Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)
1880-06-11 / nr. 65
Pag. 2. ANUL VIII No. 65. încrederii, voastre, vom avea să respundem îndoit de liniștea publică; nu ne vom abate de la aceste datorii. Simțim curajul nostru la înălțimea acelei sarcine, și, în manile noastre, depositul autorității va rămânea neatins și respectat.“ „Sperăm, domnilor, că vă veți asocia la vederile noastre și că veți binevoi să ratificați proiectul de lege ce avem onoarea a vă presinta.“ Camera a arătat cu dinadinsul, prin aplauzele sale, că se asociează la declarațiunile conservatoare ale acestei expuneri, care, în cugetarea guvernului, trebuie să dea amnestiei adevăratul său caracter. IAȘI, 10 iunie 1880. Corespondetul din București a ziarului vienez „Politische Correspondez“ organul oficios a cancelariei austriace, îi scrie cu data din 15 iunie că, întru cît privește motivele cari au făcut pe cabinetul nostru ca să trimită pe d. C. Brătianu la Paris și la Londra, află acum în urmă ceia ce urmează: „In punctul in care au ajuns lucrurile astăzi guvernul princiar trebuia neapărat să cunoască exact dispozițiunile și atitudinea cabinetelor din Londra și Paris în privința României și a stabili cu aceste din urmă relațiuni pe cît să poate de iizime. Dumitru Brătianu, frate a prezidentului Consiliului Ioan Brătianu, trebuia să pară ministerului omul cel mai apt pentru a implini această misiune importantă. La Londra unde pe lângă altele era vorba de un act de curtenire față cu noul cabinet, nimeni n’ar fi putut face mai mari servicii României decît numai d. D. Brătianu, care, sunt acum mai mulți ani trecuți, a petrecut cea mai mare parte a esticului său pe țărmurile Tamisei, și care a rămas din acea vreme in relațiuni personale și intime cu d. Gladstone, Granville și alte personalități actualmente la putere. Pe de altă parte oamenii de Stat engleji desigur nu căutau altă ceva decît a fi informați de către un ne-englez care a stat atîta timp la Constantinopole în calitate de agent diplomatic, asupra stărei de lucruri din Turcia. „Se evită și astăzi încă de a intra în amănuntele misiunei speciale a d-lui C. Brătianu. Cu toate aceste se spune că chestiunea Arab-Tabiei, cuprinzind și linia de fruntarii trasă de comisiunea europeană între Dobrogea și Bulgaria au fost de o potrivă discutate în cursul întreținerilor respective și că dorința de a vede esecutânduse deciziunile internaționale relative la această chestiune a fost exprimată cu ocaziunea aceasta. Nu ne înșelăm de loc admițind că de aseminea a fost vorba despre aspirațiunile României relative la erijarea ei eventuală un regat, care firește va trebui să fie votată de corpurile legiuitoare. „Ceia ce-i sigur, urmează a zice corespondența, este că cabinetul român nu perde din vedere acest proect și că nu va procede la o astfel de proclamațiune decît cu consimțimântul puterilor celor mari, „cu toate că România în urma recunoașterei independenței, are dreptul de a lucra și în această direcțiune cum va găsi cu cale.“ Tot în interesul dinastiei guvernul crede că această proclamațiune este oportună, căci el este convins că acesta ar fi cel mai bun mijloc de a nimici odată pentru totd’auna speranțele diverșilor pretendenți(?)cari s’au ivit în țară.“ Din cuprinsul acestei corespondențe, a cării sorginte este mai totd’auna foarte bine informată, se vede că guvernul nostru nu numai că n’a părăsit de loc ideia erijărei țerei în regat, dar el o urmărește cu activitate și stăruință. Căci, cu toată discrețiunea corespundetului precizatei foi, din cele ce preced oricine se poate convinge că adevăratul motiv a călătoriei d-lui C. Brătianu pe la Curțile puterilor n’au avut alt scop decit urmărirea acestei idei. După cele ce vedem însă publicânduse în ziarile străine rezultatul misiunei d-lui C. Brătianu se pare că n’a fost tocmai favorabil. In tot cazul nu peste multă vreme se face lumină mare asupra acestei chestiuni, și cel mult pănă la Noemvre, epocă la care se deschide sesiunea ordinară a adunărilor legiuitoare, țara va ști dacă coroana regală va încinge sau nu capul Suveranului nostru-Chestiunea Arab-Tabiei, ne spune „Independence Roumaine“, va fi in curând rezolvată. Să știe că puterile în unanimitate, afară de Rusia, au dat Arab-Tabia României. S’au căutat a dobândi o înțelegere generală și Austria a oferit mediațiunea sa între România și Rusia. In urma acestei nouă faze a chestiunei, delegatul rus a propus un traseu nou, care lasă României, cu foarte puțină deosebire, limitele ficsate de cătră comisiunea tehnică. Se crede că acest traseu va fi primit de România, și diferendul, va fi astfel curmat. CÍMERÜL TH. BALASSAN.O CRONICA INTERNA banca națională. Ordin circular al d-lui ministru de finanțe, No. 17,434, din 5 luni 1880, către d-nii casieri generali de județe. Domnule casier. Pe fiecare zi rai se cer deslușiri în privința procedurei subscrierei la acțiunile bancei națiore a României. Mai cu deosebire sunt întronat dacă și în ce condiții o persoană pe ■i pentru alta. Inaime de trebue să ne deslușesc că titlurile :•. . . sau recipisele de deposite, cari echivalează că aceste titluri ce se dau la subscriere, trebe să fie in formă nominativă și priipisă ti virare intru fiecare titlu sau recideclarație separată. Ca consecință, în nici un cuent, o declarație nu poate fi subscris; dem. multe persoane, precum asemene ui stlu sau o recipisă, nu poate fi pe nunele mai multor persoane. Această deslu nu este însă de cât ■preliminari stimmelei mai importante cerui s’a pus in afînduri: aceia de a se ști dacă o perimaii pate subscri pentru alta. Evident ca da, însă atunci numai când i s’a acordatu virtutea unei procuri legalisate în vinit ce se fac la minister, casierii cari țu o bani, nu au nici trebuință, nu să știe dacă acela ce face vărsarea , saun regulă,de acela pentru ca se fac ata. Ba mai mult, aceasta le-ar fi chiar ; căci, sau că există un mandat micrt, el ce varsă face un act de gestiune, operație foarte permisă de lege. In Iriiintarile chiar ce se fac Statului in uliii Atendatului este evidentă căci din faptul ■ .umutări, contract cu desevărșire nu iau numai cel ce primește banii se obligă și prin urmare casierul primitor nu are interesă verifice dacă cel ce dă banii ai .cură. Incașul nostru însă ne aflăm in fa unei operațiuni de o natură cu totu i acționarul de si face o primă vere de ’a sută in doua rate pentru fiecare însă ramâne respunzător pentru întreaga lui; 1 cuprinsă în acțiune, sumă pe care trebui s’o respundă la apelul de fonduri ce Undo i se va face (art. 9 din statute). . .ine .mm in fața unui contract bilateral, unde cele subscrise se obligă. Obligațiunea sr. este mărginită , nu compromite averea sa, car, in ciheie limite în care se contractează, tot miști Prin urmare mandatul tacit nt. se mai pote admite, asemenea nici gestiune se afaceri. Trebue clar un mandat formal, legalisat in regulă și prezintat de codată cu declarațiui a ce se face; și aci este locul a se explică că: precum nu se admite o declarație subsemică de mai multe persoane, asemenea nu se admite o procurație subsemnată de mai multe ersoane. Mandatul trebue anexat fiecare declarație și această prescripție trebue intru atT observată ca, când cineva' ar să subscrie pentru densul și pentru alții, 'a irrtuit o declarație proprie pentru densul și una sa, atâtea alte declarați câte sunt persoanele pentru cari este împuternic a subscri. Procura trebui să cuprindă atât autoritatea de a subscri cât și adesiunea la statute; va mai cuprinde și dreptul de a subsemna pentru titlurile provisorii și recipisele ce i se vor remite. Subscrisul va trimite pe lângă aceasta un model de procură. D-voastră nu sunteți ținut, nu sunteți nici chiar în drept, să cereți ca sub-scriitorii, să aibă procură în termeni identici cu acest model, destul numai ca aceste idei să reiasă în un mod clar. Subscrisul ve dă aceste explicațiuni, spre a vé permite să procedați la însărcinarea ce vi se dă, astfel în cât interesele viitorului institut, să fie pe deplin garantate și in acelaș timp să va evite greutăți și cereri de explicări in timpul subscrierei. Primiți, ve rog, d-le casier, încredințarea considerațiunei mele. Ministru, I. Câmpineanu. MODEL. Procura. Autorisez pe d...............a face, iu numele meu, la diferitele casierii, declarațiune de subscriere pentru .... acțiuni ale băncei naționale a României; a face vărsările de bani sau depositele trebuincioase spre acest sfârșit; a face act de adesiune la statutele băncei ; a subscri pentru primirea titlurilor provisorii ce mi se vor cuveni. Ordin circular al aceluiaș d. ministru cu No. 16.004 din 31 Maiu 1880, cătră d-nii casieri generali de județe. Domnule casier, eacă de la punerea in aplicațiune a legei asupra patentelor (26 Ian. 1863), disposițiunile art. 18 au remas o literă moartă, ceea ce a dat naștere unor enorme remășițe din acest imposit, care se aglomerează după fiecare trimestru ce trece. O așa stare de lucruri ne mai putându-se tolera, și vezind că interesele fiscului se compromit, am intervenit pe lângă d. ministru de justiție pentru a aminti, curților, tribunalelor și judecătoriilor de ocoale, textul categoric al art. 18 din legea patentelor, și a le obliga ca pe viitor să nu trateze nici o cestiune comercială, pănă ce părțile în litigiu nu vor proba prin dhstanța perceptorului de plata pe curent, a dreptului de patentă, în puterea căreia exercitează comerciul, industria sau profesiunea lor, asemenea să nu se admită advocați pentru a pleda procese de orice natură, pănă ce nu vor justifica prin distanța perceptorului plata pe trimestrul curgător, a dreptului lor de patentă. Aceste chitanțe, singurele azi care ar putea face probă asupra dreptului de patentă al comerciului, industriei sau profesiunei fiecăruia, se va cere de autoritățile judecătorești odată cu primirea reclamațiunei, sau in ziua înfățișărei procesului, iar în caz de lipsă se va declara acțiunea inadmisibilă, sau să va interzice advocatului dreptul de a pleda, pe motivul neindeplinirei disposițiunilor prescrise de art. 18 din legea patentelor. Comunicându-ne despre aceasta, pe de o parte ve invita lua și d-v. disposițiuni pentru urmărirea patentărilor, conform stipulațiunei alin. IV de sub art. 18 din citata lege, iar pe de alta veți refera ministerului orice abuzuri veți constata, relativ la neaplicarea disposițiunilor legei, denunțându-le tot de-odată și parchetului spre a urmări pe recalcitranți, conform legei patentelor. Primiți, pe rog, d-le casier, asigurarea considerațiunei mele. p. ministru, Anton Carp. Ministerul de finance aduce la cunoștința persoanelor ce doresc a subscri la acțiunile pentru constituirea Băncii Naționale, că in București, subscrierile se vor primi atât la casieria centrală din ministerul de finance, cât și la casieria casei de depunere, consemnațiuni și economie, precum și la casieria comitetului de lichidare. D. ministru de resboi a luat următoarea deciziune: I. Concediurile în țară pentru ofițerii de orice grad se vor acorda pe viitor de comandanții titulari ai divisiilor teritoriale. înlocuitorii comandanților de divisii vor cere autorizarea ministerului, pentru a putea aproba concediu. Numărul ofițerilor ce se pot învoi în concediu este lăsat la aprecierea generalului comandant, care va avea în vedere ca serviciul să fie asigurat în toate privirile. II. Se va ține la divisie un registru pentru înscrierea ofițerilor aflați în concediu, cu arătare de ziua începerei și reîntoarcerei din congediu Pe dată ce uni ofițer a trecut 6 luni de zile congediul în UD UO SG V8. rfipA-psa ministerului. IAȘI Mercuri 11 (23 Iunie) 1880. III. In situațiile lunare ce se trimit ministerului, se vor nota congediurile acordate ofițerilor și numărul zilelor ce li s’au acordat. Toate decisiunile anterioare privitoare la concediul ofițerilor, sunt și român desființate. Ofițerii de rezervă, cari au împlinit etatea de 37 ani și au fost acceptați în urma examenului depus înaintea comisiei permanente, sunt prevestiți, în conformitate cu art. 2 din legea respectivă, că urmează a inainta de urgență actul de consimțiment prevăzut la acel articol, fără care nu pot fi decretați ofițeri de rezervă nici înscriși în corpurile armatei. Tot asemenea, vor înainta acte și aceia cari, având trecuți 37 de ani și părăsind armata în urma epocei de 22 octomrie 1878, ar dori să fie prenumărați între ofițerii de rezervă. Aceste acte le vor înainta ministerului de resbel, direcția personalului, unde se primesc în toate zilele de lucru de la orele 11—6 după amiază. Ministerul de finanțe, depuind la casa de consemnații suma necesară pentru plata obligațiilor neprezentate la schimbare, face cunoscut detentorilor de asemenea obligații că cererile de plată și depunerea lor urmează să fie făcute la comitetul de lichidare, care verificându-le va face intervenirea necesară către casa de depuneri, pentru plata lor. Detentorii de prin județe vor trimite prin poștă obligațiile ce posed comitetului de lichidare care, după verificare, va cere casei de depuneri a efectua plata lor, prin casierele generale ale județelor respective. Camera de comerț. "Monitorul oficial" de azi publică listele de numele alegătorilor și eligibiilor din județele Brăila și Iași pentru camerele de comerț a circumscripției VII și XI. Ploae cu peatră. Duminică noaptea, la 25 Mai, in mai multe localități din județul Brăila a căzut peatră in cantitate așa de mare, că a nimicit semănăturile cu totul. A fost o adevărată distrucțiune. Alaltă ori, drumul de la Brăila-Focșani prezinta călătorului un spectacol foarte trist: a rămas pământul negru. La Ianca, parte din Urleasca, piatra a căzut așa de multă că a doua zi oamenii cu dificultate puteau merge, pământul era acoperit de o palmă, present» piciorului un drum așternut cu petriș. Locuitorii din mai multe comune au rămas fără esistență ; proprietarii, arendașii mai multor moșii au simțit pagube colosale. Acest potop, căci altfel nu-i putem numi, costă mult, pe județul Brăila. Această întristătoare știre ne-o aduce «Mesagerul" din localitate. CRONICA ESTERNA Conferenția din Berlin. Secretul privitor la deliberațiunile conferinței este riguros păstrat, chiar față cu experții. Acestora li se supune o serie de chestiuni asupra cărora trebuesc să refe«Vei fi în două oare dinaintea Operei. Ești rugată «a veni îndată. Afacere grăbnică.—Loic.“ Loic se clătină Înaintea acestei lovituri neașteptate. Jeanna era amenințată! nu’i mai era ertat a se’ndoi, sigur că Andrei Darcourt trimisesă această depeșă. Loic avu un minuut de descuragiare profundă. Dar această impresiune de desperare nu dură mult. D. de Maudreuil suferea aproape de doi ani, încercări prea dureroase pentru a nu lucra iute contra greutăților vieței, oricât de penibile ar fi fost: — Josef, zisă el, d-ta ești un biut brav, care ții la stăpâna d tale. Ințelege-mă bine : la această oară d-na Simion este’ntr’o primejdie. — In primejdie ! — Care’i ansă ? N’o știu ! dar sunt sigur că nu mă’nșel. N’am trimis eu această depeșă. — N’ați... Bravul băut se turbură puțin. El își adus’aminte scenele dramatice la care asistasă de când era în serviciul cântăreței. — Ce toaletă avea d-na când a primit depeșa ? Valetul chemă pe cameristă și-i repetă întrebarea baronului. — C ! îmi amintesc destul de bine, d-le, replică ea. Eu am îmbrăcat pe d-na când a voit să iasă ; d-na a pus o rochie maron de două culoare, corsagiul închis, mânicele deschise, o pălărie de pae, garnită cu flori de câmp... Loic notă aceste indicări în portofoliul seu. Pe urmă, luând o foae de hârtie de scrisori, scrisă răpide următoarele rânduri: «De câte ori am avut nevoe de d-ta, te-am gazsit. Astăzi iar te chem. Vino cât mai curând, Je«anna’i în pericol de seară la cinci care voi fi în fața cafenelei Riche..." Această scrisoare era pentru Richard Malvern. — Josef, zisă el dând valetului scrisoarea, vei lua o trăsură și vei duce scrisoarea aceasta d-lui Malvern. Dacă nu va fi acasă, vei întreba unde’l poți găsi, căci oricât ar costa, trebue ca înainte de patru oare D. Malvern să aibă scrisoarea. El însuși plecă îndată. Planul său era a se duce ’ndată la biuroul telegrafic din piața bursei de unde fusesă trimeasă depeșa. Poate că vor fi observat acolo pe individul ce-o dădusă. Dar din nefericire i se respunsă că era peste putință a’i satisface cererea. De-acolo el alergă în strada Teletier, intră în mai multe magazii, semnalmintele pe care le notasă. Dar i se respuns că că nu știau nimic. El intră chiar la Operă, zicându’și că poate teana să fi fost ferită de vr’o una din camaradele ei de teatru. Acolo, ca peste tot locul, încercările lui rentaseră zadarnice... Loic se simți cuprins de groază. El opri un birjar, care, după mina lui rătăcită, îl luă drept un nebun, și mai că refuză a’l asculta. Loic îi promită un bacșiș foarte mare. Acesta biciuindu’și calul plecă la pădurea Boulogne. — D-na nu s’a mai întors! Când i se spulă aceste cuvinte, baronul își ascunsă capul în mâni. El avea trebuință de plâns... După un sfert de vară, își adus’aminte de’ntâlnirea ce-o dădusă lui Richard Malvern. Dar temerile, îngrijirele, torturele mortale care se succndasă așa de răpide pentru a strivi pe acest nenor produceră o astfel de schimbare în figura ’ at Richard nu putu să se reție a nu’] zori lângă cafenea : — Mare D-zeule ! ce ai ? In câteva cuvinte, Lokc pusă pe pictul afacerei, spuindu’i cum aflasă totul în acea dimineață și cum dispăruse Jeanna. — Ah!i zeu e drept, murmură Richard, atins de aceste multe nefericiri. Pictorul înțelesă că amicul seu avea nevoe, nu de a fi plâns, ci de a fi susținut. — Nu-i nimic de desperat, reluă el. D-na sora d-tale, ți-a spus-o. Știu și eu totul. Am înștiințat pe Marius Roussin, care trebuia să plece astăzi la Longournas, dar, care din fericire e încâ’n Paris. L-am rugat să vie la atelierul meu. Astfel noi trei, vom pune mâna pe acel om ! — Și dacă’l vom prinde prea târziu ! — Prea târziu ! Dar ce importă ? — D-ta uiți că acest asasin e capabil a se resbuna pe Jeanna ! — Nu, replică Richard cu tărie. Asta’i imposibil. Am studiat pe acest mizerabil Darcourt. Credecă, el nu va voi să comită o crimă nouă , cea dintăi’l-a costat destul de scump. Luând pe d-șora Simson, el n’a voit să facă o nouă victimă, ci a’și da o siguranță. Care’i proiectul seu ? D-ta și eu nu’l putem cunoaște, dar nu cred a me’nșela afirmând că el dorește a fugi de d-ta cât se va putea mai departe. El nu se’ndoește că resbunarea d-tale va fi implacabilă cu justiția. El a trebuit să pue oarecare fonduri la vr’un bancher știut numai de dânsul. Pute a voit numai să aibă timpul să treacă frontiera și dându-ți ocupație în Paris să poată părăsi Franța. — Acuma, urmă Richard, să vorbim de mizerabilul care e părintele acestei plăcute și curagioase femei. Nu trebuesc exagerate sărlămoaiele omenești. Și el asemenea, ca și Darcourt, nu trebue să se gândească decât la siguranța lui... Vorbind astfel, ei agiunseră în bulevardul Clichy, la atelierul pictorului. Cea întâi persoană pe care o văzure fu Marius Roussin care-i aștepta la fereastră. Bravul om adora pe Jeanna; el considera pe ea fiica lui, pe fiica frumoasei Vivette. Cu toate acestea, deși această iubire trebuea să’i dei tot atâta îngrijire ca și lui Loii, el însă fu de părerea lui Richard. După el asemenea, Jeanna nu era nici într’un pericol serios. — Vedeți d-voastră, d-le de Maudreuil, zisă el, eu îmi cunosc nepoata, ea’i curagioasă pe cât și inteligentă ; ea ar fi putut să urmeze pe acel Darcourt în vr’un loc oarecare, crezind să vă găsească acolo , dar in urmă ar fi fugit... Ce dracu ! Nu răpește cineva așa de lesne în mijlocul Parisului pe-o femee care se apără! Nepoata mea’i cunoscută... Ea’i celebră, toată lumea o cunoaște din nume, și mulți din vedere ; n’are decât să ceară agiutor pentru a găsi îndată... Părerea lui Marius Roussin aru acelaș efect ca și cea a lui Richard asupra spiritului lui Loic. El se simți liniștit, atât pe cât poate fi un om care iubește. Ei își împărțiră rolurile. Marius Roussin, fiindcă era moșul Jeannei, se va duce să facă el însuși declarația la poliție. Richard va’ncerca a găsi trăsura care a trebuit să ducă pe Jeanna în strada Peletier, fără’ndoială, Andrei Darcourt neavând să’i dea motive serioase pentru a o face să se coboare, a plecat cu ea. Loic din partea sa, se va duce’n strada Lisabona și va nara totul surorei sale. De dimineață Blancha nu mai văzusă pe fratele ei, ea trebuia să fie neliniștită. Trebuia ca baronul s’o asigure. (Va urma).