Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)
1879-10-26 / nr. 125
IASSI, Vineri 26 Octomvre 1879. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Anul al VI-lea No. 125. Prețul alflfiamentelor IN IASSI, pe an. 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 23 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE................................................40 fr. INSERAIUM și RF CLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole nebancate nu se primesc. Un J ¥§ 20 bani CURIERUL (TH. BAI-ASSAB).> FOAIA INTERESELOR GENERALE. Calendarul Septamanei •STIL VECHI ~~1 I ü A ! PATRONUL piLEI TIMPUL DIN SEPTAMANA _STIL NOU 9 ?Tun- PATRONUL piLEI ”~| .Răs. Soar. Apusul Soar. " Octorav. " :îI Noemvre. 31 Duminică Cuviosul Părinte Harion. 2 Duminică E. 22. Iustu 0—36 4—61 22 Luni gf Averchie și Sf. 7 coconi din Ephes. In 26 pătrarul din urmă ger apoi 3 Luni Toate sufletele. 0—37 4—50 23 Martir. Apostol Iacob fratele Domnului. 4 Martă Carol Bor. 6—38 4—49 24 Mercuri Sf. Mar. Aretha, ceata. 5 Mercuri Emeric 6—43 4—48 25 Joi Sf. Mart. Marcion si Martiriu. 6 Joi Leonhard 6—45 4—46 26 Vineri [1] Sf. M. Martir Dimitrie. 7 Vineri Engelbert 6-45 4-45 Sâmbătă Sf. Mart. Nestor și Sf. Dimitrie Basarab e vc. 8 ^____Sâmbăta^_^Gottfried^^^^^m6—47 4—44 Prețul Auiunciurilor PAGINA I. 50 b. Pag. III 40. b. Pag. IV 30 b. Rentru FRANCIA : se primesc annnciuri la D-l Adara négociant-commissionaire 4, rue Clement Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Masse Seilerstatte No. 2 Wien Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No., 31 Wien, Pil lip Lob Eschbacbgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. In CERNĂUȚI la d. I. lakubowski Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un Jr. 20 bani ANUNCIURI. AVIZ IMPORTANT 1 — Aduce la cunoștiința Onor. public, că am pus deja sub presă: Calendarul Curierului pe anul 1880. Invităm dar pe toti d-nii medici, advocați, ingineri, profesori si comercianți cari ar dori se-si publice adresele lor, se binevoeasca a aduce la redactiunea ziarului „Curierul“ anunciurile respective. Costul inserării este forte moderat. Ti. Balassan, chiar de acuma mo- U9 fin QQM și a Polițenii și Balinării situată la un ceas și jum. de la Bőriad, cu 300 fălci arătură, 60 fânați aproape 300 fălci suhaturi. A se adresa la proprietarul dl. Alexandru Docan la moșia Gădinți lângă Roman. (326 12) ne vensare casele mele situate în strada Carol, vis avis de teatru, compuse din 9 camere, grajdi de 4 cai, remisă, hambar, 2 pivnițe, 2 grădini, fântână etc. se vând de veci. Doritori se pot adresa la proprietara ce șede Intrănsele la orice oară din zi. 312—324) Maria Bolintineanu ffelaiiranțaise leQons particuliéres, eile peut aussi ionner des legons de piano. Les elérés pouraient étudier chez eile. íStrada Lăpușneanu. prés de St. Nicolag. (339—10) Maigon Ballo. Un destins administrator ie moșii Care a administrat două moșii, în județul Dorohoi timp de cinci ani, și anume Darabani și Codreni, proprietățile d-lui și d-nei Cimara cărora le mulțumește din toată inima pentru încredințarea care au dovedit prin autorizațiune ce iau dat spre a mănui suma de 60.000 galbeni din imensa avere a o-lor sale, cu vănzarea pânelor, cumpărarea și vănzarea boilor en gros la Viena, masculilor, pământurilor anuale, imașelor, facerea contractelor și sub incălindu-le. Dorește a se angaja la vr’o moșie fie chiar și la mai multe. D-nii proprietari și arendași de moșii care vor avea necesitate de un asemine administrator vor binevoi a se adresa la administrația Curierului. _____________________________(356—4) demises ion Seville Teritares magasin, W. Gruchol Iassy (331-3) | --------- (fonts JonTb veritables pour hommes et pour dames au magazin “NFJ". Grr-uclxol Iassy Prix moderen (351—3) i iim 2 tai ‘ Polonă-Arabă. A se adresa Hotel Dacia No. 9. T ELEGRAME Sola 2 Nov. Mesagiul princiar amintește de visita făcută țarului, ca eliberator al Bulgariei, precum și celorlalte puteri, despre încredințarea simpatiei din partea Europei pentru Bulgaria; aduce eliberatorului țerei mulțămirile nemărginite din partea guvernului bulgar; constată relațiunile amicale cu România și Serbia, și anunță mai multe proecte, relative la organizarea administrației, a jandarmeriei, a bisericei, a organizării autorităților judiciare, a instrucțiunei publice, și crearea unei scoli de drept. In armată se cere o extensitate mai mare relativ la datoria obligatoare in serviciu, și care pe baza principiilor ordinei și disciplinei, va deveni un sprijin al statului și o școală pentru națiunea întreagă.—Discursul tronului zice mai departe, că Varna, Rusciucul și Târnova sunt puse in stare de asediu, din cauza bandelor de hoți. Liniștea deși nu s’a restabilit încă complectamente, însă realii’au luat dimensiuni mai mari, și care va dispărea in curând. Cu toate că țara dispune de unele resurse de avuție, actuala situațiune financiară a țerei însă nu este de invidiat. Principele contează in patriotismul și bunele sentimente ale deputaților, și-i învită a nu-și perde timpul in discuțiuni zadarnice, ci a vota cât mai curând budgetul și celelalte proecte de lege. Pera B Nor. Sultanul au avut ori o conferență lungă cu Savfet Pașa relativ la reformele ce sunt de introdus, după care apoi Savfet Pașa, invitat de Sultan au visitat pe Layard și Fournier.In palatul imperial se va ține astăzi un mare consiliu de miniștri, sub președința Sultanului. Pe mâne se așteaptă nouă schimbări in cabinet. Derviș Pașa, comandantul gardei imperiale, de vreo câteva zile încoace, ia parte la toate conferențele ministeriale. Pesta B Nov. Ambasadorul Zichy a plecat de aici pentru Constantinopol, pentru a-și regula afacerile de acolo și a face sultanului v’sita de adio, Berlin 3 Now. Aici se crede cu totul neadevörata vestea dată de un correspondent al ziarului „Times“ din Londra relativă la parola de onoare prin care imparatul Wilhelm s’ar fi angajat cătră țar de a nu face război Rusiei. Este însă adevărat că de căteva zile încordarea ce exista între S.Petersburg și Berlin s’a micșurat puțin. Guvernul rus a dat explicațiuni că dacă marele duce Constantin a trecut prin Berlin fără a vizita pe nimene, cauza acestui fapt a fost starea sănătăței marelui duce fiind că accidentul de curând a piciorului său îl silește a sta in pozițiune verticală. Viena B Nov. Baronul Haymerle a adresat guvernului din Constantinopol o notă prin care cere să se trimită delegații turci la Pesta pentru a incheia o convențiune poștală și telegrafică între Turcia și Bosnia-Herzegovina. Zgomotul despre o apropiată înlocuire a principelui Gorceacoff cu d. de Valendeff se pare că să acreditează. Constantinopol 4 Nov. Principala nemulțumire a Angliei contra Porții este, că această putere au lucrat in cel din urmă timp sub influența Rusiei. Poarta au dat Angliei asigurări contrare și se crede că sosirea flotei engleze in apele turce ar putea să aducă o schimbare de minister cu Keredin pașa sau Mahmud Neddin ca mare vizir, aceasta dupre cum influența Angliei sau a Rusiei va triumfa la palat. Viena 4 Nov. „Corr. Poll.“ i se comunică din Constantinopol că o mare agitație domnește la palat și la Poartă in urma demersurilor ambasadorului Angliei. Principele Labanoff ar fi sfătuit pe sultan se resiste pănă la extremitate . Sultanul ar avea intențiunea de a numi pe Mehmud Neddin ca mare vizir. Cu toate aceste se crede că Sultanul va ceda cererilor Angliei și va rechema pe Keredin pașa in capul afacerilor cu misiunea de a forma cabinetul. Filipopolis Nov. Aleco pașa au deschis ori adunarea provincială prin un discurs, accentuind relațiile fraterne restabilite intre creștinii și musulmanii din Rumelia. Discursul vorbește de asemine despre miseria actuală a poporațiunilor și despre renastarea finanțelor provinciei. Aleco pașa nu au făcut nici o aluziune la afacerile politice. Episcopul catolic Remualdi ca mai in vârstă au fost numit prezident al Adunărei. Londra . Nov. Contele Suvaloff, ambasadorul Rusiei de la Londra, au primit scrisorile sale de rechemare, și va părăsi in curând Anglia. Ziarul „Standard“ anunță că puterile au propus de a înlocui comisiunea de delimitare a fruntariilor grece. Constantinopol 5 Nov. Ziarul englez care apare aici, zice că continuați națiunea amiciției și a asistenței Angliei pentru Turcia atârnă de la esecutarea de cătră Poartă a tractatului și a reformelor promise. IAȘI,—în 25 Octomvrie 1879. Entusiasmul cu care deosebitele populațiuni din Dobrogea au primit pe M. S. R. Domnitorul este o probă strălucitoare de iubirea și încrederea că această nouă provincie română are pentru România și iubitul ei Suveran, de la care aceste populațiuni așteaptă vindecarea ranelor lor și o soartă mai fericită decît cea din trecut. Prin telegrama ce publicăm imediat D. Mihail Cogălniceanu, ministru de interne, care a însoțit pe M. S. Domnitorul in această călătorie, descrie sosirea iubitului nostru Suveran in Constanța și reîntoarcerea M. Sale de acolo in București. SOILETOK ALEXANDRU DUMAS. SULTANITTA 10 Traducere de George €. Stamatopulo. (Urmare). Să mă păzască Alah ! zise inocenta fetiță plecându’și pleoapele, dar nu ochii. A iubi! ce cuvânt teribil ai zis? — Acesta’i cel mai dulce cuvânt al creațiunei, Sultanetto ! Soarele, îi omor! primăvara, îi amor! sorile, sunt amor! — Ammalat, zisă tânăra fată, este un an de când femee scoțind niște țipete îngrozitoare , eșind fără ?âl și sângerândă din casa sa, se rostogoli la picioarele mele în colbul drumului. Un barbat o urnărea, cu pumnalul în mână. Toată noaptea stătui rează, crezind că aud țipetele sale, și atunci în numneric, o vedem sângerândă și svârcolinduse pe pământ. Când am întrebat pentru ce-au ucis pe această nenorocită, și ce crimă ,morâtorul ei să nu fie pedepsit, a comis pentru ca îmi respinseră: ,Ea iubea pe un tânăr...» — O! n’au omorât-o pentru că iubea, scumpă o pilă. — Atunci pentru ce ? — Pentru că trădasă pe acel pe care ’l iubea. — Trădasă! ce însamnă acest cuvânt ? Nu’l măleg de loc. Ambalat. — Să dea D-zeu să nu’l înțelegi niciodată! Pe urmă, unindu’și toate frăgezimele inimei pentru a le face să treacă’n intonațiunea vocei sale : — Mă iubești, nu’i așa, Sultanetta ? continuă el. — Așa cred și eu, zise tânăra fată. — Ei bine, crezi tu c’ai putea ’ncerca vr’o dată pentru altul acelaș sentiment care’l încerci pentru mine ? — Nici odată! strigă Sultanetta cu viociune. — Vezi tu, aceasta ar fi a me trăda... Sultanetta privi pe Ammalat-Beg cu ochii sei de femee a Orientului, cărora poeții au găsit că numai ochi gazelei pot fi comparați. — O zise ea, dac’ai ști, Ammalat, ceea ce am suferit în patru zile cât nu te-am văzut. Nu știam ce’i absența. Când părintele sau frații mei me părăseau, plângeam zicându-le adio. Ție ’ți-am zis adio făr’a plânge , însă cât am plâns de mult după acea! Ascultă, Ammalai, continuă tânăra fată, este un lucru pe care’l-am simțit și pe care nu voesc a’ți’l spune : acesta’i că, fără tine, nu voi putea trăi. — Și eu, zise tânărul, nu numai că nu pot trăi fără de tine, dar încă sunt gata a muri pentru tine, scumpa mea, a-ți sacrifica nu numai viața mea, dar și sufletul meu. S’auzi un vițet de pași: erou ai Sakinei care aducea muze sălbatice. Zerind pe tener, scoase un țipet de groază , pe urmă recunoscându’l: — O principe, strigă ea, așadar nu ești mort ? Aceste cuvinte amintiră Sultanettei că nu era numai ea neliniștită de Ammalat, că părintele seu aștepta cu nerăbdare și că era un german prizonier a cărui viață atârna de la î ntoarcerea lui Ammalat. Mergând pe drum, tânărul beg povesti Sultanettei cea ce se petrecusă ’ntre dânsul și tigru. Partea’ntăea a evenimentului, Neftali o spusese foarte drept. Iată ce se’ntâmplă în urmă: In momentul in care Neftali fusese trântit de tigru, Ammalat-Beg trasă lovitura sa de pușcă. Gloatele lui Ammalat-Beg sfărmase] falca inferioar’a animalului. Tigrul lăsâ’ndată pe Neftali și s’aruncă asupra lui Ammalat, care’l aștepta cu pistolul ia mână, și care, aruncându-să’ntr’o parte, dădu foc. Glonțul pistolului strebătusă’n ochiu, și din ochiu, în cheri, învins de durere, animalul începu a sări ș’a se rostogoli pe pământ. Părea orb și nebun. Ammalul aruncă pistolul, luă pușca de lavă, s’apropiă de tigru, și’i dădu o lovitură teribilă ’n cap. Pușca sbură’n bucăți. Animalul păru a se mărturisi’nvins și’ncepu a fugi. Unul din picioarele sale de dinainte fusese sfarmat de glonțul lui Neftali, era cu falca spânzurândă și cu un ochiu afară din orbită. Insă, așa mutilat cum era, fuga lui era mai răpide decăt a lui Ammalat-Beg. Ammalat-Beg se pus’a’l urmări tot încărcând’și pistolul. Din timp în timp, el găsea locurile pe unde se oprise și se svârcolise animalul. In aceste locuri, pământul, adânc udat de sânge, era scormolit, erburile erau smulte, și tufișurele făcute în bucăți. Asemenea din timp în timp, el revedea pe animal târândușă cu greutate, acățânduse mai mult decât mergând. Atunci, el își grăbea pasul; însă, in momentul când se simțea urmărit, tigrul făcea o sforțare și’ntrecea mai mult pe vânător. Această urmărire ținu toată ziua fără repaos sau încetare. Noaptea veni. Ammalat-Beg fu obligat a se opri’n timpul nopței, și perdu urmele animalului. El arunca să barca, paparul, cioșca, și’n fine tot ce putea am împedica’n alergarea sa: el nu mai avea, ca îmbrăcăminte, decât cămeșa și pantalonii, și ca arme, decât hamgerul și pistolul. Dimineață, el se trezi înghețat și murind de foame, îndată ce’i permisă ziua, plecă pe urmele tigrului. El nu ’ntârzie a’l revedea. Insă, de astă dată, desperând de-a mai scăpa prin fugă, tigrul, nu numai că ’l așteptă, dar încă veni ’naintea lui târânduse. Seara nu se mai putea ținea pe picioare, nu se mai putea arunca, cu sângele, ea ’și perdusă și puterile. Ammalat-Beg o scuti de giumetate de drum. La zece pași de dănsa, el se opri. Unul din ochii tigrului era plesnit, celâ-lalt strelucea ca un cărbune aprins. Ammalat-Beg, care, c’un pistol, numerea o rublă ’n aer, îi trimesă, cu măna, glontele din pistolul seu în celâ-lalt ochi. Animalul făcu o săritură, recăzu pe spate, își lungi cele trei labe teribele ’ntr’o agonie supremă—a patra era strivită—se ’nțepeni, scoas’un muget și expiră. Ammal-Beg s’aruncă pe el; de astă, era omul care, fiind flămând, părea că vreștea sfășia pe tigru. Ii deschisă artemia gâtului cu pumnalul, și ’i suplă sângele care curgea. Pe urmă ’i spintecă peptul, și mâncă o parte din inima sa încă caldă. —Arabii din Algeria, când ucid un leu, pun pe fiilor lor de ’i mănâncă inima sângerândă, pentru a’i face mai bravi. Grecii asemenea mânâncă inima vulturilor.—Pe urmă, cu hangerul seu, despută animalul și ’și aruncă pelea pe umere. (Va urma)