Curierul Foaea Intereselor Generale, 1879 (Anul 6, nr. 18-150)

1879-10-26 / nr. 125

IASSI, Vineri 26 Octomvre 1879. Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Anul al VI-lea No. 125. Prețul al­flf­iam­entelor IN IASSI, pe an. 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an. 23 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREIN­AT­A­TE................................................40 fr. INSERAI­UM și RF CLAME, rândul 60 b. SCIRI LOCALE „ 1 fr. Epistole ne­b­ancate nu se primesc. Un J ¥§­ 20 bani CURIERUL (TH. BAI-ASSAB).> FOAIA INTERESELOR GENERALE. C­alendar­ul Septa­m­anei •STIL VECHI ~~1­ I ü A ! PATRONUL pi­LEI TIMPUL DIN SEPTAMANA _STIL NOU 9 ?Tun- PATRONUL pi­LEI ”~| .Răs. Soar. Apusul Soar. " Octorav. " :îI Noem­vre. 31 Duminică Cuviosul Părinte Harion. 2 Duminică E. 22. Iustu 0—36 4—61 22 Luni gf Averchie și Sf. 7 coconi din Ephes. In 26 pătrarul din urm­ă ger apoi 3 Luni Toate sufletele. 0—37 4—50 23 Marti­r­. Apostol Iacob fratele Domnului.­­ 4 Martă Carol Bor. 6—38 4—49 24 Mercuri Sf. Mar. Aretha, ceata. 5 Mercuri Emeric 6—43 4—48 25 Joi Sf. Mart. Marcion si Martiriu. 6 Joi Leonhard 6—45 4—46 26 Vineri [1] Sf. M. Martir Dimitrie. 7 Vineri Engelbert 6-45 4-45 Sâmbătă Sf. Mart. Nestor și Sf. Dimitrie Basarab e vc. 8 ^____Sâmbăta^_^Gottfried^^^^^m6—47 4—44 Prețul Auiun­ciu­rilor PAGINA I. 50 b. Pag. III 40. b. Pag. IV 30 b. Rentru FRANCIA : se primesc annnciuri la D-l Adara négociant-commissionaire 4, rue Clement Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Masse Seilerstatte No. 2 Wien Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No., 31 Wien, Pil lip Lob Eschbacbgasse 6 Wien și a Rotter & C-o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eu­gen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. In CERNĂUȚI la d. I. lakubowski Manuscriptele nepublicate se vor arde. Un J­r. 20 bani ANUNCIURI. AVIZ IMPORTANT 1­ — Aduce la cunoștiința Onor. public, că am pus deja sub presă: Calendarul Curierului pe anul 1­8­8­0. Invităm dar pe toti d-nii medici, advocați, ingineri, profesori si comercianți cari ar dori se-si publice adresele lor, se binevoeasca a aduce­­ la redactiunea ziarului „Cu­rierul“ anunciurile respec­tive. Costul inserării este forte moderat. T­i. Balassan, chiar de acuma mo- U9 fin QQM și a Polițenii și Bali­nării situată la un ceas și jum. de la Bőriad, cu 300 fălci arătură, 60 fânaț­­i aproape 300 fălci suhaturi. A se a­­dresa la proprietarul dl. Alexandru Docan la moșia Gădinți lângă Roman. (326 12) ne vensare casele mele situate în stra­da Carol, vis avis de teatru, compuse din 9 ca­mere, grajdi de 4 cai, remisă, hambar, 2 piv­nițe, 2 grădini, fântână etc. se vând de veci. Doritori se pot adresa la proprietara ce șede Intrănsele la ori­ce oară din zi. 312—324) Maria Bolintineanu ffelaiiranțaise leQons particuliéres, eile peut aussi ionner des legons de piano. Les elé­rés pouraient étudier chez eile. íStrada Lăpușneanu. prés de St. Nicolag. (339—10) Maigon Ballo. Un destins administrator ie moșii Care a administrat două moșii, în ju­dețul Dorohoi timp de cinci ani, și anu­me Darabani și Codreni, proprietățile d-lui și d-nei Cimara cărora le mul­țumește din toată inima pentru încredin­­­­țarea care au dovedit prin autorizațiune ce iau dat spre a mănui suma de 60.000 galbeni din imensa avere a o-lor sale, cu vănzarea pânelor, cumpărarea și vănza­rea boilor en gros la Viena, masculilor, pământurilor anuale, imașelor, facerea con­tractelor și sub incălindu-le. Dorește a se angaja la vr’o moșie fie chiar și la mai multe. D-nii proprietari și arendași de mo­șii care vor avea necesitate de un ase­­mine administrator vor bine­voi a se a­­dresa la administrația Curierului. _____________________________(356—4) demises ion Seville Teritares magasin, W. Gruchol Iassy (331-3) | -­­--------­ (fonts JonTb veritables pour hommes et pour dames au magazin “NFJ". Grr-uclxol Iassy Prix moderen (351—3) i iim 2 tai ‘ Polonă-Arabă. A se adresa Hotel Da­cia No. 9. T ELEGRAME Sola 2 Nov. Mesagiul princiar a­­mintește de visita făcută țarului, ca eliberator al Bulgariei, precum și ce­lorlalte puteri, despre încredințarea simpatiei din partea Europei pentru Bulgaria; aduce eliberatorului țerei mulțămirile nemărginite din partea guvernului bulgar; constată relațiu­­nile amicale cu România și Serbia, și anunță mai multe proecte, relative la organizarea administrației, a jandar­meriei, a bisericei, a organizării auto­rităților judiciare, a instrucțiunei pu­blice, și crearea unei scoli de drept. In armată se cere o extensitate mai mare relativ la datoria obligatoare in serviciu, și care pe baza principiilor ordinei și disciplinei, va deveni un sprijin al statului și o școală pentru națiunea întreagă.—Discursul tronului zice mai departe, că Varna, Rusciucul și Târnova sunt puse in stare de a­­sediu, din cauza bandelor de h­oți. Li­niștea deși nu s’a restabilit încă com­­plectamente, însă real­ii’au luat di­mensiuni mai mari, și care va dispă­rea in curând. Cu toate că țara dis­pune de unele resurse de avuție, ac­tuala situațiune financiară a țerei în­să nu este de invidiat. Principele con­tează in patriotismul și bunele senti­mente ale deputaților, și-i învită a nu-și perde timpul in discuțiuni za­darnice, ci a vota cât mai curând bud­getul și celelalte proecte de lege. Pera B Nor. Sultanul au avut ori o conferență lungă cu Savfet Pașa re­lativ la reformele ce sunt de intro­dus, după care apoi Savfet Pașa, in­vitat de Sultan au visitat pe Layard și Fournier.­In palatul imperial se va ține astăzi un mare consiliu de miniștri, sub președința Sultanului. Pe mâne se așteaptă nouă schimbări in cabinet. Derviș Pașa, comandantul gardei imperiale, de vreo câte­va zile încoace, ia parte la toate conferențele ministeriale. Pesta B Nov. Ambasadorul Zichy a plecat de aici pentru Constantino­­pol, pentru a-și regula afacerile de a­­colo și a face sultanului v’sita de adio, Berlin 3 Now. Aici se crede cu to­tul neadevörata vestea dată de un cor­­respondent al ziarului „Times“ din Londra relativă la parola de onoare prin care imparatul Wilhelm s’ar fi angajat cătră țar de a nu face război Rusiei. Este însă adevărat că de căte­va zile încordarea ce exista între S.­Pe­­tersburg și Berlin s’a micșurat puțin. Guvernul rus a dat explicațiuni că dacă marele duce Constantin a trecut prin Berlin fără a vizita pe nimene, cauza acestui fapt a fost starea sănă­­tăței marelui duce fiind­ că accidentul de curând a piciorului său îl silește a sta in pozițiune verticală. Viena B Nov. Baronul Haymerle a adresat guvernului din Constantinopol o notă prin care cere să se trimită delegații turci la Pesta pentru a in­­cheia o convențiune poștală și tele­grafică între Turcia și Bosnia-Herze­­govina. Zgomotul despre o apropiată înlo­cuire a principelui Gorceacoff cu d. de Valendeff se pare că să acreditează. Constantinopol 4 Nov. Principala ne­­mulțumire a Angliei contra Porții es­te, că această putere au lucrat in cel din urmă timp sub influența Rusiei. Poarta au dat Angliei asigurări con­trare și se crede că sosirea flotei en­gleze in apele turce ar putea să a­­ducă o schimbare de minister cu Ke­­­­redin pașa sau Mahmud Neddin ca mare vizir, aceasta dupre cum influ­ența Angliei sau a Rusiei va triumfa la palat. Viena 4 Nov. „Corr. Poll.“ i se co­munică din Constantinopol că o mare agitație domnește la palat și la Poar­tă in urma demersurilor ambasado­rului Angliei. Principele Labanoff ar fi sfătuit pe sultan se resiste pănă la extremitate . Sultanul ar avea intențiunea de a nu­mi pe Mehmud Neddin ca mare vi­zir. Cu toate aceste se crede că Sul­tanul va ceda cererilor Angliei și va rechema pe Keredin pașa in capul a­­facerilor cu misiunea de a forma ca­binetul. Filipopoli­s Nov. Aleco pașa au des­chis ori adunarea provincială prin un discurs, accentuind relațiile fraterne restabilite intre creștinii și musulma­­nii din Rumelia. Discursul vorbește de asemine despre miseria actuală a po­­porațiunilor și despre rena­stare­a fi­­nanțelor provinciei. Aleco pașa nu au făcut nici o aluziune la afacerile po­litice. Episcopul catolic Remualdi ca mai in vârstă au fost numit prezident al Adunărei. Londra . Nov. Contele Suvaloff, ambasadorul Rusiei de la Londra, au primit scrisorile sale de rechemare, și va părăsi in curând Anglia. Ziarul „Standard“ anunță că pute­rile au propus de a înlocui comisiu­­nea de delimitare a fruntariilor grece. Constantinopol 5 Nov. Ziarul englez care apare aici, zice că continuați n­­ațiunea amiciției și a asistenței An­gliei pentru Turcia atârnă de la ese­­cutarea de cătră Poartă a tractatului și a reformelor promise. IAȘI,—în 25 Octomvrie 1879. Entusiasmul cu care deosebitele po­­­­pulațiuni din Dobrogea au primit pe M. S. R. Domnitorul este o probă strălucitoare de iubirea și încrederea că această nouă provincie română are pentru România și iubitul ei Su­veran, de la care aceste populațiuni așteaptă vindecarea ranelor lor și o soartă mai fericită de­cît cea din trecut. Prin telegrama ce publicăm imediat D. Mihail Cogălniceanu, ministru de interne, care a însoțit pe M. S. Dom­nitorul in această călătorie, descrie so­sirea iubitului nostru Suveran in Con­stanța și reîntoarcerea M. Sale de a­­colo in București. S­OILETOK ALEXANDRU DUMAS. SULTANITTA 10 Traducere de George €. Stamatopulo. (Urmare). Să mă păzască Alah ! zise inocenta fetiță ple­­cându’și pleoapele, dar nu ochii. A iubi! ce cuvânt teribil ai zis? — Acesta’i cel mai dulce cuvânt al creațiunei, Sultanetto ! Soarele, îi omor! primă­vara, îi amor! sorile, sunt amor! —­ Ammalat, zisă tânăra fată, este un an de când­­ femee scoțind niște țipete îngrozitoare , eșind fără ?âl și sângerândă din casa sa, se rostogoli la pi­­cioarele mele în colbul drumului. Un ba­rbat o ur­­nărea, cu pumnalul în mână. Toată noaptea stătui rează, crezind că aud țipetele sale, și atunci în nu­­mneric, o vede­m sângerândă și svârcolinduse pe pământ. Când am întrebat pentru ce-au ucis pe această nenorocită, și ce crimă ,morâtorul ei să nu fie pedepsit, a comis pentru ca îmi respinseră: ,Ea iubea pe un tânăr...» — O! n’au omorât-o pentru că iubea, scumpă o pilă. — Atunci pentru ce ? — Pentru că trădasă pe acel pe care ’l iubea. — Trădasă! ce însamnă acest cuvânt ? Nu’l m­­­ăleg de loc. Ambalat. — Să d­ea D-zeu să nu’l înțelegi nici­odată! Pe urmă, unindu’și toate frăgezimele inimei pen­tru a le face să treacă’n intonațiunea vocei sale : — Mă iubești, nu’i așa, Sultanetta ? continuă el. — Așa cred și eu, zise tânăra fată. — Ei bine, crezi tu c’ai putea ’ncerca vr’o dată pentru altul acelaș sentiment care’l încerci pentru mine ? — Nici odată! strigă Sultanetta cu viociune. — Vezi tu, aceasta ar fi a me trăda... Sultanetta privi pe Ammalat-Beg cu ochii sei de femee­ a Orientului, cărora poeții au găsit că numai ochi gazelei pot fi comparați. — O­­ zise ea, dac’ai ști, Ammalat, ceea ce am suferit în patru zile cât nu te-am văzut. Nu știam ce’i absența. Când părintele sau frații mei me pă­răseau, plângeam zicându-le adio. Ție ’ți-am zis a­­dio făr’a plânge , însă cât am plâns de mult după acea! Ascultă, Ammalai, continuă tânăra fată, es­­te­ un lucru pe care’l-am simțit și pe care nu voesc a’ți’l spune : acesta’i că, fără tine, nu voi putea trăi. — Și eu, zise tânărul, nu numai că nu pot trăi fără de tine, dar încă sunt gata a muri pentru tine, scumpa mea, a-ți sacrifica nu numai viața mea, dar și sufletul meu. S’auzi un vițet de pași: erou ai Sakinei care­ a­­ducea muze sălbatice. Zerind pe tener, scoase un țipet de groază , pe ur­mă recunoscându’l: — O­­ principe, strigă ea, așa­dar nu ești mort ? Aceste cuvinte amintiră Sultanettei că nu era nu­mai ea neliniștită de Ammalat, că părintele seu aș­tepta cu nerăbdare și că era un german prizonier a cărui viață atârna de la î ntoarcerea lui Ammalat. Mergând pe drum, tânărul beg povesti Sultanet­­tei cea ce se petrecusă ’ntre dânsul și tigru. Partea’ntăea a evenimentului, Neftali o spusese foarte drept. Iată ce se’ntâmplă în urmă: In momentul in care Neftali fusese trântit de ti­gru, Ammalat-Beg trasă lovitura sa de pușcă. Gloatele lui Ammalat-Beg sfărmase] falca inferi­­oar’a animalului. Tigrul lăsâ’ndată pe Neftali și s’aruncă asupra lui Ammalat, care’l aștepta cu pistolul ia mână, și care, aruncându-să’ntr’o parte, dădu foc. Glonțul pistolului strebătusă’n ochiu, și din ochiu, în ch­eri, învins de durere, animalul începu a sări ș’a se rostogoli pe pământ. Părea orb și nebun. Ammalul aruncă pistolul, luă pușca de lavă, s’a­­propiă de tigru, și’i dădu o lovitură teribilă ’n cap. Pușca sbură’n bucăți. Animalul păru a se mărturisi’nvins și’ncepu a fu­gi. Unul din picioarele sale de dinainte fusese sfar­­mat de glonțul lui Neftali, era cu falca spânzurân­­dă și cu un ochiu afară din orbită. Insă, așa mutilat cum era, fuga lui era mai ră­­pide de­căt a lui Ammalat-Beg. Ammalat-Beg se pus’a’l urmări tot încărcând’și pistolul. Din timp în timp, el găsea locurile pe un­de se oprise și se svârcolise animalul. In aceste lo­curi, pământul, adânc udat de sânge, era scormolit, erburile erau smulte, și tufișurele făcute în bucăți. Asemenea din timp în timp, el revedea pe ani­mal târândușă cu greutate, acățânduse mai mult de­cât mergând. Atunci, el își grăbea pasul; însă, in momentul când se simțea urmărit, tigrul făcea o sforțare și’ntrecea mai mult pe vânător. Această urmărire ținu toată ziua fără repaos sau încetare. Noaptea veni. Ammalat-Beg fu obligat a se o­­pri’n timpul nopței, și perdu urmele animalului. El arunca să barca, paparul, cioșca, și’n fine tot ce putea am împedica’n alergarea sa: el nu mai a­­vea, ca îmbrăcăminte, de­cât cămeșa și pantalonii, și ca arme, de­cât hamgerul și pistolul. Dimineață, el se trezi înghețat și murind de foame, îndată ce’i permisă ziua, plecă pe urmele tigrului. El nu ’ntârzie a’l revedea. Insă, de astă dată, desperând de-a mai scăpa prin fugă, tigrul, nu numai că ’l așteptă, dar încă veni ’naintea lui târânduse. Seara nu se mai putea ținea pe picioare, nu se mai putea arunca, cu sângele, ea ’și perdusă și pu­terile. Ammalat-Beg o scuti de giumetate de drum. La zece pași de dănsa, el se opri. Unul din ochii tigrului era plesnit, celâ-l­alt stre­­lucea ca un cărbune aprins. Ammalat-Beg, care, c’un pistol, numerea o rublă ’n aer, îi trimesă, cu măna, glontele din pistolul seu în celâ-l­alt ochi. Animalul făcu o săritură, recăzu pe spate, își lun­gi cele trei labe teribele ’ntr’o agonie supremă—a patra era strivită—se ’nțepeni, scoas’un muget și expiră. Ammal-Beg s’aruncă pe el; de astă, era omul care, fiind flămând, părea că vrește­a sfășia pe tigru. Ii deschisă artemia gâtului cu pumnalul, și ’i sup­­lă sângele care curgea. Pe urmă ’i spintecă peptul, și mâncă o parte din inima sa încă caldă. —Arabii din Algeria, când u­­cid un leu, pun pe fii­lor lor de ’i mănâncă inima sângerândă, pentru a’i face mai bravi. Grecii ase­menea mânâncă inima vulturilor.—Pe urmă, cu han­gerul seu, despută animalul și ’și aruncă pelea pe umere. (Va urma)

Next