoi să nu ne închipuim că dacă vom face aceste funcțiuni, are să curgă prin țară toate bogățiele Europei, pentru că iarna porturile noastre nu umblă, și iarna nu se transportă mărfuri pe Marea Neagră. Unirea cu Ploești a fost totdeauna refusată de țară. Țara nu a refuzat juncțiunea cu Austria, am dat puntul Ițcani făcănd cele mai mari sacrificii. Austria va veni pănă la Verciorova, mai cu samă pentru că compania Stats-Bahn este interesată a lega liniile sale cu marea Neagră, și apoi Austria are nevoe de noi, și putem zice că nu putem, pentru că Austria e interesată a avea cheile Dunărei de jos. D. Cogălniceanu observă asemenea că in convențiune s’a prevăzut a se da garanție pentru această linie, dară nu subvențiune. Peste 8 ani când se vor face juncțiunile, vom fi datori 400 de milioane in loc de 200 căt suntem azi datori. Conchizând d-sa zice că va vota contra juncțiunei pe la Ploești, pentru că ne e vătămătoare și naționalităței, și comerciului, și economicește. Ședința se suspendă. La redeschidere, d. G. Costaforu, ministru de externe, face apel la paciența Camerei, spre a nu fi indusă in eroare prin chestiunile de sentimentalism de cari a vorbit d. Cogălniceanu. Apoi d-sa espune mersul chestiunei. D-sa d. ministru, și-a făcut datoria. A voit să inebe o convențiune cu Austria pentru cele 4 punte de funcțiune votate deja de Cameră, Austria nu a voit a uneheia convențiune pentru aceste punte, decăt dacă ii vom da și noi puntul Ploești. D-sa a știut că Camera era preocupată de chestiunea financiară, și a primit a supune Adunărei de a ne construi drumul de ferea, oferind garanție. In privința strategică d. Costaforu combate argumentațiunile d-lui Cogălniceanu, arătând ceea ce s’a întâmplat cu Francia cu ocasiunea resbelului din urmă. Drumurile de fer ar fi servit și Franciei ca să meargă pănă la Colonia sau la Berlin cum a servit și Germaniei spre a merge pe la Chalons și alte părți in interiorul Franciei. Chestiunea strategică o crede destul de bine lămurită, spre a nu mai preocupa pe nimeni. Căt despre convențiune, Austria are liberul arbitriu de a voi sau nu sä priimeascä condițiunele ce-i impunem noi, și d. Cogălniceanu pe nedrept a acuzat guvernul că vine cu poruncă din partea austriei ca să priimească Camera funcțiunea pe la Ploești. Această chestiune a juncțiunelor datează mai de mult, încă din anul 1869, și spre a arăta aceasta n’are decăt să citească Camerei corespondența provocată din partea Austriei pentru funcțiunea drumurilor sale de fer pe la Cronstadt cu ale noastre pe la Galați, Austria nu a cerut ca orice preț Ploiștil, găsească Camera un alt punt, Oituzu de exemplu, dacă Austria voește atunci să-i dăm și noi puntul Bogza; voește, intr’un cuvânt să unească Brașovul cu liniile noastre ferate. Terminând d. ministru zice că Camera este liberă să facă cum va voi, d-sa ăn«S ’și a făcut datoria de ai presenta ceea ce s’a oferit țerei din partea Austriei. Austria ne va da Verciorova atunci cănd ei vom da și noi aceia ce ni se cere. Aci nu este decât un fel de târg, o convențiune ce se face prin bună înțelegere. D. Gr. Ventura susține că chestiunea nu s’a desvoltat, așa cum este, nici de d. Cogălniceanu nici de d. Costaforu. Chestiunea principală este de a se ști dacă funcțiunele sunt utile pentru țara noastră sau nu, este știut că un drum de fer nu poate fi productiv dacă nu are debușeuri. Dacă dacă funcțiunea drumului de fer este utilă, nu trebue să ne refulăm de a face o cheltueală, care in acest caz ar fi economie. D. Ventura apără lucrarea comisiunei delegaților, că Austria să plătească subvențiune pentru drumul de fer eară nu să dea garanție. D. G. Brătianu observă că utilitatea funcțiunilor nu mai poate fi acum discutată. Dară să vedem dacă ne aflăm in pozițiune de a le face intr’un mod cum să ne fie avantajos. Linia ce se propune este cea mai puțin productivă, pe aci nu se transportă in țară decât o oarecare cantitate de mărfuri așa numite de brașovenie. Va apăsa dară foarte greu acest drum de fer asupra țerei și țara e deja destul de ingreuentă. Mai este apoi și o chestiune de demnitate naționale: Austria nu primește ca să dea subvențiune pentru drumul de fer, ea voește să dea garanție; dând garanție iși crează dreptul de a opro ace otoala. Conclusiunea d-sale este de a se respinge propunerea de funcțiune și a se alege un alt punt decăt Ploeștii. Oarele fiind aproape 5, ședința se ridică. (Presa). ȘTIRI DIN AFARĂ. FRANȚIA. In 27 Fevruarie a început cn Adunarea națională discuțiunea asupra raportului d-lui de Broglie. Ea a fost precedată de o declarare a d-lui Dufaure, prin care guvernul primește fără nici o reservă proectul redactat de comisiunea de treizeci.—Cel intăi orator care a luat cuvântul a fost d. de Mariere din centrul stâng. El a insistat cu multă energie asupra necesității de a funda republica, fiind că neputința unei restabiliri monarhice este de acum recunoscută. D. de Castellano, și după dânsul, d. Boyer au opus acestei declarări republicane o profesiune de credință monarhistă și au susținut că monarhia era singura formă de guvern de la care Franția poate aștepta liniștea. D. de Castellano a îndemnat cu căldură Adunarea a redica tronul, și a constatat că odată ce teritorul va fi evacuat, Camera va fi silită a se disolva in așa scurt timp incât ea nu va mai avea timp se așeze de puterea constituantă. Ședința s’a terminat printr’o declarare a d-lui Haentjens, in numele imperialiștilor, care cer apelul la popor. in ședința din 28. D. Gambetta a luat cel pntru cuvântul, asupra proectului comisiunii de treizeci, pe care l’a criticat cu mult foc. După dânsul proectul nu i este lămurit. Nu este de ajuns de a ști dacă vor fi două camere, dar ceea ce e mai interesant de a hotărî este dacă va fi republică sau monarhie. Proectul este o operă corcită, bastardă, fără culoare, nemulțumind pe fiecare partidă și putând a fi interpetat de fiecare după modul său. D. Gambeta a cerut ca se nu se treacă la discuțiune pe articule, înainte de a ști dacă politica mesajului este menținută, a acestui mesaj care a fost primit cu aclamațiuni entasiastice de opinia publică. El s’a pronunțat in contra Camerei inalte, căci nu mai sunt in Franța clase priviligente. „Sunt zice el, in această cameră, oameni politici, care inspirănduse de trecut, pot se dorească o a doua cameră, dar nu sunt republicani. In urmă o vie discuțiune întreruptă, s’a încins intre d. Gambetta și doi bonapartiști. La deschiderea ședinței din 28, d. de Goulard a depus un proect de lege care menținea primăria centrală de Lyon, dar împarte brațul in 6 despărțiri, având fiecare căte doi ofițeri municipali, a căror funcțiuni vor fi incompatibile cu acele de consilieri municipal. GERMANIA, „Monitorul imperului german“ din Berlin, publică decretul care convoacă Parlamentul german pentru 12 Martie. Pănă la această epocă Camerile prusiene nu vor putea termina sesiunea lor, urmează clar că amândoue aceste corpuri legislative vor ținea ședințe in același timp, inconvenient cu atăt mai simțitor cu căt membrii cei mai eminenți din una din aceste Adunări fac parte și din ceealaltă. Se zice că ministeriul ar fi dorit să scutească de această îndoită sarcină pe representanții națiunii, dar se pare că oarecare guverne grăbite de a se bucura de partea lor de despăgubire ce le plătește Franța, stăruesc să se reguleze căt mai neintărzient această cestiune care figurează cea intăi la ordinul zilei a viitoarii sesiuni a Parlamentului german. Până atunci camera deputaților Prusiei grăbește lucrările sale; ea a adoptat in 27 Fevruarie, in a doua lectură, modificările constituționale motivate de legile eclesiastice și va trece in urmă la votul definitiv a acestui proect de lege. In aceeași ședință președintele a anunțat că d. Lasker este foarte scris bolnav. Anacheta asupra chestiunei Wagener, in care eminentul deputat vă avea să joace cel intăi rol va trebui se fie amânată. De altă parte, președintele societăței maritime, d. de Gunther, pe care mesagrul il chemase se presinteze comisiunea specială, este menit, după cum spun unele jurnale, pentru postul de guvernator general a provinciei Posen, și va trebui dar să fie înlocuit, înainte de a se începe ancheta. „Kreuzzenitung“ confirmă că imparatul Wilhelm și imperatul Alexandru iși propun să viziteze esposiția universală din Viena. Niște corespondențe din Sant-Petersburg au pretins de asemenea că vizitele împărătești la Viena vor fi precedate de o întâlnire a celor trei imparați ai Austriei al Germaniei și ai Rusiei, la Sant-Petersburg. După „Kreiszeitung“ nu se știe nimica la Berlin despre această Întâlnire. De cănd cabinetul din Madrid 3’a reconstituit, știrile sunt cu ceva mai puțin neliniștitoare, cel puțin acele ce vin prin telegraf. Ele spune că liniștea este deplină in toate privințele, afară de acele in care bandele Carlisle continuă jafurile lor. Copii conservatori ai armatei, generalii Serrano, Condho și alții au promis că vor servi republica. Pănă acum Franția n’a recunoscut, cel puțin oficial, noul guvern spaniol. In loc de a urma exemplul Staturilor Unite și a Sințezei, ea pare a regula purtarea sa după aceea a Germaniei, a Austriei și a Rusiei, care, fără a contesta legitimitatea noului ordin de lucruri din Spania, se tem că nu va fi primit de țară fără tulburări ulterioare, și vrea să aștepte, spre al recunoaște, ca el se fie constituit definitiv de Adunarea care trebue să urmeze pe Adunările actuale intrunite. Un memorandum a d-lui Castelar, din care „Le Temps“ din Paris publică o analiză, arată inconvenientele acestor trăgănări. După ce a stabilit că proclamarea republicii a fost o urmare necesară a retragerei regelui, și că regimul nou nu este decăt o transformare interioară, care nu poate fi o causă de discordie in Europa, ministrul afacerilor externe exprimă speranța că celelalte puteri vor face pentru Spania ceea ce au făcut deja America și Synteza, și că ele nu-i vor cere se arăta energia in contra desordinei, dacă ii refuzază concursul lor moral singurul lucru ce li se cere. RUSIA. De la Viena și Berlin sosesc știri destul de grave asupra situațiunei unor părți din imperiul rusesc. O telegramă din Berlin, vorbește, după informări sosite din Sant-Petersburg, de o mișcare intre populațiile din Caucaz, care preocupă in mod serios, pe guvernul rusesc.—Un jurnal din Viena, „Torstadtzeitung“ vorbește de o resculare a țăranilor din Ucraina, Podolia și Volhinia in contra stăpânilor, mai toți de naționalitate polonă. Se zice că se comit acolo grozăvii. Inse amăndoue aceste noutăți merită confirmare, cu deosebire acea a gazetei austriace, care poate fi inventată cu scop de a slăbi oposiția Polonilor nobil din Galitia in contra unei uniri intime cu Austria. GRECIA. Noua Cameră greacă a fost deschisă in 26 fevr. de regele George. Discursul tronului minunează prin optimismul său ; el arată bunele relațiuni cu toate puterile străine, ecilibrul budgetului, stingerea complectă a hoției etc. O depeșă din Atena, cu data din 28 Fevr. spune oficial că cestiunea minelor din Laurium e terminată. Prevezănd că reclamările sale nejustificate trebuia secază, d. Serpieri a vândut toate propietățile~ce se SPANIA. SCENA IX, . Cleon (iuboitori), Cei dinainte. Cleon. MS ertați d-le! m’am retăcit căutând pe servitorul meu, ce l’am pierdut a călărit se caute un drum, in fine am ajuns aice (zărește pe Simon) D-zeule! sunt perdut, Simon. Un mii de trăsnete și de tunete, este el (se retrage in fundul scenei). De ce așa de trist, d-nula? Cleon. Cruțați-mS vS rog. Acest domn a avut bunatatea de a’mi cere numai jumătate și eu i-am dat, nesocotind, mai mult. Mi-a remas numai atâta căt imi trebue pentru a continua drumul. jErast. MS ertați D-nule. Noi nu suntem prădători, suntem numai nenorociți, care au scapat din lume și au căutat scapare la aceste pustietăți. Dați’mi voe. Frica ce vi s’a causat, aceea ce v’au luat veți recapăta-o. Simon, (vine înspăimântat, in parte) Aține-te acum prostule! (his Cleon) Vin rușinat înaintea d-voastre, daț’mi voe a ve da acuma înapoi aceea ce v’am luat mai înainte in supărare și desperare, chiar acuma am voit să vă caut ea să vii dan. Ah starea misei pabilă în care se află D-nul meu și familia sa, sărăcia noastră cea mare, m’a condus la o faptă la care n’aș fi fost vrednic niciodată. D-zeul atotputernic mi-o va erta! Poftim d-le luați-i mai iute sarcina ce mi-ar fi neliniștit toată viața pe când Simon vorbește observă Erast pe străinul cu luare aminte. Cleon. Dați’mi voe v’am făcut nedreptate mi-e milă cu d-ta. Păstrați acest bagatel, nu’l voi relua. Ași dori ca să vă pot ajuta mai mult, dar știți că pe drum nu e cineva mult cu plăcere. Erast. Dați’mi voe! Nu s’ar cuveni deloc ca să luăm de la d-voastră aceea ce poate ca . ■_ trebue pentru comoditatea drumului vostru (a parte) D-zeule! Aceste trăsături! aceste mine. Cleon. Nu voiți ami face bucuria, ca să vă arăt câtuși de puțină amiciție? ’Mi remăne destul ca să pot continua drumul cu comoditate. Ii dăruesc servitorului d-voastre. Simon. Ve mulțumesc d-le, primesc nu resping. Erast. Ve mulțumesc de mii de ori. Mai Înainte nu eram un astfel de împrejurări atunce nu’mi era interzis plăcerea de a face altora bine. Ertațime, Ertațime, la orimole!.. Cleon. Amice! permiteți’mi a vă numi astfel, maniera d-voastra nobilă ’mi arată că nu sunteți din o familie de jos. Trebue să vi se fi intămplat o soartă tristă. Erast. Nu mi-a remas decăt o conștiință curată și onestitatea. Cleon. Amice! vă pismuesc! Sunt foarte bogat, dar ași da toată averea mea cu bucurie, ca să-mi liniștesc conștiința, am făcut o nedreptate care mă chinuește necontenit. Spaima urmează fiecărei din lucrurile mele ca o fantomă. D-zeule! să nu’mi fie oare permis a o face bine din nou. . Da D-le plângeți odată cu mine, merit să am compătimire de d-voastră. Pline de chinuri ingrozitoare vor fi zilele mele la bătrăneță, dacă nu voi regăsi pe acei cărora am făcut nedreptate! D-le sunteți încă tănăr, vă sfătuesc ca să păstrați singura comoară, de a avea o conștiință curată la bătrânețe. Maică procurată! Căt e de trist, cănd chinurile ne torturează cătră sala vieței și bătrăneță e patată slănil la mormânt. De mult am suportat, ca bătrân, greutățile drumurilor numai ca să gândesc urmele acelora — ce găndiri îngrozitoare — care poate că trăesc iu miseria din causa mea, sau că și-au dat sufletul, neavând nici un ajutor. Ce pământ ei acopere corpul lor? Care climă revarsă asupra mormântului rouă și ploaia? Dăcă ași ști, oh! aș alerga intr’acolo, părul meu alb mi-ași smulge ca se’l arunc pe mormăntul lor, ași plânge acolo restul zilelor mele și să aștept moartea mult -dorită. Ah! ce miserabil tată’s eu plângi amice? vă mulțumesc pentru compătimire. Eu o merit. D-zeu știe, o merit. Erast. Ah! miserie lasă a se căuta ori ce urmă de speranță! D-zeuie nu este nici, nu poate fi așa! D-ie mie milă cu d-voastre și sunteți un tată nenorocit și eu— scena, Lucia. Cei dinainte. Lucia. Cum? Erast tu ții pe venerabilul tău oaspeț, care poate e ostenit, in această umezală in timpul nopței. Bine-voiți d-nule a intra puțin in colibă și a ve face comod. Cleon. Dacă-mi veți permite va fi societatea d-voastră foarte plăcută. Simon. Ha, Die! D-zeuie atotputernic! ce văci! văd bine? Isuse! ce găsesc pintre bani! Brail. Maică Procurată! Ce este?