Cuvîntul Nou, martie 1970 (Anul 3, nr. 116-119)
1970-03-28 / nr. 119
/ ANUL III nr. 119 pag. 2 LUCRĂRILE PLENAREI COMITETULUI JUDEŢEAN DE PARTID ! Plenara Comitetului judeţean de partid din ianuarie 1970, a examinat multilateral problemele actuale ale economiei judeţului, a stabilit coordonatele principale ale dezvoltării economice, reliefînd în mod special şi necesitatea folosirii mai judicioase a potenţialului material şi uman, spre a asigura un ritm mai înalt creşterii productivităţii muncii, îmbunătăţirii continue a calităţii produselor, reducerii consumurilor specifice de materii prime şi materiale, folosirii raţionale a surselor de energie şi combustibil, eliminarea oricărei pierderi şi risipe. Bilaingul realizărilor anului 1969 a reliefat faptul că — cu toate investigaţiile întreprinse — productivitatea muncii nu a crescut pe măsura posibilităţilor reale existente în întreprinderile noastre industriale ; s-au semnalat carenţe cu privire la calitatea şi competitivitatea produselor ; au existat multe neajunsuri în domeniul gospodăririi raţionale a consumurilor de materiale. Căile şi mijloacele de amplificare a acestor indicatori, sînt încă departe de a fi epuizate, atît în domeniul utilizării raţionale a maşinilor, utilajelor, agregatelor şi instalaţiilor de producţie, cit şi în domeniul respectării disciplinei in muncă şi a celei tehnologice, în repartizarea şi folosirea judicioasă a forţei de muncă. Productivitatea muncii Ritmul mediu anual de creştere a producţiei industriale în perioada 1966—1969 este de 6,8 la sută, iar al productivităţii muncii de 6,1 la sută. O creştere mai accentuată se prevede în planul stabilit pentsu anul 1970 — respectiv, de 20,6 la sută, la producţia globală şi 11,3 la sută la productivitatea muncii (faţă de 1969), ceea ce va determina nivelele superioare la aceşti indicatori, la sfârşitul actualului cincinal. Semnificativ este faptul că deşi sarcina de creştere a productivităţii muncii pe anul 1970 este mobilizatoare, s-au identificat însemnate rezerve nu numai pentru realizarea sarcinilor planificate, dar şi pentru depăşirea lor — conform angajamentului — cu 1 la sută. Rezultatele obţinute în primele două luni ale acestui an sunt edificatoare, astfel, în vreme ce planul producţiei globale a fost îndeplinit în proporţie de 103,9 la sută — realizîndu-se peste prevederile angajamentelor o producţie suplimentară în, valoare de 5.389.000 lei — productivitatea muncii a crescut cu 2,9 la sută faţă de plan. La aceste succese de seamă, au contribuit I. M. Căpeni (107 la sută), Combinatul textil 1402,7 la sută), I.I.L. Bazalturi (16,1 la sută). Cu toate acestea, rezultatele obţinute la nivelul judeţului nu oglindesc posibilităţile existente în industria noastră. Sunt întreprinderi, unde nu se manifestă suficientă preocupare din partea comitetelor de direcţie, a conducerilor administrative, pentru acţionarea factorilor care pot asigura creşterea productivităţii muncii planificate şi realizarea angajamentelor. Una din cauzele care determină şi azi un nivel scăzut al productivităţii muncii la unităţile de exploatare şi industrializare a lemnului, la întreprinderea judeţeană de industrie alimentară, este utilizarea incompletă a unor capacităţi de producţie. Faptul că indicii de utilizare a utilajelor principale, nu se ridică decit la 58—81 la sută la U.E.I.L. Tîrgu Secuiesc, 68—78 la sută, la Întreprinderea de industrie alimentară (şi exemplele pot continua), dovedesc lipsa de urmărire a activităţii utilajelor. Ca urmare, pentru a realiza sarcinile de plan, întreprinderile respective au recurs în cele mai multe cazuri, la angajarea peste prevederi a forţei de muncă. Astfel se explică de ce, pe nivel de judeţ, s-a înregistrat în primele două luni o depăşire a nivelului mediu scriptic cu 130 salariaţi. Cu toate că, biroul Comitetului judeţean de partid — prin comisia economică — a trasat sarcini concrete unităţilor economice, privind folosirea deplină a utilajelor şi încadrarea lor strictă în numărul mediu planificat, comitetele de direcţie de la întreprinderile amintite, au trecut cu vederea importanţa efectului economic al utilizării maxime a capacităţilor de producţie. Rezultatul : în cele două luni ale anului, s-a pierdut o producţie de 1.873.000 lei, iar productivitatea muncii ar fi putut să crească suplimentar cu 0,98 la sută. Frecvente sunt şi cazurile de lipsă de preocupare pentru întreţinerea corespunzătoare a utilajelor. Pregătirea tehnică a fabricaţiei, amplasarea judicioasă a utilajelor sunt surse inepuizabile pentru realizarea unei înalte productivităţi a muncii. La Fabrica de ţigarete se lucrează cu capacităţi necorelate — utilajul conducător (camera de umectare în vid) determină folosirea sub capacităţile reale, a celorlalte utilaje, în special a maşinilor de confecţionat ţigarete (indici de utilizare a acestora : 51—61 la sută). La Fabrica de lăzi din Tîrgu Secuiesc, secţia de ambalare nu este în flux cu secţia de croire, provocînd frecvente strangulări, iar utilajele principale sunt folosite sub capacitatea lor nominală (70 la sută). Apoi, pierderi importante s-au înregistrat și datorită lipsurilor din aprovizionarea tehnico-materială. O altă sursă de pierderi au constituit-o utilajele inactive, care, pe judeţ, se ridică la o valoare de 2.700.000 lei.Combinatul textil — 1.018.000 lei, I. M. Căpeni — 598.000 lei, Fabrica de ţigarete — 435.000 lei, I.I.L. Mobila — 387.000 lei ş.a.) Un alt factor, deosebit de important, căruia biroul Comitetului judeţean de partid i-a acordat o importanţă majoră, a fost ridicarea calificării forţei de muncă. Au fost şcolarizaţi muncitorii necesari pentru Fabrica de confecţii din Tîrgu Secuiesc, pentru Fabrica de şuruburi, Fabrica de amidon, I.J.C.M. Concomitent cu calificarea prin şcoli, comitetele de direcţie au organizat cursuri de ridicare a calificării fără scoatere din producţie. Unităţile economice din judeţ au şcolarizat în 1969 un număr de 938 muncitori din diferite ramuri de activitate şi meserii. Ridicarea calificării se impune cu atît mai mult, cu cît situaţia actuală a cadrelor din judeţul nostru este nesatisfăcătoare — ţinîndu-se cont şi de dezvoltarea economică viitoare. Este necesară o fonicu(TEXT PRESCURTAT) nătăţire a structurii, respectiv, creşterea cadrelor cu pregătire medie şi superioară. Va trebui ca organizaţiile de partid din întreprinderi să adopte măsuri concrete, să îndrume conducerile întreprinderilor, organele sindicale și de U.T.C., în organizarea unor forme de calificare eficiente, iar în perioada următoare să se treacă la policalificarea muncitorilor, precum și la recalificarea personalului care trebuie redistribuit în conformitate cu modificările structurii producţiei materiale. Toate întreprinderile vor trebui să elaboreze planuri de perspectivă privind asigurarea la cadre calificate pe perioada 1971—1975, în raport cu dezvoltarea lor în viitor. Atitudinea şi disciplina socialistă în muncă, folosirea completă şi productivă a timpului de lucru, joacă un rol considerabil în creşterea productivităţii muncii, indicii de utilizare a fondului de timp maxim disponibil pentru anul 1969 a fost de 94,3 la sută, menţinîndu-se la un nivel apropiat celui realizat în 1965 (94,1 la sută). In cursul lunilor ianuarie şi februarie 1970, pierderile de timp de muncă au reprezentat 287.043 om-ore din care întreruperi-stagnări 6.008 om-ore (2 la sută) ; concediu de boală 200.641 om-ore (69,8 la sută) ; învoiri şi concedii fără plată, 12.823 om-ore (4,4 la sută); absenţe nemotivate 14.215 pm-ore (4,9 la sută). Totalul timpului neutilizat echivalează cu timpul de lucru a cca. 235 muncitori. Datorită acestui fapt creşterea înregistrată la productivitatea muncii pe judeţ a fost diminuată cu 248 lei pe cap de salariat, respectiv, cu 1,7 la sută. Ţinînd seama de faptul că nefolosirea completă a fondului de timp are repercusiuni atît asupra volumului producţiei şi productivităţii muncii, cît şi asupra situaţiei economico-financiare a întreprinderilor, se impune ca, comisia economică a Comitetului judeţean de partid, comisiile economice orăşeneşti şi din întreprinderi, să studieze de urgenţă cauzele care au dus la această situaţie, determinînd conducerile administrative să ia măsuri operative, practice, privind reducerea pierderilor de timp. II. îmbunătăţirea calităţii produselor — condiţie de bază în creşterea eficienţei economice a activităţii industriale Obiectivele şi sarcinile care se desprind din documentele Congresului al X-lea al P.C.R. şi ale Plenarei C.C. al P.C.R. din 10—13 decembrie 1969, privitor la creşterea şi modernizarea industriei, îmbunătăţirea structurii acesteia, situează problemele legate de ridicarea calităţii produselor în centrul preocupărilor activităţii economice. Comitetele de direcţie, organizaţiile de partid, sindicate şi U.T.C. din întreprinderi, îndrumate îndeaproape de Comitetul judeţean de partid, au obţinut în acest domeniu o serie de rezultate pozitive, atît în anul 1969, cît şi în cele două luni ale anului 1970. Experienţa a demonstrat că pe lingă buna îngrijire a utilajelor, calitatea produselor poate fi asigurată numai în măsura în care dotarea tehnică este folosită corespunzător şi se respectă disciplina tehnologică. Numeroase abateri de la tehnologie se comit încă la I.I.L. „Mobila" şi I.I.L. „Localprod", unde datorită faptului că nu se urmăreşte în suficientă măsură reglarea corespunzătoare a maşinilor, întreţinerea şabloanelor, ascuţirea corectă a sculelor tăietoare, s-au produs piese cu rupturi şi smulgeri de fibră, cu abateri dimensionale, îmbinări cu rosturi peste toleranţe şi altele. In acelaşi timp, neaplicarea corectă in unele cazuri, a reţetelor de fabricaţie, a permis să se realizeze mobilă cu peliculă de lac cu nuanţe diferite, luciu scăzut, finisaj necorespunzător şi alte asemenea defecţiuni. întărirea disciplinei tehnologice pentru îmbunătăţirea calităţii produselor trebuie să reprezinte o preocupare primordială a organizaţiilor de partid şi a comitetelor de direcţie şi de la I.I.L. „Spicul“ şi I.I.L. „Bazaltul“. La I.I.L. „Bazaltul", slaba preocupare pentru organizarea fluxului de producţie, a determinat producerea unor Însemnate cantităţi de cărămizi arse şi prefabricate...... din beton, calitativ inferioare** şi cu însuşiri de rezistenţă scăzute. Datorită unor cauze similare, la Combinatul textil, se mai realizează încă ţesături cu pete, cu defecte de vopsire, cu găuri, cu fibre lipsă, rupturi sau confecţii asimetrice, de diferite dimensiuni, greşeli de croire, sortări greşite etc. In cursul anului 1969 pe teritoriul judeţului s-au predat 47 investiţii noi, dintre care: Fabrica de confecţii Tîrgu Secuiesc, peste 1.000 de apartamente, Cinematograful din Sfîntu Gheorghe şi altele. Cu toate acestea, nerespectarea operaţiunilor tehnologice prevăzute în documentaţii, sau executarea unor produse cu abateri de la prescripţiunile existente, au determinat reclamaţii din partea beneficiarilor, privind finisajul slab, nefuncţionarea instalaţiilor sanitare, de încălzit, neetanşeitatea, ferestrelor, a uşilor, suduri necorespunzătoare ş.a. Toate acestea îşi au originea în defecţiunile organizatorice, în lipsa de supraveghere şi de control din partea şefilor de echipă, a maiştrilor şi a celorlalte organe care au atribuţii în acest sens. Calitatea produselor reprezintă unul din elementele principale pentru creşterea competitivităţii mărfurilor pe pieţele externe. Preocupări importante pentru calitatea produselor destinate exportului, le-au avut în mod deosebit colectivele de la Combinatul textil, U.E.I.L. Tîrgu Secuiesc, U.E.I.L. întorsura Buzăului, mărfurile lor fiind mult apreciate de beneficiarii externi. Lărgirea relaţiilor economice cu străinătatea, în cadrul noilor reglementări, impune, în primul rînd, respectarea cu strictele a termenelor de livrare. Or, în această privinţă, trebuie să reţinem că în primele două luni ale anului unităţile, noastre din judeţ nu şi-au făcut datoria, realizînd numai 76,2 la sută din sarcina planificată. Restanţe au înregistrat : Industria locală (1.202.000 lei), U.E.I.L. Tîrgu Secuiesc (2.114.000 lei), Industria alimentară (33.000 lei) ş.a. Semnul slabei răspunderi faţă de calitatea produselor, a exercitării în insuficientă măsură a controlului tehnic de calitate, îl reprezintă nivelul ridicat de refuzuri. In anul 1969 — la nivel de judeţ — refuzurile s-au ridicat la o valoare considerabilă — 1.824.000 lei (159 cazuri) — iar în cele două luni ale anului 1970, ele au atins cifra de 493.000 lei (24 cazuri). întreprinderile care au înregistrat refuzuri sau in cele două luni ale anului 1970 sînt: Combinatul textil 322 mii lei), I.I.L. „Mobila“ Sfîntu Gheorghe (61 mii lei), LI.L. „Localprod“ Sfîntu Gheorghe (30 mii lei), U.E.I.L. Tîrgu Secuiesc (23 mii lei). Apreciem că desfăşurarea unei intense munci politice de către organizaţiile de partid, comitetele sindicale şi U.T.C. din întreprinderi, pentru mobilizarea tuturor muncitorilor, tehnicienilor şi inginerilor, la consolidarea rezultatelor obţinute în îmbunătăţirea continuă a calităţii produselor, trebuie să fie o preocupare permanentă, astfel incit marca fabricii să constituie pentru colectivul fiecărei întreprinderi, un titlu de cinste şi onoare. III. Gospodărirea materiilor prime şi materialelor Plenara Comitetului judeţean de partid din ianuarie 1970, a analizat perspectivele îndeplinirii planului şi sub aspectul reducerii sistematice a cheltuielilor materiale de producţie. Sarcinile trasate cu acest prilej organizaţiilor de partid şi comitetelor de direcţie din întreprinderi, se înfăptuiesc cu succes. Se evidenţiază în această activitate I.M. Căpeni, fabrica textilă „Oltul", I.I.L. „Poliprod“ Tîrgu Secuiesc, care au dovedit o preocupare mai accentuată privind reducerea cheltuielilor materiale. In unele întreprinderi — Industria locală, Combinatul textil, întreprinderea de industrie alimentară — există încă o preocupare insuficientă pentru modernizarea sau înlocuirea chiar, a produselor depășite, și costisitoare, cu alte produse mai ieftine, în economisirea materiilor prime și materialelor, un rol important l-a avut reducerea consumurilor specifice. Eforturile depuse de către colectivele de muncă din întreprinderi, în primele două luni ale anului acesta, sunt concretizate în reducerea normelor de consum, toate unităţile economice respectîndu-şi angajamentele luate. Deşi pe această cale s-au obţinut realizări importante, totuşi trebuie spus că nivelul normelor de consum şi aplicabilitatea lor, nu în toate cazurile au rolul mobilizator în reducerea cheltuielilor materiale. In această privinţă, nici comisia economică a Comitetului judeţean de partid şi nici comisiile economice de la oraşe, nu au luat măsuri pentru a determina comitetele de direcţie, conducerile administrative, să revizuiască periodic aceste norme şi să le pună de acord cu condiţiile noi existente în întreprinderi. Astfel de norme de consum învechite se găsesc în prezent în întreprinderile industriei locale, în unităţile de exploatare şi industrializare a lemnului, unde se lucrează cu norme de consum depăşite. (Continuare în pag. a 5-a) RAPORT asupra activităţii desfăşurate de comitetele de direcţie, organizaţiile de partid, sindicate şi U.T.C. în lumina Hotărîrii Plenarei C.C. al P.C.R. din 10—13 decembrie 1969, pentru creşterea productivităţii muncii, îmbunătăţirea calităţii prejmurilor specifice de materii