Cuvîntul Nou, octombrie 1970 (Anul 3, nr. 146-162)

1970-10-20 / nr. 152

Pag. 2 50 de ani de la începerea GREVEI GENERALE A CEFERIŞTILOR DIN ROMÂNIA Tabloul trist al vieţii politice şi eco­nomice din România, în perioada in­terbelică, oferă cercetătorului pa­sionat de istoria ţării sale sau chiar istoricului de profesie — coordona­tele clasice de existenţă ale unei ţări capitaliste înapoiate şi subdez­voltate, situată la marginea progre­sului tehnic şi — în general — la periferia ascensiunii civilizaţiei bur­gheze, realitate care, transpusă în planul evoluţiei sociale, nu putea să ofere maselor populare decit su­ferinţă şi mizerie, sărăcie şi exploa­tau­e crîncenă. Sfîrşitul primei mari conflagraţii mondiale aducea cu sine continuarea pe multiple pla­nuri a cortegiului de nenorociri şi lipsuri - indici constanţi ai unei vieţi întunecate ce era hărăzită popoarelor tîrite fără voia lor în terifiantul măcel dintre anii 1914— 1918. Starea de nemulţumire ge­nerală în lumea anilor 1918— 1924 a generat un puternic a­­vînt revoluţionar care a influ­enţat deosebit de puternic sfîr­­şitul războiului. Acest cadru gene­ral de ascendenţă a unei stări re­voluţionare pe mapamond care a şi culminat cu Marea Revoluţie Socia­listă din octombrie 1917, în Rusia, nu putea să nu cuprindă în aria sa şi România ale cărei teritoriu şi populaţie fuseseră greu încercate de război. Situaţia economică grea a ţării noastre, finanţele secătuite şi sta­rea dezastruoasă a agriculturii din perioada 1918—1920, nu făceau decit să accentueze indignarea generală şi climatul explosiv din rîndul ma­selor populare care se vedeau hă­răzite numai greutăţilor şi silniciei claselor exploatatoare. Creşterea numărului acţiunilor clasei munci­toare, adesea însoţite de tulburări­­ ale maselor ţărăneşti este aşadar un rezultat logic al evoluţiei social-e­­conomice, caracteristice dificilei pe­rioade pe care o traversa ţara. Nici nu se sfîrşise bine războiul cînd în decembrie 1918 izbucneşte un pu­ternic val de greve la căile ferate, la regie, P.T.T. şi în industria extractivă. Intensificarea acţiunilor greviste şi mitingurilor largi de protest împotriva condiţiilor grele de viaţă, în 1919, au scos în eviden­ţă un detaşament extrem de puter­nic şi mai bine organizat, decit în restul branşelor industriale şi anu­me muncitorii de la C.F.R. In mai-iunie 1919 are loc o primă grevă generală, mai bine-zis o încercare de acest gen, a tuturor ceferiştilor din vechea Românie, ce ţine aproape două săptămîni. Pentru înttia oară în decursul miş­cării muncitoreşti din România a­­părea perspectiva concretă a gene­ralizării grevelor şi a centralizării lor într-un torent unic revoluţionar in întreaga ţară. Anul 1920 apare ca o dată extrem de importantă în istoria muncitori­lor români. Un sumar bilanţ ce probează existenţa a 345 de greve în mai puţin de nouă luni. Din nou ceferiştii ocupă prim-pla­­nul scenei revoluţionare române, încă din ianuarie — februarie 1920 ceferiştii înaintează direcţiei lor generale şi guvernului memorii ce cuprind revendicări cu un acut ca­racter politic. La 21 martie­ 1920, în condiţiile unei puternice greve de pe Valea Jiului, grevă care s-a bu­curat de o largă participare a cefe­riştilor din localitate, este trimis un nou memoriu ceferist care cuprin­dea cereri de ridicare a salariului, de acordare a egalităţii în drepturi referitor la remunerarea în depo­­uri şi ateliere şi achitarea dreptu-­i rilor lor, din timpul războiului. Pri­mind un răspuns nesatisfăcător, la 18 aprilie izbucnea în Bucureşti o puternică grevă, a ceferiştilor — mişcare ce antrena mai multe mii de muncitori şi care s-a extins ra­pid în ţară. Pus în reală dificultate, guvernul a luat măsuri imediate de remedie­re a situaţiei grele ce se crease, in­troducea o stare de asediu abia voalată. Patrulele militare şi raziile poliţieneşti se ţineau lanţ în carti­erele muncitoreşti, dar practic re­zultatele lor au fost nule. La 23 a­prilie muncitorii erau înştiinţaţi că li­ se acordă trei zile pentru a relua lucrul, altfel urmînd a fi concediaţi, măsură samavolnică, la care mun­citorii i s-au opus în mod curajos. In Gara de Nord au fost imediat instalate mitraliere, dar nici milita­rizarea căilor ferate n-a reuşit să atenueze greva. La 3 iunie 1920 o mare întrunire din sala „Dacia“ afirmă voinţa fermă de a trece la greva generală şi alte ramuri in­dustriale fiind gata să-i urmeze pe ceferişti prin promisiuni false, demagogi­ce ca ■ reprimirea la lucru a tutu­ror greviştilor, scoaterea imediată a gărzilor militare din fabrici, anula­rea ordinelor de mobilizare, elibe­rarea tuturor muncitorilor arestaţi în perioada grevei, etc., guvernul a reuşit momentan să oprească greva şi să determine la 7 iunie începerea lucrului Peste numai trei zile însă o mare adunare, in majoritate ce­feristă, protesta vehement împotri­va nerespectării de către guvern a promisiunilor anterioare. Din nou se cerea imperativ grevă generală. La 17 iunie 1920, se vota o moțiune prin care Comisia Generală a Sin­dicatelor era însărcinată să pregă­tească greva generală, deziderat popular cu deosebite resurse stimu­latoare în acea perioadă. Lunile iu­lie şi august ale anului 1920, în­semnau o activitate vădită din punct de vedere revoluţionar a detaşa­mentelor ceferiste de pe Valea Pra­hovei şi din Transilvania şi Banat. Anxietatea — sentiment predomi­nant al claselor guvernante — reiese pregnant dintr-o comunicare a Ma­relui Stat Major către guvern, informare care arăta că „probabil pe 16 — 17 iulie va reizbucni greva generală la C.F.R.“. Pregătirea aces­tui lucru începuse într-adevăr şi avansa ameninţător. Votarea legii odioase, TR.ANCU - IAŞI, la 11 august 1920, avea să amplifice la maximum starea revoluţionară şi nemulţumirile generale ale clasei muncitoare din România. In toamna anului 1920 situaţia e­­voluase serios spre o grevă largă a tuturor muncitorilor,—­ datorită cir­cumstanţelor ascuţirii extraordinare a luptei de clasă. La 16 octombrie 1920 — puţin timp după ce fuseseră formulate binecunoscutele revendi­cări generale din 11 octombrie — ce­feriştii din Bucureşti înaintează mi­nisterului un nou memoriu ce relua în linii­­mari cererile prezentate în­că din martie. In urma refuzului guvernului de a „sta de vorbă cu cei desemnaţi“, după cum arată zia­rul „Luptătorul“, din 1920, o amplă întrunire ceferistă hotăra fără echi­voc începerea grevei generale. In seara zilei de 17 octombrie 1920, o informare a Prefecturii de poliţie Bucureşti anunţă că a început gre­va la C.F.R. Deşi trupele au ocupat rapid Gara de Nord, a doua zi şi muncitorii de la Atelierele C.F.R. au părăsit lucrul iar greva va înce­pe să se generalizeze foarte repede în centre importante ca Piteşti, Constanţa, Iaşi, Focşani, Predeal, etc. Printre încercările de a limita, localiza şi chiar stopa cursul grevei, generalul Averescu a dispus mobi­lizarea ceferiştilor. Prin comunicatul guvernului , publicat în „Eveni­mentul“ din 2­1 octombrie­ 1920, se dispunea concentrarea controlorilor de tracţiune, mecanicilor, fochişti­­lor pînă la etatea de 65 de ani. Cu toată asprimea acestei draco­nice dispoziţii — ea nu a fost res­pectată de muncitorimea din C.F.R. Cu toate raziile făcute, numai 47 de mecanici au fost arestaţi (din­­ circa 270 cîţi erau în Bucureşti), res­tul adâpostindu-se din vreme. Gă­rile Filaret şi Obor erau puse sub pază militară iar toate gările C.F.R. de pe teritoriul ţării erau conduse de comandanţi militari. Cu toate aceste măsuri la 20 oc­tombrie 1920 intrau în grevă şi muncitorii d­in centre ca Arad, Cluj, Timişoara, Braşov, Satu-Mare, Si­­meria etc. In aceeaşi seară se de­clara greva generală în toate ra­murile economiei româneşti. Se a­­­devereau sumbrele profeţii ale lui N.D. Cocea care arătase cu pu­ţin timp înainte, impresionat de situaţia din ţară : „Pentru inu­ia oară în vremurile astea mari revo­­­ luţionare, ţara va trăi sub domnia gravă şi mută a grevei generale“ Cauze obiective cum ar fi lipsa orientării şi clarviziunii politice, li­mitarea anticipată a acţiunilor, or­ganizarea eterogenă şi neunitară a clasei muncitoare, acţiunea nefastă a reformiştilor ce dirijau încă pro­cesul revoluţionar în România în acea etapă, măsurile sălbatice de represiune luate de guvern şi altele, au dus la infrîngerea grevei gene­rale d­in octombrie 1920. Conştiente de lipsurile şi greşelile de orientare, elementele progresiste care au ră­mas in continuare în fruntea miş­cării revoluţionari­ din România a­­rătau la sfîrşitul aceluiaşi an de amplă ridicare muncitorească, în­tr-un manifest . „Din greşelile fă­cute noi trebuie să tragem învăţă­minte pentru viitor. Lupta noastră n-a luat sfîr­şit. Poziţia slaba tre­buie întărită şi armele îmbunătăţite Partidul socialist trebuie transfor­mat într-un puternic partid politic comunist“... Aceasta va fi de fapt și sarcina politică cea mai importantă pe care a rezolvat-o perioada imediat ur­mătoare. Pentru meritele sale deo­sebite în situația concretă a etapei în care a avut loc greva generală din 1920, care cuprinde pentru pri­ma oară întregul proletariat român în lupta împotriva claselor exploa­tatoare — după cum arăta tovară­şul NICOLAE CEAUŞESCU - ră­­mîne una din acţiunile ce onorează mişcarea noastră muncitorească — pagină simbol dintr-un trecut de luptă glorios. VELICU RADINA asistent universitar la Academia de învăţămînt Social-politic „Ştefan Gheorghiu“ CUVÎNTUL NOU Timpul e frumos dar... (Urmare din pag. 1-a) mai un specialist poate să ştie cum­ trebuie aplicată, în condiţii pedoclimatice specifice, o anu­mită tehnologie a cultivării plan­­telor cu urmări optime asupra re­coltei anului viitor. Faţă de aceas­tă situaţie total necorespunzătoa­re se impun măsuri severe, opor­­tu­ne şi mai ales eficiente. C. A. P. Valea Cricului. Deşi la brigada din Colnic am întîlnit, o situaţie nu prea strălucită to­tuşi preşedintele cooperativei, Du­ka Ştefan, acordă o zi de învoire inginerului agronom . .. ERA SA SALVAM UN ŞOFER ŞI.. . AM DAT DE ALŢII în faţa bufetului din Arcuş, ma­re tărăboi. Şoferul de pe camio­nul cooperativei din Valea Crişu­­lui voia să urce la volan în, sta­re de ebrietate, li convingem că trebuie să doarmă, apoi, îl regă­sim la. . Valea Crişului. Ar fi fost un simplu incident pe care l-am fi trecut la o altă rubrică, dacă nu ar fi apărut şi altele, prin care am putea explica şi una din cauzele rămînerii în urmă la lu­crările agricole de toamnă. La brigada din Cîlnic îl întîl­­nim pe preşedintele cooperativei de producţie şi pe brigadierul Szabó Béla, ambii bine . .. dispuşi, influenţa lui Bach­us era destul de vizibilă. La cerere, ni se dau explicaţiile de rigoare : 12 coo­peratori la acoperirea silozurilor de cartofi, 17 la recoltat cartofi. Cît despre atelajele... un căru­ţaş era la nunta, altul bolnav şi doi plecaţi, cu atelajele, pe lotu­­­rile personale. S-au recoltat car­tofi în ziua de 18 octombrie a. c.? Preşedintele spune că da. Insă din discuţiile avute cu unii cooperatori am înţeles că nu a fost reparti­zată nici o maşină de recoltat cartofi, iar cei plecaţi au făcut cale întoarsă. De altfel, cinci tractoare se aflau în secţia de mecanizare. Tractoristul Szécsi Árpád era beat. In locul lui mun­cea un ucenic în anul doi de şcoală, ceea ce era un pericol, nu numai pentru viaţa acestui tînăr,­­ dar şi pentru calitatea lucrărilor efectuate. Ce părere are I. M. A. Sf. Gheorghe ? Seriozitatea şi competenţa­ conducătorilor silit factori ce activizează contribuţia cooperatorilor la pregătirea vii­toarelor noastre succese. E un a­­devăr ce se cere reţinut. In faţa unei tarlale de cartofi­­- încă nerecoltaţi — am stat de vorbă cu doi cooperatori : Orbán Ştefan, în etate de 61 ani şi Cserei Zoltán, de 57 ani. Nu au spus cuvinte multe. Pen­tru ei viata înseamnă muncă si dăruire pentru binele întregii ob­ști. Fiecare are peste un deceniu de activitate pe ogoarele coo­perativei. „Să fiu sincer — îmi spune Orbán Ștefan — nu-mi pla­ce cum merg treburile în coope­rativa noastră." Omul priveşte peste întinderea ogoarelor ,şi îl înţeleg: „Aceşti cartofi —­reia discuţia Cserei Zoltán­­ care­­stau în pămînt aici sau în alte părţi sînt ai noştri. Am muncit pentru ei şi, ar trebui să ne gîn­­dim ca lumea la munca noastră". Ce a­r putea spune în plus ? Ne gîndim însă la acei tineri care, în loc să fie pe cîmp se plimbă, la acei cooperatori care au putut fi văzuţi la transportarea îngrăşă­mintelor naturale pe loturile per­sonale sau ,avînd alte ocupaţii, în timp ce vecinii lor, oamenii de nădejde ai satului, muncitorii, ele­vii munceau cu elan la strînc­erea la timp a, roadelor unui an de muncă. Nici un cartof nu trebuie să rămînă în pămînt! Nici o cli­pă prielnică muncii nu trebuie să fie irosită ! Astfel de gînduri brăzdează în aceste zile întinde­rea ogoarelor judeţului nostru. Cooperatorii, brigadierii, mecani­zatorii, specaliştii din agricultură, consiliile de conducere ale unită­ţilor cooperatiste au o mare obli­gaţie ; recolta acestui an trebuie strînsă la timp, iar cea viitoare să fie pregătită în cele mai bune condiţii. u­ m DIACMA SF. GHEORGHE — „ARTA“ — Tiifany memoran­dum — italo-francez (colorat) Celula şi cromozomi — „VASILE ROAITÄ“ — Monştri a — ital. Elemente de ergonomie TG. SECUIESC — „8 MAI" — în fiecare seară la ora 11 — sov. Izvoare Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşes­­cu in judeţele Arad şi Timiş COVASNA __ „VICTORIA" — Nume străin — sov. Algele INTORSURA BUZĂULUI CASA DE CULTURA — Soţia sov. BARAOLT CASA DE CULTURĂ — La raz­boi ca la război — sov. MARŢI, 20. OCT. 1970 18,00 — Deschiderea emisiu­nii : 18,05 — Copiii cîntă ,■ 18,45 — Actualitatea în economie ; 19,15 —­ Anunturi-publicitate ; 19,20 — 1001 de seri 19,30­­— Telejurna­lul de seară ; 20,00 Reflector ; 20,15 — Seară de teatru : Ierta­rea, de Ion Băieșu ; 21,50 — Prim plan ; 22,20 — Divertisment muzi­cal pe teme folclorice cu Orches­tra Electrecord ; 22,40 Telejurna­lul de noapte ; 23,00 — închide­rea emisiunii. Vreme relativ frumoasă la în­ceput, apoi schimbătoare. Cerul va fi temporar acoperit. La sfîr­şitul intervalului vor cădea pre­cipitam sub formă de ploaie. Vînt slab pînă la potrivit din sec­torul nord-vest. Temperatura u­­şor variabilă. Dimineaţa ceaţă lo­cală. Temperaturile maxime vor fi între + 8 și + 13°, iar tempe­raturile minime între —4 și —1°G. AYZELL GHEORGHE Meteorolog de serviciu /MOTO (Urmare din pag. l­a) voinţa şi sudoarea inimii de a erei Şi cîţi dintre ei, acum stîngaci, în­că neobişnuiţi cu scena, nu vor îm­bogăţi datina, nu vor duce faima dansului românesc departe, foarte departe, ca un soare-răsare. Deocamdată, sînt mici şi mai mari, dar fiecare poartă-n pasul lînăr semnificaţia unei încununări. Un­de au fost, unde au dat pro­grame ? Peste tot au fost in­vitaţi să joace, să le arate din frumuseţea strădaniei lor. Şi dansurile­­lor au plăt­it şi cu fieca­re spectacol doina le întinereşte în paşi şi pe buze. Şi profesoara Va­leria Dobroş e mîndră de ei şi cu fiecare mişcare nou învăţată, mai adaugă un cîntec tradiţiei şcolii. La cercul literar din şcoală, ele­vii din Voineşti bat, timid la por­ţile rimei, care se lasă greu stăpîn l-am simţit, ascultîndu-le poeziile. Profesorii trebuie să se apropie cu mai mult curaj de creaţiile lor, să consolideze un adevărat cerc de creaţie în care să se urmărească numai creaţia lor, să fie dirijată imagine , cu imagine, spre adevă­rata poezie a zilelor noastre, să discute cu curaj producţiile lor li­terare, să le înmanuncheze în conti­­nnuare în revista şcolară „Cavalul“, care trebuie să-şi deschidă porţile tuturor începătorilor, chiar dacă acum, Ioan Leu, Viorica Colici, An­ca Timaru, Rodica Soos,­ Nicolae Stanciu, Ana ştefan, au căpătat u­­şurinţă în notaţii fugare, în rimă şi ritm, deci să-i cunoască dincolo de bancă, în Intimităţile lor, în lu­mea lor încărcată de senzaţii, de dialoguri neîncepute, dar tulburător de sincere. La cercul literar via­ţa lor e alta, vibraţia artistică la fel,. Să nu-i apropiem cit mai mult prin cuvînt, prin faptele lui, — să nită în imagini, dar sensibilitatea şi sinceritatea le traversează încer­cările literare şi„,sunt­ nedespărţiţi în vers de cuvîntul patrie, frumuse­ţe, tinereţe... „Ţara mea ce cîntec vrei să-ţi cint ? dacă mă sui în vîrful muntelui sau cobor la cîmpie mi se revarsă sub pleoape ogorul cu murmurul de ape şi grin Românie“.­ „Pentru culoarea ta/ pentru zîm­­betul tău/ pentru paşii mei însoţin­­du-te de la un capăt la altul/ te iubesc şi te voi iubi întotdeauna,, pămînt al Ţării Româneşti“ (spun versurile elevei Rodica Boanca, din clasa a VI-a A) sau „Partid, părinte bun/ noi, tinerii cutezători/ îţi înălţăm cu inima steagul mă­reţ/ spre alte aurori“ (Eva Găvă­­neanu, cl. a VII-a A) ... şi multe altele, în­­care cîntă bucuria unei tinereţi, a clipelor petrecute depar­te, sau aproape pe drumurile va­canţei. Şi profesorii de limba română, Constantin Olteanu, Gheorghe Şerban etc. îi ajută, le spun unde-i bine şi unde-i rău, îi învaţă mijit, sunt atenţi cu ei şi le plac­­poeziile lor. Dar, există un „dar“, pe care răscolite verb nu facem din şedinţele, cercului, o continuare a orelor de curs, ci să aprindem mn inimile creatorilor fla­căra nestinsă, pura, dar încărcată de semnificaţiile verbului şi să ne amintim ascultîndu-i, recitîn­­du-şi poeziile, vorba poetului: „Din­tre sute de catarge".. . lată-ne la o adunare de detaşa­ment, la ore de sport, in mijlocul lor în timpul pauzelor. Sînt dor­nici de-a cunoaşte ci­ mai multe, de-a primi un sfat bun, din partea celor mari, şi peste tot elevii şcolii generale din Voineşti sînt o singu­ră inimă, iar privirea şi vîrsta lor - un singur răsărit de soare. Şi ne despărţim de cei 527 de şco­lari, şi ne gindim că le vor creşte prin ani numele şi măreţia in inima fierbinte a patriei şi inimile lor tinere se vor adăuga la sufletul a­­cestui popor, la ţelurile viitorului ce le aparţine cu marile lui idea­luri, că vor fi eroii de rudine ai muncii, cu cugetul stăpin, cu ochii limpezi ca bucuria nouă a pămîn­­tului, că ei vor străluci înalt şi măreţ pe frontispiciu] şcolii, pe pa­ginile ei de album, că în străluci­rea lor, e bucuria unei raze a ver­bului a fi, verb care rodeşte in pa­tria noastră liberă, în palmele noastre atît de roditoare, tăi î Fruntaşi in predarea cartofilor contractaţi Paralel cu recoltarea cartofilor, harnicii gospodari din oraşul Intor­­sura Buzăului şi din comunele sub­ordonate — Sita Buzăului şi Bar­­cani — se prezintă la baza de pre­luare din Intorsura Buzăului, pen­tru predarea­ cantităţilor contracta­te. Datorită atenţiei ce se acordă re­alizării planului la acest produs,­­ pînă la data actuală s-au preluat peste 7 vagoane. Chitanţa nr. 1 a fost obţinută de gospodarul Alexe Irimie Şerban din comuna Barcani, care şi-a predat întreaga cantitate de cartofi contractată, de cea mai bună calitate. Exemplul lui a fost urmat de alţi numeroşi cetăţeni. Acţiunea de predare a cartofilor pe bază de contract, continuă cu multă intensitate, datorită înţele­gerii unanime a gospodarilor din Ţara Buzaielor care doresc să con­tribuie la asigurarea fondului cen­tral al statului cu acest produs. GH. VINTILA corespondent. întreprinderea judeţeană de construcţii-montaj SFINTU GHEORGHE, str. Ciucului nr. 55 Vinde din stocuri supranormative următoarele materiale : oxid verde oxid verde crom oxid galben crom cărămizi placaj garnituri uşi pentru sobe teracotă împletitură silină galvanizată pentru gard cutii terminale interioare pentru cabluri electrice băi fontă emailate 1500 mm cazane pentru baie postament focar pentru cazane baie Anul III. nr. 152 din Subredacţia noastră Tîrgu Secuiesc ne informează: „CUCERIREA COSMOSULUI ŞI IMPLICAŢIILE SALE FILOZOFICE" Recent, în sala de şedinţe a Casei orăşeneşti de cultură din Tîrgu Secuiesc, profesorul universitar Edmond Felszegi, de la Universitatea „Babeş-Bolyay" din Cluj, a conferenţiat, în faţa a peste 150 de auditori despre „Cucerirea cosmosului şi impli­caţiile sate filozofice". Conferinţa a fost urmată de proiecţii de diafilme, legate de tematica expunerii. MARIA VITALYOS, corespondent ANGAJAMENTELE AU DEVENIT FAPTE în perioada 1 ianuarie—17 octombrie, colectivul de muncă al cooperativei meşteşugăreşti „Muncitorul" din Tîrgu Secuiesc, a obţinut noi şi frumoase realizări, aţit la producţia-marfă, cit şi in prestarea de servicii către populaţie. Astfel, la livrările de mărfuri către fondul pieţei, cooperativa a realizat 80 la sută din planul anual, evidenţiindu-se, in special, „secţiile de serie", care confecţionează pantaloni, pijamale, nasturi ş. a. De asemenea muncitorii din cadrul unităţilor de muncă la domiciliu au realizat în perioada celor nouă luni o producţie marfă de peste 2 milioane lei, executînd diferite articole de larg consum ca : saltele, cîntare din mate­rial plastic, mosoare din lemn, cutii pliante pentru ambalaje, nasturi etc. CONSTANTIN BEJAN, corespondent CENTRALA TERMICĂ A LICEULUI FUNCŢIONEAZĂ Reţeaua de învăţămînt din oraşul nostru cunoaşte o per­manentă dezvoltare şi modernizare. Printre numeroasele obiec­tive şcolare prevăzute a se realiza pînă la finele anului a fost şi introducerea încălzirii centrale la liceul din localitate. Şi iată că acest deziderat a devenit realitate. Prin darea în folosinţă a centralei termice de către constructorii Şantierului nr. 3 Tîrgu Secuiesc, lucrare care se ridică la­ suma de 900.000 lei, se vor crea condiţii mai bune pentru desfăşurarea corespunzătoare a procesului de învăţămînt. GASP AR ARPAD, corespondentJ Pe şantiere însă am întîlnit „relache" ! (Urmare din pag. 1­ a) Klodi, care, la rugămintea noas­tră, a făcut la repezeală următo­rul calcul: din cei aproape 80 de muncitori ce lucrează de re­gulă aici, erau prezenţi în aceas­tă duminică de „zi lumină", mai puţin de... jumătate. Restul lip­seau nemotivari. Ba mai mult. Pe lingă faptul că autocamioanele întreprinderii au făcut curse inu­tile în comunele Lisnău, Dalnic, Maln­aş, Angheluş etc., unde îşi au domiciliul o parte din munci­tori, transported la lucru doar 3—4 oameni (!), absenţa masivă a menţieilor formaţiunilor de lu­cru a dereglat întregul mecanism al şantierului. — De azi-dimineaţă tot aştept să vină cineva să transporte be­tonul, să-mi încarce cupa, să pot lucra ca lumea, îmi spune înciu­dat be­tonistul Ladislau Prejmer. Dar aştept degeaba, căci echipa de zidari (compusă din 17 oa­meni şi condusă de Lajos Balogh ( n.n.) ce lucrează la blocul 9, lipseşte ! Ne-am interesat ce utilaje lu­crau la acea oră. Pe tot şantierul însă, unicul utilaj activ era un tractor S-1300, care nivela tere­nul, în rest... dolce falmiente. Şi, pentru că ne-am dorit ori­cum să trăim freamătul muncii, ne-am deplasat pe un alt mare șantier al orașului, este vorba de cvartalul Simeria, la ora 11,45, cînd — ziceam noi — munca va fi în toi, dar în fond era o oră cu totul nepotrivită (abia începu­se meciul de fotbal ce se disputa pe stadionul din apropiere), nu am putut sta de vorbă decît cu betoniştii din echipa lui Coloman Szabó, care tocmai se pregăteau să... plece. — Nu mai avem ce face, mi-a mărturisit losif J­amas. Azi, în loc să lucrăm la fabricarea beto­nului, am stins var. De ce, între­băm nedumeriţi ?­­ Pentru că, echipele maiştri­lor Alexandru Marosy şi Iosif Jok, care lucrau cu noi, nu au venit la lucru, „în frunte cu şefi cu tot", intervine Coloman Szabó, îl căutăm pentru explicaţii pe tovarăşul Tiber­ei Szabó, înlocui­torul şefului de şantier, aflat în concediu. Aflăm, insă că — fa­talitate — momentan lipsea, fi­ind solicitat pe un alt şantier. Un­de, nu ştia nimeni ! Ce explicaţii se pot da ? Ştim că tovarăşul director Ambrus Anton, a trecut duminica cu pri­cina pe toate şantierele, aşa in­cit relaţia aşteaptă o lămurire privitoare la această stare de fapt! i. V. Al negru pe alb Evoluţii întristătoare S-a deschis nu de multă vreme în oraşul Sfîntu Gheor­ghe restaurantul — autoservire „Central". Ne-am bucurat cu toţii atunci, ne-a impresionat plăcut sala spaţioasă, odih­nitor mobilată, meniul bogat şi asortat. Şi ne-am zis noi, cei cărora timpul nu ne permite întotdeauna aşteptarea unei mese servite la o cantină sau restaurant : iată un interior familial, prietenos în care poţi să iei masa la orice oră, unde ai putea să te simţi „ca la tine acasă“, în, care nu vei întilni feţe buhăite de băutură, picioare dezechilibrate, prezenţe, din păcate cotidiene în anele bufete şi restaurante, şi mai ales, nu vei fi silit ca la fiecare înghiţitură să inhalezi can­tităţi incomensurabile de fum, de ţigară. Toate aceste gin­duri de început ale cetăţeanului ce-şi închipuia o masă ono­rabilă într-un local onorabil îi erau garantate de anunţul vi­­­­zibil afişat, ce interzicea fumatul, de interzicerea introdu­cerii băuturilor alcoolice de la barul de zi in sala de mese. La numai cîteva săptămîni însă, de la deschidere, in sala, de mese poţi „să tai fumul cu cuţitul“ iar vociferările celor cu chef, transferaţi de la bar pe un scaun comod, confereau singurului restaurant-autoservire din judeţ, o înfăţişare au­tentică de circiumă. Este o vorbă, care spune că intr-o me­serie sau activitate oarecare, în primii 10—20 de ani e mai greu ! intervine apoi „rodajul“, obişnuinţa, delăsarea. L­a amintitul restaurant lucrurile evoluează „se pare“, după o altă logică, într-un alt ritm ... Cine e de vină ? Cetăţenii care­­ nu respectă indicaţiile ? Responsabilii de local, personalul sălii de­ mese care trebuie să-i atenţioneze pe cei care nu respectă regulile ? Cînd noi am atras atenţia personalului de servire asupra­ neregulilor ivite ni s-a răspuns cu indiferenţă: „Ce să facem ? N-o să merg să le iau ţigara din mină“. Poate că totuşi se întrezăreşte vreo soluţie. Aşteptăm cu nerăb­dare. C. ANNA Accident... din neatenţie! ALEXANDRU BALOGH, din C.A.P. Lunga, brigada Tinoa­­sa a fost electrocutat şi a decedat in urma acestui accident. Grav accident. A pus mina pe un fir electric, neizolat, şi dati această cauză.. . V-am spus. Oare nu e pacat de viata unui om? Desigur, se va zice, întrebarea nu are nici un sens ! Poate că nu are nici un sens, aparent numai, pentru că viaţa este un bun, care ne e dat spre folosul celor care sîntem noi, cei mulţi, şi a le răpi vieţii, înseamnă a te răpi nouă, oamenilor, care dăm sens, raţiune vieţii. Accident din neatenţie, accident din. .. Un om a fost răpit vieţii. Cine răspunde ? Cine ii va lua locul ? Ieri la orele 12 un om a murit. Dar cine va răspunde de ceea ce trebuia să facă el ? De ce nu avem grijă de viaţa noastră ? De ce nu încercăm să fim mereu prezenţi cu noi înşine in complexul acesta de clipe, in care construim, in care gîndim, în care sintem­ mereu și întotdeauna oameni ?

Next