Cuvîntul Nou, octombrie 1970 (Anul 3, nr. 146-162)
1970-10-20 / nr. 152
Pag. 2 50 de ani de la începerea GREVEI GENERALE A CEFERIŞTILOR DIN ROMÂNIA Tabloul trist al vieţii politice şi economice din România, în perioada interbelică, oferă cercetătorului pasionat de istoria ţării sale sau chiar istoricului de profesie — coordonatele clasice de existenţă ale unei ţări capitaliste înapoiate şi subdezvoltate, situată la marginea progresului tehnic şi — în general — la periferia ascensiunii civilizaţiei burgheze, realitate care, transpusă în planul evoluţiei sociale, nu putea să ofere maselor populare decit suferinţă şi mizerie, sărăcie şi exploataue crîncenă. Sfîrşitul primei mari conflagraţii mondiale aducea cu sine continuarea pe multiple planuri a cortegiului de nenorociri şi lipsuri - indici constanţi ai unei vieţi întunecate ce era hărăzită popoarelor tîrite fără voia lor în terifiantul măcel dintre anii 1914— 1918. Starea de nemulţumire generală în lumea anilor 1918— 1924 a generat un puternic avînt revoluţionar care a influenţat deosebit de puternic sfîrşitul războiului. Acest cadru general de ascendenţă a unei stări revoluţionare pe mapamond care a şi culminat cu Marea Revoluţie Socialistă din octombrie 1917, în Rusia, nu putea să nu cuprindă în aria sa şi România ale cărei teritoriu şi populaţie fuseseră greu încercate de război. Situaţia economică grea a ţării noastre, finanţele secătuite şi starea dezastruoasă a agriculturii din perioada 1918—1920, nu făceau decit să accentueze indignarea generală şi climatul explosiv din rîndul maselor populare care se vedeau hărăzite numai greutăţilor şi silniciei claselor exploatatoare. Creşterea numărului acţiunilor clasei muncitoare, adesea însoţite de tulburări ale maselor ţărăneşti este aşadar un rezultat logic al evoluţiei social-economice, caracteristice dificilei perioade pe care o traversa ţara. Nici nu se sfîrşise bine războiul cînd în decembrie 1918 izbucneşte un puternic val de greve la căile ferate, la regie, P.T.T. şi în industria extractivă. Intensificarea acţiunilor greviste şi mitingurilor largi de protest împotriva condiţiilor grele de viaţă, în 1919, au scos în evidenţă un detaşament extrem de puternic şi mai bine organizat, decit în restul branşelor industriale şi anume muncitorii de la C.F.R. In mai-iunie 1919 are loc o primă grevă generală, mai bine-zis o încercare de acest gen, a tuturor ceferiştilor din vechea Românie, ce ţine aproape două săptămîni. Pentru înttia oară în decursul mişcării muncitoreşti din România apărea perspectiva concretă a generalizării grevelor şi a centralizării lor într-un torent unic revoluţionar in întreaga ţară. Anul 1920 apare ca o dată extrem de importantă în istoria muncitorilor români. Un sumar bilanţ ce probează existenţa a 345 de greve în mai puţin de nouă luni. Din nou ceferiştii ocupă prim-planul scenei revoluţionare române, încă din ianuarie — februarie 1920 ceferiştii înaintează direcţiei lor generale şi guvernului memorii ce cuprind revendicări cu un acut caracter politic. La 21 martie 1920, în condiţiile unei puternice greve de pe Valea Jiului, grevă care s-a bucurat de o largă participare a ceferiştilor din localitate, este trimis un nou memoriu ceferist care cuprindea cereri de ridicare a salariului, de acordare a egalităţii în drepturi referitor la remunerarea în depouri şi ateliere şi achitarea dreptu-i rilor lor, din timpul războiului. Primind un răspuns nesatisfăcător, la 18 aprilie izbucnea în Bucureşti o puternică grevă, a ceferiştilor — mişcare ce antrena mai multe mii de muncitori şi care s-a extins rapid în ţară. Pus în reală dificultate, guvernul a luat măsuri imediate de remediere a situaţiei grele ce se crease, introducea o stare de asediu abia voalată. Patrulele militare şi raziile poliţieneşti se ţineau lanţ în cartierele muncitoreşti, dar practic rezultatele lor au fost nule. La 23 aprilie muncitorii erau înştiinţaţi că li se acordă trei zile pentru a relua lucrul, altfel urmînd a fi concediaţi, măsură samavolnică, la care muncitorii i s-au opus în mod curajos. In Gara de Nord au fost imediat instalate mitraliere, dar nici militarizarea căilor ferate n-a reuşit să atenueze greva. La 3 iunie 1920 o mare întrunire din sala „Dacia“ afirmă voinţa fermă de a trece la greva generală şi alte ramuri industriale fiind gata să-i urmeze pe ceferişti prin promisiuni false, demagogice ca ■ reprimirea la lucru a tuturor greviştilor, scoaterea imediată a gărzilor militare din fabrici, anularea ordinelor de mobilizare, eliberarea tuturor muncitorilor arestaţi în perioada grevei, etc., guvernul a reuşit momentan să oprească greva şi să determine la 7 iunie începerea lucrului Peste numai trei zile însă o mare adunare, in majoritate ceferistă, protesta vehement împotriva nerespectării de către guvern a promisiunilor anterioare. Din nou se cerea imperativ grevă generală. La 17 iunie 1920, se vota o moțiune prin care Comisia Generală a Sindicatelor era însărcinată să pregătească greva generală, deziderat popular cu deosebite resurse stimulatoare în acea perioadă. Lunile iulie şi august ale anului 1920, însemnau o activitate vădită din punct de vedere revoluţionar a detaşamentelor ceferiste de pe Valea Prahovei şi din Transilvania şi Banat. Anxietatea — sentiment predominant al claselor guvernante — reiese pregnant dintr-o comunicare a Marelui Stat Major către guvern, informare care arăta că „probabil pe 16 — 17 iulie va reizbucni greva generală la C.F.R.“. Pregătirea acestui lucru începuse într-adevăr şi avansa ameninţător. Votarea legii odioase, TR.ANCU - IAŞI, la 11 august 1920, avea să amplifice la maximum starea revoluţionară şi nemulţumirile generale ale clasei muncitoare din România. In toamna anului 1920 situaţia evoluase serios spre o grevă largă a tuturor muncitorilor,— datorită circumstanţelor ascuţirii extraordinare a luptei de clasă. La 16 octombrie 1920 — puţin timp după ce fuseseră formulate binecunoscutele revendicări generale din 11 octombrie — ceferiştii din Bucureşti înaintează ministerului un nou memoriu ce relua în liniimari cererile prezentate încă din martie. In urma refuzului guvernului de a „sta de vorbă cu cei desemnaţi“, după cum arată ziarul „Luptătorul“, din 1920, o amplă întrunire ceferistă hotăra fără echivoc începerea grevei generale. In seara zilei de 17 octombrie 1920, o informare a Prefecturii de poliţie Bucureşti anunţă că a început greva la C.F.R. Deşi trupele au ocupat rapid Gara de Nord, a doua zi şi muncitorii de la Atelierele C.F.R. au părăsit lucrul iar greva va începe să se generalizeze foarte repede în centre importante ca Piteşti, Constanţa, Iaşi, Focşani, Predeal, etc. Printre încercările de a limita, localiza şi chiar stopa cursul grevei, generalul Averescu a dispus mobilizarea ceferiştilor. Prin comunicatul guvernului , publicat în „Evenimentul“ din 21 octombrie 1920, se dispunea concentrarea controlorilor de tracţiune, mecanicilor, fochiştilor pînă la etatea de 65 de ani. Cu toată asprimea acestei draconice dispoziţii — ea nu a fost respectată de muncitorimea din C.F.R. Cu toate raziile făcute, numai 47 de mecanici au fost arestaţi (din circa 270 cîţi erau în Bucureşti), restul adâpostindu-se din vreme. Gările Filaret şi Obor erau puse sub pază militară iar toate gările C.F.R. de pe teritoriul ţării erau conduse de comandanţi militari. Cu toate aceste măsuri la 20 octombrie 1920 intrau în grevă şi muncitorii din centre ca Arad, Cluj, Timişoara, Braşov, Satu-Mare, Simeria etc. In aceeaşi seară se declara greva generală în toate ramurile economiei româneşti. Se adevereau sumbrele profeţii ale lui N.D. Cocea care arătase cu puţin timp înainte, impresionat de situaţia din ţară : „Pentru inuia oară în vremurile astea mari revo luţionare, ţara va trăi sub domnia gravă şi mută a grevei generale“ Cauze obiective cum ar fi lipsa orientării şi clarviziunii politice, limitarea anticipată a acţiunilor, organizarea eterogenă şi neunitară a clasei muncitoare, acţiunea nefastă a reformiştilor ce dirijau încă procesul revoluţionar în România în acea etapă, măsurile sălbatice de represiune luate de guvern şi altele, au dus la infrîngerea grevei generale din octombrie 1920. Conştiente de lipsurile şi greşelile de orientare, elementele progresiste care au rămas in continuare în fruntea mişcării revoluţionari din România arătau la sfîrşitul aceluiaşi an de amplă ridicare muncitorească, într-un manifest . „Din greşelile făcute noi trebuie să tragem învăţăminte pentru viitor. Lupta noastră n-a luat sfîrşit. Poziţia slaba trebuie întărită şi armele îmbunătăţite Partidul socialist trebuie transformat într-un puternic partid politic comunist“... Aceasta va fi de fapt și sarcina politică cea mai importantă pe care a rezolvat-o perioada imediat următoare. Pentru meritele sale deosebite în situația concretă a etapei în care a avut loc greva generală din 1920, care cuprinde pentru prima oară întregul proletariat român în lupta împotriva claselor exploatatoare — după cum arăta tovarăşul NICOLAE CEAUŞESCU - rămîne una din acţiunile ce onorează mişcarea noastră muncitorească — pagină simbol dintr-un trecut de luptă glorios. VELICU RADINA asistent universitar la Academia de învăţămînt Social-politic „Ştefan Gheorghiu“ CUVÎNTUL NOU Timpul e frumos dar... (Urmare din pag. 1-a) mai un specialist poate să ştie cum trebuie aplicată, în condiţii pedoclimatice specifice, o anumită tehnologie a cultivării plantelor cu urmări optime asupra recoltei anului viitor. Faţă de această situaţie total necorespunzătoare se impun măsuri severe, oportune şi mai ales eficiente. C. A. P. Valea Cricului. Deşi la brigada din Colnic am întîlnit, o situaţie nu prea strălucită totuşi preşedintele cooperativei, Duka Ştefan, acordă o zi de învoire inginerului agronom . .. ERA SA SALVAM UN ŞOFER ŞI.. . AM DAT DE ALŢII în faţa bufetului din Arcuş, mare tărăboi. Şoferul de pe camionul cooperativei din Valea Crişului voia să urce la volan în, stare de ebrietate, li convingem că trebuie să doarmă, apoi, îl regăsim la. . Valea Crişului. Ar fi fost un simplu incident pe care l-am fi trecut la o altă rubrică, dacă nu ar fi apărut şi altele, prin care am putea explica şi una din cauzele rămînerii în urmă la lucrările agricole de toamnă. La brigada din Cîlnic îl întîlnim pe preşedintele cooperativei de producţie şi pe brigadierul Szabó Béla, ambii bine . .. dispuşi, influenţa lui Bachus era destul de vizibilă. La cerere, ni se dau explicaţiile de rigoare : 12 cooperatori la acoperirea silozurilor de cartofi, 17 la recoltat cartofi. Cît despre atelajele... un căruţaş era la nunta, altul bolnav şi doi plecaţi, cu atelajele, pe loturile personale. S-au recoltat cartofi în ziua de 18 octombrie a. c.? Preşedintele spune că da. Insă din discuţiile avute cu unii cooperatori am înţeles că nu a fost repartizată nici o maşină de recoltat cartofi, iar cei plecaţi au făcut cale întoarsă. De altfel, cinci tractoare se aflau în secţia de mecanizare. Tractoristul Szécsi Árpád era beat. In locul lui muncea un ucenic în anul doi de şcoală, ceea ce era un pericol, nu numai pentru viaţa acestui tînăr, dar şi pentru calitatea lucrărilor efectuate. Ce părere are I. M. A. Sf. Gheorghe ? Seriozitatea şi competenţa conducătorilor silit factori ce activizează contribuţia cooperatorilor la pregătirea viitoarelor noastre succese. E un adevăr ce se cere reţinut. In faţa unei tarlale de cartofi- încă nerecoltaţi — am stat de vorbă cu doi cooperatori : Orbán Ştefan, în etate de 61 ani şi Cserei Zoltán, de 57 ani. Nu au spus cuvinte multe. Pentru ei viata înseamnă muncă si dăruire pentru binele întregii obști. Fiecare are peste un deceniu de activitate pe ogoarele cooperativei. „Să fiu sincer — îmi spune Orbán Ștefan — nu-mi place cum merg treburile în cooperativa noastră." Omul priveşte peste întinderea ogoarelor ,şi îl înţeleg: „Aceşti cartofi —reia discuţia Cserei Zoltán carestau în pămînt aici sau în alte părţi sînt ai noştri. Am muncit pentru ei şi, ar trebui să ne gîndim ca lumea la munca noastră". Ce ar putea spune în plus ? Ne gîndim însă la acei tineri care, în loc să fie pe cîmp se plimbă, la acei cooperatori care au putut fi văzuţi la transportarea îngrăşămintelor naturale pe loturile personale sau ,avînd alte ocupaţii, în timp ce vecinii lor, oamenii de nădejde ai satului, muncitorii, elevii munceau cu elan la strîncerea la timp a, roadelor unui an de muncă. Nici un cartof nu trebuie să rămînă în pămînt! Nici o clipă prielnică muncii nu trebuie să fie irosită ! Astfel de gînduri brăzdează în aceste zile întinderea ogoarelor judeţului nostru. Cooperatorii, brigadierii, mecanizatorii, specaliştii din agricultură, consiliile de conducere ale unităţilor cooperatiste au o mare obligaţie ; recolta acestui an trebuie strînsă la timp, iar cea viitoare să fie pregătită în cele mai bune condiţii. u m DIACMA SF. GHEORGHE — „ARTA“ — Tiifany memorandum — italo-francez (colorat) Celula şi cromozomi — „VASILE ROAITÄ“ — Monştri a — ital. Elemente de ergonomie TG. SECUIESC — „8 MAI" — în fiecare seară la ora 11 — sov. Izvoare Vizita tovarăşului Nicolae Ceauşescu in judeţele Arad şi Timiş COVASNA __ „VICTORIA" — Nume străin — sov. Algele INTORSURA BUZĂULUI CASA DE CULTURA — Soţia sov. BARAOLT CASA DE CULTURĂ — La razboi ca la război — sov. MARŢI, 20. OCT. 1970 18,00 — Deschiderea emisiunii : 18,05 — Copiii cîntă ,■ 18,45 — Actualitatea în economie ; 19,15 — Anunturi-publicitate ; 19,20 — 1001 de seri 19,30— Telejurnalul de seară ; 20,00 Reflector ; 20,15 — Seară de teatru : Iertarea, de Ion Băieșu ; 21,50 — Prim plan ; 22,20 — Divertisment muzical pe teme folclorice cu Orchestra Electrecord ; 22,40 Telejurnalul de noapte ; 23,00 — închiderea emisiunii. Vreme relativ frumoasă la început, apoi schimbătoare. Cerul va fi temporar acoperit. La sfîrşitul intervalului vor cădea precipitam sub formă de ploaie. Vînt slab pînă la potrivit din sectorul nord-vest. Temperatura uşor variabilă. Dimineaţa ceaţă locală. Temperaturile maxime vor fi între + 8 și + 13°, iar temperaturile minime între —4 și —1°G. AYZELL GHEORGHE Meteorolog de serviciu /MOTO (Urmare din pag. la) voinţa şi sudoarea inimii de a erei Şi cîţi dintre ei, acum stîngaci, încă neobişnuiţi cu scena, nu vor îmbogăţi datina, nu vor duce faima dansului românesc departe, foarte departe, ca un soare-răsare. Deocamdată, sînt mici şi mai mari, dar fiecare poartă-n pasul lînăr semnificaţia unei încununări. Unde au fost, unde au dat programe ? Peste tot au fost invitaţi să joace, să le arate din frumuseţea strădaniei lor. Şi dansurilelor au plătit şi cu fiecare spectacol doina le întinereşte în paşi şi pe buze. Şi profesoara Valeria Dobroş e mîndră de ei şi cu fiecare mişcare nou învăţată, mai adaugă un cîntec tradiţiei şcolii. La cercul literar din şcoală, elevii din Voineşti bat, timid la porţile rimei, care se lasă greu stăpîn l-am simţit, ascultîndu-le poeziile. Profesorii trebuie să se apropie cu mai mult curaj de creaţiile lor, să consolideze un adevărat cerc de creaţie în care să se urmărească numai creaţia lor, să fie dirijată imagine , cu imagine, spre adevărata poezie a zilelor noastre, să discute cu curaj producţiile lor literare, să le înmanuncheze în continnuare în revista şcolară „Cavalul“, care trebuie să-şi deschidă porţile tuturor începătorilor, chiar dacă acum, Ioan Leu, Viorica Colici, Anca Timaru, Rodica Soos, Nicolae Stanciu, Ana ştefan, au căpătat uşurinţă în notaţii fugare, în rimă şi ritm, deci să-i cunoască dincolo de bancă, în Intimităţile lor, în lumea lor încărcată de senzaţii, de dialoguri neîncepute, dar tulburător de sincere. La cercul literar viaţa lor e alta, vibraţia artistică la fel,. Să nu-i apropiem cit mai mult prin cuvînt, prin faptele lui, — să nită în imagini, dar sensibilitatea şi sinceritatea le traversează încercările literare şi„,sunt nedespărţiţi în vers de cuvîntul patrie, frumuseţe, tinereţe... „Ţara mea ce cîntec vrei să-ţi cint ? dacă mă sui în vîrful muntelui sau cobor la cîmpie mi se revarsă sub pleoape ogorul cu murmurul de ape şi grin Românie“. „Pentru culoarea ta/ pentru zîmbetul tău/ pentru paşii mei însoţindu-te de la un capăt la altul/ te iubesc şi te voi iubi întotdeauna,, pămînt al Ţării Româneşti“ (spun versurile elevei Rodica Boanca, din clasa a VI-a A) sau „Partid, părinte bun/ noi, tinerii cutezători/ îţi înălţăm cu inima steagul măreţ/ spre alte aurori“ (Eva Găvăneanu, cl. a VII-a A) ... şi multe altele, încare cîntă bucuria unei tinereţi, a clipelor petrecute departe, sau aproape pe drumurile vacanţei. Şi profesorii de limba română, Constantin Olteanu, Gheorghe Şerban etc. îi ajută, le spun unde-i bine şi unde-i rău, îi învaţă mijit, sunt atenţi cu ei şi le placpoeziile lor. Dar, există un „dar“, pe care răscolite verb nu facem din şedinţele, cercului, o continuare a orelor de curs, ci să aprindem mn inimile creatorilor flacăra nestinsă, pura, dar încărcată de semnificaţiile verbului şi să ne amintim ascultîndu-i, recitîndu-şi poeziile, vorba poetului: „Dintre sute de catarge".. . lată-ne la o adunare de detaşament, la ore de sport, in mijlocul lor în timpul pauzelor. Sînt dornici de-a cunoaşte ci mai multe, de-a primi un sfat bun, din partea celor mari, şi peste tot elevii şcolii generale din Voineşti sînt o singură inimă, iar privirea şi vîrsta lor - un singur răsărit de soare. Şi ne despărţim de cei 527 de şcolari, şi ne gindim că le vor creşte prin ani numele şi măreţia in inima fierbinte a patriei şi inimile lor tinere se vor adăuga la sufletul acestui popor, la ţelurile viitorului ce le aparţine cu marile lui idealuri, că vor fi eroii de rudine ai muncii, cu cugetul stăpin, cu ochii limpezi ca bucuria nouă a pămîntului, că ei vor străluci înalt şi măreţ pe frontispiciu] şcolii, pe paginile ei de album, că în strălucirea lor, e bucuria unei raze a verbului a fi, verb care rodeşte in patria noastră liberă, în palmele noastre atît de roditoare, tăi î Fruntaşi in predarea cartofilor contractaţi Paralel cu recoltarea cartofilor, harnicii gospodari din oraşul Intorsura Buzăului şi din comunele subordonate — Sita Buzăului şi Barcani — se prezintă la baza de preluare din Intorsura Buzăului, pentru predarea cantităţilor contractate. Datorită atenţiei ce se acordă realizării planului la acest produs, pînă la data actuală s-au preluat peste 7 vagoane. Chitanţa nr. 1 a fost obţinută de gospodarul Alexe Irimie Şerban din comuna Barcani, care şi-a predat întreaga cantitate de cartofi contractată, de cea mai bună calitate. Exemplul lui a fost urmat de alţi numeroşi cetăţeni. Acţiunea de predare a cartofilor pe bază de contract, continuă cu multă intensitate, datorită înţelegerii unanime a gospodarilor din Ţara Buzaielor care doresc să contribuie la asigurarea fondului central al statului cu acest produs. GH. VINTILA corespondent. întreprinderea judeţeană de construcţii-montaj SFINTU GHEORGHE, str. Ciucului nr. 55 Vinde din stocuri supranormative următoarele materiale : oxid verde oxid verde crom oxid galben crom cărămizi placaj garnituri uşi pentru sobe teracotă împletitură silină galvanizată pentru gard cutii terminale interioare pentru cabluri electrice băi fontă emailate 1500 mm cazane pentru baie postament focar pentru cazane baie Anul III. nr. 152 din Subredacţia noastră Tîrgu Secuiesc ne informează: „CUCERIREA COSMOSULUI ŞI IMPLICAŢIILE SALE FILOZOFICE" Recent, în sala de şedinţe a Casei orăşeneşti de cultură din Tîrgu Secuiesc, profesorul universitar Edmond Felszegi, de la Universitatea „Babeş-Bolyay" din Cluj, a conferenţiat, în faţa a peste 150 de auditori despre „Cucerirea cosmosului şi implicaţiile sate filozofice". Conferinţa a fost urmată de proiecţii de diafilme, legate de tematica expunerii. MARIA VITALYOS, corespondent ANGAJAMENTELE AU DEVENIT FAPTE în perioada 1 ianuarie—17 octombrie, colectivul de muncă al cooperativei meşteşugăreşti „Muncitorul" din Tîrgu Secuiesc, a obţinut noi şi frumoase realizări, aţit la producţia-marfă, cit şi in prestarea de servicii către populaţie. Astfel, la livrările de mărfuri către fondul pieţei, cooperativa a realizat 80 la sută din planul anual, evidenţiindu-se, in special, „secţiile de serie", care confecţionează pantaloni, pijamale, nasturi ş. a. De asemenea muncitorii din cadrul unităţilor de muncă la domiciliu au realizat în perioada celor nouă luni o producţie marfă de peste 2 milioane lei, executînd diferite articole de larg consum ca : saltele, cîntare din material plastic, mosoare din lemn, cutii pliante pentru ambalaje, nasturi etc. CONSTANTIN BEJAN, corespondent CENTRALA TERMICĂ A LICEULUI FUNCŢIONEAZĂ Reţeaua de învăţămînt din oraşul nostru cunoaşte o permanentă dezvoltare şi modernizare. Printre numeroasele obiective şcolare prevăzute a se realiza pînă la finele anului a fost şi introducerea încălzirii centrale la liceul din localitate. Şi iată că acest deziderat a devenit realitate. Prin darea în folosinţă a centralei termice de către constructorii Şantierului nr. 3 Tîrgu Secuiesc, lucrare care se ridică la suma de 900.000 lei, se vor crea condiţii mai bune pentru desfăşurarea corespunzătoare a procesului de învăţămînt. GASP AR ARPAD, corespondentJ Pe şantiere însă am întîlnit „relache" ! (Urmare din pag. 1 a) Klodi, care, la rugămintea noastră, a făcut la repezeală următorul calcul: din cei aproape 80 de muncitori ce lucrează de regulă aici, erau prezenţi în această duminică de „zi lumină", mai puţin de... jumătate. Restul lipseau nemotivari. Ba mai mult. Pe lingă faptul că autocamioanele întreprinderii au făcut curse inutile în comunele Lisnău, Dalnic, Malnaş, Angheluş etc., unde îşi au domiciliul o parte din muncitori, transported la lucru doar 3—4 oameni (!), absenţa masivă a menţieilor formaţiunilor de lucru a dereglat întregul mecanism al şantierului. — De azi-dimineaţă tot aştept să vină cineva să transporte betonul, să-mi încarce cupa, să pot lucra ca lumea, îmi spune înciudat betonistul Ladislau Prejmer. Dar aştept degeaba, căci echipa de zidari (compusă din 17 oameni şi condusă de Lajos Balogh ( n.n.) ce lucrează la blocul 9, lipseşte ! Ne-am interesat ce utilaje lucrau la acea oră. Pe tot şantierul însă, unicul utilaj activ era un tractor S-1300, care nivela terenul, în rest... dolce falmiente. Şi, pentru că ne-am dorit oricum să trăim freamătul muncii, ne-am deplasat pe un alt mare șantier al orașului, este vorba de cvartalul Simeria, la ora 11,45, cînd — ziceam noi — munca va fi în toi, dar în fond era o oră cu totul nepotrivită (abia începuse meciul de fotbal ce se disputa pe stadionul din apropiere), nu am putut sta de vorbă decît cu betoniştii din echipa lui Coloman Szabó, care tocmai se pregăteau să... plece. — Nu mai avem ce face, mi-a mărturisit losif Jamas. Azi, în loc să lucrăm la fabricarea betonului, am stins var. De ce, întrebăm nedumeriţi ? Pentru că, echipele maiştrilor Alexandru Marosy şi Iosif Jok, care lucrau cu noi, nu au venit la lucru, „în frunte cu şefi cu tot", intervine Coloman Szabó, îl căutăm pentru explicaţii pe tovarăşul Tiberei Szabó, înlocuitorul şefului de şantier, aflat în concediu. Aflăm, insă că — fatalitate — momentan lipsea, fiind solicitat pe un alt şantier. Unde, nu ştia nimeni ! Ce explicaţii se pot da ? Ştim că tovarăşul director Ambrus Anton, a trecut duminica cu pricina pe toate şantierele, aşa incit relaţia aşteaptă o lămurire privitoare la această stare de fapt! i. V. Al negru pe alb Evoluţii întristătoare S-a deschis nu de multă vreme în oraşul Sfîntu Gheorghe restaurantul — autoservire „Central". Ne-am bucurat cu toţii atunci, ne-a impresionat plăcut sala spaţioasă, odihnitor mobilată, meniul bogat şi asortat. Şi ne-am zis noi, cei cărora timpul nu ne permite întotdeauna aşteptarea unei mese servite la o cantină sau restaurant : iată un interior familial, prietenos în care poţi să iei masa la orice oră, unde ai putea să te simţi „ca la tine acasă“, în, care nu vei întilni feţe buhăite de băutură, picioare dezechilibrate, prezenţe, din păcate cotidiene în anele bufete şi restaurante, şi mai ales, nu vei fi silit ca la fiecare înghiţitură să inhalezi cantităţi incomensurabile de fum, de ţigară. Toate aceste ginduri de început ale cetăţeanului ce-şi închipuia o masă onorabilă într-un local onorabil îi erau garantate de anunţul vizibil afişat, ce interzicea fumatul, de interzicerea introducerii băuturilor alcoolice de la barul de zi in sala de mese. La numai cîteva săptămîni însă, de la deschidere, in sala, de mese poţi „să tai fumul cu cuţitul“ iar vociferările celor cu chef, transferaţi de la bar pe un scaun comod, confereau singurului restaurant-autoservire din judeţ, o înfăţişare autentică de circiumă. Este o vorbă, care spune că intr-o meserie sau activitate oarecare, în primii 10—20 de ani e mai greu ! intervine apoi „rodajul“, obişnuinţa, delăsarea. La amintitul restaurant lucrurile evoluează „se pare“, după o altă logică, într-un alt ritm ... Cine e de vină ? Cetăţenii care nu respectă indicaţiile ? Responsabilii de local, personalul sălii de mese care trebuie să-i atenţioneze pe cei care nu respectă regulile ? Cînd noi am atras atenţia personalului de servire asupra neregulilor ivite ni s-a răspuns cu indiferenţă: „Ce să facem ? N-o să merg să le iau ţigara din mină“. Poate că totuşi se întrezăreşte vreo soluţie. Aşteptăm cu nerăbdare. C. ANNA Accident... din neatenţie! ALEXANDRU BALOGH, din C.A.P. Lunga, brigada Tinoasa a fost electrocutat şi a decedat in urma acestui accident. Grav accident. A pus mina pe un fir electric, neizolat, şi dati această cauză.. . V-am spus. Oare nu e pacat de viata unui om? Desigur, se va zice, întrebarea nu are nici un sens ! Poate că nu are nici un sens, aparent numai, pentru că viaţa este un bun, care ne e dat spre folosul celor care sîntem noi, cei mulţi, şi a le răpi vieţii, înseamnă a te răpi nouă, oamenilor, care dăm sens, raţiune vieţii. Accident din neatenţie, accident din. .. Un om a fost răpit vieţii. Cine răspunde ? Cine ii va lua locul ? Ieri la orele 12 un om a murit. Dar cine va răspunde de ceea ce trebuia să facă el ? De ce nu avem grijă de viaţa noastră ? De ce nu încercăm să fim mereu prezenţi cu noi înşine in complexul acesta de clipe, in care construim, in care gîndim, în care sintem mereu și întotdeauna oameni ?