Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)
1881-07-24 / nr. 84
Pag. 2 ANUL IX No. 84. Recolta pânei albe, care promitea o mare abundență in județul Tutova după informațiunile ce are „Paloda“, atât la acea de tomnă, cât și cea de vară, deși au crescut destul de bine, insă spicele lor sunt cele mai multe seci și necorespund sötare, așteptărilor. Singura speranța ce a mai remas agricultorilor, este recolta popușoilor (porumbului) care este escelentă deocamdată. Grindină. Același jiar spune că săptămâna trecută a căzut petru pe un lan de 50 fălci grâu, din comuna Murgeni, comuna Hănăseni, pl. târgu, proprietatea d-lui Iorgu Juvara. Paguba causată se crede a fi ca de 15 chile. „Poșta“ spune că d. V. Panciotti visitând spitalul comunal, a oferit pentru trebuința bolnavilor o sumă de obiecte, înregistrăm lăudabila faptă a d-lui Fanciotti și constatăm și cu acesta ocasiune sentimentele caritabile a domnului nostru concetățean, adauge Poștastitutului A. Bașotă de-a li se acordaj înalta aprobare pentru venerarea unor drepturi de proprietate, se face cunoscut că M. S. Regele s’a decis a nu mai participa intru nimic pe viitor la administrarea vre-unei fondațiuni in general. Motivele acestei hotărâri sunt de o ordine superioră și se întemeiază pe mai multe inconveniente. Mai întăiu este un inconvenient grav ca Maiestatea Sa să participe ca suveran al țarei la actele de administațiune ale unei averi particulare, destinată la binefaceri. Intr’adevér, legile nóstre civile con țin disposițiuni cari mărginesc in anume limite atribuțiunile acelora cari administrez ä averile unor fondațiuni dând tribunalelor misiunea de a exercita un control pentru observarea acestor disposițiuni. Legea penală chiar a prevezut o pedepsă infamantă pentru aceia cari ar lucra cu rea credință in vătămarea averei administrată de dânșii. Așa fiind, oricine înțelege că există cunvinte puternice de inaltă cuviință pentru ca numele suveranului să nu figureze in acte cari sunt puse sub controlul tribunalelor țarei. In fapt, Regele este in imposibilitate absolută de a cunoște amănuntele in mod exact, astfel că aprobarea ce i se cere este mai mult nominală. Nu este in acord cu respectul datorit suveranului ca tribunalele să judece validitatea sau nulitatea unor acte cari s’ar fi făcut cu aprobarea lui, și chiar in unele cozuri să fie chemate să judece dacă sunt sau nu culpabili administratorii cari au săvârșit acele acte. Direcțiunea generală a serviciului sanitar. Devenind vacant postul de medic al plășei Zăbrăuți, cu reședința in Târgul Panciu, din jud. Putna, retribuit pe lună cu 250 1. din casa județului și 150 1. din casa comunală, se publică acesta ca d-nii doctori sau licențiați in medicină cari ar dori să ocupe acea funcțiune, să se adreseze la direcțiunea sanitară sau la prefectura acelui județ. No. 4342, 1881, iuni 27. — Postul de medic al plășei Zăbrăuți, cu comuna Târgul-Panciu, din jud. Putna, retribuit cu 300 1. lână și 50 1. diurnă pe lună, fiind vacant, se publică ca d-nii doctori sau licențiați in medicină cari ar dori să ocupe acea funcțiune, să se adreseze la direcțiunea serviciului sanitar, sau la prefectura acelui județ. No. 4481, 1881, iulie. Ministerul cultelor și instrucțiunei publice. Localul liceului din Botoșani având necesitate de reparațiunile anume indicate in devisul întocmit, se publică licitațiune pentru darea in antreprisă a acestor lucrări, pe ziua de 10 aug. 1881. Licitațiunea se va ținea in pretoriul prefecturei județului Botoșani, prin oferte sigilate conform legei comptabilităței generale a Statului. Devisul lucrărilor de făcut, se póte vedea de amatori la direcția liceului. Concurenții vor trebui să depună împreună cu ofertele și o cauțiune provisorie de 80 lei. No. 9352. 1881 iuli 15. 0 decisiune regală.—Printr’un raport al d-lui ministru de justiție, relativ la cererea d-lor epitropi ai in CURIERUL TH. BALASSAN, IAȘI Vineri 24 iuli (6 Aug. ) 1881. Acte oficiale. Sunt numiți și transferați. D. George Iordache, doctor in drept și fost magistrat, director la prefectul a județului Suceava, in locul d-lui Ion d. Cocea, transferat. D. George Petru Safia, bacalaureat și actualmente substitut la tribunalui județului Suceava, sub-prefect la plasa Muntele, din același județ, in locul d-lui Iordachi Isăcescu. D. Ion Cocea, actualul director de la prefectura județului Suceava, sub-prefect la plasa Șomuzul, din acelaș județ, in locul d-lui Iorgu Constandache. D. Teodor Porumbaru, fost militar și sub-prefect, la plasa Balta, din județul Ialomița, in locul d-lui C. Periețeanu. D. Aureliu Dunca, licențiat in drept și fost funcționar la parchetul curții de apel din București, sub-prefect, la plasa Borcea din județul Ialomiță în locul dlui G. Periețeanu. D. Ion D. Spineanu, licențiat in drept de la facultatea din București, sub-prefect la plasa Dumbrava, județul Mehedinți în locul vacant. D. Constantin Grigorescu, licențiat în drept de la facultatea din București, și fost procuror și judecător de instrucțiune, subprefect la plasa Oltu, din județul Olt, în locul d-lui I. Negulescu. D. Charisiu Strâmbeanu, licențiat în drept de la facultatea din București, este numit în postul de sub-prefect la plasa Ocolu, din județul Dolj, în locul d-lui Ion Grecescu, transferat. „Monitorul” de Duminică publică următorele înlocuiri de ofițeri recrutori: membrii în consiliile de reviste ale anului 1881 : La județul Mehedinți, maior Dobriceanu loan, din regimentul 9 călărași, în locul colonelului Băicoianu Sergiu, comandantul acelui corp. La județul Dolj, maior Vintilă, Eremia, din reg. 3 dorobanți, în locul loc.-colonel Merișescu Constantin din reg. 17 dorob. La județul Romanați, maior Budiștenu Pavel, din reg. 19 dorobanți, în locul loc.-colonel Stoilov Simion, comandantul acelui corp. La județul Olt, maior Papadopol Ioan, din reg. 3 călărași, în locul maiorului Mitescu Constantin, din acel corp. La județul Vlașca, maior Ignat Nichita, din reg. 5 dorobanți, în locul loc.-colonel Crupenschi Alexandru, din regimentul 10 călărași. La orașul București, maior Alexandrescu Nicolae din administrația centrală a resbelului, în locul loc.-colonel Beier Arnold, din reg. 2 roșiori. La județul Covurlui, maior Ursianu Vasile din corpul flotilei, în locul colonelului Dimitrescu N. Maican, comandantul flotilei. La județul Tutova, colonel Dimitrescu Nicolae, comandantul regimentului 24 dorobanți, în locul colonelului Dona Nicolae, din depositul de resbel. La județul Vasluiu, loc.-colonel Ghidionescu Grigore, din regimentul 5 infanterie în locul maiorului Vartiadi Panait, din reg. 2 artilerie. La orașul Iași, loc.-colonel Dimitrescu Grigore, din reg. 8 linie, in locul colonelului Sergie Voinescu, comandantul acelui corp. La județul I Tudor, din 1 loc.-colonel salei fiilor de n._ La județul Suceava, maior Lipan George, comandantul batalionului 3 vânători, in locul maiorului Sterie Lascar, din reg. 8 linie. La județul Dorohoiu, maior Sterie Lascar, din reg. 8 linie, in locul maiorului Borănescu Nicolae, din regimentul 4 artilerie. La județul Buzău, loc.-colonel Șerbănescu Tudor, din reg. 11 dorobanți, in locul maiorului Iarca Constantin, din regimentul 8 dorobanți. Ordin circular al d-lui ministru Cultelor și instrucțiunei publice No. 9187, din 13 iulie cătră d-nni revisori școlari de județe. In conformitate cu art. 349 din legea instrucțiunei, modificată prin art. 1, al. 5, din legea de la iulie 1865, va invit să grăbiți a lua măsuri pentru întrunirea in conferință anuală a învățătorilor și invețătorelor scólelor primare rurale din județele încredințate revizuirei d-vóstră, la punctul ce’i veți alege pentru aacest scop, care, pe lângă că trebue să fie cel mai central, urmează să presinte și facilitatea cea mai mare de locuință și de traiu pentru invețători. Fiindcă, dintr’o măsură regretabilă, dvostră aveți inspecțiunea a două județe, veți ține, in termenul fixat de lege de la 1—29 august, 12 Zile conferințele unui județ și alte 12 din urmă pe ale celuialt, lăsându-vi-se 4 zile la mijloc pentru strămutarea d-vostră și instalarea conferințelor din județul unde treceți in urmă. Care fi va însă programul acestor conferinți ? învățătorii absolvenți ai scalelor normale, mulți din ei, chiar și absolvenți de gimnasii sau de seminarii, ei știu, nu mă indoesc, de ajuns materiele de învățământ din scalele ce le sunt încredințate, ca să nu fiți obligat a consacra prețiosul timp al conferințelor exclusiv la repetițiunea acelor materi. De mult mai mare utilitate va fi, gândesc, aplicarea la conferințe a programului următor : a) O serie de conferințe asupra metodologiei aplicată la diferitele materii ale programului. Vă veți sili, d-le revisor, cu deosebire, a îndrepta metodele greșite pe cari le-ați constatat la ocasiunea revisuirei d-vostră. Insistați mult la indreptarea relelor cari bantué scala nostra primară : a) Lectura și recitarea cea fără Înțeles și intr’un ton sau declamator sau monoton ; b) desvoltarea aprope cu exclusivitatea memoriei cu tâmpirea inteligenței, și iu neingrijirea aprope universală a învățătorilor de buna creștere a școlarilor lor, crezând că acesta este o datorie numai a părinților. b) O altă Serie de conferințe veți destina la învățarea ortografiei hotărîtă de Academia română, conform circulărei No. 9,198, ce deja v’am comunicat, învățătorii vor fi datori să facă cât mai adesea temate și composițiuni în scris, aplicând regulele de ortografie și de stil. c) Veți destina din orele matinali câte două pe fiecare țir, pentru învățarea musicei vocale și a exercițiilor militare. De acest din urmă fiind scutite învățătorele,r fi mult profitabil ca ele să fie exeritate la lucrări manuale casnic, sub conacerea unei profesioniste abile din județ, care ar bine voi să ofere serviciile sale în interesul public Vom cere de la ministerul de resbel să pună la disposițiunea d-vostră, în fiecare județ, instructorul necesar. Cu acest mod învățătorul devine el singur, la rândul seu, instructorul militar al scalei sale, și nu mai este de lipsă, ca până acum, alipirea la fiecare scală al unui instructor deosebit, care mai adesea nici nu se găsește la indremână in comună. Musica vocală, indispensabilă culturei naționale, și care jocă un rol așa de însemnat in scala, se pote preda de cel mai înaintat învățător și învățătore in acestă artă. d) Desemnul și caligrafia nu le veți perde din vedere în conferințele d-vóstră, c-le revisor. Cu toată rușinea, trebue să recunoștem ca pănă astăzi nu avem încă o sedită de scrisore proprie narațională, cum o aflăm la tote poporele culte. Desemnul, aplicat la trebuințele de totă diua ale sătenului, ale meseriașului, iar un desemn de figuri ori de peisaje cu pretențiuni, va ocupa unele ore din conferințele zilnice. e) Să nu uităm, di le revisor, a consacra două sau trei ședințe pentru desbaterea tuturor cestiunilor cari interesază învățământul rural. Intrebați-vă cu învățătorii ce gâdesc ei că se póte face pentru ajungerea la aplicarea deplină a obligativităței învățământului, la construcțiunea de locale de scală, la ameliorarea programelor, la epocele când trebue scala să stea deschisă, a inmulțirei sculelor mixte, etc. In fine nu lipsiți a atrage atențiunea înățătorilor asupra misiunei lor, asupra posițiunei ce trebue să ocupe fiecare în societate; stăruiți mult a le demonstra că, locuind în mijlocul sătenilor, traiul lor este o secțiune zilnică pentru ei. Din acest punct de vedere, eu ași rămânea mult recunoscător acelor învățători, cari ar relua costumul sătenesc, ca astfel mai mult să se apropie de locuitorii comunei și de inima lor. Acest exemplu ar fi plin de bune consecințe și pentru industria națională, mai cu samă în satele unde se află învățăture. Cel mai mare titlu de laudă al acestor învățătore ar fi in readucerea la onore in sat a costumului român, fabricat direct de femeea salonului. Terminând d-le revisor, aștept să’mi faceți neintărșirat cunoscute filele conferințelor și localurile alese. La timp veți avea a’mi comunica darea de samă de lucrările conferinței, lista învățătorilor cari le-au urmat și a acelora cari cu motiv sau fără motiv au absentat de la ele. Primiți, d-le revisor, asigurarea distinsei mele considerațiuni. Ministru, V. A. Urechiă. CRONICA EXTERNA Turcia. Comisarii puterilor au refuzat Porței terminul de cincisprezece zile pe care-l cerea pentru remiterea secțiunei a doua a teritoriilor cedate Greciei. Acestă remitere se va efectua de la 2 pănă la 11 august. Porța a hotărât definitiv a nu mai trimite din nou trupe la Tripoli; se crede că garnisonele cari sunt acolo sunt îndestulatare pentru a menținea ordinea. Spania. O telegramă din Madrid spune că"i neexact că răspunsul guvernului francez la nota spaniolă exprimă o plângere contra tonului agresiv al câtorva liare spaniole și contra actelor agenților spanioli cari provoca, în Algeria, emigrațiunea naționalilor lor. Asemenea’i neexact c’a fost vr’odată chestiune despre o comisiune internațională de arbitragiu pentru a evalua pagubele causate de colonii spanioli din provincia Oran. Răspunsul d-lui Barthelemy Saint-Hilaire se mărginește a refuza să admită cifire într’un colț, ne privea și suriciea; și adresându-se către Theobaldo : — Ce fel! maestre, îi <Jise el, nu gâciți că mai aveți aci un școlar, care vă datorește fericirea de a fi fost folositor bine-făcătorei sale? «Teobaldo renuase înmărmurit, căci acestă frasâ se pronunțase in limba germană cea mai curată. Și eu strigăi: — Cum! Carlo, d-ta ai făcut acea traducere ? de unde ai dobândit acestă știință ? — Si acea ce nu vă plăcea, și pe care eu am furat’o, ne lise el. Ierta’mă veți amândoi un furt ce n’ați fi știut nici o dată, dacă nu se presinta ocasiunea de astăzi ca să vă restituesc cea ce vă sunt dator. «In adevăr, de trei ani, ca martor silitor și tăcut la tote lecțiunile ce mi se da, Carlo profitase de dânsele tot atât și chiar mai mult decât mine. Pe dată ce rămânea singur și fără vreo altă ocupație, cea ce i se întâmpla timp de două treimi din li, el întrebuința pentru studii momente ce credeam că perde in trândăvie. Putând intra la orice oră in camera mea de lucru, pe care el era însărcinat d’a o ține in regulă, el se servea cu cărțile mele, cu caietele mele, și silința lui, râvna lui la studiu’l făcuse in curând mai înțelept decât pe mine, o fetiță sburdalnică și nepăsătore. «Acest pagiu, acest copil, pe care totă lumea’l desprețuia in castel, cunoștea de pe acum in perfecție limba nostră și limbi străine, cunoștea istoria și geografia. Și chiar in musică era mai forte decât mine; căci abia eșam din cameră și el se punea la piano; și câte o dată, îmi aduc aminte că atunci, crezusem, când auzeam sunete depărtate, că profesorele meu remăsese după mine, și se esercita încă. «înțelegi că după o asemenea mărturisire Carlo nu mai avu nevoie de a se ascunde, nici de a ne ascunde, lucrările sale. El studia pe lângă noi, cu noi. Succesele lui îmboldiseră ambițiunea mea, și găsim in curând in studiu un farmec ce nu cunoscusem încă. Cât despre Theobaldo, el era măndru de progresele nostre, de acelea lui Carlo mai ales, a cărui inteligență desvoltată de timpuriu înțelegea cu o înlesnire de necrezut subiectele cele mai grele și cele mai abstracte. O memorie ce nu se obosea; o înțelegere grabnică , o închipuire înflăcărată, și acele idei nobile și aprinse care nu vin din cap, ci din inimă, astfel erau calitățile care strălucea intr’ânsul la un grad atât de înalt, încât îl privea adesa cu mirare, și rai șlicea cu o voce ca de profet. * — Credeți-mă, el nu’i un om ordinar ; orice profesiune va îmbrățișa, locul lui este in primul rang. «— De va fi așa, strigă Carlo, vouă amicii mei, voi datori posițiunea mea, și germanul orfan nu va uita nici o dată acesta. „In curând elevul nu mai avu ce învăța de la maestrul seu, și deveni pentru acesta un companion de studiu. Pentru mine, o fată jună, care nu puteam nici a’i urma nici a mă ridica la înălțimea lor, singurul merit ce dobândii, și de care eram mândră, fu acela de a’i aprecia și de a’mi plăce să fiu pe lângă dânșii. Cât de dulce și de agrögetóre era conversațiunea lor, ce sentimente nobile și generose le făcea vocea atât de convingătore și elocința atât de rapitóre ! Și in singurătatea acelui vechiu castel, pe lângă acel bătrân cu tone și răutăcios, cât de repede treceau orele in acea cameră de lucru, sanctuarul studielor și amidei! Dilelor nepăsătore a copilăriei succedase etatea de aur a juneței cu visele’incântatore, cu avutele’i ilusiuni și cu imensul ei viitor. Mai in vârstă decât, noi și de pe atunci mai puțin fericit, Theobaldo era mai serios, mai cu judecată decât noi. El cunoscusă lumea, adică supărările, noi nu cunoșteam decât singurătatea, amiciția și fericirea. «Intr’o dimineță a unei frumuseți de tomnă, ședeam câte și trei într’o cărare a parcului, vorbeam, și nici o dată Carlo nu fusese mai vesel și mai amabil. «— Am visat in astă nopte, ne lise el, că eram un domn mare și prim-ministru. — In ce regat ? îl întrebăi eu. — Visul meu nu mi l’a aratat. — Și mie, ce loc îmi dădeai în visul d-tale ? — D-v03tră, signora, eraț regină. — Dar Theobaldo ? — Confesorele regelui! „La aceste cuvinte neașteptate, începui a rîde, și veselia mea întărâtă pe acea a lui Carlo. Numai Theobaldo remase serios, și nelise, dând din cap, — Și ce!... nu-i imposibil. «Atunci îndoirăm hohotele nóstre. «— Nu rîdeți, nelise el cu un mare sânge rece... Ar trebui să fiu cel mai raționabil dintre noi trei..., și sunt cel mai slab și cel mai superstițios... Cele ce’mi-ați spus m’a lovit, și fără voe’mi le cred și eu. — Pentru ce? îl întrebăm eu. — Pentru că și eu am visat nu tocmai acelaș lucru. «Scriserăm un țipet de surprindere. «— Da, țlise el lui Carlo, eu, preut, și turnare signor. — Și eu ? îl întrebăiu eu. — D-vostră, îi altceva, îmi ilise el cu tristețe, nu mai erați acolo, ne părăsiserău, ne abandonaserău. — Ad! visul d-tale minte, și n’are simțul comun 1 răspunseiu eu. Nu știu ce sortă ne este reservată ; dar oricare ar fi sorta mea, jur aci că nimic nu ma va putea face să uit pe ambii din copilăria mea. — Și noi asemenea, strigară ei amândoi, întinlindu’și către mine manele lor, pe care le țineau strâns țnite. Avu loc un moment de tăcere, și Theobaldo reluă încetișor și cu un aer visător : — Da, signora, predințimintele nóstre se vor îndeplini. Veți avea într’oli bogății imense, veți fi o damă mare și nobilă,... respectată și adorată de totă lumea. Tu, Carlo, de mâ încred meritului teu mai mult decât visului ce ai avut, trebue, cu tóte obstacolele, cu totă posițiunea și nașterea ta, să progresezi in lume, și să ajungi la primele ranguri. «— Atât mai bine pentru tine, îi lise cu veselie Carlo, bătându’l pe umăr cu un aer de protectare. — Oh! eu, reluă Theobaldo, am idea că voi fi totdeuna miserabil!... n’am să fiu bun la nimic alt pe acest pământ,... de cât pentru a va iubi, a veghia asupră-va, și a vă da viața mea... Vedeți dar, urmă el surilând și strîngându-ne de mâni, că partea mea este cea mai bună, și că din noi trei eu voi fi cel mai fericit. «Clopotul castelului resună, și ne despărțirăm reînoind acel jurământ de amicie eternă ce ceriul au li și pe care inimile nóstre l’au ținut. «In contra obiceiului, sosise o societate numerosă și strălucită. Niște juni signori din imprejurimi, cari, s’adunaseră de cu diminață pentru o partidă de vénatóre, veneau să se odihnască de oboselile lor la ducele de Arcos, vecinul lor. (Va urma). ^