Curierul Foaea Intereselor Generale, 1882 (Anul 9, nr. 2-144)
1882-09-19 / nr. 105
Anul al X-lea No. 105. IASSI Duminică 19 Septemvre (I Oct.) 1882. Apare Duminica, Miercurea și Vinerea. INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul . . 60 bani. SCIRI LOCALE . . . 1 fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. Anunciuri: Pag. I, 50 b. Pag. III, 40 b. Pag. IV, 30 b. Vin ing. 20 bani Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la D-l Adam négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris G. L. Daube & C-ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Verdeau, Paris, Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Yincenz Hrdlicka I., Hauptstrasse No. 36. Wien Rotter & C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. ~ SeptT ~ ' = ~ ' I Octomv. 1 19 Duminică S S. Mart. Trof. Savat și Dovimed. 1 Duminică Octomv. S. Mat. Remigiu. 5—57 5—42 20 Luni St. M. Martir Eustatiu. 2 Luni _ Leodagar. 5-58 5—40 21 Marti St. Apostol Codrat. "* La 15 septemvrie lumina plină, dela 3 Marți Candida. 5—59 5—39 I ST"" SÄtBl IÉ°Pí‘ If rll'i. i Sr." “ tJ fcl 24 Vineri S-ta Martira Tecla. C Vineri Bruno. 5— 4 5—34 25 Sâmbătă Cuv. Maica Eufrozina. 7 Sâmbătă Ilatina. . 5— 55—32 1 Prețul Alton, și A si uneltirilor [NASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr.—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE................................. . 40 fr.— CURIERUL (TH. BALASSAN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. Correspondenți in Streinatate, Win ili*. 20 hani ANUNCIURI Institut de Domnișoare din Cernăuți. Institutul meu cu imbunătățirele introduse au început cursul studielor de la 3 15 Septembre anul curent. Pe lângă limbele francese și germane, se va pute învăță limba englesă și italiană. CATARGI. PlivQlirile institului secondar de domnișorUI pul llere și preparațiunile de Bacalaureat, vor începe la 10 septemvrie a. c. strada Carol casele Drosu. Directori ; A. Dodun des Perrieres Griqorie Cobalcescu. De ven^are sau de inchiriet de la Sf. Dimitrie viitor Casele I Balais, situate in strada Sft. Vineri, in apropiere de Palat și de Hală, compuse, sus din un salon și 5 odăi mari, două autreturi și o camară jos, din o sufragerie, spălătorie, bucătărie și odaie de vedeteu, grajd de 6 cai, șură pentru 4 trăsuri, lemnărie, pivniță, grădină ogradă spațioasă. A se adresa la proprietarul lor D. George C. Balaiș, in casele Libling. nD inchiriot 30ilăi, o bucătărie și o o Uc INL/illl 101 iniți, cu s’au farä grajdi, in aerul cel mai bonnnt de dat cu chirie de la Sf. Dumitru vitor, Strada Carol vis-avis de Teatru, Casele Architectului Rainic Ghetmer. Tot acolo e de mebiriet crăciuma din față cu .-s au fără popicăriă. Calencarvl Septămânei______________________________ STIL VECHI (I 1)IUA | PATRONUL PILEI [~ TIMPUL DIN SEPTA MANA STIL NOU |______JUUA_________________PATRONUL țILEI | Răg. Loar. [ Apusul Soar. IAȘI, 18 sept. 1882. Comercianții și Meseriașii noștri. O întrebare forte naturală ce-șî-a pote face cineva, este și următorea: Pentru ce numărul comercianților și al seriașilor români este atât de restrîns, încât, cu drept cuvent, se pote ziice că e egal cu zero? Căușele acestei lipse fiind multiple, vom căuta a schița câteva din ele, pe cele mai principale. Causa primordiala nu trebue s-o căutăm in actualitate, ea este cu mult mai înapoită, ea ne este rămasă ca moștenire de la buni și străbuni și ar trebui să ne lăsăm o dată de acesta moștenire păgubitore nouă. In adevăr, oricine pate constata cu multa ușurință că, in inima tuturor Românilor e înrădăcinat forte adînc un dispreț mare pentru comerciu și penru meserii. Acest dispreț a căruia causă a fost diferința de caste, barierile greu de trecut puse între diferitele trepte ale societăței nóstre, tinde a dispărea puțin câte puțin. Totuși, va mai trebui să trecă încă mult timp până să se stingă cu totul, căci, rutina e prea întinsă, și spiritul de funcționarism domină încă în totă furarea sa societatea română. Ca și buruiana cea rea, care pusă chiar în pământ rău se îmulțește, cu atât mai mult când este favorisată de elementele necesare, acest zeu favorisat de împrejurări, s’a întins din ce în ce mai mult. Dacă causa care am arâtat’o n’ar fi fost întărită și lățită de împrejurări, până astăzi lipsa de comercianți și industriași, români n’ar mai exista; dar, alte cause, contribuii, dacă alte împrejurări au nu mai mult, pate tot atâta la lățirea răului. Oricine știe gradul de cultură în care eram acum treizeci sau patruzeci de ani și enormele progrese realizate de noi de-atunci și până acum. Diferitele nóstre instituțiuni ce și-au luat naștere în acest interval de timp au cerut mulțime de omeni inteligenți, cari au fost recrutați din tote clasele societăței, și prin urmare și din comercianți și industriași. Prin acesta însă s’a făcut un gol mare, chiar forte mare, în rândurile comercianților și industriașilor noștri. Cine putea să umple acest gol ? Străinii, și numai ei, și astazi e forte natural ca acești străini, cari au făcut ceia ce nouă ne-a fost peste putință să facem, să ne dispute cu înverșunare, pas cu pas, terenul nostru economic câștigat de ei cu atâta ușurință, pe care am voi să-l recucerim acum. O altă împrejurare, care nu mai puțin favorizază acest rău, este ușurința cu care se acordă funcțiunile la noi. In adevăr, fie cineva apt sau nu a ocupa o funcțiune, e destul a face o cerere și a avea un amic sau o rudă cu orecare influență, pentru a fi sigur că va obținea postul cerut. Prin asta, mulțime de tineri cari au urmat cursurile în puținele scole speciale ce le avem, să fac funcționari, in loc de a îmbrățișa cariera pentru care au fost pregătiți. Și răul ce resultă e îndoit, căci, pe de o parte n’avem funcționari apți, deorece ei n’au fost pregătiți pentru acest sfârșit, iar pe de altă parte se ropesc industriei și comerciului, pe fiecare an, un însămnat număr de indivizu Părăsirea în care sunt lăsați absolvenții scalelor nóstre speciale la eșirea lor din scule, absoluta lipsă de mijloce în care se află ei nefiind ajutați de Stat, îi fac să se arunce, necesari amente, chiar dacă ar voi să se ocupe cu ceia ce-au învățat, în rândul funcționarilor, și fac tot posibilul a obținea o funcțiune, fie ea cât de mică, numai să scape cât de puțin de mizeria ce-i așteptă. Nereușind a obținea o funcțiune, le rămâne un singur liman de mântuire: armata, unde se angajază ca voluntari. încă o causă care face ca numărul comercianților și meseriașilor noștri să scadă din Zi io este și neleala concurență ce le-o face unora comercianții străini, cari s’au strecurat încetul cu încetul între noi, concurența ce le-o face altora fabricile din străinătate, și cari nouă le lipsesc cu totul, și complecta lipsă de încurajare atât din partea Statului, cât și din partea publicului consumator. Nu ne îndoim că congresul economic va căuta, în dispaterile sale, a indica măsurile necesare pentru a face să dispară tote aceste cause cari aduc lipsa de comercianți și industriași români. Asemenea nu ne îndoim că guvernul și orice adevărat Român, cunoscând bine reul și mijlocele prin cari el se pote combate, vor lucra cu puteri unite pentru a ajunge să-l stârpescă cu totul. TELEGRAME Londra 27 sept. Probabil că un corp de armată englez compus din Zece mii oameni numai, va rămâne in Egipet pănă ce o stare de lucruri normală se va stabili in valea Nilului. Constantinopoli 28 sept. Porta a remis eri lordului Dufferin o notă prin care recunoște că situația actuală a Egipetului nu mai necesiteză trimeterea de trupe turce in acea țară, și adauge că acțiunea militară fiind pe punctul de a fi terminată, Porta sperază că evacuarea Egipetului de trupele englese va începe în curând. Porta a întrebat tot odată pe ambasadorul eagles ce măsuri a luat guvernul Angliei in acestă privință. Zliarul «El-Djewaib» confirmă știrea telegrafiată deja cum că șeicul Abdulah este numit mare șerif interimar la Mecca pănă la sosirea titularului. Cairo 28 sept. Rectivul va subscrie astăzi decretul prin care să creeze la Cairo o comisiune însărcinată cu cercetarea rebelilor, precum și înființarea unei curți marțiale care va judeca pe rebeli. Belgrad 28 sept. Regele Milan va merge in Ziua de 6 oct. la Rusciuc spre a face o visită prințului Bulgariei. M. La va sta două Zile Rusciuc și pe la 9 oct. se va întorce la Belgrad. Londra 28 sept. dliarul «Daily News” desminte știrea cum că beduinii ar fi tăiat canalul de apă dulce lângă Ismailia. Diarul «Standard» Zice că o insurecțiune a isbucnit la Hedjaz și că marele șerif de la Mecca a fost revocat de sultan fiind că favoriza pe insurgenți. Același far anunță că niște încăerări au avut loc la penisuaiuf departe de 98 kilometri spre sud de Cairo, precum și în alte mai multe orașe din Egipetul de sus. Creștinii ar fi fost insultați și maltratați. Cairo 28 sept. Un tren cu munițiuni de resbel a făcut astăzi explosie când a intrat in gară. Se crede că explosia s’a produs din causa marei călduri ce este pe aice. Treizeci persone sunt ucise iar gara a luat foc și a ars. Cairo 29 sept. Consequențele esplosiunei care avu loc eri in gara de aice, sunt cu mult mai desastrese decât cum făceau a se crede primele informațiuni. Patru soldați englezi au fost uciși și 12 râniți. Munițiunile și un material al intendenței evaluate la una sută mii livre sterling, au fost cu desevârșire distruse. CRONICA INTERNA M. S. Regina a publicat de curând o nuvelă scrisă în limba germană și care a apărut în Berlin, sub titlul: Ein Gebel. Acestă nuvelă e una din cele mai frumose scrieri compuse de regina-scriitore. D. M. Cogâlnicenu s-a întors de la Paris pe deplin însănătoșit, Catim în „Poșta” din Galați. Cu ocasiunea manevrelor ce vor avea loc în tomna anului curent, vom fi fericiți de a avea în mijlocul nostru pe M. S. Regele. M. S. Regele va sosi sâmbătă 25 septembre la orele 4 după amază venind din Sinaia, iar la 2 octombre va fi in Tecuci unde va veni și M. S. Regina. Dăm loc aice itinerarului călătoriei M. S. Regelui: 25 septembre: plecarea din Sinaia și ajungerea la Galați la 4 ore după amază, 26 septembre: revista divisiei mixte, 27 sept.: plecarea din Galați la Focșani, ajungerea in Focșani la 4 ore FOILETON. Ponson du Terrail 37 G RIERUL MOREI. (Urmare). — Fiindcă’mi-am luat precauțiunile mele. Jouval privi pe Mihai cu coda ochiului. — O știu. Zise el. Mihai tresări. — Oare nu știu cu totul ? îl întreba camatarul, vrăjitorea Pitache e forte liniștită in acest moment Erau singuri, și nimene nu putea să-i audii. Mihai se gândi că Jouval îl avea prea bine prins, și prin urmare nu era timp de făcut mofturi. — Nici habar să n’ai respinse el. — Și tu prostule, continuă camatarul, crezi că morții nu vorbesc... Mihai nu respinse nimica, dar un scris îi acoperi buzele sale. — Atunci, zisă încă Jouval, hotărârea ta e luată, fiindcă vrăjitarea’i înecată, nu te mai temi de nimica. — Habar n’am. — Dar de mine... — Cât pentru d-ta, respinse Mihai, n’am frică... fiindcă ții mai mult la banii d-tale, decât ca să mă denunți Desigur, va să zică eată-te in sigur. — Cum t’am spus. — Și nu vrei să’i dai ferma cea mare ? — Nici pe cea mare, nici pe cea mică, chiar... — Ce? — Am de gând să mă însor cu Grierul. — Așa ! — Cum îți spun, fiindcă sunt nebun după dânsa. D. Jouval clatină din cap. Măi băete, îi zise el, te sfătuesc să-ți scoți acești gărgăuni din cap. — Fugi de-acolo, cu astfel de vorbe. — Când vrei să pui mâna pe tot, perși și ceia ce ai. Și pe urmă un om ampresat face mii de prostii. — Nu întotdeauna. — Mai adunearea îți zisesem: Tu-ți închipuești că morții nu vorbesc ? — Dacă’mi vei proba contrarul, îmi vei face mare plăcere. — Mai băete! morții vorbesc, și când vorbesc ei pun mai clar decât omenii cari trăesc. — Ce bazaconii îmi spui, stăpâne! — Nimic decât adeverul. Tu ai înecat pe vrăjitorea Pitache... — Vezi că nu susțin contrarul. — Fie. Dar noi să ne închipuim asta. — Cum vei crede de cuviință. — Ai înecat pe vrăjitorea Pitache... — Ei și ? — Luara nu prea are obiceiu să păstreze ceia ce i se încredințază. Și într’o zi cadavrul va fi pe suprafața apei. Ii vor prinde... — Și ce se va proba cu asta ? — Se va vedea mai antei că vrăjitorea Pitache, înainte de-a fi aruncată in apă, a fost zugrumată.. — Bine ! —* Sau se va vedea c’a fost omorâtă... Atunci se va preveni justiția, și cred că știi că domna justiție e cam curiosă... plăcându’l a descoperi totul când își vâra nasul în vr’o afacere... Mihai simți la auzul acestor cuvinte niște mari babe de sudare inundându’i fruntea și privi cu frică pe camatar care ridea c’un rîs sarcastic .. LIX. D. Jouval continuă. — Vrajitorea Pitache era o cerșitare, prin urmare nu putea să atragă atențiunea nimănui. Cu tote aceste, cadavrul său găsit, se va constata că a fost asasinată. Pentru ce ? Nu’ți voi explica ție, care ești vânător, cum copoul stârnește pe mistreț din mocirla lui. Justiția’i atât de globice ca și copoul. Caută, cârcă, se oprește, înaintază, revine, pănă ce în sfârșit a dat de capăt. Nu’i va scapa din videre, că vrăjitorea visita des pe tatăl tău Brulart... — După aceia ? întrebă Mihai care începuse a se îngriji. — Pe urmă și tatăl tău Brulart a dispărut. — Mai bine ai spune c’a șters patina cu paralele. — Cari nu’i-au adus noroc. Mihai făcu o săritură. — Ce vrei să zici ? întrebă el. — Ține și citește. Și d. Jouval scose din buzunarul său jurnalul Loiret, întinzindu’l lui Mihai, arătându’i cu degetul articolul care istorisa mortea misteriosă a voiajorului. Cât de tare, cât de cânds era Mihai la inimă, cu tote aceste simți o mare emoțiune. — Vezi, îi zise de Jouval, sunt doi morți in loc de unul, care vorbesc contra ta. Mihai plecă capul. — Pentru ce moș Brulart a fugit ? Pentru ce l-a asasinat ? Bată niște chestiuni pe cari justiția’și le va pune, și nu vor sta locului, pănă când nu vor afla adevărata causă. Mihai stătea tot cu capul plecat. — Eu ia locul teu, măi băete, continuă camatarul, ași da de bună voe ferma cea mare. — Și pe urmă? — Și Grierul pe de-asupra. Mihai bătu din picior. — Oh!cât pentru dânsa, nici in ruptul capului. — Ce ? nu vrei ? — O dată cu capul . Răutatea înrădăcinată în inima lui Mihai, triumfă și de astă dată, in loc ca să devie mai prudent. — Nu voi ceda nici un palmac de pământ. Zise el. — Te vei căi. — Eu îți spun că am dreptate. Zise el cu exaltațiune , mai Intei n’a găsit corpul vrăjitârei Pitache, ea’i desigur in fundul fluviului. — Da, dar la acestă oră identitatea lui moș Brusări e constatată. — Ce are-a face cu mine asta ? cred că nu o să mă acuse că l-am asasinat! — Nu, dar... — Ce ? — Se va găsi pe asasinul seu. — Ei bine ! — Acesta va mărturisi că moș Brulart avea la dânsul bani, dar de unde acești bani ? Mihai în acest moment iutrebuință un mare cinism. — Nu se știa că moș Brulart era capabil de tate ! Se va crede, mai întăi, că el ar fi asasinat pe vr’un neguțitor de vite, care mergea la vr’un iarmaroc. Acest respuns uimi cu totul pe Jouval. — Ah! Zise el cu un fel de admirație naivă,