Curierul Foaea Intereselor Generale, 1888 (Anul 15, nr. 2-144)
1888-08-05 / nr. 87
V Anul al XVI-lea No. 87. PREȚUL ABONAMENTULUI ȘI ANUNCIURILOR [N IASSI, pe an, 24 Fr. — pe semestru 12 Fr.— pe trimestru 6 Fr. IN DISTRICTE, pe an. 28 Fr.—pe semestru 14 Fr.— pe trimestru 7 Fr. STRAINATATE................................................40 Fr.INSERȚIUNI ȘI RECLAME, rândul ... 60 Bani- ȘTIRI LOCALE , ... 1 Fr.— EPISTOLE NEFRANCATE, nu se primesc. . • • Anunciuri: Pag. T, 50 b. Pag. 111,40 b. Pag. IV, 30 b. IASS Vineri 5 (17) August 1888. Apare Duminica, miercurea și Vinerea FOAEA INTERESELOR GENERALE Ca. 1 n d. a, r u. l ptămâne 1 La 4 August, Pătrariu întăiu cu timp frumos, puțină ploae. STIL NOU Aug. 12 13 14 15 16 17 18 Martel țIUA PATRONUL PILEI Duminică Luni Marți Morcuri Joi Vineri Sâmbătă Clara Ipolit Eusebiu tf) Ador. Rodu Liberatu Helena i tig ¥i‘. 90 bani. CURIERUL (TH. BALASSIN) X TX XII E La 31. Anul 1784. Racoviță, Domnul Ierei Românești, oprește pe străini de a avea drepturi politice.A. XX o- TX s rr La 1. Anul 1826. Se deschide conferența de la Acherman, prin care Rusia smulde de la Turcia dreptul de a protege România. La 2. Anul 1633, Oltenii se revolteză, detronează pe Domnul Leon Tomșa și pun la loc pe Matei Basarab. La 3. Anul 1875. Nașterea crizei orientale. Herțegovinenii rădică steag de revoltă contra Turcilor in satul Stoleți. La 4. Anul 1877. Luptă de artilerie la Corabia. La 5. Anul 1605. Șerban Vodă Basarab, se leagă prin tractat a pune pe tronul Ardealului pe Sekeli Stefan. La 6. Anul 1711, Constantin Brancoveanu și D. Candimir, promit Turciei de ai da ajutor contra Rușilor. CONRESPONDENȚI IN STRÉINATATE: Pentru FRANCIA : se primesc anunciuri la Domnul Adam, négociant-comissionaire 4, rue Clément Paris.— John F. Jones, 31 bis, Faubourg Montmartre ,81 Passage Verdeau, Paris.— Societate mutuală de publicitate pentru anunciuri și reclame, Paris, D-nul Lorette, 51 bis strada St. Anna. Pentru AUSTRIA și GERMANIA la Rudolf Messe Seilerstatte No. 8, Wien. Rotter & C o Biemergasse 12 Wien.—Pentru ANGLIA , D. John F. Jones, 166, Fleet Street, Londra, E. C. Manuscriptele nepublicate te vor arde. Vin fi. 90 bani. STIL VECHIUI ȘIDA____ Iulie 31 Duminică 1 Aug. Luni 2 Marți 3 Mercuri 4 Joi 5 Vineri 6 Sâmbătă PATRONUL ț ZILEI TIMPUL DIN SEPTAMANA Sf. §si dreptul Evdochim (Las. see, Inc. sf. Cruci și sf. 7 Macov. fpostu sf. Marii) Aduc. relig. sf. Archidiacon Stfiian Cuv. Păr. Isachie Dalmat, și Faust Sfinții G cononi din Efes Martirul Eusigen [f] Sei»m8». 1» față a Domn._______ K. M. K. Oesterr. Dnpr. Consulat Das k. u. k. Consulat hat die Ehre die p. t. Mitglieder der Oesterr. mg. Colonie zu dem Samstag den 1816. August l. J. um 11 Uhr V. M. aus Anlass des Allerhöchsten Geliurtsfestes Seiner Majestät, des Kaisers und Königs in der römisch-katholischen Kirche statt-, findenden feierlichen Gottesdienste und* Te-Deum hößiehst einzuladen. Nach Beendigung des Gottesdienstes ündet Empfang im k. u. k. Consulate statt. Jassy, am 14. August 1888. Anuneiu Domna Anna Grandjean, directori, Pensionat de Domnișore strada Toran-Cozma casele Văsescu, face cunoscut Onor. Public că se va muta de la 24 August in case Clanța strada 40 sfinți.— După dorința a mai multor părinți D-na Grandjean va înființa afară de cele patru clase primare și celor gimnasiale patru clase Liciale urmând a se adăuga la fiecare an câte un clas până la complectare a șapte clase Liciale, necesare pentru a da bacalauriat, in anunsul viitor se va da lista profesorilor. AIUICIU Subsemnatul Theodor Meculau, aduc la cunoștința Onorabilului Public că, de la 8 August 1888, deschid un Magazin de Coloniale proaspete și fine, dimpreună cu un stabiliment de băuturi spirtuoase locale și străine și felurite vinațuri albe și negre de o calitate superioară, cu prețuri moderate, având odăi și o grădină bine aranjată, in desp. a V-a str. Tatarași No. 15, vis-a-vis de Comisie in poarta Bisericei Necorița, promițând un serviciu promt tuturor Dlor, cari vor binevroi a visita acest stabiliment. Cu stimă Th. Ieculau. MMe vănzare Moșia Tăntăceni, 211 fălci, din județul Roman, plasa Fanda. — Doritorii se pot adresa la proprietar, strada Buzdugan Noi, sau la Redacția «Curierului». VIN DE VÂNZARE D-na Ileana Stati născuta Iancovici din Băiceni districtul Iași, are de vânzare 10 vase de vin vechiu de o calitate bună din Cotnar recolta anului 1882. Amatorii sunt rugați a se adresa la domiciliul D-sale sau la mine in T.Frumos pentru a lua informațiuni. II. Traven, vânzarea batoză de bătut păpn L/v Validai C și systemul Clayton, se vinde cu un preț forte moderat. A se adresa la d-nui L. Trancu in Târgul Frumos. IASSI 4 August, 1888. PRESA STREINĂ ÎN CESTIUNEA MIȘCAREI ȚĂRANILOR. O revistă franceză intitulată „Rwue frangaise de l’Étranger et des Colonies“, sub direcțiunea d-lui Edouard Marbeau, publică într’una din fasciculele sale un articol privitor la țara nostrâ. Un alt ziar strein din Pesta, „La Revue de l’Orient“, reproducând lucrarea d-lui Marbeau, o declară de interesantă mai cu sema în urma rescularei țăranilor în câteva sate Române. Cine este d. Marbeau ? După cât îmi aduc aminte un fost auditor la consiliul de Stat pe timpul imperatorului Napoleon. Eșit din serviciu, publicistul Frances a călătorit în Orientul European și s-a abătut și prin România. Mi-a fost personal recomandat de învățatul nostru confrate d. Hâjdâu. Pe cât am putut i-am dat deslușiri privitore la mai multe cestiuni economice și agricole. Câtva timp după aceea, d. Marbeau a scos la lumină o carte despre poparele prin ale căror țări trecuse. Mi-a făcut onore a-mi trimite acea lucrare, și de atunci nu am mai auzit vorbindu-se de d-sa decât atunci, când a scos Revista sa și se făcea apel la concursul publicului român. Mărturisesc că nu primesc revista d-lui Marbeau, însă credeam că un bărbat serios care trecuse prin țara nostra și făcuse cunoscințâ cu persone cunoscute în publicistica româna, va fi cât se póte de circumspect în cestiunile privitore la Orient. Am rămas adânc mâhnit citind în revista de la Pesta acel articol despre noi și pe care ziarul Pestan îl reproduce cu atâta complesență și grăbire, fără alte comentarii, declarândul interesant. Și pentru ca cititorii noștrii să-și facă o idee despre interesul ce a insuflat celor din Pesta lucrarea din „Revue frangaise de Pétranger et des Colonies“, dăm aci în traducere fidela zisele d-lui Marbeau: „Cu tote că România este țara din Orient cea mai civilisată, poporul este, afară de orașele mari, cu deosebire înapoiat. După o lege, țăranul moldovean care se însura primeșce șapte ectave (14 pogone) de pământ arabil, și loc de o casă pe care trebue să o clădească. S’a căutat pentru acesta să se încuragieze poporul la căsătorit. Insă odată așezat, cultivatorul este împovărat de atâtea impozite, încât nu scie cum să mai trăiască. Nu-i prinde bine să protesteze. Cei mai îndărătnici sunt prinși și aduși pe piața satului unde, legați de mâni și de picioire de un stâlp, primesc o sută de mese la spate. Apoi, cel bătut, plin de sânge, este dus la spital unde, adesea, trece de la viață la morte. La Joița, sat la 20 kilometri de Bucuresci, am văzut una din acele esecuturi. Cu mâinele legate la spate, victima a primit o sută de inese. Călăul era notarul comunei. In momentul de față, acest funcționar și-a schimbat poetul. „Nu trebue cineva să se mire că țăranul, neprosperând, sfârșeșce prin a’și revinde pământul său și cade în ticăloșie. Astăzi, țăranul mai cu dare de mână are o pereche de boi, însă trebue ca boii sâ-i pască pe fânețele proprietarului, și pluteșce 20 lei pentru prețul păscutului. Cu chipul acesta valorea pășunilor și a locurilor nearate cresce, pe când prețul muncei stă pe loc, căci țăranul este îndatorit să lucreze pentru proprietar un număr frecare de zile. Hrana sa obicinuită este porumbul; carnea este un lueș forte rar. Rău îmbrăcat, rău locuit; mai adeseori patul său este o scândură. Câștigul zilnic, cu ajutorul boilor săi, nu trece peste un leu, femeea și copii ajung să câștige împreună 70 bani iată starea a patru milione de locuitori din aprope cinci milione cât există în România“. După aceste cuvinte, Revista d-lui Marbeau dă câteva cifre privitore la numărul improprietariților și al celor ce mai au nevoe de pământ. Dintr’una într’alta scriitorul frances spune celor ce’l citesc că jurnalele oficiase din Bucuresci propun pentru cei cari n’au pământ zece pogone, și ca sa scre cititorii ce vrea să zică pogon, pune în parantesă că 10 pogone fac ceva mai mult de 10 ectare! D. Marbeau încheie articolul său prin cuvintele ce urmără: „Cu voie, fără voie se ajunge la esproprierea silită pentru causa de utilitate publică, căci lotul de 7 ectare reclamat de țărani pentru fiecare familie nu cuprinde decât pământ arabil afară de islaz. Acesta e apropiere ar fi necesară mai cu semn în Moldova, unde țăranii sunt presărați, și se dă o sporire notabilă venitului moșiilor. Este învederat pentru tota lumea că cestiunea agrară, ajunSa în starea acesta, ascepta o soluțiune grabnică“ . Vă place, stimabili cetățeni, cum ne încoodeie publiciștii străini, cari pretind că au călătorit în România ? Vedeți cum se scrie despre noi în două Reviste francese cari cine scie în câte exemplare se trag. Ce vor fi crezând cititorii acelor reviste despre noi, când li se spune atâtea și atâtea grozăvii. Nu sciu dacă d. Marbeau va fi având abonați în România; nu sciu daca va fi schimbând cu niscaiva ziare de la noi; în cazul afirmativ ar trebui să i se facă cunoscut că nu se putea să spună cineva mai mari enormități. Ce fel? d. Marbeau debitează cititorilor săi că în țara noatra țăranii cari se plâng contra greutatei dărilor sunt legați de mâini și de pieire de stâlp și bătuți cu 100 vergele la spate ; că cu sângele și de pe spate sunt duși la spitale unde-și dau sfârșitul. Ce interes pate avea publicistul frances să insereze în Revista sa fapte atât de revoltatore și atât de neadevărate ? Cine’l îndeamnă să ne arăte Europei civilisate în așa stare de înapoiare încât astăzi se bat cu sute de mele țăranii în piețele satelor. Uită pre aceste domn că aici la noi mai trăesc atâți miniștri străini, atâta sumă de străini și că aceștia nu au nici un interes să ascundă guvernelor lor asemenea atrocități. Cum se face și cum se explică că s’a aflat acum directorele Revistei pentru colonii și pentru străinătate care să știe asemenea fapte ? Nemfilcesce asemenea procedări din partea acelora mai cu sema cari s’au bucurat de ospitalitatea română, ne mâhnesce că se află oracol cari abusază în atât de a pune negru pe alb încât nu se sfiesc a debita așa colosale neadevăruri, care’și bat joc în atât de cititorii lor încât le spun fapte cari nu există decât în amăgită lor închipuire. D. Marbeau citează un fapt: spune că însuși a văzut lovindu-se cu 100 anele un țăran de la Joița, de catre un notar care astăzi și a schimbat serviciul, dar că tot este în serviciu. Sunt ani de când publicistul francez a trecut prin România, cum se face că a tăcut până acum și astăzi găsește de cuviință să spună ceea ce suntem siguri că n’a văzut. Trăim aci în țară și n’am auzit că la Joița notarul ar fi tras 100 de inele unui țăran legat de mâni și de piciore. Știm că în vremile vechi se băteau unii vinovați și înșine am văzut asemenea esecutări acum patruzeci de ani. Apoi dacă este petrecut câte n’am avea de înșirat cu privire la cele petrecute în țara d-lui Marbeau . Noi cerem să se cerceteze cu de amănuntul cașul de la Joița, să se afle cine este acel notar despre care vorbesce d. Marbeau și despre care spune că se află și acum în serviciul Statului. Mai cerem ca pe cale oficiosa sa se desminte asemenea insinuări rauvoitore, cari deși n’au vre-o importanță, totuși ne fac rău căci amăgesc pe cei cari nu ne cunosc țara; face pe francezi să creadă că suntem barbari ca cei din Africa. Cine a putut amăgi în atât pe d. Marbeau încât se publice că țăranul român de’mpreună cu vitele sale de jug ou câștigă mai mult de un leu pe zi ? Cine i-a spus că femeea cu copii cu tot de-abia câștigă 70 bani pe zi ? Și cum de adaugă, fostul auditor la consiliul de Stat, că acesta este sorta a 4 milione de Români ? De unde a scos d. Marbeau că există o cestiune agrară în România, că acestă cestiune este în stare acută; că Statul nu are îndestul pământ ca să dea țăranilor cari nu au, și că va fi silit să recurgă la esproprierea forțată pentru causa de utilitate publică . Rămâne cineva încremenit când se gândește că sunt omeni cari tratează cu atâta ușurință, ca să nu întrebuințoz alt cuvânt, Gestiuni care-i sunt cu desevârșire necunoscute, că sunt scriitori cari nu se sfiesc a pune pe hârtie ceea ce le trece prin minte fără nici o îngrijire de adevăr. Mai acum câțiva ani a călătorit în țara nostra un învățat publicist, cu reputațiune universală, D. E. de Laveleye. Profesorul belgian a publicat două volume asupra țârilor de la Balcani, și cu acesta ocasiune consacrezá și României câte-va capitole.Juindule, cunosci pe scriitorul de rasă. Acesta nu vorbesce decât despre ceea ce a văzut, despre informațiuni certe, după cifre culese din isvare oficiale. Și dacă în scurta sa descriere s’a putut strecura câteva erori, acesta nu denaturează întregimea lucrurei. Asemenea publiciști ne răsbuna contra scriitorașilor de fantasie, ne înfățișază Europei și lumei întregi ceea ce suntem, iar nu fac despre moravurile și instituțiunile nóstre descrieri cari ne arată ca pe un popor ca desăvârșire sălbatic. Se înduioșazâ d. Marbeau despre starea țăranilor noștri, spune că n’au pamént, că nu mai pot trăi. Cititorii noștri știu cari sunt părerile nóstre cu privire la starea țăranului, știu că ani n’am încetat a cere reforme pentru a i se ameliora condițiunea. Acesta însă du ne va împedica de a spune d-lui Marbeau că dacă s’ar cunoște bine țara lui, Francia, ar ști că acolo deși țăranul este emancipat de un secol din servitutea feudală, totuși sunt atâtea și atâtea localități unde țăranii trăiesc în condițiuni cu mult mai grele decât țăranii noștri, că în Republica franceză nu toți țăranii sunt proprietari și că mulți și forte mulți de abia au câte unul și două pogone, alții de abia locul de casă, și alții nici atât. Că în privința traiului material cu tote că țiravul frances nu mai este in starea ia care l’a descris La Bruyère, totuși se nutrește și locuiește în condițiuni inferiore celor cari se află mulți dintre țerapii noștrii. Apoi dacă din sate am trece la orașe, am visita acele cetăți industriale, ne-am convinge despre asistența acelui proletariat, acelei miserii cari condamnă lucrătorii ca să dormâ prin pivniți pe câte o mâne de paie, sau să caute adăpost în casele publice. Dacă țăranul român dorme și pe scânduri acoperite cu o rogojină sau cergă, acesta este mai mult p rea deprindere, iar nu din causa miseriei, căci nu se află țăran atât de lipsit de mijloce încât să au putä umple un mindir cu paie, cu foi de porumb și chiar cu lână. Au doară din causa mizeriei țăranii franceși umblă cu piciorele góle ia pantofi de lemn umpluți cu paie ? Din cauza miseriei țăranul breton mănâncă mămăligă de hrișcă, care este cu mult inferioară celei de porumb ? De ajuns pentru d. Marbeau și Revista sa. Noi îi forte mulțumim de interesul ce pretinde că are pentru Români, îl rugăm să ne cruțe cu dragostea și să-și consacreze condeiul favoriților săi slavi de sud și în special celor din peninsula Balcanică. Nu putem resista de a reaminti despre cele ce am zis într’un articol