Curierul Foaea Intereselor Generale, 1875 (Anul 2, nr. 1-99)

1875-05-04 / nr. 34

și nedefinit», lipsiți fie maxim națio­nală, de consciința datoriei ș’a devota­mentului, r­es­pun­săi nostru neapantu nu va pute fi la ’nălțimea întrebării ce ni s’a pusu. Déru insă, cu tóte dezastrele din trecutu și presinte, poporul românui nul va peri. Nu pere unu popom care are să viéta de XVIII secole. Nu, unu popor care a solutit să ’nfrunte atâtea vicisitudini, ținând pept cu toți năvălitorii, cu horde­le barbare din toți timpii, nu este destinații, a peri. Suferințele nóstre vom­ sfârși. 9.111a de regenerare nu póte fi depute, ș’a­­tunci cându ora va suna, cându din somnul morții Românul se va descep­­ta atunci : Din Tisa pân' la mare, Din Dunăre ’n Balcani, Tunetul de resbunare i sir­va pe tirani. Atunci frimósa Bucovină. Infarsa, încâlcită la finul mamei române, ră­­cn­ându’și brad­ul astadi incatenatu, va proba la lumea tota­lă’i Română și e fiică de im­peri­­u. Déru atunci poporul românii ’și va plăti cinstitu datoriele, precum in a­­cestui momentu elu se rădică ca unu singurii omn pentru a striga susu și tare că Bucovina este furată prin in­trigă și viclene uneltiri, a protesta so­lemnii in facia lui Dumnezeu, in fa­cia Europe’, contra celui mai crudu a­­tentatu la sacrul simțimântu al durerii. In câtu pentru primarul Iscariotu, care a ’nscenatu hidosul testinu, ne mărginim» a’i răspunde cu cuvintele marelui Shakespeare : „Iți mulțumescu, Jidane, că mi-ai re­­amintitu durerea!“ T. Matiiu. IV. R. Discursul pe care’lu publica­răm mai sus urma a se ține la 25 A­­pril in Bucuresci, unde nu se scia­mncă că Jubileul evreo-nemțescu s'a aman­natu pentru luna August. D. Maniu fiind Inse bolnavu nu’lu a pututu rosti și’lu a datu publicității. A ținutu inse­uă conferință d- spre Răpirea Bucovi­nei D. Bonifaciu Florescu, lata celu papim fraudele, fu acusutu de ban­i du­­i din sală c’a eșu­u în balconu, îndemnând la rescolă; unu comisari­ polițienescul îi dresă­­ imediații procesu-verbale acusatorii, îl r­es­­pedui sub escortă la poliția și d’acolo la tem­nița Văcăresci. Pe lângă demisiunile, sau mai drept pe lângă protestările ce publicarămu in Nr. precedent, prin cari magistrații tribunalelor din Bucuresci restabilim legea și­­ literată pe violatorii iei, pu­­blicămu to­tu aici și pe cea următare, ce ne parveni astăzi : „Domnu­le ministru, r­n urma circularii cu Nr. prin care ono­rabilele consiliu de miniștri se substituie a­­tribuli miilor primului­ procurore, subsemna­tul amu onore a ve ruga se bine-voiți a’mi permite se me demitu din postul de procu­­rore ce mi-ați consiatu, nevoindu a lucra con­tra legii și demnității mele de magistralii. „Primiți încredințarea pre osebitei mele considerațiuni. C. G. Polylinios. CRONICA INTERIA La cele arătate in Nr. precedenții despre ororile comise la alegerea co­legiului al II-le de Ilfov, mai adăogim următorele pe care le estragemu din Romanul: .........Publicul ce asistase la conferința pentru prădarea Bucovinei eșindu și auzindu de cele ce se petrecu în piatra Glika, mulți și mai cu sema junimea merse ca se ved­ă ce se întâmplă. Sosindu acestu adausu de mul­țime, alegătorii și publicul presinte începură se strnge : „afară bandele!“ Atunci capii bandelor ce erau în sala ale­gerii și a­nume Tanase Scorțenu, Mohuleț și unu Tânăsescu, funcționar distituitv pentru delapidare, și alții, eșindu în balconul pri­măriei, comandară bandeleni : „dați băieți !“ Imediatu se începu gana generală. Bandiții năvăliră cu ciomegele asupra a­­legătorilor și spectatorilor; tinerimea uni­versitară și liceală, mai cu osebire, era obi­ectul unei gene speciale. Capete sparte, um­e­ni călcați în piciore, teréri de peru, done­țieci de bandiți și de sergenți polițienesci grămă­diți asupra unui singuri­ omu, lovindu lu toți do­uă dată până ce ’lu lăsau fără cunoscin­­ță;­uă terére generală, tobele și trompetele sunându, genda­rmi călări «sergându în ca­rieră cu sabiele scése, dorobanți, gendarmi pedeștrii, pompieri ect., omeni fugind», go­niți de bandiți, serginții de orașu eșindu-le »amte, primi­ndu’i și dându’i pe mâna h­oți­­loru, cari, după ce’și terminau infama lor O­­peră, dedeau scomptosu mâna cu pol­ița în semnu de mulțumire și înfrățire, magazinele înch­­eiendu-se, țipete în tote părțile ; acesta era înfățișarea ce avea cortegiul în mișl­lo­cul căruia țficea că se face alegerea coleg­u­­lui II de depunați. D. Petre Dragomirescu, alegătorul în colegiul I care fusese în ajunu secretari alu b­aroului colegiului I, fu bă­tuțu­ cumplitu și lăsatu aprópe fară cunos­­cință furăndu’i și pălăria. D C. Bacalbașa fu lăsatu de bandiți spre a fi transportat la spitalu, unde se șt­ce că astăzi ar fi și mu­lat to D. Dincă Dinu, alegător, este asemene ântr’uă stare din cele mai desperate, precum și Ivanciu Ion, alegătoru în colegiul II, și mulți alții, printre cari cităm pe domnii Ne­­­novanu, Pistrauu, Nicolae Vâlcu, Alexandru­­ Constantinescu, Paul Scor­enu, nenorocitul,­ nepotu alu capului de bandă, Al. Zugrăvescu, Jt. Omnescu, etc., aceștia scăpăndu cu lovi­turi ,mai­­ puțin grave Unu alegătoru fu ră­­pitu de bandiți de pe strada Francesă din trăsură, de lingă socia sea, pe care mai mulți trecători o transportară leșinată într’uă co­fetărie. Mai­­ tărșliu, unu cetețénu a­nume Gheorghe Angi­ovi, găsindu-se cu socia lui într’unu locu publicu, bandiții năvăliră asu­pra i, bătcndu'lu cumplitu pe densul și pe socia lui. In acestu timpu­ d. Buescu, alu cărui cu­­fragiu nu slăbi unu singuru momentu, sta­rtmichi a rămâne în sala alegerii spre a cons­­ t­a­lt I £ I tr L Duoi din membrii Curții incă au demisionați). Iată demisiunea lor: Domnule Ministru. Cele petrecute cu ocasiunea alegerilor de deputați au pusu pe o parte însemnată din magistrați în trista necesitate de a se retrage din funcțiunile lor. Acesta protestare din parte-le ne impune imperiosu datoria de a ne asocia cu denșii la rândul nostru, rugându-vă să ne conside­rați și pe noi ca demisionați. Bine­voiți, d­­e ministru, a primi încredin­țarea distinsei nostre considerațiuni. C. Nanu Doctor in drept de la facultatea din Paris, consilier pe lângă curtea de apel din Bucuresci. B. C. A­rvenescu, Doctor în dreptu de la facultatea din Geneva, membru su­plininte pe lângă curtea de apel din Bucuresci. Clubul „Tinerimea“ a dato in erei i sera unu ban­detti in onorea magistra­ților, care’ș* au uuitu gi­sul lor cu acelu alu țerei pentru a protesta contra ne­­legiurilor guvernului. Faimosul capn de bandă din Bu­­curesci Ilie Geambașu acadutu mortu in lupta electorală, unu al­tu bătăuș», tovarăși­ al seu, anume Temelie a fostu * * • ^ ^ r» A­p­opo­r lufn QTi _ Gălășescu și alți cu <jeci și sute, om din lumea pe ulițe, amenință se de­a focui orașului. Armata este consemnată de guvern pentru a da ajutorii bătăușilor. Lumea im seie fa­ce să se aștepte din minutu in minutu. Vodă nu este la Bucuresci. Se spune că este la monastirea Pasărea; apoi,se­­ fice că se află la Cotroceni ; unii spunu că este la Bezedea Mitică, la moșia ; al­­ții­­ jicu c’au aflata sigurii că.......și alte multe. Unde este Vodă? cum ne-a lăsatu tocmai acum capul Statului, care sin­gurii aru mai putea înfrâna pofta de sânge a puternicilor noștri miniștri. La cine să mai reclamăm« ? cui să spunemu că nisce tâlhari p’ătiți ne u­­c’du <jiua ’n ameiji mare in mijjlocul lumii. La cine să ne plângemu ? Unde e Vodă ? ca să mergeam cu toți, cu victimele sfâșiate in localurile de ale­geri, sâ’i arătăm« c­ă nu mai e glumă, să’i spunemu tot ce se petrece și să’i strigăm: cui s’a încredințată salvarea situației ; cine va respunde de crudele consecințe ale evenimentelor, la care vă nascere vandalismul« : Măria Ta ! scapă poporul ce te-a alesu la 10 Mai 1866 să’i represinți suveranitatea ; sca­­pă-Te pe Măria Ta ! Gala la 10 Maiu. C'nă luptă inverșionată din partea administrațiunii, colegiul alu 2-lea din G­lați a alesu deputatu pe d. M. Co­­gă’nni érni cu 53 voturi din 89 votanți . C­.]e_|_alte voturi le-a ’ntrunitu candi­datul guvernului Antachi. Găinii M Maiu. luce penel­u­-se operațiunea alegerii co­legiului alu 111-lea de deputați cu ar­mata in sala alegerii, m’amu «dresații d­-lui prefectu Nicu C­itargiu, faciă cu S. fala divisiunii,­­ficĕndu’i: „nu se făcu alegerile cu baioneta.“ D-sa, permi­țân­­d­u'și a mĕ îmbrânci, a ordonatu du­cerea mea la arestu, spre sciința. George P. Manta. Unu studentu, anume Atanasiu­, in­­torcându-se luni séra de la­ întrunirea ce a avutu locu la Circu­ la locuința sa, a fostu impuscatu de bătăuși. Alegătorii col őrei de galbenii, intem­cându-se se voteze la Secțiunea lor, au fostu intimpinați de grandarmi cu săbiile scase, loviți și goniți de la votu. Unu alegătorii a fostu loviru­ cu sabia și tăiatu U capu ch­iar de unu ofițeru de giandarmi, D-nii Nicu Fleva, fostu deputatu, Bonifaciu Florescu, fostu profesoru­ la Universitatea de lassi, și colon. Gher­­ghely suntu arestați. Multe alte per­­sone a căror nume n’a­­j­esu incă pân’ la noi suntu arestate, pe la co­misiile din Capitală. D. Fleva s’a tri­mis la temnița din Vă ărești. După descinderea urnei pentru col. •A II-le de Ilfov din care eși D. Vla­dimir Ghika, uă bandă de bătăuși m­­er­­­se înainte­a porței alesului strigăn­du in gura mare se le deie bacșișui căci ei l’au alesu. Cetinu în „Fiul României“: De Duminică dimineță, 27 April, Capitala României este teatrali­ celor mai idiosescene, celor mai infame or­gii. Bătăușii beți cutreeră orașul­, stra­dele lăturașe centrului, sbierând și tă­­barând pe pacinicii cetățeni in trece­rea lor. Colegiul II electorale, in sala Primăriei, a fostu as­diatu de o com­panie vitregă de bătăuși cari au bă­­t­tutu, schilodiți­ și ucisu omeni in piață.­­ La alegerile col. III se masacrază lu­­i­mea . Poliția descarcă revolvere in ce­­­­tățeni, și bătăușii amenință cu fiarele­­ sălbatice. Lumea in grupe umblă pe strade îngrijită. Nu mai este sigură nici­­ onerea, nici averea, nici vieți. Ceremu Parchetului din Bucuresci să aresteze imediații pe capii de b úi­dé, spre reasigurarea cetățenilor îngro­ziți, și o ceream acesta in numele or­dinii publice; căci atitudinea publicu­lui indignații, mai alesu astă-seră, era forte îngriji­tore. Bătăușii, Popa Tache, G­amb șui, Foloștină, Trancă, Chirițescu, Slăvescu, ordonă, amenințându-n­e după Datam cu pușcăria , presiune nepomenită ; amu reclamații procurorelui. 1. V. Sfetea. Cală­a și 28 April. Sacrul dreptu alu votărei răpit, pre­siunile cele mai grozave ; oștirea pusa­ la ordinele poliției cutreeră ulițele spre in­spăim­ântarea alegătorilor ; casele unor alegetori înconjurate de sergenți; loca­lurile alegerilor inconjurate de poliție, alegătorii rurali ținuți incluși cu sub­­prefecții și agenții poliției. Protestați in numele Domnitorului și al legei. D. Ni­colescu proprietarii și avo­­­catii adreseze Măriei S­ele de la­ sta­țiunea Golesci telegrama armeidre­­lariei Sale Dom­ni­torului. Măria-Tea, Cându v’ați urcații pe tronul țerii nóstre, ne ați asiguratu de simțimin­­tele cele mai românesce, spuindu-ne că unde va fi țara, acolo și Măria-Tea. De­ aceste agii­văii suntu reale, rogii opriți delirul guvernului in ele ții, căi f­orțele suntu oribile și de aci sin­­­ț­mintele reciproce se despartă. Amu părăsitu colegiul III din Câm­­­pulu-Lungu, fiindu amenințata cu puș­căria. Cându amu făcutŭ plebiscitul la 1866 pentru alegerea Măriei-Vostre, din pușcăria episemu, ca prin Mîria- Vestra se desființămu pușcăriei, pen­tru ómenii onești ce’și iubescu țara lor. Guvernul Mariei-Vostre insa ne îm­pinge intr’casele, cându suntem n­estră­­mați se ne pronund­ămu asupra acte­­loru­lui. Puindu-me dor la adăpostul Măriei- Vostre, ne plângu amarii contra acte­­loru violi­iți ale administrației. Votul secretu e violata de celu mii ’nalta magistrata , subprefectul plășii Podgoria a violatu actele alegerii de­­legațiloru, intre cari suntu alesu eu și d. Constantini­ Bicoviță, puindu bill­icul a refusa darea certificateloru. Primarul a bătutu pe alegători , acte false s’au inchiriatu contra mea, laca­lele primăriei s’au spartŭ nóptea ; as­­­tă-ji ajutorul subprefecturei escentă pe alegatorii colegiului III se margă la votu contra­­ voinței Ioni; bani se dis­tribuie din fondurile comunei. Ce va însemna minoritatea camerei faciă cu asemenea nelegiuiri ? l 'evotatu tronului țerii mele, cându străinul bate la portă, rogu pe Măria- Vostra a opri intențiunile rele contra lui­ Râmnicu-Saratu. Aici se petrecu cele mai infame lu­cruri de care ori­ ce inimă cu puțină simțire trebue să se revolte. Cu oca­siunea alegerii delegaților­ orașului, prefectul in persana cu sabia in mână și cu capul gol da de foc in bieții a­­legetori secondata de sute de călărași cari­­ lu imitau­­ prin sate cele mai ne­­audite falșuri și violențe pe care le vom­ arăta anume cu altă ocazie. Armata țerii pare că aru fi de sa­­niciari cuceritori ; nu mai e just­ție ; sute de alegători persecutați, încarce­rați, tunși și rași dupe reglementele penitenciarelor. Scandalul la culme; lumea indignată privesce cum se producă aceste un­se­­eii sub o constituțiune (fisă liberală și­­cu vocea ’nădușită de acești miserabili mercenari așteptă momentul de fericire să scape de dânșii cu ori­ce prețu. Pu­blicați, ve­rogu, tóte acestea și me făcu forte a le proba. P. S. Mandate de arestare fără nu­­me încredințate agenților poliției. Adaogă la cele denund­ate mai susu unu fapta care denotă escesele admi­­nistrațiunii, in­­ ziua de 22 Ap., fiindu in trăsură cu d. Manolachi Cost. care trecea pe aici, egentii poliției având» in Capul lor pe Bătăușul Aslan, au înjura­tu și huiduit« pe d. Epurenu , dacă administrația cutere a insulta o­­meni ca d. M. Cost., pe fostul preșe­dinte al constituantei, și unul din foști consilieri ai M. S., intțelegeți bine cât cei­liați cetătieni suntu de maltratați. Ilegalitățile, abuzurile de totu soiul, suntu fa­ptele administratiunei, in scop se sugrume opinia publică și a oprima alegetori, spre a reuși in alegeri. Fe­meile își reclama barbarii lor dispăruți și încarcerați. Ordinea se menține mi­orilor­ rasia­le 26 aprilie ioi­u, iu otelui i­oHtonarg, în unanimitate, esprim admirațiunea lor cetățân­ului George Petcu pentru vir­tutea civică și patriotismul ce ne a a­­râtatu astă­­ iji, lăsând« ție iubita sa fiică pe patul mortuarii și uitând du­rerea ce are unu părinte în f­ii morții copilei sale, spre a merge, cu oă oră înainte de îmormânt­are, la urna elec­torală, se depună votul seu la servi­ciul Patriei, care geme sub presiunea și corupțiunea regimului actual. Acesta moțiune se va da publicității prin organele foilor liberale. (Acésta moțiune s’a priimitu cri a­­clamațiele unanime și s'a și acoperita de unu mare numer de subsemnaturi). Deputații ciili la colegiile lor din tara. Argeșul.— C. Varzaru și G. Hătianu Bacău.— Principele D. Gr. Chica și lorgu Exaih­o. Belgrad.— Aristid Pascal. B Iii­la.— A. Cerleuti, Vericénu. Botoșani.—Iorgu Caruzzo, Iorgu Gris­tescu, C. Ginea. B­izen.— N. Nicolescu. C­hiul. — Gr Gostache Eourenu. Covurlui.—Alex. Moruzi, Gh.Volenti, G. Mihăilescu. Dâmboviți — C. Fusea. Dorohoiu.—Socot. C- I. Murgurețu. Do­­m. I. Brătianu, Stolojanu, A. Ca­n­dia­no. Fă­rci­u.— George Beldiman. Gorjiu.— Cost. Brăiloiu. Ialomița.— Alex. Lupescu. Iași.— T. Maiorescu, N. Aslan, D. Cornea, P. Copn. Ism­ail.— Anton I. Vamali. Mehedinți.— General Vladoianu, Ar­­getoianu. Muscel.— I. Poto­crni. Nemțu.— Ma­nolache Albu. Ditu.—I. G. Călin­escu. Put­n.— Iorgu Ghiță, Ion Oprișan, C. Ciornei. Prahova.— Panait Folitis, I. Filiu și Ștefan Greceanu. Roman. —I .neu N. Canta, Vasile Stami. Romanați.— Stănuță Cezian, Ri­mnicu­­ Sărat.— Menelas Gherman­i, Streva.— Georghe Grecenu, Te­cu­cin.— Tache Anastasiu. I Teleorman.— Alex. Rioșanu. Tu­tova.— lancu Diamandi,Gr. Suțu, Iorgu Jiuoara. Vâlcea.— P. Milo. Vasluiu.— General Savel Mr.I.O. Vlașca.— V. Cristopulo. Ilfov.—Dim. Gr. Gh­i­ca, Gr. P»u­­cescu. C. Bleh­emberg, St. Ioanid, Dim. Gherman, Dobre Nicolau, CORURILE BISERICESCI IN ROMANIA. (Fine). Ei bine­ mai este are necesitate d’a mai repeta că numai în Rossia este is­­vorul limpede­i muzicei bicericești, or­­todocsă ? Acolo ea s’a formații, s’a purificații, s’a perfecționați­ gradual in cursa de secole. Acolo compositorii a­­cestei musice au trecut prin diferite faze gradual pănă ce au adus 111 perfest li­ne, metoda a cântărilor, care era­ cea potrivită pentru biserica ortodocsă. Din acestu istorii, D. Musicescu a băutit­ solinti in armonie și’n munzica bisericescii, despre care mârturisescu două diplome, unul de la Conserva­­toriul din Petersburg și altul de la Ca­­pella Imperială, prin care i să dă drit în composițiuni bisericesci și la deri­­jarea corurilor. Noi a »11 aud­itu unele din productiunile d-sa­le, cântându-le corul in biserica Metropoliei, și mai a­­les a „herumeul“ din tonul pre matorii apoi amu observații partitura acestui „heruvicii“ și amu găsită corecta cu teorie și convenabil locașului Dumne­­z­eescu. Nu putemu a nu reproduce aici ceea ce a vorbiru anul trecutu 1874 gazeta germană despre esam­enul in Conserva­torul din Iași. Gazeta „Musikalisches Wichenblas“ cjice că : definitiva hotărire se fie sau se nu fie, ni­r și conservatorul s’a a­­mânatu incă pănă la o vreme. Mi­ tărz­iu, altă gazetă .,Neue Zeit—­schrill für Musik"1 Nr. 12 Leipzig din 20 M ii țlice că : nunta cursul d-lui Mu­­zicescu a fostu salisfăcelom. Acesta arestație a ómenilor impar­țiali, a omenilor riu­­lt necunoscuți, nu este pre demnă de atențiunea autori­tăților nóstre superiore și nu fice óre ouere d - lui Musicescu, meritul căruia a sprijiniții asistența conservatorului ? Dacă către tale­­h se vom adăoga că, acesta j­. Mu zi­ce seu, ne a venem­ de fel m­ijloce, precum ne-am­u informații, avu­m numai devoțiune la artă, cur­­sul a in­treprinde voiajul atâta de depărtata, ca in Petersb­ug, și a sta acolo doi ani» pentru studiu, suferinda diferite nea­junsuri—și acesta nu­­mai și numai ca să aducă sriiiță in patria lui si a’i fi, utilii, apoi unu asemine faptu merită óre strebatere, ca aceea a anonimului sau lauda și îmbrățoșarea cetățenilor ? Articolu­l anonimului nu este decât „repoșenil“ și calomnia pornită din punctu de erere, de invidie, de inte­resa personal, de lipsa științei de arta și de lipsa amorului, către prosperarea let­ei. Amu țlisu că, de mulții vroiamu a vorbi despre cururile nóstre bisericesci. Astă-ții câtă a venitu erase executăm, vroința. Iu tóte cele ce amu inserata mai susu, nu avemu altu interesa de­cât unu singura, dorința ferbinte a vede corurile nóstre mnear pe la gra­dul al 5-le. Ne vom socoti fericiți, dacă autoritățile superiore, competente, vor aud­i vocea nostră și vor lua in aten­țiune indispensabilă obiectele despre ca­re tratămu. Obiectul este gravit. Elu e mai gravu decâtu alte multe din sfera civili&ațiunei nóstre. Căci dacă unu stră­ina, întâcindu-se in biserica nóstra, va^ amji cântările prin nasa, sau reenete, țipete, falsuri de sarmonia, ne va socoti de selb­ateci. Ne abținem a ne pronunța ce e de­s făcuții in situațiunea deplorabilă a co­lțu­ri­lor nóstre. Spunemu numai că este­­ și rușine de a mai sta in indiferență,, când chiar jidovii au coruri armoniose. Statul are multe stabilimente de nece­sitate secondară, iar musica bisericesca,, care este unu elemente din cele de prima necesitate, se găsesce de tot ne­gu­l 1­ta. In fine ne mărginim a exprima auto­rităților respective numai acesta opi­­niune a nóstra, să se rânduască o co­­misiune specialmente spre a chibzui mesaj», ce trebue să fie luate pentru a da impulsia musicei bisericesci. Nu tre­bue sâ perdem din vedere, că acésta m­usica, fiindu in norma multu, muttu ca lucra asupra moravurilor poporului, care atunce cu mulțem­ire va visu­i, bi­serica.e, asta­zi mai in­tot­de­una desierte. i P Samsonov.

Next