Curierul Foaea Intereselor Generale, 1883 (Anul 12, nr. 1-143)
1883-02-23 / nr. 22
Anul al XI-lea No. 22. IASSI Hiercuri 23 Fev. (7 Mart.) 1883._____Apare Duminica, Miercurea și Vinerea, Prețul Alion, și Anunciurilor "în IASSI, pe an, 24 fr.—pe semestru 12 fr.— pe trimestru 6 fr. DISTRICTE, pe an, 28 fr—pe semestru 14 fr.— pe trimestru 7 fr. STREINATATE . .................................40 fr — moana lumiji tiitULAME, rândul . . 60 bani. SUIRI LOCALE . . . 1 fr— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc.urnduri: Pag. I, 50b. Pag. III, 40b. Pag. IV, 30 b. Win IVp. 20 bani Pevruarie: Martie. . 20 Duminică Par. Leon Episcopul Cabanei 4 Duminică Casimir 6-31 5—53 21 Luni Cuv. Păr. Thimotei din Simvoli La 25 Februare, la 11 ore noaptea, 1 5 Luni Eusebiu 6 — 30 5—55 22 Marți Aflarea real. Sf. Martiri din Eugenia ]umină nouă, de la 25 fev. pană la 3 ® A 6—29 5-56 ] 23 Mercuri Sf. Ieronom Policarp 1 7 Mercuri Toma d’Ac 6-28 5-57 24 Joit Aflarea cap. Sf. lon Botezătorul mort, timp frumos și călduț. . . Joi Ion d. d. 6 — 25 6 — 58 25 Vineri Sf. Păr. Tarasiu Archier. Constanței 9 Vineri Francisca 624 5—59 26 ___________Sâmbătă__________Sf. Păr. Porfiria Episcopul Oazei 10________ Sâmbătă ________40 Martiri_______________________________________________6-23_________6- 0 CURIERUL (TH. BALASSIN) FOAEA INTERESELOR GENERALE. AVIS. încă de la începutul trecutei luni ianuar am trimis avisuri d-lor abonați retardatori prin cari le făceam cunosc cute sumele ce ne datonau secare. Parte din d-lor sau grăbit a ne achita ceia ce ne datoreau, dar de la cei mai mulți din d-lor, până astăzi, nam primit nimic, ceia ce ne face ați ruga încă o dată a se conforma unsurilor ce le-am trimis la de care in parte, pentru a nu ne vedea siliți să recurgem la arte__ mijloce. Administraț hineu Un pedagog Tri Te»“.:natul Christe A. Karakasch, IAȘI, 22 fevruar 1883 Chestiunea Dunărei. Disbaterile conferinței întrunită la Londra pentru a da o soluțiune definitivă (?) chestiunei acesteia fiind secrete, nu prea putem pune mare temeiu pe diferitele știri ce ne vin din Londra, știri ce de multe ori le vedem desmințite. Totuși, credem că suntem SaWÎ^inregistr A aceste știri care prezintă o importanță mai mare pentru noi, și a face asupra lor diferite aprecieri. După ultimele știri primite din Londra de barul parisian „le Temps,“ conferința, în ședința sa de joia trecuta, ar fi prorogat puterile comisiunei europene a Dunărei la Galați pe o perioda de 21 ani, cu clausa prelungirei ulteriore din trei în trei ani, dacă nici o putere nu va denunța convențiunea. Acesta știre presintă pentru noi o importanță destul de însemnată, deoarece ne dă siguranța că încă douăzeci și unu de ani, timp în care România paate face progrese enorme pe calea economică, navigațiunea pe Dunărea, cel puțin de la Brăila până în Marea Negră, va fi pusă în siguranță, deorece supravegherea ei va fi în CFG diar atât fiuropei, nu va fi lăsată la capriciul și bunul plac al unei puteri precare. Afacerea Kiliei nu-i terminata încă . Rusia a făcut mari concesiuni asupra obligațiunei de a se înțelege prealabil cu comisiunea dunăreană de la Galați pentru lucrările de efectuat în brațul Kilia, dar acordul nu s’a stabilit încă asupra chestiunei drepturilor de navigațiune de perceput de la năvile cari vor trece prin brațul Kilia, în privința comisiunei mixte a Dunărei, adică a navigațiunei de la Porțile-de-Fer pănă la Brăila, chestiune care pentru moment atrage atențiunea nostră mai mult decât oricare alta, o telegramă din Londra ne spunea ca conferința se părea dispusă a primi și pe representantul nostru cu vot deliberativ în sînul ei la ședința în care avea să se dispată și să se voteze proiectul Barrère. Causa acestei hotărâri a Conferinței, a căreia confirmare o dorim din suflet, nu póte fi nimic alta decât afMtiea ■hotftiftift—‘‘a iurglmstfermâniei care a declarat prin representantul său că nu va considera ca obligatorii pentru noi nici una din decisiunile conferinței, la care ministrul României la Londra nu va fi aderat. Representanții marilor puteri, cari la început credeau că România va pleca capul înaintea decisiunelor ce le vor lua ei la Londra, văzând că s’a înșălat în presupunerile sale, văzând că ne cunoștem interesele și drepturile nostre pe cari la trebuință le vom apara din tote puterile, și, convingându-se că lucrările conferinței lor nu vor avea nici un efect dacă România nu va voi să le primescă de bine, au început a intra in calea concesiunilor față cu noi. Astfel, am vezut că s’au propus și primit trei amendamente la proiectul Barrère, amendamente favorabile nuoua, și cari luau o parte orecare din avantajele ce Austria putea să le tragă din proiectul Barrère dăc’ar fi fost adimis așa cum s’a presentat conferinței. Admiterea României cu vot ierativ la ședința în car S0 va făcută proiectul Barrère nu pote fi decât resultatul tot al atitudinei nostre și a hotărârei de a ne opune pănă în sfârșit la decisiunile conferinței luală contra nostră și fără de noi. Se pot presenta două easuri: sau România va fi admisă ședința conferinței în care se va eicuta admiterea proiectului Barrère, după cum anunță telegrama din Londra, sau România nu va fi băgată în samă de diplomația europeană nic la acesta ședință, interesele și dreptturile mostre vor fi neconsiderate și falcate în piciciare de representanții marilor puteri europene, și nu ni se va acorda nici de astă dată decât vot consultativ, pe care’l-am refuzat și Vom refusa și acum. In cașul ântăi, lucrurile conferinței "nu " vom nr.1 za a ardun o, ceT puțîn in parte, deorece România, fiind admisă a’și apara interesele și a’și susținea drepturile sale, se va înduplica a subsemna protocolele conferinței în cazul când interesele sale ar fi aparate și salvgardate de representantul seu, resultat la care nu ne îndoim că d. Ion Ghica, ministrul nostru plenipotențiar la Londra și d. colonel Pencovici, representantul României în comisiunea europeană a Dunărei vor lupta din răsputeri ca să ajungă. In al doilea cas, calea ce va trebui s’o urmeze România e hotărâtă dinainte. Ea va trebui să considere ca neadevenite tote resoluțiunile conferinței cari i-ar nesocoti și calea drepturile Conresporulendl fu Streina*ale Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la DAdam négociant-comissionaire 4, rue (lément Paris G. L. Daube k C ie, 31 bis, Faubourg Montmarte & 31, Passage Ve deau, Paris. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la RudolfMosse Seiierstatte No. 3. Wien Vincenz Hrdlicka L, Ilauptstrasse No. 36. Wien Rotter k C-o Reimergasse 12 Wien. Pentru ANGLIA la D. Eugen Micoud Londra 81 in Fleet Stree E. C. Manuscriptele nepublicate se vor arde. Win JVn. 20 bani și interesile sale. Guvernul nostru a intrat in acestă cale și va trebui s’o urmeze pănă’n sfârșit, deorece țara întregă a aprobat atitudinea de până acum, și o probă destul de evidentă a primit’o în ședința de sâmbătă a Camerei in care d. Locusteanu a citit o^ propunere iscălită de 41 deputați, prin^cm^e LJiutorisa guvernul a emite 15 milióne reutăliffiftt^iură^diQ cari 10 milióne să servescă la Tîcficarista fortificațiunilor necesare față cu împrejurările actuale și 5 milione pentru material de resboiu, propunere pentru care s’a declarat urgența in aplause unanime. Vom avea vreun resboiu dacă ne vom opune decisiunilor conferinței de la Londra? Lucrul pare puțin probabil. ín adevăr, e forte mult îndoelnic că vom vedea Galațul, Brăila și celelalte orașe române de pe malul Dunărei in posițiunea Dubiguului și că cuirasatele puterilor celor mari vor veni să plutesca pe Dunărea pentru a ne face cu sila să primim cu bune hotărârile conferinței. Singura sancțiune pe care Europa ar putea s’o dea hotărârelor luate la Londra de diplomația sa, și de astă ieân ^prifta, ar fi sa dea mandat uneia din anume Austriei, cea mai de aprope inter,§§âa in causă, pentru a face ca voința ei să fie respectată. Cazul a fost prevenjut atât de guvern, care a făcut ca recrutarea contingentului acestui an să începa mult mai de timpuriu decât de obiceiu, pentru a avea timpul ca din noii recruți să se formeze niște buni soldați cari să potă purta cu bravură armele ce li se vor încredința pentru apararea patriei lor, cât și de mandatarii națiunei cari au subscris propunerea pentru autorizarea emisiunei a 15 milióne de rentă ce se vor întrebuința in cașul eventual al unui resboiu: u« vi’ucin ciuuiu, avcui uui uica uu teme de-un resboiu cu vecinii de peste j Carpați? Nu credem să existe o singura suflare românesca care să răspundă afirmativ acestei întrebări. Două , lucruri ne asigură in cașul eventual al unui resboiu cu Austria: antâi, diversitatea populațiunilor ce formeză !n acest imperiu, populațiuni cari așteptă cu multă nerăbdare a scutura jugul , strein ce-l portă de secoli și a se unii cu înce xtii lor. Astfel sunt cele vr’o trei sau patru móVetie de Români din Transilvania, Bucovina, Temișiana, Crișiana și Maramureș; astfel sunt Italienii, Slavii, Polonii și’o fine Bosnieii și Herțegovicenii, cari nu aștepta decât un singur semnal pentru a lua armele și a scutura jugul strein. Al doilea, frontiera nostră despre Austro- Ungaria care fiind mai totă formată de munții Carpați, permite ca apararea ei să fie cât se pate de lesniciosă ■ j și puțin costisitare, atât in omeni cât i (și in bani. Incerce-sc Austriacii să vie la noi și-i asigurăm că vor păți ce-au pățit Ungurii la muntele Paserea și la Baia, j ce-au pățit Polonii in pădurea Costiminului. In tot cașul, noi credem ca nu vom avea resboiu și că chestiunea Dunatrei nu amenință nici pacea Europei si nici cea a Orientului. 1 Caleia.cLa.rvil Septa An anei STIL VECHIUN I DAS PATRONUL PILISI _ TIMPUL DIN SEPTAMANA J STIL NOU_________PIPA _____ PATRONUL I>ILEI " j Has. Soar. Apusul Soar. TELIE*8*f14>ME Paris 3 mart. Senatul a adoptat proiectul de lege pentru organisațiunea jurisdicțiunei francese in Tunis. D. Chillemel-Lacour ars că tóte puterile sunt favorabile abolițiunei regimului de capitulațiune in regență. «Le Temps» anunță că D. Barrère este numit director al afacerilor comerciale la ministerul de externe. Roman mart. D. Mancini a distribuit deputaților și senatorilor o colecțiune de documente diplomaice relative la indemol- FOILETON. Xavier de Montepin. 53 MEDICUL SĂRACILOR. PARTEA A DOUA CASTELUL DE L’AIGLE. (Urmare). Pe lângă acestea, o repetăm, seignorul de l’Aigle comptasă pe un bărbat pentru a conduce pe Eglantine în lagărul comtelui de Ghébriani, și era mai mult decât probabil că absența acestui om va îniâârzia de nevoe plecarea. — Dar,—după cum Antidé de Montaigu era cât pe ce s’o gâcăscă,—fata avea cele mai puternice motive pentru a dori să petreca noptea întregă la castelul de l’Aigle,—motive pe cari le vom cunoște îndată.—Deci, pentru ea, din tote punctele de vedere, Maggi vrăjitorea trebuia să fie bine-venită. Dar nu’i destul a avea cineva o speranță,—Eglantine vrea o siguranță ;—astfel ea profită de întăiul moment în care seignorul de l’Aigle, ceva mai puțin absorbit, întorsa capul spre ea, pentru a înainta spre el și a’i zice cu hotărâre: — Ei bine, messire, fiindcă trebue să mă supun legei celui mai tare, nu mai resist, iată-mă gata de plecare... Pe urmă, arătând pe Magui cu gestul și cu privirea, ea adăugă: țile — Acestă femeie trebue să fie tovărășița mea de drum ?... Anticlé de Montaigu ridică din umeri și tăcu.— El stătea la îndoială ce hotărâre să fie. Magus se apropiă de Eglantine. — Fetițo,—îi psă ea cu o voce dulce și aprope dismerdatore,—nu te teme de mine...—sunt bătrână,—sunt urâtă,—sunt saracă,—e adevărat,—dar, cu tota etatea mea, cu tóte sdrențele și mriciunea mea, nu’s o femeie răutăciosă...—Interiorul face mai mult decât exteriorul, ți-o jur !...—Când cineva vrea să judice prea iute și prea sever, forte adesa se înșală...—Dacă trebue să fiu tovărășița d-tale, —dacă trebue să te conduc undeva,— voi îndeplini cu credință misiunea mea, voi asculta de ordinul ce l-am primit, dar îți făgăduesc că nu vei avea a te plânge întru nimic de mine. . — Nu poți pleca în astă nopte.—țisă la rândul seu Anticle de Montaigu.—Nu te voi încredința de loc acestei femei...—Oricare i-ar fi devotamentul și fidelitatea, i-ai scăpa prea ușor...—Trebue deci să te țin pănă noptea viitore la castelul de l’Aigle.. — Cere ai adnnarea o nopte de repaos...—întâmplarea mă silește să ți-o acord...—Folosește-te de ea, căci acestă întârziere va fi cea de pe urmă... — Messire,—răspunsă Eglantine,—mâne ca și astăzi se va face voința lui D-Zeu iar nu a d-tale... — Vom vedea !—replică șirele de l’Aigle cu un zimbet nehotărât. El lovi într’un timbru. Valetul care întrodusese pe Eglantine cu o oră mai înainte intră în salon. — Cându înapoi pe acestă fată,—îi zisă Antidé,— și ia sama ca ușele apartamentului pe care’l ocupă să fie bine închise—îmi răspunzi de ea cu viața dtale...—Haide!... Pe urmă el adăogă adresându-să către Magúi. — Rămâi.—Peste un moment, fărâ’ndoială, voi avea trebuință de d-ta. IX.—Locuinta femeilor. Cititorii noștri n’au uitat, —cel puțin așa sperăm, —că după ce-a lăsat în curtea Citernei carul cu fân cu totul încărcat, pe care’l adusesă, Gerbas se’ndepărtasă cu boii repetând cu vocea sa cea mai sonoră: Pe grâu d’aur ciocărliă, Sburând, cântă : Să iubim !. . In crâng verde pitulicea zice : Să ne întâlnim...— Și noi ca și rândunica, Și noi ca și păsărică Draga mea să ne iubim... Pe urmă, pe când cobora rampa care conducea în vale, vocea și cânticul seu slăbisă puțin câte puțin și sfârșisă prin a se stinge cu totul. Să ne întorcem, dacă voiți, în curtea Citernei, pe care toți valeții o părăsisă unii după alții pentru a se duce să mănânce și să se culce, și’n care domnea cea mai adîncă tăcere și cea mai desăvârșită întunecime. Trecură aprópe două ore fără ca să fi avut loc nici o mișcare, fără ca să se fi auzit nici un zgomot. Pe urmă avu loc pe carul cu fân ceia ce se petrece într’o câmpie când cârtița ajunge la capătul galeriei subterane ce’și-o sapă și a cărei i eșire ajunge la suprafața pământului. Iarba uscată se mișcă încet mai ântăi,—se producă o umflătură,—se arătă un cap,—două umere’i succedară, și’n sfârșit un om, după ce s’a asigurat că nici o privire indiscretă nu’l putea zări, eși cu totul din pătura de fân in care stătasă îngropat pănă in acest moment. cat Acest om rămasă timp de câteva secunde nemișîn vârful carului, și lăsându-să în urmă să lurice pe pământ, își întinsă membrii pentru a le da elasticitatea pe care o nemișcare prea prelungită îi făcuse s’o pardă. Cititorii noștri au gâcit deja de mult timp că astfel fusese îndrăznețul mijloc întrebuințat de Lauzon pentru a se introduce in castelul de l’Aigle. Trei puncte luminose scinteiau slab în întuneric pe hainele închise ale căpitanului:—era eglantina în diamante de pe medalionul pe care’l purta atârnat la gâtul său cu un lanțujel de oțel, și pe care nu’l părăsise din momentul în care’i fusese dat de Pierre Prost, în închisorea mănăstirei din Saint-Claude și straturile piataielor sale petrecute în încingerarea sa. Am spus că două din ferestrele salonului în care se găsea în acest moment seignorul de l’Aigle dădeau în curtea Citernei. Căpitanul se miră, în întăiul moment, văzând aceste ferestre luminate, și se’ntrebă dacă prudența nu’i comanda imperios să aștepte, pentru a lucra, ca Anticlé de Montaigu să se fi culcat și să fi adormit. Dar vegherea gentilomului se putea prelungi încă mult timp;—erau abea zece ore, și Lacuzon se hotărâ sâ-și încapă îndată cercetările. Relațiunile șefului partizanilor munteni cu comtele de Montaigu él dusese adesa la castelul de l’Aigle a căruia principale disposițiuni interne le cunoștea. El era convins,—și nu fără motiv,—că locuința femeilor trebuia să servască de închisare Eglantinei, și, orientându-să cât putea mai bine după ce a lăsat privirelor sale timpul să se obișnuiască cu în-