Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-07-24 / nr. 84

Pag. 2 ANUL IX No. 84. Recolta pânei albe, care promitea o mare abundență in județul Tutova după informațiunile ce are „Paloda“, atât la acea de tomnă, cât și cea de vară, deși au crescut destul de bine, insă spicele lor sunt cele mai multe seci și necorespund sötare, așteptărilor. Singura speranța ce a mai remas a­­gricultorilor, este recolta popușoilor (porumbului) care este escelentă de­o­cam­dată. Grindină. Acelaș­i jiar spune că săp­­tămâna trecută a căzut petru pe un lan de 50 fălci grâu, din comuna Murgeni, comuna Hănăseni, pl. târgu, proprietatea d-lui Iorgu Juvara. Pa­guba causată se crede a fi ca de 15 chile. „Poșta“ spune că d. V. Panciotti visitând spitalul comunal, a oferit pen­tru trebuința bolnavilor o sumă de obiecte, înregistrăm lăudabila faptă a d-lui Fanciotti și constatăm și cu a­­cesta ocasiune sentimentele caritabile a domnului nostru concetățean, adauge Poșta­­stitutului A. Bașotă de-a li se acordaj înalta aprobare pentru venerarea unor drepturi de proprietate, se face cu­noscut că M. S. Regele s’a decis a nu mai participa intru nimic pe vii­tor la administrarea vre-unei fonda­­țiuni in general. Motivele acestei hotărâri sunt de­ o ordine superioră și se întemeiază pe mai multe inconveniente. Mai întăiu este un inconvenient grav ca Maies­tatea Sa să participe ca suveran al țarei la actele de administațiune ale unei averi particulare, destinată la bine­faceri. Intr’adevér, legile nóstre civile con­ țin disposițiuni cari mărginesc in a­­nume limite atribuțiunile acelora cari administrez ä averile unor fondațiuni dând tribunalelor misiunea de a exer­cita un control pentru observarea a­­cestor disposițiuni. Legea penală chiar a preve­zut o pedepsă infamantă pen­tru aceia cari ar lucra cu rea cre­dință in vătămarea averei adminis­trată de dânșii. Așa fiind, ori­cine înțelege că e­­xistă cunvinte puternice de inaltă cu­viință pentru ca numele suveranului să nu figureze in acte cari sunt puse sub controlul tribunalelor țarei. In fapt, Regele este in imposibilitate absolută de­ a cunoște amănuntele in mod exact, ast­fel că aprobarea ce i se cere este mai mult nominală. Nu este in acord cu respectul da­torit suveranului ca tribunalele să ju­dece validitatea sau nulitatea unor acte cari s’ar fi făcut cu aprobarea lui, și chiar in unele cozuri să fie ch­emate să judece dacă sunt sau nu culpabili administratorii cari au să­vârșit acele acte. Direcțiunea generală a serviciului sa­nitar. Devenind vacant postul de medic al plășei Zăbrăuți, cu reședința in Târgul­ Panciu, din jud. Putna, retribuit pe lună cu 250 1. din casa județului și 150 1. din casa comunală, se publică acesta ca d-nii doctori sau licențiați in medicină cari ar dori să ocupe acea funcțiune, să se adre­­­seze la direcțiunea sanitară sau la prefec­tura acelui județ. No. 4342, 1881, iuni 27. — Postul de medic al plășei Zăbrăuți, cu comuna Târgul-Panciu, din jud. Putna, retribuit cu 300 1. lână și 50 1. diurnă pe lună, fiind vacant, se publică ca d-nii doctori sau licențiați in medicină cari ar dori să ocupe acea funcțiune, să se adre­seze la direcțiunea serviciului sanitar, sau la prefectura acelui județ. No. 4481, 1881, iuli­e. Ministerul cultelor și instrucțiunei pu­blice. Localul liceului din Botoșani având ne­cesitate de reparațiunile anume indicate in devisul întocmit, se publică licitațiune pentru darea in antreprisă a acestor lu­crări, pe­­ ziua de 10 aug. 1881. Licitațiunea se va ținea in pretoriul prefecturei județului Botoșani, prin oferte sigilate conform legei comptabilităței ge­nerale a Statului. Devisul lucrărilor de făcut, se póte ve­dea de amatori la direcția liceului. Concurenții vor trebui să depună îm­preună cu ofertele și o cauțiune proviso­­rie de 80 lei. No. 9352. 1881 iuli 15. 0 decisiune regală.—Printr’un ra­port al d-lui ministru de justiție, re­lativ la cererea d-lor epitropi ai in­ CURIERUL TH. BALASSAN, IAȘI Vineri 24 iuli (6 Aug. ) 1881. Acte oficiale. Sunt numiți și transferați. D. George Iordache, doctor in drept și fost magistrat, director la prefectul a județului Suceava, in locul d-lui Ion d. Cocea, transferat. D. George Petru Safia, bacalaureat și actualmente substitut la tribunalui jude­țului Suceava, sub-prefect la plasa Mun­tele, din același județ, in locul d-lui Ior­­dachi Isăcescu. D. Ion Cocea, actualul director de la prefectura județului Suceava, sub-pre­fect la plasa Șomuzul, din acelaș județ, in locul d-lui Iorgu Constandache. D. Teodor Porumbaru, fost militar și sub-prefect, la plasa Balta, din județul Ialomița, in locul d-lui C. Periețeanu. D. Aureliu Dunca, licențiat in drept și fost funcționar la parchetul curții de a­­pel din București, sub-prefect, la plasa Borcea din județul Ialomiță în locul d­­lui G. Periețeanu. D. Ion D. Spineanu, licențiat in drept de la facultatea din București, sub-pre­fect la plasa Dumbrava, județul Mehe­dinți în locul vacant. D. Constantin Grigorescu, licențiat în drept de la facultatea din București, și fost procuror și judecător de instrucțiu­ne, sub­prefect la plasa Oltu, din jude­țul Olt, în locul d-lui I. Negulescu. D. Charisiu Strâmbeanu, licențiat în drept de la facultatea din București, este numit în postul de sub-prefect la plasa Ocolu, din județul Dolj, în locul d-lui Ion Grecescu, transferat. „Monitorul” de Duminică publică ur­­mătorele înlocuiri de ofițeri recrutori: membrii în consiliile de reviste ale anu­lui 1881 : La județul Mehedinți, maior Dobri­­ceanu loan, din regimentul 9 călărași, în locul colonelului Băicoianu Sergiu, coman­dantul acelui corp. La județul Dolj, maior Vintilă, Eremia, din reg. 3 dorobanți, în locul loc.-colonel Merișescu Constantin din reg. 17 dorob. La județul Romanați, maior Budiștenu Pavel, din reg. 19 dorobanți, în locul loc.-colonel Stoilov Simion, comandantul acelui corp. La județul Olt, maior Papadopol Ioan, din reg. 3 călărași, în locul maiorului Mitescu Constantin, din acel corp. La județul Vlașca, maior Ignat Nichita, din reg. 5 dorobanți, în locul loc.-colo­nel Crupenschi Alexandru, din regimen­tul 10 călărași. La orașul București, maior Alexan­­drescu Nicolae din administrația centrală a resbelului, în locul loc.-colonel Beier Arnold, din reg. 2 roșiori. La județul Covurlui, maior Ursianu Vasile din corpul flotilei, în locul colo­nelului Dimitrescu N. Maican, comandan­tul flotilei. La județul Tutova, colonel Dimitrescu Nicolae, comandantul regimentului 24 do­robanți, în locul colonelului Dona Nico­lae, din depositul de resbel. La județul Vasluiu, loc.-colonel Ghi­­dionescu Grigore, din regimentul 5 infan­terie în locul maiorului Vartiadi Panait, din reg. 2 artilerie. La orașul Iași, loc.-colonel Dimitrescu Grigore, din reg. 8 linie, in locul colo­nelului Sergie Voinescu, comandantul a­­celui corp. La județul I Tudor, din 1­ loc.-colonel sa­­lei fiilor de n._ La județul Suceava, maior Lipan Ge­­­orge, comandantul batalionului 3 vână­­­tori, in locul maiorului Sterie Lascar, din reg. 8 linie. La județul Dorohoiu, maior Sterie Las­car, din reg. 8 linie, in locul maiorului Borănescu Nicolae, din regimentul 4 ar­tilerie. La județul Buzău, loc.-colonel Șerbă­­nescu Tudor, din reg. 11 dorobanți, in locul maiorului Iarca Constantin, din re­gimentul 8 dorobanți. Ordin circular al d-lui ministru Cultelor și instrucțiunei publice No. 9187, din 13 iulie cătră d-nni revisori școlari de județe. In conformitate cu art. 349 din legea instrucțiunei, modificată prin art. 1, al. 5, din legea de la iulie 1865, va invit să grăbiți a lua măsuri pentru întruni­rea in conferință anuală a învățătorilor și invețătorelor scólelor primare rurale din județele încredințate revizuirei d-vós­­tră, la punctul ce’i veți alege pentru a­­acest scop, care, pe lângă că trebue să fie cel mai central, urmează să presinte și facilitatea cea mai mare de locuință și de traiu pentru invețători. Fiind­că, dintr’o măsură regretabilă, d­­vostră aveți inspecțiunea a două județe, veți ține, in termenul fixat de lege de la 1—29 august, 12­­ Zile conferințele unui județ și alte 12 din urmă pe ale celui­­alt, lăsându-vi-se 4 z­ile la mijloc pentru strămutarea d-vostră și instalarea confe­rințelor din județul unde treceți in urmă. Care fi­ va însă programul acestor con­­ferinți ? învățătorii absolvenți ai scalelor nor­male, mulți din ei, chiar și absolvenți de gimnasii sau de seminarii, ei știu, nu mă indoesc, de ajuns materiele de învățământ din scalele ce le sunt încredințate, ca să nu fiți obligat a consacra prețiosul timp al conferințelor exclusiv la repetițiunea a­­celor materi. De mult mai mare utilita­te va fi, gândesc, aplicarea la conferințe a programului următor : a) O serie de conferințe asupra meto­dologiei aplicată la diferitele materii ale programului. Vă veți sili, d-le revisor, cu deosebire, a îndrepta metodele gre­șite pe cari le-ați constatat la ocasiunea revisuirei d-vostră. Insistați mult la in­dreptarea relelor cari bantué scala nos­tra primară : a) Lectura și recitarea cea fără Înțe­les și intr’un ton sau declamator sau mo­noton ; b) desvoltarea aprope cu exclu­sivitate­a memoriei cu tâmpirea inteli­genței, și iu neingrijirea aprope univer­sală a învățătorilor de buna creștere a școlarilor lor, crezând că acesta este o datorie numai a părinților. b) O altă Serie de conferințe veți des­tina la învățarea ortografi­ei hotărîtă de Academia română, conform circulărei No. 9,198, ce deja v’am comunicat, învățăto­rii vor fi datori să facă cât mai adesea temate și composițiuni în scris, aplicând regulele de ortografie și de stil­­. c) Veți destina din orele matinali câte două pe fie­care țir, pentru învățarea mu­­sicei vocale și a exercițiilor militare. De acest din urmă fiind scutite învățătorele,­r fi mult profitabil ca ele să fie exer­­itate la lucrări manuale casnic, sub con­­acerea unei profesioniste abile din ju­deț, care ar bine­ voi să ofere serviciile sale în interesul public Vom cere de la ministerul de resbel să pună la disposițiunea d-vostră, în fie­care județ, instructorul necesar. Cu acest mod învățătorul devine el singur, la rân­dul seu, instructorul militar al scalei sa­le, și nu mai este de lipsă, ca până a­­cum, alipirea la fie­care scală al unui in­structor deosebit, care mai adesea nici nu se găsește la indremână in comună. Musica vocală, indispensabilă culturei naționale, și care jocă un rol așa de în­semnat in scala, se pote preda de cel mai înaintat învățător și învățătore in a­­cestă artă. d) Desemnul și caligrafia nu le veți perde din vedere în conferințele d-vós­­tră, c-le revisor. Cu toată rușinea, tre­bue să recunoștem ca pănă astă­­zi nu a­­vem încă o sedită de scrisore proprie na­ra­țională, cum o aflăm la tote poporele culte. Desemnul, aplicat la trebuințele de totă d­iua ale sătenului, ale meseriașului, iar un desemn de figuri ori de peisaje cu pretențiuni, va ocupa unele ore din conferințele­­ zilnice. e) Să nu uităm, di le revisor, a consa­cra două sau trei ședințe pentru desba­­terea tuturor cestiunilor cari interesază învățământul rural. Intrebați-vă cu învățătorii ce gâdesc ei că se póte face pentru ajungerea la a­­plicarea deplină a obligativităței învă­țământului, la construcțiunea de locale de scală, la ameliorarea programelor, la epocele când trebue scala să stea des­chisă, a inmulțirei sculelor mixte, etc. In fine nu lipsiți a atrage atențiunea înățătorilor asupra misiunei lor, asupra posițiunei ce trebue să ocupe fie­care în societate; stăruiți mult a le demonstra că, locuind în mijlocul sătenilor, traiul lor este o secțiune­­ zilnică pentru ei. Din acest punct de vedere, eu ași rămânea mult recunoscător acelor învățători, cari ar re­lua costumul sătenesc, ca ast­fel mai mult să se apropie de locuitorii comunei­ și de inima lor. Acest exemplu ar fi plin de bune consecințe și pentru industria națională, mai cu samă în satele unde se află învățăture. Cel mai mare titlu de laudă al aces­tor învățătore ar fi in readucerea la o­­nore in sat a costumului român, fabricat direct de femeea salonului. Terminând d-le revisor, aștept să’mi faceți neintărșirat cunoscute filele confe­rințelor și localurile alese. La timp veți avea a’mi comunica darea de samă de lu­crările conferinței, lista învățătorilor cari le-au urmat și a acelora cari cu motiv sau fără motiv au absentat de la ele. Primiți, d-le revisor, asigurarea dis­tinsei mele considerațiuni. Ministru, V. A. Urechiă. CRONICA EXTERN­A Turcia. Comisarii puterilor au re­­fuzat Porței terminul de cinci­spre­­zece­­ zile pe care-l cerea pentru remiterea sec­­țiunei a doua a teritoriilor cedate Gre­ciei. Acestă remitere se va efectua de la 2 pănă la 11 august. Porța a hotărât definitiv a nu mai tri­mite din nou trupe la Tripoli; se crede că garnisonele cari sunt acolo sunt îndes­­tulatare pentru a menținea ordinea. Spania. O telegramă din Madrid spune că"i neexact că răspunsul guver­nului francez la nota spaniolă exprimă o plângere contra tonului agresiv al câtor­va­­ liare spaniole și contra actelor agen­ților spanioli cari provoca, în Algeria, emigrațiunea naționalilor lor. Asemenea’i neexact c’a fost vr’o­dată chestiune despre o comisiune internațio­nală de arbitragiu pentru a evalua pa­gubele causate de colonii spanioli din pro­vincia Oran. Răspunsul d-lui Barthelemy Saint-Hi­­laire se mărginește a refuza să admită cifire într’un colț, ne privea și suriciea; și adresân­­du-se către Theobaldo : — Ce fel! maestre, îi <Jise el, nu gâciți că mai aveți aci un școlar, care vă datorește fericirea de a fi fost folositor bine-făcătorei sale? «Teobaldo renuase înmărmurit, căci acestă frasâ se pronunțase in limba germană cea mai curată. Și eu strigăi: — Cum! Carlo, d-ta ai făcut acea traducere ? de unde ai dobândit acestă știință ? — Si acea ce nu vă plăcea, și pe care eu am furat’o, ne­­ lise el. Ierta’mă­ veți amândoi un furt ce n’ați fi știut nici o dată, dacă nu se presinta oca­siunea de astă­zi ca să vă restituesc cea ce vă sunt dator. «In adevăr, de trei ani, ca martor silitor și tă­cut la tote lecțiunile ce mi se da, Carlo profitase de dânsele tot atât și chiar mai mult de­cât mine. Pe dată ce rămânea singur și fără vre­o altă ocupa­ție, cea ce i se întâmpla timp de două treimi din­­ li, el întrebuința pentru studii momente ce credeam că perde in trândăvie. Putând intra la ori­ce oră in camera mea de lucru, pe care el era însărcinat d’a o ține in regulă, el se servea cu cărțile mele, cu caietele mele, și silința lui, râvna lui la studiu’l făcuse in curând mai înțelept de­cât­ pe mine, o fe­tiță sburdalnică și nepăsătore. «Acest pagiu, acest copil, pe care totă lum­ea’l desprețuia in castel, cunoștea de pe acum in per­fecție limba nostră și limbi străine, cunoștea isto­ria și geografia. Și chiar in musică era mai forte de­cât mine; căci abia eșam din cameră și el se punea la piano; și câte o dată, îmi aduc aminte că atunci, crezusem, când auzeam sunete depărtate, că profesorele meu remăsese după mine, și se esercita încă. «înțelegi că după o asemenea mărturisire Carlo nu mai avu nevoie de a se ascunde, nici de a ne ascun­de, lucrările sale. El studia pe lângă noi, cu noi. Suc­cesele lui îmboldiseră ambițiunea mea, și găsim in curând in studiu un farmec ce nu cunoscusem încă. Cât despre Theobaldo, el era măndru de progresele nostre, de acele­a lui Carlo mai ales, a cărui in­teligență desvoltată de timpuriu înțelegea cu o în­lesnire de necrezut subiectele cele mai grele și cele mai abstracte. O memorie ce nu se obosea; o în­țelegere grabnică , o închipuire înflăcărată, și acele idei nobile și aprinse care nu vin din cap, ci din inimă, ast­fel erau calitățile care strălucea intr’ân­­sul la un grad atât de înalt, în­cât îl privea adesa cu mirare, și­ rai șlicea cu o voce ca de profet. * — Credeți-mă, el nu’i un om ordinar ; ori­ce pro­fesiune va îmbrățișa, locul lui este in primul rang. «— De va fi așa, strigă Carlo, vouă amicii mei, voi datori posițiunea mea, și germanul orfan nu va uita nici o dată acesta. „In curând elevul nu mai avu ce învăța de la maestrul seu, și deveni pentru acesta un companion de studiu. Pentru mine, o fată jună, care nu pu­team nici a’i urma nici a mă ridica la înălțimea lor, singurul merit ce dobândii, și de care eram mândră, fu acela de a’i aprecia și de a’mi plăce să fiu pe lângă dânșii. Cât de dulce și de agrögetóre era con­­versațiunea lor, ce sentimente nobile și generose le făcea vocea atât de convingătore și elocința atât de rapitóre ! Și in singurătatea acelui vechiu castel, pe lângă acel bătrân cu tone și răutăcios, cât de re­pede treceau orele in acea cameră de lucru, sanc­tuarul studielor și amid­ei! Dilelor nepăsătore a co­pilăriei succedase etatea de aur a juneței cu visele’i­­ncântatore, cu avutele’i ilusiuni și cu imensul ei viitor. Mai in vârstă de­cât, noi și de pe atunci mai puțin fericit, Theobaldo era mai serios, mai cu ju­decată de­cât noi. El cunoscusă lumea, adică su­părările, noi nu cunoșteam de­cât singurătatea, a­­miciția și fericirea. «Intr’o dimineță a unei frumuse­­ți de tomnă, șe­deam câte și trei într’o cărare a parcului, vorbeam, și nici o dată Carlo nu fusese mai vesel și mai a­­mabil. «— Am visat in astă nopte, ne­­ lise el, că eram un domn mare și prim-ministru. — In ce regat ? îl întrebăi eu. — Visul meu nu mi l’a aratat. — Și mie, ce loc îmi dădeai în visul d-tale ? — D-v03tră, signora, eraț­ regină. — Dar Theobaldo ? — Confesorele regelui! „La aceste cuvinte neașteptate, începui a rîde, și veselia mea întărâtă pe acea a lui Carlo. Numai Theobaldo remase serios, și ne­­lise, dând din cap, — Și ce!... nu-i imposibil. «Atunci îndoirăm hohotele nóstre. «— Nu rîdeți, ne­­lise el cu un mare sânge­ rece... Ar trebui să fiu cel mai raționabil dintre noi trei..., și sunt cel mai slab și cel mai superstițios... Cele ce’mi-ați spus m’a lovit, și fără voe’mi le cred și eu. — Pentru ce? îl întrebăm­ eu. — Pentru că și eu am visat nu tocmai acelaș lucru. «Scriserăm un țipet de surprindere. «— Da, țlise el lui Carlo, eu, preut, și turnare signor. — Și eu ? îl întrebăiu eu. — D-vostră, îi alt­ceva, îmi ilise el cu tristețe, nu mai erați acolo, ne părăsiserău­, ne abandonase­rău­. — Ad! visul d-tale minte, și n’are simțul co­mun 1 răspunseiu eu. Nu știu ce sortă ne este re­­servată ; dar ori­care ar fi sorta mea, jur aci că nimic nu ma va putea face să uit pe amb­ii din co­pilăria mea. — Și noi asemenea, strigară ei amândoi, întin­­­lindu’și către mine manele lor, pe care le țineau strâns țnite. Avu loc un moment de tăcere, și Theobaldo re­luă încetișor și cu un aer visător : — Da, signora, predințimintele nóstre se vor îndeplini. Veți avea într’o­­li bogății imense, veți fi o damă mare și nobilă,... respectată și adorată de totă lumea. Tu, Carlo, de mâ încred meritului teu mai mult de­cât visului ce ai avut, trebue, cu tóte obstacolele, cu totă posițiunea și nașterea ta, să progresezi in lume, și să ajungi la primele ranguri. «— Atât mai bine pentru tine, îi­­ lise cu vese­lie Carlo, bătându’l pe umăr cu un aer de protec­­tare. — Oh! eu, reluă Theobaldo, am idea că voi fi tot­de­una miserabil!... n’am să fiu bun la nimic alt pe acest pământ,... de cât pentru a va iubi, a ve­­ghia asupră-va, și a vă da viața mea... Vedeți dar, urmă el suri­lând și strîngându-ne de mâni, că par­tea mea este cea mai bună, și că din noi trei eu voi fi cel mai fericit. «Clopotul castelului resună, și ne despărțirăm reînoind acel jurământ de amicie eternă ce ceriul au­ li și pe care inimile nóstre l’au ținut. «In contra obiceiului, sosise o societate nume­­rosă și strălucită. Niște juni signori din impreju­rimi, cari, s’adunaseră de cu diminață pentru o par­tidă de vénatóre, veneau să se odihnască de obo­selile lor la ducele de Arcos, vecinul lor. (Va urma). ^

Next