Curierul Foaea Intereselor Generale, 1880 (Anul 7, nr. 2-147)
1880-09-19 / nr. 108
Anul al 8-lea No. 108. IASSI, Vineri 19 Sept. (I Octomv.) 1880._____Apare Duminica, Mercurea și Vinerea. Prețul abonamentelor IN IASSI, pe an. 24 fr.— pe semestru 12 fr.— pe trimestrul fr. DISTRICTE, pe an. 28 fr.—pe semestru 14 fr — pe trimestru 7 fr. STREINATATIVI.........................................40 fr.— INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul 60 b. SCĂRI LOCALE „ 1 fr. Epistole neflancate nu se primesc. nn !>■. 20 bani (TH. BALASSAN) FOAIA INTERESELOR GENERALE. C a.len.a.ar-u.1 3epta.naa.nei STIL VECHI ZIUA PATRONUL ZILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA STIL NOU ______ZIAA PATRONUL ZILEI | Râs. Soar. I Apusul Soar. Septem. ' ' ~ ' 1 = Septemv. ‘ -14 Duminică [fi In»b»re« Sf. Cruet S. Valeria 26 Duminică Ciprian 5—50 5-52 15 Luni M. Nechita, Gerasim r . 0 , 10 , , 27 Luni Waldemar 5—51 5- 50 16 Marți M. Eufimia, Militina La 14 Septem. 12 ore 55 minute sara, 28 Marți Wenzel C. 5—53 5—48 17 Mercuri t M. Sofia, Agap. Agatolia, Teod.oloae abundentă, pătrarul din urmă. 29 Mercuri Michael 5—54 5—46 18 Joi C. Eumeniu, M. Castor 30 Joi Ieronim 5—56 5—44 39 Vineri M. Trofim 1 Oct. Vineri Remigiu 5—57 5—42 20 Sâmbătă M. Eustatie, P. Ipatic, Andrei. 2 Sâmbătă Leodegar 5—59 5—39. Prețul Aiunciurilor PAGINA I. 50 b. Pag. III. 40 b. Pag. IV. 30 b. Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l. Adam négociant commissionaire 4, rue Clement Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Mosse Seilerstfitte No. 2. Wien. Vincenz Hrdlicka Teinfaltstrasse No. 31 Wien, Fillip L5b Esc'bacbgasse C Wien și a Rotter & C o Reimergusse 17 Wien. Pentru ANGLIA la I). Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se Yor arde. Un Nr. 20 bani Avis Important Ni permitem a invita pe toți acei din an. noștri dd. abonați din județe, care vin să-și aducă copii la studiu in Iași, să bine-voească, pe lăngă alte afaceri, a onora biroul redacției noastre cu prezența d-lor, spre a-și achita abonamentul. Sperăm că Dn. dd. abonați, ținend samă de marile cheltueli a administrației Curierului, se vor grăbi a satisface invitațiunea noastră. Ceilalți d-ni abonați din județe sunt rugați, a ii trimete costul abonamentului in mandate poștale, bani de hârtie sau in mărci poștale jumatate din Moșia Holmnlu situată lângă gara Podul-Iloaei in întindere de două sute fălci, avănd pe ea crâșmă, hambar, coșere și iaz se dă in arendă de la Sf. Dimitre a. c. sau se vinde de veci. Doritorii se vor adresa la subsemnata proprietară a zisei Moșii cu domiciliul in Iași strada Motroc casa Draghici. * (340-12). Ecaterina Vassiliu. Tip arondat Pe an“ la 1 IanuariaG dl unilial 1882 sau DE VÎNZARE, moșiea mea Băhnișoara din jud. Roman comuna Bahna.— A se încrediința localnic de calitățile ei, și a contracte cu mine în Iași casa mea in strada Bucșenescu Nr. 111. C. A. Polyz. O domnișoară, care posedă foarte bine, limbele germană, francesă, italiană și cunoștința musicei, dispune de o oră pe zi, pentru a preda aceste obiecte. A se adresa la fostul pensionat M-me Juan. (355—3 ori). Georges Al. Krupenski Licențiat in drept de la Facultatea juridică din Paris. Reîncepând practicarea profesiunei de avocat, oferă serviciile sale onorab. Public.— Orele de consultație de la 8—11 a. m. și de la 4—8 p. m. A se adresa Stada Toma-Cosma casa Văsescu No. 7. (353—12). Habillement8 d’hommes mmmirn sie umn On vient de recevoir les éto ffés de haute Nouveauté pour ta saison W. GfruncHol ''^^(357—5) lași Str. Lăpușneanu. ^ Alexandru Hulubei Librar din Fălticeni. Se însărcinează cu vinderea de ziare. Cărți și ori ce alte publicații. Autorii și Editorii sunt rugați a-i trimete orice tipărituri, fiind siguri de cea mai corectă desfacere. (358—3) TELEGRAME Constantinopoli 27 sept. O notă colectivă a ambasadorilor a fost inmânată astăzi ministrului de externe. Aceasta respinge ultima notă a Porței în privința Muntenegrului și menține într-un chip absolut conclusiunile notelor precedente. Viena 27 sept. Din Raguza se comunică „Corespondenței Politice“. Riza-pașa întrebat de principele Muntenegrului asupra intențiunei sale, respunse cum că se va opune cu putere la mersul înainte al trupelor muntenegrene, fiind-că Poarta îl lasă fără instrucțiuni. După dorința principelui Nekita, care se vede silit de a împuternici considerabil corpurile de ocupațiune, amiralul Seymour, a amânat până decuri acțiunea escadrei combinate. Aceiași „Corespondență“ primește din Constantinopoli știrea că ambasadorii fac demersuri energice pe lângă Poartă spre a obține de a se ordona lui Riza-pașa ca să reniâe neutru în lupta dintre Muntenegreni și Albaneji. Londra 27 sept. Asasinarea lordului Montorris de către agitatorii irlandezi a produs in Anglia o mare impresiune. Guvernul grăbește să fie măsuri energice spre a reprima uneltirile feneanilor din Irlanda. Se confirmă știrea că flota combinată pleacăf miercuri k Dulcigno. Cetainia 27 sept. Ministerul de externe al Muntenegrului a fost chiamat să fie parte la deliberațiunile amiralilor flotei. Raguza 28 sept. Operațiunele la Dulcigno sunt suspendate in urma impotrivirei Turciei și a schimbărei atitudinei Muntenegrului, care voește să lese pe Europa să combată singură pe Albanezi și pe Turci. Aceste împrejurări necesitează nouă negocieri din partea puterilor. Raguza 28 sept. Este credința că in urma negocierilor operațiunele sunt amânate cel puțin pentru zece zile. Roma, 28 sept. Printr’o scrisoare publicată de ziare, Garibaldi demisionează din mandatul de deputat, arătând că nu poate legifera intr’o țară in care libertatea este calcată in picioare și in care legea este aplicată numai spre a garanta libertatea iezuiților și a altor dușmani ai libertăței italiene. Scrisoarea sfîrșește reclamând sufragiul universal. Menotti Garibaldi a demisionat asemene ca deputat din aceleași motive. Se crede că aceste demisiuni provin din cauza intimațiunei făcute generalului Danzio, ginerele lui Garibaldi, de a se constitui prisonier. Belgrad 28 sept. Principele Alexandru al Bulgariei va sosi aici la 5 Octomvre. Paris 29 sept. Se asigură că in urma consiliului de miniștri, s’au trimes ordine amiralului Lafont, comandantul diviziunei franceze din escadra combinata, ca să se mărginească într’o atitudine espectantă și să aștepte nouă instrucțiuni. Londra 29 sept. „Times“ anunță că la Podgorița a fost un complot de musulmani spre a trata Albanesilor orașul și că s-au operat acolo numeroase arestări. Raguza 29 sept. Un colonel turc numit Said-bey a sosit ori aici împreună cu alți doi ofițeri turci. Ei au avut o conferință cu amiralii escadrei combinate. Amiralul italian era să se jnece. Atena 29 sept. Se răspîndește zgomotul că s-a produs o criză ministerială. Regele a fost rugat să se întoarcă imediat la Atena. Darmstadt 29 sept. Darwig fost prezident de consiliu al marelui ducat Hessa, a murit. CRONICA INTERNĂ ACTE OFICIATE. Se înaintază la gradul de sub-locotenent, în arma artileriei, Averian Dimitrie, din regimentul 4 artilerie, sergent de la 1878, August 16 în divisionul de pompieri din București. Se înaintează la gradul de sub-locotenent, Florescu Nicolae, din regimentul 3 de linie, sergent de la 1875, Iunie 1, în regimentul 29[ dorobanți, Dorohoiu, la vacanța ce este. Elevii din clasa II, a scoalei militare de infanterie și cavalerie, cari au obținut medalia la examenul de la 1 August 1880, se înaintează la gradul de sub-locotenent precum urmează: In arma infanteriei, Chisimof Pavel, în regimentul 29 dorobanți, Doroboiu, Minculescu Iiu loan, în regimentul 26 dorobanți Fălciu. Minculescu Ii-lea George, în regimentul 26 dorobanți, Vasluiu. Consiliul miniștrilor numește provisoriu pe prea cuviosul arhimandrit Ieronim Ștefănescu, în postul de arhimandrit de scaun la episcopia de Roman precum și pe cuviosul preot Iconomul Ioan Floru, in postul de predicator, cel d’ântăiu In locul prea sânțitului arciereu Valerian, demisionat, și cel de al doilea în locul arhimandritului Ieronim Ștefănescu, trecut ca arhimandrit de scaun, sub rezerva confirmării ulterioare a M. S. R. Domnului. Zilele trecute au plecat în străinătate, trimiși de ministerul instrucțiunei publice, mai mulți absolvenți ai facultății noastre de științe și ai școalei noastre de poduri și șosele și anume: La Paris, ca să termine cursurile șcdlei de poduri și șosele, d.d. Al. Davidescu și Pascal Christodolide; pentru hidraulică d. Emil Balaban și pentru arhhitectură d. Demetriu Maimarolu. La Zürich, pentru școala de poduri și șosele de Const. Davidescu, pentru hidrau- FOILETON 1 PM libert Anderbrand. Ochii Negri Și OCHII ALBAȘTRI. M* o matul la Joc. I. Acum vr’o patruzeci de ani, abea se’ncepeau a se ridica construcțiuni pe terenurile cari învecinează Madeleina. Imprejurimele erau pline de materialuri. Dincolo de bulevardul Capucinilor, nisipul, grinzile, molozul zăceau clar peste gramadă în cea mai mare desordine. Se știe ce prodigiu grabnic s’a operat de atunci încoce. Un narator arab, dacă ar exista încă, ar putea crede că bagheta feelor, trecând pe acolo, a făcut să iasă din pământ o cetate nouă așa de strălucitoare încât făcea gelos chiar insuși Bagdadul, orașul minunelor. Din acest haos întreg, din aceste cărămizi incorecte și din acești arbori abea despicați, mâna civilisațiunei a făcut capo-d’opere, după obiceiu. Intr’o clipă de ochiu, lemnăriele, legându-sâ una de alta, au format locuinți pompoase, peatra s’a înălțat în colóne s’au a fost sapată în forma frunzelor de pălămidă, și năsipul și-a întins pulberea sa de aur pe aspra scoarță a solului întru câtva primitiv. Totul pare că a fost prevăzut, și sufletul acestui cartier este cât se poate de apropiat de locul pe care-l locuește. Diplomația, artile, politica și baroul au, în aceste locuri, forte mulți dintre representanții lor actuali și în viitor. Un om pe care obiceiurile etăței sale și exigențile posițiunei lui păreau că trebue să-l îndepărteze îndată de un astfel de centru, totuși venise a locui chiar in inima acestei lumi zadarnice. Acesta era generalul Peyramille, conte a imperiului și comandor al Legiunei de onore. Destul de bogat pentru a ajunge la scopul unei întreprinderi de această natură, el își construi, in 1825, în cartier, după propriul său plan, un otel încântător cum visase totdeauna de a avea unul. Se vedea într’o parte o curte închisă c’o grilă și o pajiște înmudindu’și covorul seu de iarbă verde în mijlocul curței; de altă parte, era o grădină pe care sórele n’o ardea niciodată vara, și pe care, după cum văzusă în Italia, generalul o samanasă cu forte multă umbră și puține flori. Un cuvânt asupra generalului. Ca toți cei cari, in timpul nostru, stau în vârful scărei sociale, D. Peyramille emită din sinul democrației , dar cu cât se văzure, sub Imperiu, ridicat la gradele superiore ale armatei, se grăbise a-și renega origina sa plebeană. Se funda o curte și o nobleță nouă; el aspira a face parte și din una și din alta. General și conte, el reuși în totul. La epoca in care începe istoria pe care o povestim, împlinisă șese deci de ani, dar, grație constituțiunei sale robuste, el încerca să puține schimbări de la epoca în care-i fusese conferit ultimul său grad. Cu toată talia sa înaltă, el tot se ținea încă drept. Părul său,, alb și rar lăsa descoperit un craniu larg și protuberant, care dădea o înaltă idee de caracterul și fermitatea sa, bineînțeles ca soldat. Figura sa, presentând sbârcituri adinei, luasă o foarte mare desvălire și’și păstră pelița palidă care’i semnul existențelor muncitoare. Focul pasiunelor domnea încă în ochii săi, cari păstrau o mobilitate excesivă. Intr’un cuvânt, aspectul acestui cap era sever și spunea destul de clar că’n mijlocul lagărelor generalul trebue să fi aparținut sculei Abhililor neînfrânați a cărei șefi erau Michel Ney și Ioachim Murat. După admirabila campanie din 1814 și după debarcarea de la Cannes, D. Peyramille reintrasă în viața militară, unde nouă șanse de înaintare îi veneau înaintea lui. Destins deja pentru bravura sa într’o mulțime de raporturi, el era din numărul ofițerilor pe cari Napoleon punea cea mai mare speranță pentru viitor. Chiar cu câteva zile înainte de lupta de la Waterloo, împăratul, care, în această oră decisivă nu mai mult decât în oricare alta, nu renunța a continua sistemul de fusiune pe care-l visase cu atâta imprudență, îi dădu de soție pe o tânără femee din linie aristocratică. Aceasta se numea Matilda de Tillares, care descindea dintr’o veche familie istorică din Nivernais. Rar se’ntâmplă ca amintirea unei bine-faceri să nu fie o sarcină grea de purtat. Insilele nenorocite, D. Peyramille uită tóte bine-facerile pe cari le primisă de la omul ce cădea. Departe de a imita curagiosul exemplu a câtorva alți copii ai Revoluțiunei, vechi membri ai Convențiunei, spirite de felul lui Carnot, amici incorigibili ai Imperiului, cari, prescriși, rămâneau in mijlocul Europei ca niște sfărămături viețuitoare a două guverne din cele mai energice pe cari le-a cunoscut lumea, el nu’ntâr Uă a se lipi de causa Burbonilor și a profita de bunele grații ale lui Ludovic XVIII. Cea ce’l sedusesă mai cu samă era faptul că se pastrasă titlurile de nobleță. E drept asemenea să spunem că, dacă făcea bucuros paradă din titlurile sale, generalul nu era mai puțin vanitos de femea ca’i fusese dată. Comteasta sună bine la ureche, dar comtesa atrăgea într’un mod plăcut atențiunea. La epoca de care vorbim, domna Peyramille era o mică femee de treizeci și cinci ani, frumoasă de și cu niște forme fragede și foarte delicate. Ea fusese crescută în casa imperială de la Ecouen prin îngrijirele domnei Campan, cu tote că nu era nici fiica nici sora vre a unui soldat ilustru căzut pe câmpul de luptă al Imperiului. Era forte tânără când o măritasă cu contele. Am spus că Napoleon o voise astfel. Cel mai mare carmen al domnei comtese Peyramille venea din fisionomia sa a cărei liniște trada o înspăimântătore profunditate în inimă. Ochiul acestei femei, plin de strălucire, dar care părea învăluit de o gândire constatată, arata o viață rece și resemnațiunea cea mai întinsă. Pleapele sale, mai totdeuna plecate cu castitate spre pământ, se râdicau foarte rar. Dacă arunca căutături împrejurul ei, asta o făcea printr’o mișcare tristă, și s’ar fi putut zice că păstra mișcarea ochilor săi pentru contemplațiuni ascunse. Oare era ea prea plecată sub voința generalului, unul din acești omeni-săbii de cari vorbea bătrânul Mercier în lina în care îndrepta asupra unei nouă curți artileria bunelor sale cuvinte ? Asta n’o știa nimeni, și nimeni nu ’ndrăznea s’o gândească vădind, câte elemente de fericire se găseau împrejurul ei. Deci nimănui nu-i putea trece prin minte că d-na comtesă Peyramille să fie o inimă plângătoare, o Corină apasată de hymen. Ea lua loc pintre cele mai elegante și mai bo*