Cuvîntul Libertății, mai 1993 (Anul 5, nr. 870-890)
1993-05-15 / nr. 880
Citismundo SIMBATA, 15 MAI, DUMINICA, 16 MAI 1993 Nu exagerăm, cu nimic, dacă spunem că o corespondență, cum este aceea dintre Eminescu și Veronica Micle, constituie o avuție națională, pentru că, prin ea, avem de a face nu numai cu o parte, însemnată, a biografiei marelui nostru poet național, dar această corespondență ne ajută — in măsura în care știm să-i descifrăm semnificațiile și să n-o vulgarizăm — să-i înțelegem, mai bine, opera aceluia care ne-a reprezentat, ca nimeni altul, spiritualitatea. De aceea, considerăm publicarea acestei corespondențe, intr-un volum separat, de către Editura „Scrisul Românesc“, în cursul anului trecut, o idee salutară și un eveniment cultural, totodată, regretînd de a nu ne fi exprimat la timp. Această corespondență a fost publicată — atu cum s-a păstrat — în ediția monumentală a Academiei Române (Opere, vol. XVI) și în ediția lui Augustin Z. N. Pop (Veronica Micle, Corespondență, Ed. „Dacia“, 1979), dar, n-a format, pînă acum, obiectul unui volum independent, de sine stătător, cupi este cel de față : M. Eminescu — Veronica Micle , „Corespondență“, îngrijit și prefațat de Tudor Nedelcea. Cititorii au, astfel, mai ușor, la îndemână, această inestimabilă corespondență, fără să mai fie nevoiți să răsfoiască,prin alte volume, pentru a o cunoaște. Meritul editorului este de a fi găsit o poziție corectă de interpretare, nuanțată, ferită de simplificări nedorite și de prejudecăți. După cum se știe, și cum au certificat toți biografii, Veronica Micle n-a format obiectul unic al pasiunii lui Eminescu, așa cum a fost Laura pentru Petrarca sau Beatrice pentru Dante, ca să dăm două dintre cele mai ilustre exemple ale literaturii universale. In viața lui Eminescu au mai existat și alte femei, binecunoscute, din biografia marelui nostru poet național, pe care nu le mai numim acum. Unele — cum a fost cazul Mitei Kremnitz, cumnata lui Maiorescu, cu veleități de scriitoare și traducătoare a lui Eminescu in limba germană — s-au „agățat", pur și simplu, de gloria lui, vrînd să intre, astfel, în conștiința posterității. Ceea ce au și reușit, întrucîtva, dacă această le va fi mîngîiat vanitatea. Toate aceste femei i-au alimentat lui Eminescu pasiuni mai mult trecătoare. Dar nici una dintre ele, n-a izbutit să ocupe un loc atit de privilegiat, în viața marelui nostru poet național, ca Veronica Micle, împotriva Veronicăi Micle au existat prejudecăți și ele vor continua, probabil, să persiste, prejudecata cea mai mare, în privința ei, nu a fost alimentată atît de faptul de a fi încălcat convenția socială, pentru că există suficiente dovezi — oferite chiar de această corespondență — că și-a respectat familia, iar legătura cu Eminescu s-a consolidat, mai ales, după moartea mult mai vîrstrnicului ei soț. Această mare prejudecată, care a planat — și, probabil, va mai plana — asupra ei, este alimentată de „episodul“ Caragiale, survenit într-un moment de „răceală“ a relațiilor dintre cei doi protagoniști. Caragiale a „speculat“ acest moment de criză, inerent, aproape, în orice relație erotică. Când acest moment a fost depășit, legătura a fost reluată, cu aceeași intensitate. Ce dovedește acest „episod“ ? Nu atît eterna slăbiciune a sexului feminin, ci mai ales lipsa de caracter a marelui dramaturg, care — ca om — a avut, după cum se știe, numeroase carențe de natură etică, semnalate și de alți contemporani ai săi. Este cazul să demistificăm istoria literară și să nu avem asupra ei o imagine idilică și edulcorantă, care nu ne ajută la nimic și ne îndepărtează de adevăr. Să nu confundăm planurile : „inteligența“ nu e însoțită, întotdeauna și în mod obligatoriu, de „caracter". OVIDIU GHIDIRMIC Eminescu — Veronica Micle 0 inestimabilă corespondență FESTIVALUL INTERNAȚIONAL „POEZIA PENTRU O LUME A DIALOGULUI“ Manifestare de importanță europeană Dialog cu scriitorul GABRIEL CHIFU, redactor șef al Revistei „Ramuri“, președintele Filialei craiovene a Uniunii Scriitorilor țsc— Domnule Gabriel Chifu, de Ârund a avut loc primirea de noi membri în Filiala craioveană a Uniunii Scriitorilor. Intrucit faceți parte din comisia națională de validare, ce ne puteți spune în acest sens ? —• în această primăvară, Consiliul Uniunii Scriitorilor a hotărît o nouă componență comisiei de validare. Pentru cittitorii care nu sînt familiarizați cu acest limbaj, menționez că această comisie asigură primirea de noi membri in Uniunea Scriitorilor. Aceasta e formată din 15 membri. M-am bucurat să fac parte din comisie, tocmai gîndindu-mă că astfel sporesc șansele sprijinirii scriitorilor de talent din Craiova de a deveni membri ai uniunii noastre, în cele două ședințe, care au avut loc, au fost primiri importante numeric pentru filiala din Craiova. Avem 9 colegi hlK. Nu mai fuseseră primiri la 15 ani, de o asemenea pondere. Au devenit membri: Marian Barbu, G.M. Popa, Ion Deaconescu, Marian Victor Buciu, Doina Pologea, Marin Marinescu, Nicolae Fulga și alții. Trebuie să precizez că acestea nu sînt singurele primiri. Noua comisie de validare și-a propus ca, în continuare, să aibă o activitate ritmică, nu ca pînă acum. — Cum se desfășoară viața Filialei craiovene a Uniunii Scriitorilor ? — Programul din acest an cuprinde reuniuni lunare ale studioului de literatură, artă și reflecție, al Fundației „Ramuri“, in cadrul cărora prezentăm cărți, invităm scriitori, se organizează lecturi de poezie, proză, mese rotunde, dezbateri. Pe lîngă acestea, sunt cîteva acțiuni speciale — vizite de documentare în zona tradițională în care își desfășoară activitatea filiala noastră, niște deplasări, cu grupuri de scriitori, la Calafat, Băilești, dar și la Tg. Jiu, Rm. Vîlcea. De asemenea, vor fi acordate premii de debut din partea Filialei, care să însemne, de fapt, publicarea cărților acestor scriitori tineri. La sfîrșitul anului vor fi acordate și premiile Filialei pentru poezie, proză, critică literară, după o sincopă de cîțiva ani; în fine, foarte curînd vom organiza a doua ediție a Festivalului internațional de poezie, intitulat „Poezia pentru o lume a dialogului“, care este o manifestare de o importanță, îndrăznesc să, spun, europeană, prin programul său, prin premiul care se acordă, prin volumul care se editează, prin participarea prestigioasă a personalităților culturale, române și străine. — în ce perioadă va avea loc și cine va participa ? — Sîntem aproape de final cu pregătirile, aproape de clipa începerii festivalului, care va avea loc în perioada 24—26 mai, la Craiova și Calafat. Vor fi prezenți cîțiva dintre scriitorii importanți din Europa, între care : Klaus Rifbjerg (Danemarca), nominalizat pentru Premiul Nobel, tradus și la noi ca prozator, la Editura „Univers“; poetul italian Roberto Sanesi; un alt extraordinar poet, Bjorning (Danemarca); Thorkild György Somlyo (Ungaria); Mateja Matewski (Macedonia); Sara Kirsch (Germania); Andre Velter și Xavier Bordes (Franța); Jose Maria Prieto (Spania), deținător al unor premii importante de poezie. Alături de ei, vor fi oaspeți ai Craiovei Sf. Aug. Doinaș, Mircea Ciobanu, Nicolae Frelipceanu, Gabriel Dimisianu, Mihai Zamfir, Mircea Martin, Eugen Negriei, ca și profesorul Virgil Nemoianu, de la Washington, Bedros Ibrasangian, Petru Cârdu, o seamă de poeți, de excepțională înzestrare, din generația ’80 — Marian Petreu, Mircea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Bogdan Ghiu, Ioan Mureșan. Alături de ei, vor recita și vor avea intervenții, în cadrul Festivalului, scriitorii craioveni, membri ai Filialei noastre. Va veni, de asemenea, din S.U.A., poetul, care nu mai are nevoie de prezentare, William D. Snodgrass, în condițiile în care îi va permite sănătatea. Festivalul de poezie de la Craiova este un mare eveniment și o sărbătoare artistică. FL, MIU Prezențe craiovene la Festivalul de poezie „Lucian Blaga“1 Cu prilejul zilei de naștere a marelui nostru poet, Lucian Blaga, la Sebeș a avut loc Festivalul de poezie ce poartă numele celui ce a izvodit, în geniala sa operă, „Mirabila sămință“, a visului creator. Finalizat cu puțin timp în urmă, la 9 mai a.c., acesta a cuprins și concursul de poezie, la care au participat autori din toată țara. Prezentă la Sebeș, Dorina Drăguț, din Craiova, a primit premiul pentru poezie al „Gazetei de Transilvania“, care apare în Brașov, sărbătorindu-și, în acest an, 153 ani de la înființare. Acest premiu se adaugă, de altfel, celorlalte reușite ale autoarei craiovene in domeniul scrisului și constituie, totodată, o recunoaștere a talentului său. FLOARE DE COLȚ SUPLICIU MI EȘTI, SONET ! DAR IARA TINE oricît de liber stărui în tăcere, gust doar lăstarul vastelor coline și presimțirea bobului de miere, nici nu știu de voi avea putere ca, atingindu-i raza, să se-ncline culcuș să-și facă-n palmele-ți străine cu-nscris de bucurii și de durere — unde iubire nu-i nimic nu este ! Chiar dincolo de orișice tortură, lumina ei iți poate da de veste că-n toate-i chibzuință, ori măsură. ...Deci urc spre tine pînă sus, pe creste, înfiorat să te sărut pe gură ! ”1 VERSUMI E-O FÍNTINA-A LUI MANOLE chemînd să bea din ea toți însetații, trezind la viață larii și penații din bradul jos al ultimei console Cu aerul ce-i poartă vinovații că n-am atins cu marile cupole, împing spre cer tăcutele pergole la car de luptă cum împing soldații Din piiza grea, freatică, își țese solarul disc paingul de argilă — acolo ochii mi-i azvirt adese Căci mă devoră setea-i fără milă între atîtea altele alese să trec de umbra aripii — umilă... cind Pui clipitei nimb și frumusețe de care doar iubirea e în stare, pînă la ceruri prind să se dezghețe atîtea catedrale de ninsoare — severe geometrii și fortărețe — ce-n arcul lor m-au strîns cu-nverșunare ; veniră anotimpuri să mă-nvețe că, intre ele, strălucești mai tare decit oricare stea din galaxie ! O știu, această lecție, prea bine cum fiecare muritor o știe — dar sorb mereu din litera ei, vie, căci jarul este ce mă poate ține pe vatra fără margini lîngă tine !... VIRGIL DUMITRESCU Carnet plastic VICTOR PÂRLAC -I pictor al simplității O expoziție a pictorului Victor Pârlac este întotdeauna o sărbătoare, evenimentul petrecîndu-se în această lună, la Galeria „Arta“ a U.A.P. — Filiala Craiova. Remexnorind valoric aparițiile anterioare ale artistului vizavi de actuala expoziție, se impune de la început o constatare: în arta sa, Victor Pârîac a știut să evite orice excese și, la fel ca un Pallady sau Ion Andreescu, modest, dar de o tenacitate netrădată niciodată in muncă, și-a dezvoltat ,încet dar sigur, propria personalitate artistică, sensibilă și echilibrată, ocolind stridențele coloristice explozive și fiind, în același timp, un foarte bun desenator. Prin expoziția din această primăvara, pictorul înregistrează un salt în simplitatea construcției compoziționale, în siguranța și vibrația tușei, în calitatea cromatică a creației sale. Pictura sa este figurativă, dar modernă, pe linia dezvoltării bunelor tradiții ale picturii românești. Fiind beneficiarul unei culturi artistice solide și al unui talent dovedit, artistul, delicat și modest în comportarea cu semenii, înțelege — fiindcă simte — să rămână la buna cuviință a lucrului făcut cu artă, văzut cu propriii ochi și filtrat prin gândirea și simțirea sa cu o notă personală, care-l definește în peisajul picturii oltene și naționale. Dintre genurile abordate de Victor Pârîac, peisajul răspunde cel mai bine nevoii artistului de a dialoga cu natura. Revine asupra priveliștilor locurilor natale („Peisaj la Făurești“, „Case la țară“), redă expresiv peisaje din vechea Craiovă („Strada Lipscani“, „Peisaj spre Mitropolie“), dar și peisaje care înfățișează cuprinzător și selectiv afectiv anumite zone ale Craiovei de azi („Peisaj din Craiova“, „Peisaj de iarnă“). Se regăsesc, în delicatele peisaje ale pictorului, și unele zone cu rezonanță istorică din apropierea Craiovei („In lunca Jiului", „Cula Coțofeni“, ..Biserica de la Brădești") sau din zonele, dinspre nord, unde pictorul a poposit în drumul său spre locurile natale („Peisaj cu pomi“, „Stejari I“, „Stejari II“). Toate au comun, însă, aceeași tușă largă, armonie cromatică a griurilor și a pasajelor de alb cu un rol constructiv, conferind picturilor o atmosferă luminoasă, aerată. Vizitatorul actualei expoziții, cu siguranță, se va opri cu interes și in fața tablourilor reprezentind flori, compuse cu măiestrie de către artist în valoroase naturi statice, dintre care amintim: ,„Flori de cîmp“, „Trandafiri“, „Flori în vas de lut“. Lucrarea „Peisaj de iarnă spre Casa Băniei“, remarcabilă, considerăm de referință pentru o actuala etapă în evoluția operei artistului. Expoziția plasticianului Victor Pârîac, prezentînd în mod unitar cele 33 de pînze în ulei, se impune prin calitatea cromatică deosebită, delicatețe, sinceritate, subtil acord între gând și sentiment — trăsături definitorii pentru artistul craiovean. OVIDIU BARBULESCU „Kuzuințe“ creatoare După o lungă absență, revista „NĂZUINȚE“, a Școlii Normale „Ștefan Velovan“ din Craiova, a văzut, din nou lumina tiparului în această primăvară. Mult așteptată de elevi și profesori, publicația a renăscut, asemenea păsării Phoenix, din propria tradiție, fiind structurată atît in funcție de specificul activității școlare, cit și de aspirațiile creatoare ale tinerilor talente, în versuri și proză, da aici- Ea a prins iarăși viață intr-un timp foarte scurt, fiind lansată cu prilejul olimpiadei de pedagogie-psihologie, faza națională, care a fost organizată în Craiova. Bucurîndu-se de succes în rândurile participanților la concurs, revista constituie, prin tematică și realizare artistică, încă șansă pentru cei care năzuiesc să poată naviga pe mările învoloburate ale scrisului, îi dorim viață lungă ! (Sorin Voinea) Ne-a părăsit pentru totdeauna, in ziua de Sfîntul Ion 1993, Ștefan Baciu, unul dintre cei mai de seamă poeți ai exilului românesc. Ștefan Baciu și-a închinat toată viața, înainte de toate, poeziei și a îmbogățit cultura noastră cu versuri scrise în limba română, spaniolă și chiar engleză. El a urmat cursurile Facultății de drept din București, in timp ce eu urmam Literele și filozofia, ca student, aflîndu-se cu doi ani în urma mea. Era coleg și prieten intim cu Traian Lalescu, alături de care mergea la cursuri, la plimbare sau la șezătorile literare. La Facultatea de drept erau mulți tineri iubitori de literatură, care scriau și publicau în același timp la diverse reviste literare. Ștefan Baciu și Traian Lalescu, pe lîngă cursurile de drept, audiau și cursuri celebre de la Facultatea de litere, cum erau cele ale ilustrului profesor Tudor Vianu. In felul acesta s-a sudat o prietenie între tinerii de la cele două facultăți și în aceste împrejurări l-am cunoscut și m-am împrietenit nu numai cu Ștefan Baciu, dar și cu Traian Lalescu, care era mult mai comunicativ. Amîndoi colaborau cu regularitate la Universul literar, al cărui director și sprijinitor era Victor Popescu, fiul lui Stelian Popescu de la ziarul Universul, publicație care polariza o bună parte a condeierilor tineri din toată țara. Pe bună dreptate, prestigiul revistei a crescut rapid, acolo debutînd mai toți poeții tineri. La toate acestea se adăuga popularitatea pe care i-o asigurau șezătorile literare, organizate în toată țara, care erau primite cu entuziasm de un numeros public, fiind adevărate sărbători închinate culturii. în plus, Universul literar dispunea de o colecție proprie, în care erau publicate toate plachetele valoroase de versuri ale poeților tineri, colecție care îi aducea un mare prestigiu. Suflul înnoitor, diversitatea modalitățile de exprimare în versificație, libertatea acordată creatorilor, erau atîtea procedee adecvate, care scoteau in evidență cerințele epocii. De altfel, acestea erau și temele pe REMEMBER care le dezbăteam adesea cu Ștefan Baciu cu privire la destinele poeziei tinere românești. „Ce credeți, domnule Baciu, despre viitorul poeziei noastre și despre tinerii poeți ? Care sunt coordonatele acesteia și ce perspectivă se deschide tinerei generații ?“ l-am întrebat eu în vreme ce ne aflam în sala de marmoră de la Facultatea de litere, conversație la care participa și Traian Lalescu. „Cu privire la această problemă, eu mi-am mai exprimat și în alte împrejurări părerea. Rolul primordial al poezie noastre contemporane este acela de a crea o efervescență poetică nouă, la nivel european, pentru a avea un aport în plus față de generațiile trecute. Acesta e rolul ce ii se cuvine generației de azi. Numai cine trăiește în contemporaneitate, în concordanță cu aspirațiile, cu năzuințele epocii respective, poate dăinui în timp. "Eu am încredere in tinerii poeți. Le cunosc de aproape scrisul și ii cunosc pe mulți dintre ei, precum și potențialul lor creator. Cu asemenea valori, cetatea viselor poate fi asediată și cucerită cu certitudine“. „Dar cu tradiția cum ramîne ?" a întrebat Traian Lalescu. „Ce întrebare, Lalescule! Poți crea ceva durabil fără tradiție? Dar a rămîne închistat în formele tradiționale a egal cu o sinucidere. Am mai spus: Numai cind depășești stadiul actual al culturii, poți dăinui peste vreme. Pasul a fost făcut cu fermitate de revista Gândirea. Noi n-avem menirea decit de a o urma și a o depăși. Tocmai pentru asta, un grup de tineri entuziaști, cum ar fi Vintilă Horia, Ovid Caledoniu, Virgil Carianopol, Ion Mirea, Mihail Șerban, Ion Șiugariu, Grigore Popa, Teodor Scarlat, Mircea Străinu, Ștefan Stănescu, Miron Sura, Octav Șuluțiu, Pericle Martinescu, Mihail Chirnoagă, I. Mirea, Ion Aurel Manolescu, Paul Constantinescu, M. Camilucci și Rudd Ribiczka, vrem să edităm revista Meșterul Manule, care să împlinească idealurile noastre, dacă și vremurile ne vor fi favorabile. Eu așa văd rezolvarea problemei“. După această convorbire, ne-am îndreptat spre amfiteatrul unde își începea cursul profesorul Tudor Vianu. Revista Meșterul Manole a apărut în ianuarie 1939, dar n-a durat decit pînă la sfîrșitul anului 1940. ION NULOVEANU ȘTEFAN BACIU - poet al exilului Pag. g S0L1LCCVII . Dirijorul român de notorietate internațională, , Ionel Perlea, a fost singurul din lume în stare să ducă într-o mină... cerul. 9 Doamne, cum o fi sunat Concertul pentru două piane în Do major de J.S. Bach in ziua aceea de 10 februarie 1936, cind Ionel Perlea, în sala Ateneului, dirija Filarmonica din București, avîndu-i soliști pe Theodor Rogalski și Constantin Silvestri ? ® Nu voi fi în stare niciodată să uit evoluția Orchestrei Simfonice Radio din București, în acel octombrie al anului 1946, avînd-o solistă pe Lola Bobescu. Interpretarea Concertului pentru vioară și orchestră în Re major a fost magnifică și copleșitoare ca o religie irezistibilă, care cultivă forța creatoare a lui Mozart. • Odată, de zece ori, de o sută de ori, am citit versurile lui Umberto Saba și fil-am cutremurat de-atîta adevăr : „Iată — acum știi că printre fericiți / nu-î casa noastră. Că viața / ca o privire lacomă, e toată / plină de ascunse lacrimi“. $ în însîngeratul decembrie al anului 1942, aveam cinstea să stau la o masă alături de Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Vasile Netea, Ion Th. Ilea, V. Copilu Cheatră, Lucian Valea și Gabriel Țepelea la restaurantul „Amiciția“ de pe strada Zalomit, lîngă Cișmigiu. S-au recitat versuri, s-a cîntat, printre lacrimi, „Clujule, măi, Clujule“, iar eu am interpretat romanța „în satul n care m-am născut“, de Gherase Dendrino. Lucian Valea era entuziasmat de improvizația tînărului și îa fiu căratului patriot Gabriel Țepelea : „Vă văzui aici la masă / Sî nălțaî o rugă-adincă / Doamne, fă ca ardelenii / Toți să scrie cum mănîncă“1. • Puțini, foarte puțini au fost cei ce și-au mai adus aminte că ziua de 9 Mai, pe lingă faptul că a fost Ziua Victoriei, a fost ziua de naștere a lui Ioiun tJrigă, dar și aceea a înhumării lui acolo unde s-a născut veșnicia. • La 10 mai 1959 a luat ființă orchestra populară „Doina Olteniei“ a Filarmonicii craiovene. Primele concerte din 26 și 27 mai i-au avut soliști vocali pe Maria Lătărețu, Geta Simbrian, Ion Luican, Eugenia Voiculescu, iar soliști instrumeniști au fost Ion Cicea , chitara, violoniștii Marcel Firulescu Stan Efrem. Conducerea musizicală a fost asigurată de celebrul violonist Gheorghe Piculeață. CLAUDIU MOLDOVAN Iliade Olteanu, student, anul I, Facultatea de Mecanică (T.C.M.) din Craiova. Mai mult decît semnătura sau numele (asupra căruia ne rugați să păstrăm discreția), contează ceea ce scrieți. Iar ceea ce ne-ați trimis reprezintă argumentul neîndoielnic al talentului. „Nu am încredere în nimeni, de aceea nu spun numele mau întreg“, afirmați, între altele, adăugind că scrieți „pentru desfătarea sufletului". Și vă întrebați, pe bună dreptate, Fosta literară ce șanse au tinerii talentați în condițiile de azi, cind sunt puține reviste și pagini de literatură. Noi, după cum vedeți, am deschis „fereastra“ spre viața artelor, prin intermediul acestor rubrici. Este, într-adevăr, impresionant să iei notă de gînduri precum acesta: „Mă doare faptul că tineri ca mine — începători în ,.ale scrisului“ — se pierd printre clipe fără sens“. Și ne mai spuneți, în continuare : „De asta duc eu lipsă acum. De încredere“. Totuși, fără încrederea în sine și în ceilați, arta nu poate prinde aripi. Cît despre poezia pe care, inspirat, o realizați, voi apela tot la un citat din scrisoarea ce însoțește poemele: „Am început să folosesc un limbaj simplu, o anumită lume dominată de înalt și de prăpăstii și între acestea de o zbatere continuă. Totul pare o luptă. O răzvrătire. împotriva cui ?“ Dacă ne gîndim că starea creației este aceea de continuă neîmpăcare, vă aflați pe drumul cel bun. Nevoia de comunicare pe care o resimțiți. este, de asemenea, firească. Arta, în general, este expresia acestei dorințe. La întrebarea dacă știu „ce înseamnă să nu ai pe nimeni care să se uite printre visurile tale ?", aș răspunde cu o idee din romanul „întunecare" de Cezar Petrescu . ..Ca să fii tare, fii singur“! Căci și singurătatea face parte din noi ! La cei 19 ani, e necesar să nu ezitați atît: poezia cere mult și oferă puțin, în viață, unui om. Deci, optați. Din cele șase poeme, cele mai reușite sînt „Visare", „Moartea poetului" și ,.Clipele", remarcabile prin sensul meditativ, prin prospețimea imaginilor și chiar prin ingenuitate. Felicitări! Pagină realizată de FLOREA MIU, ROMULUS TURBATU