Curierul Foaea Intereselor Generale, 1876 (Anul 3, nr. 51-101)

1876-09-12 / nr. 71

2 ______________CURIERUL __ numai reservele relativ la Egipetu care comanda calea Indiei. Nicolae admite aceste vederi; dar nu se Încheia nimicu. Tempestele din 1848 pan’ la 1851 îlu înalță îndată după acesta peste mesură în opiniunea Europei și în a sa proprie ; singura cu Anglia, bravase furtuna. In convorbirea celebra de care Sir Hamilton Seymour dădu comptu la 24 Ianuariu 1853 guvernului seu, Tzaiul reînnoi propunerile sale din 1844. Oricâtu amu dori, flicâ elu, de a vede prelungindu-se esistența omului bolnavii , «elu póte se ne remâe pe brațe;” trebue se ne preparămu pentru acesta eventualitate. Serbia póte deveni unu Statu independentu, sub protectoratul rusu, ca Moldo-Valahia, asemine și Bulgaria. Câtu pentru Egipetu, Anglia aru pute într’uă împărțială se’luiae precum și insula Creta; nu se va stipula numai ceea ce, în asemine casa, nu s’aru pute face. Din parte’i s’ar angagia bucuros a nu ocupa nici uădată Constantinopolul, dar nici va suferi ca Franția sau Anglia se se instaleze acolo. Ceea ce voia încă mai puțin, era de a nu se face încercare se se rădice Turcia, spusese deie Greciei că esistența care se facă din ea unu Stat puternicu, ori se se împartă Turcia în mici republici pentru a servi de refugiu revoluționarilor europeeni. Anglia refusa ea se alia cu Franția și făcu resbelul Crimeei. Antagonismul celor două puteri cari erau mai interesate de sorta viitore a imperiului otoman se învenina și se perpetua în locu de a se stinge sau cel puțin de a se slăbi în încercarea unei politici comune. Tratatul de Paris glorifică pe Napoleon III, dar nu regenera pe Turcia, și încă mai puțin întorse de la scopul său cugetarea tradițională a Rusiei. Nu întră în obiectul nostru de a insista asupra acestor contradicțiuni: ceea ce ne importa se constatămu, este că politica națională a panslavismului și politica seculară a guvernului rusu nu se împacă nici asupra mijllacelor ce întrebuințaze, nici asupra scopului ce urmărescu. Marele imperiu sud-slavu, visatu cu generositate de poporu, nu este scopul, calculatu cu recela, de către bărbații de Statu. Negreșitu, nu’nțelegemu a pune în suspiciune sinceritatea nici desinteresarea de vederi și de intențiuni declarate de imperatorele Alexandru seu de cancelarul seu, dar sunt aici dominați de antecedente politice de care nu li este posibil a face abstracțiune. Acesta dă situațiunii actuale a guvernului și a națiunei ruse faciă cu Porta unu caracteru atât de escepționalu. Că acesta situațiune este plină de pericole, e de prisos a o demonstra; că ea se va pute deslega în modu pacificu pe basa statului-quo, aru fi uă copilărie de a spera. Protectoratul rusu în Orientu, este mai curând sau mai tărziu resbelul generalu ; protectoratul europeanu esersatu în profitul elementelor capabile din Turcia de a aduce la civilisație provinții admirabile, e în același timp salutea și pacea. Trebuie ore se disperămu de a vedea, după atâte tentative sterile, acțiunea puterilor angagiându-se pân’ la fine în acesta cale ? Nu se va găsi printre ele una care se aibă destulă andacie, neinteresare și forță pentru a pune chestiunea pe unu terămu, pe care tóte aru puté, tote aru trebui se o urmeze? la lupta de la Piperi, în care derviș-Pașa a ordonatu se se tragă focuri asupra propriilor sei soldați pentru că retrogradau fara de a fi primitu ordin. Cronica Externa Diritto, organu ministerialu din Roma, vorbindu de propunerile Porții, dice. Credem că propunerile cu care Porta se declară gata a încheia pacea sunt neadmisibile. Pacea pe aceste base n’aru fi pace, ci menținerea unui focaru constantu de resbelu și de agravare a stărei de lucruri care a adusu conflictul. Diritto flice că singura masă pe care se pute trata pacea cu speranțe de succesu, este menținerea statului quo ante bellum pentru Serbia. Se asigură că Anglia, considerându memoriul Turciei ca implicându acceptarea in principiu a armistitiului, a ordonatu agenților britanici se angajeze pe insurgenți se înceteze și ei cu ostilitățile. țarile ruse se pronunță cu viociune contra condițiunilor Turciei. Porta a ordonat o oă nouă anchetă asupra croțsimelor comise in Bulgaria. Comisiunea de anchetă, sub președinta lui Sadulah Pașa, fostu ministru, a plecatu în 17 Septembre la Andrianopol. Corespondintele Officiului Reuter telegrafiaze din Belgrad la 17 Septembre că s’a semnatu unu armistițiu de dece file. Cornițele Andrassy primindu memoriul turcescu asupra condițiunilor păcei, a felicitatu pe ambasadorul otoman pentru spiritul de conciliațiune ce arăta Porta renunciându la detronarea principelui Milan; dar a adăugitu că Austro-Ungaria nu pute admite ocuparea forterețelor Serbe de către Turci, din causa intereselor comerțiului seu pe Dunărea. Se scrie din Ragusa la 15 Sept.. In urma ploilor ce cadu necontenitu de trei file, ostilitățile suntu de faptu întrerupte momentan între Turci și Montenegrini. 2,100 cai, sosindu din Constantinopole s’au debarcatu în 13 Septembre la Antivari. Djeladdin-Pașa a plecatu de la Trebinje la Constantinopole, unde va trebui se se justifice relativ. Corespondința politică face se se observe într’o scrisore rusă că generalul Ignatieff a pututu se’și dea samă de visa despre entusiasmul ce domnesce in Rusia pentru causa Slavilor meridionali. La Moscua i s’au făcutu ovațiuni, lui, apărătorului fraților martiri. I s’a presentatu, ca probă de recunoscință, unu stindardu brodatu de către damele din orașu. Alegătorii din Rakowitz (Boemia) au adresatu uă petițiune imperatorelui Francisc Iosef pentru a’lu ruga se facă totu ce’i este prin putință ca se împiedece masacrele populațiunilor bulgare și sârbe pentru că ele produc ură profundă indignațiune la Tcehi. Nuvelele de Odessa și Nuvelele de Nicolaeff nareze că Turcii caută se insurgeze populațiunile musulmane din Crimea și că debarcă arme. Aprope de Sudak, risce softale, venite cu vaporul, au escitatu la revoltă contra creștinilor. Unui locuitoru tataru li-a respunsu în presența mulțimei, că musulmanii din Crimea n’aveu a se plânge de situațiunea ce li era făcută. Spftalele furiose se aruncară asupră’i și ’i plantară pumnalul in inimă. Astfeliu de scene s’aru fi petrecute în mai multe locuri. Agenții turci presintă coreligionarilor lor barba, dinții și mantaua lui Mahomet pentru a’i înflăcăra. De la Balaclava se scrie că agitatorii debarcă cu grămada pe fiecare fir, ceea ce a decisu pe autoritatea rusă a luat precauțiuni”. Concentrarea trupelor din Caucasu a începutuă țlice Corespondința politică din Viena. Rusia trebue se aibă acolo celu puțin 100,000 omeni. Forterețele din Poli, Suchum-Rade, Georgewisk, suntu complect inarmate. Cordane militare suntu stabilite pe țermii mărei Caspice și a mărei Negre. Detimu în Naratorul universalii: Reocuparea forterețelor sârbe de către trupele turceșci pare a avea contra ei simțimentul unanimu alu puterilor și alu opiniunii publice. Pentru ași da cineva semă de însemnătatea acestei cereri, trebue se amintimu în câteva cuvinte istoricul forterețelor serbe. Art. 29 alu tratatului de Paris era conceputu astfel cu: «Dreptul de garnisonă a Sublimei Porți, așa cum este stipulatu prin reglementele anteriore, este mănținutu. Nici uă intervențiune armată nu va pute avea locu în Serbia faț’ de unu acordu prealabilu între înaltele puteri contractante”. Abia dacă este nevoie se amintimu că acestu dreptu de ocupațiune nu întărțirâ de a escita forte viu populațiunile sârbe. Conflicte grave se produ FOILETON MARIA SPANIOLA»* SAU VICTIMA UNUI CĂLUGĂR. (Urmare.) — Negreșit. Dar se vede ca regina n’a voit, și atunci miniștrii ș’au depus demisiunile. — Pe care le va accepta? — Ai desigur. In mijlilocul acestei convorbiri bărbierul își termina operațiunea, după care plecă. Fratele Patriciu se’mbrăcă îndată și alergă se visiteze diverse cercuri politice, luând în fiecare celorea convenabilă. La 15 Mai demisiunea ministerului Mendizabal fu primită. D. Francisc-Xavier Isturiz se găsi rădicat la președinția noului cabinet. D. Antonii Alcala Galiano se converti ca Isturiz, își schimba principiile și fu numit ministru marinei. Un ministru cu așa origine nu pute se aibă viață. El apucă oă cale anti-liberală și retrogradă, care probabilmente s’ar fi terminat printr’u transacțiune rușinosă cu don Carlos, dacă un curagios serpent nu s’ar fi elogiat un interpret al suveranității naționale. El salva tronul Isabelei II și libertatea patriei, și ca recompensă pentru un asemine devotament, mult mai tărziu abandonat și deprisat. Mama Măriei se refugiase în tristul asiist-Bernardin, bieta orbă, plânge cu copiii săi nenorocirile ce-i loviau familia. Anselm gémé legat de stâlpul asasinului... și Maria-i crede pe toți fericiți! Pe când aceste ființi atât de scumpe inimei sale se consumau în lacrimi și în desperare, ea, înconjurată de brilante false, primia cu bucurie tămâia otrăvitore a adoratorilor sei! Le arătăm în puține cuvinte causa ce aduse pe Luisa și pe copii săi în asilul St-Bernardin. Lectorul n’a putut uita cu micul salar ce fiul cel mai mare, Manoil, căștiga ca lucrător compositor într’uă imprimerie, era singura resursă a acestei nenorocite familii. Perspicacitatea și bunele disposițiuni a acestui bast încântător îi atraseră bunele grații a stăpânului ; dar, in același timp, ele deșteptară închietudinele primului zețar pentru propriul său viitor, și se lăsă a fi dominat prin cea mai lașă pasiune: împins de jalusie, el nu perdună singură ocasie de a supăra pe bietul copil, și reuși în fine a’l perde cu totul chiar în opiniunea șefului, care pân’ atunci, îl iubise atât de mult. Nu renase calomnie pe care se n’o pue’n joc pentru a ajunge la aceste resultate, și când stăpânul începe deja a privi cu ochi rei pe micul lucrător, întemnițarea părintelui seu facilita triumful zeutății. Zădărît necontenit de primul sec zețar, tipograful ce rușina de a mai ține in ateliere sale pe fiul unui asasin, și bietul Manoil fu alungat cu neomenie. Ajunși la acest grad, și lipsiți de orice ajutor, mama și cei trei copii se deciseră a-și părăsi trista locuință pentru a merge din ușă’n ușă se implore caritatea publică. E de necredut! Nedreptatea omenilor póte conduce la acest grad de infamie ! Uă familie onestă, model a celei mai sublime virtuți, eșind dintr’uă nenorocire spre a recade într’un alta, întinde mâna la caritatea publică pentru a căpăta un bucată de pâne! Scandal neaudit, resultat al părăsirei culpabile în care guvernul lasă clasele sărace! Pe la finele lui April, soția și copii lui Anselm fură conduși la St-Bernardin, de unde se permite lui Manoil a eși din când în când pentru a merge se se informeze despre tatăl seu. Intr’uă ții, acest bun fiu se’ntorse însoțit de unul din frații sei, și aruncându-se în bracele sermanei orbe, striga: — Muma mea! muma mea! am vedut pe tata! l’au scos astădi de la secret și’l am putut îmbrăcioșa; mi -a aretat ca are să vină dorință de a ve vede !... Vom cere permisiune, și chiar în astă seră vom merge se-i ținem companie... se’l vedem... nu’i așa, buna mea mamă? — Da... o! da, fiul meu, vom merge... vai... se’l vedem... eu înse nu’l voi vede. D-de a vrea astfel: Grozav supliciu e acela unei orbiri eterne!... Dar vom merge... ni se va permite acesta, copiilor mei, nu’i așa ? cel puțin îl voiu strînge în brațele mele, voi audi accentul seu consolator... voi sei dacă ’mi va fi redat în curând... Vai! a suferit deja pre mult.