Curierul de Iassi, iulie-decembrie 1874 (Anul 7, Nr. 72-141)

1874-08-04 / nr. 85

FOAEA PUBLICAȚIUNILOR OFICIALE DIN RESORTUL CURȚII PRRȚUL ABONAMENTULUI: Iași și districte: Pe un an 12 lei noi Pe șase luni 6 lei noi;—Pe trei luni 3 lei noi. Austria: Pe 6 luni 14 franci;— Germania: Pe 6 luni 18 franci;—Italia, Belgia, Elveția Pe șase luni 22 franci. Apare de trei ori pe săptămănă DUMINICA, MERCURI si VINERI. Redactiunea si Administratiunea in localul TIPOGRAFIEI NATIONALE. C­ALENDARUL SEPT­AMAN El. ---------------------- ~ ■­a " ^ ” I • V 1 U­I« I­V Stil vechiu. Stil nou. DIO A. PATRONUL DILEI. Ref. Soar. 1 Ap. Soar. J stii vechiu. Stil nou. DIO A. | PATRONUL DILEI. Ref. Soar. Ap. Soar. August. August. Ore. m. Ore. m. August. August. t) |Ore. m. Ore. m. 4 16 Duminică. Sf. Șapte Martin din Efes. 5 0 7­0 8­20 Joi. Mart. Emilian Episc. Chizir. 6 5 5 6 55 5 17 Luni. Martinii Eusignie. 5 1 6 59 9 21 Vineri Apost. Matia, in locu Iudei. 5 7 6 53 6 18 Marți. (f) Schimbarea la față. 5 2 6 58 10 22 Sâmbătă. Martirul Laurentie. 5 8 6 52 7 19 Mercuri. Mart. Dometie și Pulherie. 5 4 6 56 11 23 Duminică. 1 Martirul cuplu.­­ 5 10 6 50 Din cauza Sf. Serbători de Marți No, viitor al fonei, va apare Vineri. APELATIVE DIN IASSI. ANUNCIURI. Rândul sau locul seu 15 bani. Inserțiuni și reclame: Rândul 40 bani. — Epistole nefrancate nu se pri­mesc. — Manuscriptele nepublicate se vor arde. Francia.—Pe șase luni 26 franci. Abonamentele și aruncin­ile pentru „Curierul de Iași“ foaia oficială se fac la Eugene Crain, la Paris 9 rue Drouot, 9. Exemplarul 40 Bani. Revista Internă. La 22 Iulie (3 August), Măriile Lor Domnul și Doamna au fost din nou vi­­sitate de Majestatea Sa Regina Saxoniei și la 23 Iulie (4 August), a sosist la Franzensbad Alteța Sa Regală Principele Frederic, fratele Măriei Sale, care va pe­trece acolo 7 zile. Sănătatea Măriilor Lor este din cele mai satisfăcătoare. Toți Românii cari se aflau atăt la Fran­­zensbad căt și pe la băile vecine Marien­bad și Carlsbad au solicitat și dobândit onoarea de a se presinta Măriilor Lor. Direcțiunea vămilor și contribuțiunilor indirecte. Atăt pentru a înlesni răspăndirea in străinătate a sărei provenind din lacurile de la Tusla căt și pentru a veni in a­­jutorul populațiunilor Mărei­ Negre, ale căror mijloace de esistență sunt cu de­­sevărșire sleite din causa lipsei totale a recoltelor in timp de 4 ani consecutivi, guvernul a luat și pune in vederea pu­blicului următoarele disposițiuni: 1) Estracțiunea sărei din lacurile de la Tusla va fi permisă in anul curent, ori­cui­va voi a o întreprinde cu obli­gațiunea de a exporta, pănă la 1 Au­gust 1875, întreaga cantitate de sare e­­strasă, plătind tesaurului public prețul de un leu pentru fiecare sută de kilograme. 2) Doritorii de a întreprinde estrac­țiunea vor face la administrațiunea sali­nelor de sare de la Tusla, o declarați­­une care va indica numele, pronumele și domiciliul declarantului și cantitatea de sare ce vo ește a estrage, și care va cu­prinde angajamentul declarantului de a împlini obligațiunile și de a se supune regulelor prevăzute in publicația de față. Declarațiunea va fi însoțită de acte stabilind identitatea declarantului. Nici o declarațiune pentru o cantitate mai mică decăt zece mii de kilograme nu va fi primită. 3) Dacă suma cantităților de sare, pentru care se vor face declarațiuni, va covărși cantitatea ce se va crede că vor putea produce lacurile, se va da prefe­rință locuitorilor din Basarabia Română, cari se îndeletnicesc obicinuit cu agricul­tura sau cu transporturile, respingăndu­­se declaranții cari nu se vor găsi in a­­semenea condițiuni. 4) Administrațiunea salinelor de la Tusla va libera fiecăruia declarant un per­mis de estracțiune care va reproduce in­­dicațiunile declarațiunei, in ce privește numele, pronumele și domiciliul declaran­tului și cantitatea sărei și care va fixa întinderea asupra căreia extracțiunea va urma să se facă. întinderea asupra căreia fiecare decla­rant va urma să facă extracțiunea se va determina de administrațiunea salinelor de la Tusla astfel ca nici declaranții să mu fie nevoiți a se strămuta de la un loc la altul, nici intervale libere să nu re­­mănă intre întinderile desemnate diferi­ților declaranți. 5) Extracțiunea va începe totdeauna de la malurile lacurilor cătră mijlocul a­­cestora. Extracțiunea se va face numai in timpul zilei, intre reseritul și apusul soarelui. Cu toate aceste, dacă iminența stricărei timpului va sili pe întreprinză­tori a se grăbi, administrațiunea saline­lor va permite ca extracțiunea să se fa­că și in timpul nopței. 6) întreprinzătorii nu vor putea în­trebuința ca muncitori la extracțiunea să­rei și ca cărăuși decăt­re locuitorii din Basarabia Română. întreprinzătorul care va călca această condițiune va fi pedepsit cu retragerea permisului său de extracțiune și va fi o­­bligat de a plăti sarea deja extrasă pe prețul cu care Statul vinde sarea pentru consumațiunea interioară. 7) Fiecare intreprinzător va depune toată sarea extrasă de dânsul la locul ce i se­­ va desemna de administrațiunea sa­linelor de la Tusla și o va așeza un mă­­gle bine construită și acoperită astfel ca să fie ferită de influența intemperiilor. Acel care va sustrage o cantitate ori căt de mică din sarea extrasă de dănsul va fi pedepsit cu confiscațiunea intregei cantități de sare extrasă de dănsul și va perde dreptul de a continua extracțiunea. 8) Pe căt timp sarea va remăne in măgle, măglele vor fi sub priveghiarea ad­­ministrațiunei salinelor. Perderile ce ar suferi sarea prin topire sau altfel vor privi însă pe proprietarul ei și admini­strațiunea salinelor nu va avea nici o ră­­spundere pentru aceste perderi. 9) Sarea nu se va putea redica din măgle decăt in temeiul unui permis al administrațiunei salinelor de la Tusla, liberat după efectuarea plății prețului de un leu pentru suta de kilograme. Acea­stă plată se va efectua însă numai asu­pra cantității de sare ce întreprinzătorul va redica un o singură dată. 10) Deodată cu cererea permisului de redicare, întreprinzătorul va arăta și pun­tul frontierei prin care va avea intenți­­unea de a exporta sarea. Exportațiunea se va putea efectua nu­mai prin punctele Ismail, Comrat, Taba­cul, Tatar-Bunar și Balabianca. Controlul efectuării exportațiunei se va făce ca pentru exportațiunea sărei gemmă. 11) Efectuarea exportațiunei se va garanta prin cauțiune solvabile, a cărei valoare se va fixa pe baza de 2 lei 15 bani, pentru fiecare sută de kilograme. Această cauțiune se va depune mai nainte de redicarea sării la administra­țiunea salinelor de la Tusla și se va re­stitui după presentațiunea actelor consta­tând efectuarea exportațiunei. 12) Prin excepțiune, întreprinzătorii cari vor fi locuitori in Basarabia Româ­nă indeletnicindu-se obicinuit cu agricul­tura sau cu transporturile, vor fi credi­tați pentru prețul primei cantități de sa­re ce vor ridica pănă la ridicarea unei a doua cantități, cănd vor plăti deodată pe amăndoue. De aici înainte însă, ei vor urma regulat cu plata înainte. 13) întreprinzătorul care se va do­vedi că a văndut pentru consumațiune in jntrul țărei o cantitate ori căt de mică din sarea sa, va perde­osebit de cauțiu­nea prevăzută la Nr. 11 și toată sarea aflată încă in deposit sub priveghiarea administrațiunii salinelor, 14) Toată sarea ce va fi in măgie și neridicată la data de 1 August 1875 remăne dobândită Statului, fără nici un drept de despăgubire pentru exploatatore. Pentru sarea ce se va exploata după 1 August 1875, garanția depusă conform art. 11 de mai sus, remăne dobândită Statului. Prin jurnalul consiliului miniștrilor, se aprobă provisor, sub reserva intărirei Mă­riei Sale Domnului, următoarele numiri: D. N. A. Berzu, doctor in drept de la facultatea de drept din Bruxelles, ac­tual procurore la tribunalul Bacău, în­trunind condițiunile art. 1, 3 și 7 din legea de admisibilitate, judecător de in­strucțiune la același tribunal, in locul d­­lui R. Manoliu, destituit. D. Constantin C. Balaiș, licențiat in drept de la facultatea din Paris, întru­nind condițiunile art. 1, 3 și 7 din cita­ta lege, procurore la tribunalul Bacău, in locul d-lui N. A. Bărzu, înaintat. Prin jurnalul consiliului miniștrilor se aprobă, sub reserva intărirei Măriei Sale destituirea d-lui P. Crăiniceanu, din po­stul de jude instructore la tribunalul Te­leorman și înlocuirea D-sale prin D. Șt. Plopșoreanu, judele instructore la tribu­nalul Mehedinți. Prin jurnalele consiliului miniștrilor Nr. 4 și 5 încheiate in ședința de la 24 Iu­lie 1874, după propunerea făcută de D. Ministru de interne și pe baza art. 82 din noua lege comunală, s’au confirmat cu reserva sancțiunei ulterioare a Măriei Sale Domnitorului, conform înaltului de­cret cu Nr. 1382, in funcțiunile de pri­mari la comunele urbane notate mai jos persoanele următoare : Principele Al. Moruzi Galați, Archil. Cerlenti Brăila, C. Vărzaru Pitești, M Radianul Belgrad, Gh. Ludescu Tărgo­­viște, Toma Ipceanu Severin, Istrati Ri­­zeanu Cămpu-Lung, C. Popovici Peatra, C. D. Găbunea Slatina, C. Ardeleanu Focșani, Iordachi Morțun Roman, Al. Ia­­mandi Folticeni, Andrei Ionescu Bârlad, N. Rășcanu Vaslui, Al. Mărgăritescu R. Sărat, St. Constantinescu Cahul, Pandele Zăhărescu Alexandria, G. I. Giurgea O­­dobești, loan N. Eliad Filipești, Andrei Georgie Cămpina, loan Boeroiu Văleni, Costică Popescu Urlații, loan Teohari Neamțu, loan Popescu Baia-de-Aramă, D. Pancea Cerneți. Revista Externă. FRANȚA. Tânguirile jurnalelor independente din Pa­ris, relative la amânarea cercetărei in con­tra lui Roucher și camarazii lui ad calendas gracias, au provocat o desmințire, din partea ministrului justiției Ta­ilhand. Ministrul spune că, cercetarea nu s’a inchis, și dreptatea­­ și va lua cursul ei regulat. Judecătorul Dela­­haye, care a fost însărcinat cu cercetarea a­­facerii comitetului bonapartist, și-a luat con­cediu, și numai până la reîntoarcerea lui s’a amânat astă chestiune. In privința afacerii fregatei „Crénoque“ se scrie din Paris jurna­lului de Colonia următoarele: Jurnalul „Fran­­țais“ zise că, este fals că, guvernul italian ar fi cerut revocarea fregatei „Orénoque.“­­­Jurnalul „La Presse“ afirmă că atăt amba­sadorul francez de la Roma căt și cavalerul Nigra n’au primit nici o reclamațiune in astă privință. Cu ocasiunea negocierilor diploma­tice, care sau petrecut intre Decazes și Nigra nu s’au făcut nici o dată vorbă despre acea­sta și nici consiliul miniștrilor nu s’au ocupat cu această afacere. Jurnalul „France,“ care stă in oare­care legătură cu ambasada ita­liană, afirmă că numele lui Orenoque s’a pro­nunțat mai de multe ori intre Décazes și Ni­gra. In realitate afacerea stă ast­fel că, gu­vernul italian a cerut revocarea fregatei O­­renoque și Décazes s’a invoit la aceasta, dar sub condițiune că acest pas se fie făcut ast­­feliu, in­căt să se creadă că guvernul fran­cez au revocat de la sine fregata din ches­tiune. Poate că, incă in decursul acestei săp­­tâmăni Orenogue va fi însărcinat cu o misiune oare­care, și ast­fel nu va părăsi Civita­ veciiă fără a se mai reîntoarce vre­o­dată. Fostul mareșal al Franței Bazaine, după cum constată jurnalul oficial, a fugit de pre Insula St. Marguerette in noaptea de Du­minică spre luni Colonelul Vilette, fostul ad­jutant a lui Bazaine și care au împărtășit de bună voe captivitatea acestuia, a fost arestat ieri in Marseile. Se crede că, Bazaine a in­­barcat cu femeia și copii sei pre luntrea cu care la visitat femeia la Sâmbătă. Nu se știe positiv ce direcțiune a apucat Bazaine. După cum anunță o depeșă din Paris cu data de 11 August, proectul de călătorie a lui Mac- Mahon cuprinde orașele Lille, Nantes, Tours și Rennes. Tot aceiași depeșă spune că, o­­piniunea publică învinovățește guvernul in pri­vința scăpărei lui Bazaine. GERMANIA. Principele de Bismark, după terminarea curei de la Kissingen va merge la Münich, spre a visita pe regele Bavariei. După aceia va călători prin Berlin, unde se va presenta Imperatului Wilh­elm, spre Varzin, pentru a continua in liniște cura sa. In luna veni­­toare va merge și Prințul Imperial German la Bavaria, spre a asista la esercițirele de toamnă a trupelor din al 2-lea corp de­z ar­­a­mată Bavariei care vor avea loc la 9 și 10 Septembre la Homburg. Jurnalul „Post“ a­­nunță că Imperatul a aprobat decisiunea Tri­bunalului Marcial, prin care se achită căpi­tanul Werner. Canonierele „Nautilus“ și „Al­batross“ au plecat spre apele Spaniei. A­­ceastă expedițiune prezintă cel mai mare in­teres. AUSTRO-UNGARIA. Jurnalul „N. Fr. Presse“ anunță că, repre­­sentanții Imperiului German au făcut cunos­cut cabinetelor din Paris, London, Petersburg, Viena și Roma cum că Imperiul German are de gândi se recunoască repubica Spaniolă.— Guvernele Angliei și a Italiei au respins că consimțesc un totul cu măsurile luate de Germania. Guvernul din Viena nu a dat nici un răs­puns categoric, fiind-că contele Andrássy este absent, R­espunsul cabinetului Vienez se va face cunoscut la Berlin, după căteva zile am­basadorului austriac de acolo.­Patru membri, din ministerul ungurescu, se află la Viena, sub conducerea Președintelui Consiliului de miniștri. Ei au fost chemați aici prin tele­graf, pentru a lua parte la un consiliu mi­nisterial, care va fi presidat de Imperatul Intre ei se află ministrul de finanțe, de co­­municațiuni, de comercia și de honvezi.­ După cum se scrie din Carlowitz, Metropoli­­tul românilor a fost aprobat incă mercuri de Imperatul ca Patriarh­ al Șerbilor. Patriar­­hul a fost in Viena, a depus jurământul de consilier intim și a mulțumit Majestăței Sale pentru că l’au aprobat. Cea mai de aproape ședință a congresului sârbesc, la care va lua parte și Patriarh­ul, se va ținea toi; cu această ocasie se va ceti FOILETON. O CĂLĂTORIE IN CALIFORNIA. sau Expiațiunea. Traducere de Ioan Răducănescu. (Urmare.) Violența caracterului seu, urâta șansă în­verșunată asupra lui, totul in sine contribu­­eau al orbi și ai turbura spiritul. Punga sa era goală de mult, și el pănă acum impru­­mutasă de mai multe ori. In minutul aces­ta un ban se rostogoli pe jos, fără ca se-l fi simțit jucătorii. El se opri la picioarele lui Malardier, și acesta ne­știind ce pică, se ple­că jos in taină, și măna lui dădu peste un ban, care era o monedă de două­zeci "’de franci. El il luă și’l ținu cătva timp in pal­mă, gătinduse se’l arăte, dar jocul era mai pe sfârșite și jucătorii voiau să se scoale. Atunci bancherul începu­se’și numere banii și văzu că’i lipsește un ban de două­zeci de franci. Spuse aceasta la toți și incepu se’l caute pe jos. Cei alți jucători se sculară ca sei ajute, singur numai Malardier, care fiind turburat se im­protivi pentru un moment; pe urmă, rușinat, voi se’l dee. Dar pentru ca se’și scape onoarea trebue să se facă că l’fiu găsit. El se duse se’l pue intr’un colț, dar un jucător il urmă și căută cu dănsul, ii era cu neputință. Se incercă se’l pue in alt colț, dar și de astă dată toate lumină­rile purtate in m­ăni de către cei alți jucă­tori, luminau atăt de tare parchetul, in căt ii fu cu neputință. Nenorocitul părea că se află pe cărbuni aprinși; acest ban ii ardea măna, și el ș’am­­ dat toată averea lui pen­tru ca se poată găsi un protest onorabil ca­sei poată înapoi. Cerul insă nu in voi. După ce scocioriră toată casa, se puseră iarăși la joc, insă de astă dată cu o bănueală văzută. Au trebuit să se pue și el, și iși băgă măna un buzunar facénduse a căuta bani, scoase moneda și o pusă pe masă. Cel care o per­du o luă in mână și se uită la dănsa. De la intămplare, banul avea o boru­cică și ju­cătorul ’1 arătă la toți cei alți mărturisind că este al seu. Bietul Malardier, confundat și prăpădit, acum nu mai căuta­se tăgădu­­ească, căci fără voia lui valoarea il acasa. De­odată ii veni in gănd se mărturisască singur greșeala lui și se’i roage se nu’l pe ar­­dă. Dar indată mândria lui cea sălbatică se revoltă la idea acestei umiliri in fața tutu­ror, și turburat, amețit și iritat chiar pe dănsul singur, eși fără se zică un cuvânt. Această scenă, fiind descoperită a doua zi, ea deșteaptă luarea aminte a judecătorului de pace, care-l trasă in judecată. El chemă marturi, și Malardier* fiind convins de furt, fu arestat, dat pe măna procurorului, tras inaintea curței criminale și condamnat la doi ani de inchisoare. Șederea la inchisoare ii inspirase desgust și oroare. Inconjurat numai de oameni per­­duți care se făleau cu fraudele lor sau chiar cu crimele lor, luat in vis de dânșii, insul­tat pentru că arata căința de fapta sa, ruși­nat de dănsul singur, și desperat, el se ho­­tără se scape, și parvenisă, după cum am vezut, grație unei răbdări și unor silinți ne­auzite. Eșind din Besanțon, el trecu in Svntera, și de acolo se dusă in Belgica, unde găsisă de lucru intr’un port al mărei. Dar această muncă abea ii procura necesarul, și el vrea cu ori­ce preți se’și plătească datoria. In același timp, sosind revoluțiunea din fe­­vruarie, el cuteză să intre in Franța și comp­­lănd asupra tulburărilor momentului că va pute scapa de căutările poliției, și tot­odată sperând că va găsi și de lucru, veni la Pa­ris. Mai intăiu el se angaja ca lucrător in niște ateliere naționale, și acum lucra de căt­va timp, cănd intr’o zi zezi pe dl. Jamin, și fiind in mirare că’l vede la Paris, se luă după dânsul, și se incredință că nu venisă ca simplu visitator. Pe urmă, văzind intr’o zi casa­­­lui Bernard închisă, iși închipui că s’a urmat vre­o nenorocire. Atunci el scri­să sub grefierului de la tribunalul din Be­santon, iscălinduse in scrisoare sub numele de Rousseau, pentru al ruga sei dee adresa d-lui Jamin, cu care, zice el, era in relați­­uni de afaceri. Dl. Sinardin ii respunsă că dl. Jamin iși vânduse sarcina, și că singurul și adevăratul grefier acum era el. Sunardin. Tot odată ii făcu cunoscut că vechiul seu șef s’a fost retras cu socrul său la Octeville, aproape de Havre. Atunci Malardier se grăbi­se părăsească Parisul. El iși formase de câtva timp pro­­iectul să se ducă in California, singurul mij­loc pentru ca se-și poată stringe repede a­­verea ce o dorea. Prezența d-lui Jamin la Octeville ’1 decisă să se ducă la Havre, de unde putu să se imbarce pentru San-Fran­­cisco. El șeza acolo câtva timp făcând meseria de mahal, viețuind in privațiuni, și economi­sind banii ce ii trebuia pentru călătorie. In acest timp el se informă de starea afacerilor bine-facătorelui seu. El mersă in mai multe rânduri la Octeville, și prin cercetări intr’as­­cuns, cunosc cam pe aproape posițiunea d-lui Jamin, pentru care se intristă foarte mult și o dorință arzetoare , cuprinsă ca se plătească datoria sa de recunoștință. Intr’o zi pe când lucra la port, in momen­tul cănd Bella­ Jeana iși făcea preparativele de plecare, ei recunoscu pe dl. Jamin care se suca pe corabie. „N’am se’l las se plece singur“ iși zisă el. Și pe dată voi să se imbarce și el, dar corabia era gata de plecare, și lui ii era cu neputință se-și poată face așa de ingrabă pregătirele unei călătorii și unei espedițiuni de soiul acesta. A trebuit car ca să se su­­pue și se uită de pe țerm cum se depărta corabia ce ducea cu sine pe bine­ făcătorul seu la cel­alt capăt al lumei. Inse el de asta nu se descuragea nici de cum: „N­ voiu regăsi, iși zise el, sau voiu muri căutăndu’l“. O lună după aceasta, el se îmbarcă pen­tru San­ Francisco. In timp ce dl. Jamin fără voia lui ședea in acest oraș timp de mai multe luni, el se angajă in calitate de biut de rănd și de fochist la o corabie ce plecase pentru Sacramento și de acolo fără întârzi­ere se dusă la minere unde speră că va pute găsi pe bine­făcătorul seu. După ce il că­ută mai mult timp in zadar, el se puse pe lucru cu o descurageare profundă. El iși in­­chipuea că dl. Jamin iși găsise moartea in această țară sălbatică. Dar, căt de mare, ii fu bucuria, cănd mai tărziu il recunoscu in tabără. El iși promise ca se nu’l mai piar­­dă nici­odată din vedere și se’l protege in contra pericolelor vieței sale. June, robust, curajos, deprins cu lipsa, inzestrat cu o rară energie de caracter, in fine animat și susți­nut prin această gândire care de acum ii fă-

Next