Cuvântul Liber, septembrie 2009 (Anul 21, nr. 170-191)

2009-09-17 / nr. 182

1 Cr­m­­ui drepturi, fară drepturi, ei vor enclave etnice d­ ouă ştiri recente de presă, banale în aparenţă, ne aduc în prim­­plan mărturii referitoare la modul în care sunt tratate minorităţile în diferite ţări ale continentului european. Ele au darul de a convinge că una este să fii minoritar în România şi cu totul alta să te numeşti român în Serbia sau chiar maghiar în Slovacia, Iată, mai întâi, o relatare recentă din Serbia a corespondentului Agerpres: „O slujbă de înmormântare ortodoxă din localitatea Malainiţa de pe Valea Timocului a fost tulburată de un grup de sârbi care n-a vrut să lase cortegiul funerar să intre în cimitirul satului, pe motiv că aceasta s-a ţinut în limba română. Şicanele, se relatează, n-au fost străine episcopului sârb al locului, iar turbulenţii i-au apostrofat pe participanţii la cere­monie spunându-li-se «dacă vreţi în româneşte, plecaţi în România!»" Tot la sfârşitul lunii august, aceeaşi agenţie de presă citată ne informează că în Slovacia (ţară care se confruntă şi ea cu manifestări similare din partea minorităţii maghiare) a intrat în vigoare, de la 1 septembrie 2009, o lege care interzice folosirea bilingvismului la vedere: indicatoare de localităţi, firme ale magazinelor, panouri stradale, reclame radio-tv etc. Am citat doar aceste două exemple pentru a se vedea diferenţele, de la cer la pământ, între modul în care sunt tratate minorităţile în România şi în alte ţări vecine, de unde nu sunt excluse nici Ungaria şi nici Ucraina. într-adevăr, ţara noastră a oferit, mai ales în aceşti 20 de ani, drepturi cu carul tuturor minorităţilor şi îndeosebi celei maghiare, ca să constatăm în cele din urmă că am făcut-o degeaba pentru că­­şi evenimentele din ultima perioadă ne-au demonstrat din plin acest lucru) liderii acestora, şi nu numai ei, nu doresc de fapt drepturi, ci teritorii. Tot ce s-a pompat de către oficialităţile române în negoţul lor politic cu partidul etnic, nu numai că s-a dus pe „apa Sâmbetei", ci a avut efect de bumerang, adică contrar şi foarte nociv, toate aceste drepturi consolidând poziţia anti­românească de luptă pentru dezmembrarea ţării. Ca om civilizat şi ca european nu poţi admite atitudinea sârbilor, nu pentru că în cauză sunt românii de acolo, şi ei foarte numeroşi, ci pentru absurditatea şi primitivismul lor în a concepe şi a gestiona viaţa unei minorităţi cu care trăiesc împreună de peste o mie cinci sute de ani, ea fiind de fapt prima pe acest teritoriu. Tot ca om şi ca european nu pot să nu fiu de acord cu poziţia guvernului slovac, care, IOAN CISMAS (Continuare în pag. a 3-a) . Secvenţă FRICA PĂZEŞTE PEPENII! îngrijoraţi de efectele ne­prevăzute şi de complicaţiile economice ale crizei mon­diale, de frica falimentelor unor bănci, tot mai mulţi italieni au decis, în ultimul timp, să-şi cumpere seifuri. Pentru orice eventualitate! Nu se spune că prevederea poate fi una dintre mamele înţelepciunii? Că frica pă­zeşte pepenii?! Iar pentru a evita să devină nişte „păţiţi înţelepţi", mulţi italieni au hotărât să-şi facă „băncile" acasă. Preţul seifurilor este între 300-3.000 de euro! După pungă şi posibilităţi. Pro­blema este - spune un mucalit - numai să ai ce pune în ele! Şi mai este ceva: în ultima vreme hoţii s-au specializat tocmai în furturile de seifuri!. LAZAR LĂDARIU/ .STIMAŢI , | CITITORI!­­ Nîî uitați să vă­­reînnoiți abonamentul ! ! ! la cotidianul : „Cuvântul liber"! Grădiniţă nouă, pe strada Voinicenilor Miercuri, 16 septembrie 2009, în prezenţa primarului municipiului, dr. Dorin Florea, s-a făcut recepţia noii gră­diniţe cu program prelungit, situată în strada Voinicenilor nr. 43-45, investiţie în valoare totală de 1.615. 000 RON. Lucrările, începute în iunie 2008, au fost sistate în mai multe rânduri din cauza tim­pului nefavorabil precum şi datorită faptului că instituţia a funcţionat în vechea clădire până în vara anului trecut. Noua grădiniţă este, în prezent, un imobil modern, dotat la cele mai înalte standarde, cores­punzător, din toate punctele de vedere, desfăşurării proce­sului educaţional. Concret, s-a efectuat man­­sardarea corpului vechi al clădirii, realizându-se astfel o sală pentru diferite acti­vităţi, au fost amenajate un vestiar, grup sanitar pentru copii, hol şi scară de acces, depozit de materiale. Clădirea a fost completată cu un corp nou, format din parter şi un etaj, cu câte două săli de clasă, centrală termică şi grup sanitar pentru copii. Gardul de împrejmuire a fost, de asemenea, înlocuit şi au fost montate obiecte de joacă pentru copii, astfel încât, peste 200 de preşcolari îşi vor putea desfăşura acti­vitatea în condiţii optime. ILEANA SANDU, Biroul de presă al Primăriei • Târgu-Mureş ­aiblioteca Județeană I k A N­ & r r* Către Primăria oraşului Sângeorgiu de Pădure, Prefectura judeţului Mureş, Redacţia ziarului „Cuvântul liber99 Târgu-Mureş Despărţământul Teodor Mutică din Sângeorgiu de Pădure, al ASTREI, în colaborare cu Asociaţia Foştilor Refugiaţi din Sângeorgiu de Pădure, depunem prezentul PROTEST Luând cunoştinţă de conţinutul raportului de avizare al comisiei de specialitate a Consiliului Local, afişat la data de 4 septembrie 2009,în vitrina din curtea Primăriei, precum şi de proiectul de hotărâre nr. 707, din 12.02.2009, prin care se propune schimbarea denumirii Piaţa Unirii din Sângeorgiu de Pădure, în aceea de Piaţa Rhedey Claudia, aducem la cunoştinţa publică protestul nostru. Semnează membrii Despărţământului „Teodor Mutică” al ASTREI din Sângeorgiu de Pădure. Membrii Asociaţiei Foştilor Refugiaţi din Sângeorgiu de Pădure (Continuare în pag. a 3-a) Cine tşl­altă Istoria riscă să o retrăiască!­­ ANATOMIA UNUI MASACRU: SĂRMAŞU - 1944 (II) în timpul lungii istorii a Transilvaniei, atât maghiarii, care ajunseseră aici în anul 1000 d.C, cât şi românii, care se consideră descendenţii coloniştilor din provincia romană Dacia, au pretins acest teritoriu. La sfârşitul Primului Război Mondial, preşedintele Woodrow Wilson s-a pronunţat pentru dreptul de autodeterminare al majorităţii româneşti din Transilvania şi teritoriul a devenit parte integrantă a României. Numeroasa minoritate maghiară rămase iredentistă; ea aştepta intervenţia Ungariei, apoi a Italiei fasciste şi, în cele din urmă, a Germaniei naziste. Deşi Ungaria şi România sunt ţări vecine, tratamentul la care erau supuşi şi condiţiile în care trăiau evreii din cele două ţări diferea considerabil. Evreii din Ungaria erau asimilaţi, în timp ce gradul de asimilare a celor din România cunoştea multe fluctuaţii. Deşi antisemitismul era în creştere, atât în Ungaria, cât şi în România, în perioada interbelică, evreii transilvăneni rămăseseră loiali Ungariei. NIKOLAS M. NAGY-TALAVERA (Continuare în pag. a 5-a) Biserica „Sfânta Ana”, situată pe B-dul Pandurilor din Târgu-Mureş, la 10 ani de la sfinţire, duminică, 20 septembrie 2009, îşi va sărbători hramul.

Next