Cuvîntul Nou, ianuarie 1971 (Anul 4, nr. 215-239)
1971-01-13 / nr. 223
Pag. 2. Consolidarea şi apărarea integrităţii familiei In ţara noastră problema familiei stă în centrul preocupărilor partidului şi statului, deoarece familia ca o formă de comunitate umană, ca un fenomen complex de relaţii natural-biologice şi sociale, are un rol important în educarea tinerei generaţii. Ocrotirea căsătoriei şi familiei, apărarea intereselor mamei şi copilului reprezintă un principiu constituţional, care stă la baza întregii reglementări a relaţiilor de familie şi a tuturor măsurilor de ordin economic şi social, menite să asigure trăinicia familiei în societate. Intre familie şi societate este o legătură indisolubilă şi în acest sens statul intervine prompt, prin crearea condiţiilor materiale şi morale, prin măsuri permanente de ordin economic-social şi legislativ pentru întărirea şi consolidarea acesteia. Integritatea familiei este apărată şi prin întemeierea unei familii bazate pe relaţii de dragoste, încredere şi stimă reciprocă între oameni, uniţi prin interese comune, animaţi de idealuri şi năzuinţe comune, de sentimente curate şi de o reală afecţiune. Aceasta nu înseamnă că nu mai sunt soţi care, sub influenţa unor mentalităţi învechite, dovedesc lipsă de răspundere faţă de familie, se poartă cu soţiile lor ca nişte „stăpîni“, încalcă demnitatea lor, instaurează un climat conflictual în relaţiile, familiale. In acest sens, amintim pe Janos S. din Sfîntu Gheorghe, Mihai R. din Sfîntu Gheorghe, Gheorghe H. din Chichiş, Janos P. din Sîncrai şi mulţi alţii, soţi lipsiţi de cea mai elementară responsabilitate familială, care îşi maltratează zilnic soţiile. Mai există unii care nu înţeleg că sentimentele de dragoste dintre membrii familiei, trăinicia acesteia, sunt de neconceput fără o deplină fidelitate şi sinceritate reciprocă. Astfel, Adalbert A. din Malnaş-Băi, Victoria Juliana T. din Ozun, Margit P. din comuna Beci, Ştefan K. din Sfîntu Gheorghe şi alţii, „fluturaşi“ care zboară din floare in floare în căutarea unei alte „dragoste“ risipind în jurul lor durere şi dezamăgiri. Familia îndeplineşte o importantă funcţie social-educativă a tinerei generaţii. Climatul afectiv , emoţional al familiei, conferă acesteia un rol de seamă în educaţia copiilor. Familiile în care predomină relaţii de indiferenţă, de violenţă, de tensiune etc. dau naştere unui climat nefavorabil educării copiilor, aceştia devin nervoşi, irascibili, au atitudini refractare, porniri de vagabondaj şi în ultimă instanţă alunecă pe panta delincvenţei. Există familii în care iresponsabilitatea părinţilor, alcoolismul, brutalitatea, necinstea personală, trîndăvia duc la influenţe negative în rîndul copiilor. In acest sens amintim familia minorului Pană Gheorghe din Sfîntu Gheorghe, care nu s-a preocupat nici un moment de educaţia şi supravegherea acestuia, înlesnindu-i astfel posibilitatea ca la numai 11 ani, să comită un număr de 9 furturi de la diferiţi cetăţeni şi chiar de la unele unităţi, să fugă de la şcoală, să vagabondeze etc. Dezorganizarea vieţii de familie ca urmare a divorţurilor reduce în mod simţitor posibilităţile de formare a copilului în mediul afectiv al unei familii, lasă urme nedoriite în psihologia acestuia, îl fac mai greu adaptabil la viaţă. Astfel de familii destrămte ca urmare a divorţului, (L. Csiki din Zălan,N. Papp din Sfîntu Gheorghe, G. Török din Ozun, I. Karácsony din Sfîntu Gheorghe ş. a.) şi-au lăsat copiii, fără nici o remuşcare pe seama rudelor, a cunoştinţelor. Pentru ocrotirea căsătoriei, a stabilităţii şi consolidării familiei, statul a adoptat unele măsuri de ordin legislativ pentru a împiedica pe unii soţi de a lua hotărîri pripite la desfacerea căsătoriei, pentru a-i pune pe aceştia în situaţia să reflecteze cu mai multă răspundere asupra temeiniciei motivelor care îi îndeamnă la divorţ oferind in acelaşi timp posibilitatea instanţelor de judecată să intervină cu eficienţă ori de cite ori căminul conjugal poate fi refăcut. Astfel, procedura specială a divorţului introdusă prin Decretul nr. 779/1966, are în centrul reglementării sale obiectivul mereu prezent al împăcării soţilor. In tot timpul divorţului, instanţa are în mod neabătut preocuparea de a obţine împăcarea soţilor, contribuind în acest fel la apărarea integrităţii familiei. In acest sens amintim un exemplu pozitiv demn de urmat, în care activitatea preşedintelui instanţei, rolul lui activ în efortul pentru împăcarea soţilor, a contribuit în mare măsură la salvarea unei familii pe cale de destrămare. Datorită sfaturilor primite, a stăruinţei preşedintelui pentru împăcare, soţii Para din Ghidfalău s-au reîntors acasă împreună. Un rol important în apărarea integrităţii familiei, îl are şi opinia publică, colectivele de oameni ai muncii, care trebuie să intervină în acele cazuri cînd în unele familii se ivesc probleme spinoase, să dea dovadă de mult tact pentru remedierea conflictelor dintre soţi, să le arate drumul just pe care să meargă. Opinia publică, în lupta sa pentru apărarea integrităţii familiei, să nu dea dovadă de un spirit îngust, birocratic, de brutalitate, ci să fie înţelegătoare, elastică, să aibă „suflet“, să intervină operativ pentru a salva familia şi a elimina conflictele din stadiul lor incipient. Şcoala ocupă un loc deosebit în formaţia multilaterală a tinerilor, în pregătirea lor pentru viaţa de familie, în completarea şi adâncirea acţiunii educative a familiei, întărirea continuă a familiei, apărarea şi consolidarea ei, a bazelor ei morale, reprezintă o problemă de cea mai mare importanţă şi responsabilitate socială. IOAN LASCU, procuror ✓ Un scrâşnet scurt din roţi şi şoferul mă anunţă, zîmbind, că am ajuns la destinaţie. Auzisem vorbindu-se la superlativ despre aceste locuri şi oamenii lor, dar nu-mi puteam închipui că natura poate fi atît de darnică. Prinşi într-o înlănţuire milenară Copotul şi Tropomirul veghează ca nişte pîrcălabi la viaţa atît de aprinsă a oamenilor de aici. Pînă dincolo de Poiana Cocorilor aceste podoabe silvane par ca o rochie de seară la ale cărei poale îngenunchează intr-un gest de profundă reverenţă clădirea în care oamenii vin să-şi recapete inima. Cuprins de emoţie nu-ţi dai seama bine unde te afli. Totul pare descins din legendă, din poveşti cu Feţi-frumoşi şi Ilene Cosînzene. Pe fundalul plumburiu al cerului, natura a brodat cu gingăşie covorul acelor , de brad şi al frunzelor palide sub care viatul îşi cântă suav eterna poveste a iubirii sale la care în accentele grave ale unui susur duios peste rostogoliri cumplite răspunde Horgaza. BUNĂ DIMINEAŢA — SĂNĂTATE Omul din faţa mea e înalt, cu părul argintiu şi ochii larg deschişi, făcuţi parcă să vadă dincolo de moarte, împotriva căreia o luptă de două decenii. Mă priveşte o o clipă pentru ca să mă cunoască. Are un obicei omul acesta. E suficient să te privească, ca să te înţeleagă. îmi dau seama că mă acceptă şi din vorbă-n vorbă obişnuita conversaţie gazetărească se transformă în confesiune. De fapt eu nu vorbesc cu doctorul Géza Benedek, ci cu un exponent al unor nobile şi amalte idealuri de sănătate şi fericire, aşa cum nici el nu se destăinuie unui ziarist, ci este o confruntare cu acel alter ego faţă de care doctorul, directorul, tatăl, omul, cetăţeanul, contemporanul Benedek are curajul să stea întotdeauna cu fruntea sus. Recunosce el tot ceea ce pot exprima cuvintele om adevărat. — Sunt de 19 ani în Covasna. Am al 18-lea an de directorat. Niciodată nu am vrut ca oamenii care au venit la mine să-mi ceară un sfat, o tămăduire să treacă mai întâi prin fața biroului şi apoi pe la mine. Un medic trebuie să vină în întîmpinarea durerii, nu să o aştepte. Prin faţa mea în cele trei secţii ale spitalului, trec anual 4000 de bolnavi. O conversaţie cu medicul Géza Benedek nu poate urma calea clasică a interviului. Şi aceasta pentru că raţiunea te copleşeşte, fiinţa caută refugiu în eternitate.:„E banal ■ să mai adresez întrebări, pentru că Géza Benedek îmi vorbeşte în aceste momente despre satisfacţii profesionale. Nu sunt amator de miracole. Asta aparţine fantasticului. — Am venit în Covasna după o absenţă de cîţiva ani, în care îmi luasem curajul să pătrund tainele legendelor lui Hipocrate. De atunci am studiat condiţiile şi specificul acestei zone a Covasnei pentru a scoate la iveală necunoscutul, pentru a înlătura rugina de pe un tezaur natural. Aerul ionizat, ozonul negativ, apa minerală le aveam ca o comoară la porţile căreia omul vine şi cere găzduire. Sunt adeptul tratamentului medicamentos dar nu de mod abuziv. Pun un accent deosebit pe cultura fizică medicală şi pe comuniunea care trebuie să se realizeze între medic şi pacient. Satisfacţia mea este atunci cînd bolnavul care la internare nu tea în stare să facă zece paşi, la plecare, poate să alerge chiar kilometri. Nu spun vorbe mari, nu-mi place frazeologia, un singur cuvânt ajunge — sănătate. Numele lui Géza Benedek este cunoscut în rîndul savanţilor din ţară şi străinătate. In 1968 a iniţiat simpozionul specialiştilor în cardiologie pentru ca în ’70, tot la iniţiativa lui, să se desfăşoare primul Congres naţional de balneologie, la reuşita căruia şi-au adus contribuţia academicieni şi profesori universitari din marile centre medicale ale ţării. A publicat pînă acum peste 50 de lucrări, în prezent lucrînd la teza de doctorat. îmi dau seama că întrebarea referitoare la grefele de inimă îl deranjează. — Nu asta este calea pe care trebuie să meargă medicina. Chiar dacă într-un viitor se va elucida fenomenul respingerii grefelor trebuie să ne gîndim că în afară de profesionism, noi medicii, suntem oameni. Aspectul etic și moral trebuie să ne stea înainte întotdeauna. De unde atîtea inimi, acum cînd pe plan mondial mortalitatea este cauzată de boli cardiologice ? Resping categoric modalitatea grefelor. Nu trebuie să se uite că atîta timp cit în lume a dominat raţiunea miracolul,senzaţionalul nu au făcut vîlvă, iar războaiele, durerea şi lipsa de personalitate lipseau cu desăvîrşire. O dată cu apariţia sentimentului lucrurile sînt denaturate, iar raţiunea este obligată la eforturi care îi răpesc timp în detrimentul vieţii. Am încredere în raţiune, sunt convins că ea va învinge. MÎINI DE AUR Se numeşte Nicolae Botez Zdotoveţki. Pînă mai ieri conducea serviciul de documentare al oficiului de stat pentru metrologie. Munca l-a obosit, inima s-a cam supărat şi l-a adus la spitalul de cardiologie din Covasna. — Ceea ce vedeţi în jur este o avere, o comoară pe care a dori-o oricare altă ţară. Mă bucură enorm ambianţa, corelaţia perfectă între această comoară naturală şi cea umană. Colectivul de medici conduşi de doctorul Benedek sunt de-a dreptul nişte magicieni. Oamenii aceştia au mîini de aur. O dată, mulţumindu-i doctorului Benedek pentru ajutor mi-a răspuns: sănătate. Femeia din faţa mea a fost adusă aici pentru a patra oară. O cheamă Paraschiva Ciortea şi este din Cluj. Şi-a petrecut anii tinereţii printre copii, educîndu-i, plămădind acest aluat cu răbdarea şi priceperea celui matur. — Nu ştiu cum să mulțumesc oamenilor în alb pentru tot ce au făcut pentru mine. Ii simt aproape. Mi-e destul să-i privesc ca să am certitudinea că mă aflu în siguranță. Inginerul Costică Rădulescu a fost coordonatorul local al hidrocentralei de la Bicaz. Trânta cu munţii şi agregatele l-au făcut pe nea Costică să vină aici. — Cînd m-am dus la Jena şi am stat, de vorbă cu profesorul Hoffman m-a întrebat : Ai auzit de Covasna ? M-am întors acasă şi am făcut cea mai mare descoperire din viaţa mea. Intr-adevăr, Covasna era aici. Am întîlnit nişte oameni minunaţi şi aş vrea pe această cale să le aduc sincerele mele mulţumiri pentru faptul că acum pot să merg pe picioarele mele. MAREA FAMILIE Cine siet oamenii cărora li se aduc aceste simple, dar atît de profunde, mulţumiri ? Soţii Alexandru şi Izabella Török, Ana şi Iuliu Benkö, proaspetele absolvente Margareta Paralescu şi Ana Gheorghiu. Ei sînt magicienii de la Covasna. Ei sînt cei care caută zile şi nopţi elixirul vieţii. Un nume, Margareta Paralescu pe adresa căreia vin atîtea scrisori de mulţumire. Acum e la Bucureşti, la un curs de specializare. Nu a stat mult la Covasna după absolvirea facultăţii, dar zilele petrecute aici au făcut-o pe tînără doctoriţă să lege strînse legături cu oamenii care au venit să le dăruiască sănătatea.Este atîta intimitate în această mare familie incit Marga, cum ii spun colegii, nu-i poate uita şi atunci, de revelion, le-a trimis din Bucureşti... o portocală şi o cafea. Un gest, un om, un univers de gînduri şi de sentimente, către care pana noastră se îndreaptă acum cu pietate şi recunoştinţă. —• Ce-ţi doreşti, doctore Alexandru Török ? — Muncă cinstită şi cu mai mulţi oameni sănătoşi. Pentru mine şi soţia mea un al doilea copil. PERLE ZGLOBII Suntem o clipă întrerupţi de vocea unei asistente. Medicul de gardă se scuză şi iese. Aplecat deasupra bolnavului medicul veghează. Privirile li se contopesc. Sînt o singură fiinţă acum. Omul în alb simte durerea, ar vrea să o ia cu mina, dar nupoate. Şi asta-i nemulţumeşte. Clipele care trec cu iuţeala fulgerului par ore. Cîteva secunde şi criza va trece. Trebuie să treacă. Faţa celui din pat se deschide înt-un zîmbet larg de mulţumire în timp ce două perle zglobii brăzdează obrajii aprinşi omagiind victoria. Nu se putea altfel. încă o dată medicina a învins moartea. ★ întunericul nopţii stăpînise de mult pădurea şi saloanele, la lumina unei lămpi de neon un om în alb ducea de braţ un pacient. Se-ntorceau de la o plimbare de seară. Trebuia să plec, dar nu mă puteam despărţi de aceste locuri şi de aceşti oameni minunaţi în halatele lor albe. Şi totuşi trebuia să plec. Şi am plecat ducînd cu mine nostalgia despărţirii de nişte oameni pe care fără să-mi dau seama acum mi i-am făcut prieteni şi despre care urmaşii îşi vor începe amintirea cu... a fost odată. Atunci bătrîni sfătoşi vor istorisi, la ceasuri de taină, o nouă poveste a vieţii. REMUS MIPSA Minunile din „Valea Zînelor“ CUVÎNTUL NOU DRUMURI... în vara anului ’70, printre absolvenţii liceului din Tîrgu Secuiesc se afla şi o fată brunetă, mărunţică, blinda, chiar sfioasă. Cîteva luni mai tîrziu, fosta elevă se afla în faţa elevilor din clasa a III-a a Şcolii generale din Rădăuţi, ca... învăţătoare. Micii elevi trebuiau ajutaţi să străbată drumul învăţăturii, acelaşi drum pe care-l străbătuse şi ea — Eleonora Radu — al treilea din cei nouă copii ai Măriei Radu. — Ce te-a determinat să revii în satul natal, să intri în învăţământ ? — îmi plac foarte mult copiii, îmi iubesc satul, consătenii, cărora vreau să le fiu de folos. Particip la toate acţiunile organizate la şcoală, în sat. Intr-adevăr, Eleonora Radu este unul din acei tineri care îşi aleg drumul cu multă seriozitate şi păşesc pe el cu paşi drepţi, siguri. încrederea cu care au primit-o ceilalţi tineri s-a concretizat în alegerea ei ca secretar al organizaţiei U. T. C. săteşti. Poate fi întîlnită pretutindeni unde e nevoie de ea ,la muncă patriotică, în brigada artistică de agitaţie, la şezătorile literare, în excursie cu elevii aflaţi în vacanţă etc. In timpul care-i mai rămîne liber, îşi ajută mama la gospodărie sau se pregăteşte pentru admiterea la facultate (cursuri fără frecvenţă), pentru a deveni unul din cadrele didactice calificate ale şcolii. Pentru ea, totul pare firesc, normal, necesar. „ Suntem vreo 50 de tineri în organizaţia U. T. C. împreună ne sfătuim ce avem de făcut şi cum trebuie să facem, împreună participăm la toate acţiunile. Ne gîndim mult la viitorul nostru, la viitorul satului nostru. Facem ce ne stă în puteri pentru ca oamenii din satul acesta, ascuns parcă aici, în mijlocul naturii, să trăiască mai frumos, mai civilizat ca pînă acum. Eleonora Radu — unul din miile de tineri ai satelor noastre, care şi-au împletit drumul cu cel al obştii din care fac parte, în care muncesc. I. E. POPESCU Ochii negri Foto : S. SZAKACS OM ■ FAMILIE • SOCIETATE „SCANDALAGIUL“ DIN COVASNA Abia scăpat din închisoare tînărul, Iosif ötvös din Covasna îşi petrecea, din lipsă de ocupaţie timpul în localuri, pe străzi, căutînd nod in papură cetăţenilor trecători prin oraş. Intr-o zi, după ce a tras la măsea în „stil“ mare la restaurantul din localitate, I. C. s-a pierdut cu firea provocînd un scandal de proporţii. Invitat să părăsească localul, I. C. a refuzat categoric şi dorind să dovedească că este „cineva“ a început din nou să aducă injurii cetăţenilor din local, să brutalizeze pe cei care încercau să-l potolească, intr-un cuvânt a vrut cu orice preţ să-şi etaleze „veleităţile“ de... scandalagiu. .. Dar nu pentru mult timp. Intervenţia promptă a organelor de miliţie l-a trezit din euforia banică. Era însă prea tîrziu. Luat la miliţie, scandalagiului i s-a administrat pe loc un antidot eficace — decretul 153, în urma căruia timp de trei luni şi jumătate va medita la „veleităţile““ sale de huligan. VINOVATUL ŞI-A PRIMIT PEDEAPSA, DAR ... După ce în repetate rînduri, Árpád Beni, muncitor tîmplar la I.I.L. „Mobila“, cu domiciliul in oraşul Sfîntu Gheorghe, strada Iosif Varadi nr. 8, a reuşit să înşele vigilenţa persoanelor de Control, scoţînd diferite materiale de tîmplărie pe poarta fabricii (furnir, pânză de şlefuit, binale de scaune etc.), a fost prins în urmă cu cîteva zile cu „ocaua mică“ şi deferit justiţiei. In urma percheziţiei făcute la domiciliu i s-au găsit o serie de materiale în valoare totală de 135 de lei, sumă care a fost achitată imediat de către familie. Vinovatul a fost pedepsit, se pare, deci totul e în ordine. Dar mai există o întrebare : cînd tovarăşii din personalul de control de la I.I.L. Mobila vor înţelege să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu aşa cum scrie regulamentul ? FRANCISC UNGVÁRI „Bunicul“ Foto : V. FRITSCH Asistenta Maria Cojocaru, de la sanatoriul Turia, efectuînd o analiză în laborator. ANUL IV. Nr. 223 REFLECŢIE... Deunăzi la uşa biroului unui om cu tîmplele complet albe, o personalitate cunoscută de viaţa spirituală a oraşului, a bătut tînără. Era în primăvara vîrstei şi a venit să se consulte, să ceară un sfat care poate ar fi ajutat-o să-şi contureze în-fr-un fel viitorul. A terminat vara trecută liceul, n-a reuşit la facultate şi dorea cu orice preţ să se apuce de o îndeletnicire utilă pentru ea, pentru societate. Auzind, de scopul vizitei, omul care era un bun cumos-ă cător al problemelor proprii anilor tinereţii şi care întotdeauna era gata să ofere sprijin în asemenea situaţii, s-a ridicat de la masa lui de lucru, a întins omină spre tînără (era de 20 de 11 ani, el aproape de 50 de ani) şi s-a prezentat spunîn,du-şi clar numele şi prenumele. Tînără i-a răspuns cu aceeaşi gravitate , rostind un scurt : Nina. Un cunoscut mă opreşte zilele trecute pe stradă. Era în- soţit de un tînăr vlăjgan cu înfăţişare de Hercule, despre care la prima vedere eram tentat să cred ,câ e cea mai rară achi- -ziţie a lotului local de fotbal. Vechea mea cunoştinţă ţinea neapărat să-mi prezinte nepotul care a absolvit de curînd o fa- I cultate intr-o urbe mal acătării şi acum s-a trezit cu el repar- I tizat în oraşul nostru. Bucuros de bucuria prietenului cunoscut I printre colegi şi alţii pentru cumsecădenia lui, întind mina şi zic aşa cum ştim din clasele primare, la început numele de fag miile, apoi pe cel mic. Proaspătul intelectual mi-a strîns mina jovial şi mi-a sîsîit printre dinţi un aproape imperceptibil : George. e ! Fiind martor la cele relatate m-am gîndit, mai mult ca oricînd, la bunul nostru diriginte, care ne-a seminarizat foarte sever şi din lecţia în care s-a referit pe larg la „ştiinţa“ privind inina cu care trebuie să-şi scoată omul şapca, cînd salută pe cineva. T. KARPATIAN - POŞTA PAGINII Intr-o scrisoare sosită recent la redacţie ni se relatează că la sfârşitul anului 1970, familia Csaba Farkas a primit, în toată regula, repartiţie pentru apartamentul II din blocul turn 24 din cvartalul Simeria. Cu toate că nu era „aranjat“ I.J.G.L. semnează actul de recepţie prin procesul verbal de recepţie Nr. 11785 din 12 decembrie 1970 care este foarte lacunar în ceea ce priveşte modalitatea în care corespunde cerinţelor dării în folosinţă. După ce în procesul verbal de recepţie se aminteşte că recepţia este... provizorie, se mai constată că lucrările executate de către I.J.C.M. sunt foarte slabe !!! Foarte multe familii au refuzat să se mute în apartamente pină ce nu se vor face lucrările necesare. în noaptea de 5 spre 6 ianuarie, datorită necorespunzătoarei utilizări a sistemului de canalizare, apartamentul II este inundat. Rezultatul ? Parchetul umflat şi deteriorat, pereţii coşcoviţi — lucruri care necesită serioase reparaţii. Adresîndu-se I.J.G.L. tovarăşul Csaba Farkas primeşte următorul răspuns : „Dumneata eşti de vină pentru că nu te-ai mutat în apartament“. Curios lucru. Să acceptăm că familia Farkas s-ar fi mutat în apartament, dar ne întrebăm ce ar fi putut ea face în noaptea aceea, cînd apa, pur şi simplu, îl inundase prin canalizarea din baie. Negăsind înţelegere la I.J.G.L., tovarăşul C. Farkas se adresează constructorului, I.J.C.M., solicitând executarea reparațiilor. „Noi am predat blocul, de acum înainte răspunde beneficiarul, I.J.G.L.“. Dacă LJ.C.M. ar fi predat blocul în stare perfectă, cu toate instalațiile tehnico-sanitare bine puse la punct, dacă I.J.G.L. ar fi semnat recepția numai după o constatare prealabilă a unui bloc în perfectă stare, cu siguranţă că nu s-ar fi întîmplat cele relatate mai sus. Ca să scape de „clientul“ lor, constructorul şi beneficiarul au găsit un refugiu de-a dreptul supărător. Tovarăşul Farkas nu are decit să rezolve problemele cu... asociaţia de locatari. In cazul cînd beneficiarul şi constructorul refuză să-i dea concursul considerăm că n-ar fi rău un schimb de locuinţă între cineva din conducerea I.J.C.M. sau I.J.G.L., şi familia Farkas. Suetem convinşi că astfel s-ar găsi imediat fonduri, mijloace şi materiale suficiente reparaţiilor din apartamentul nr. 2. Noi însă credem că beneficiarul şi constructorul pot şi trebuie să ajungă la un numitor comun. L. REMUS