Cuvîntul Nou, ianuarie 1972 (Anul 5, nr. 527-550)
1972-01-28 / nr. 548
Pag. 2 .M.S.-ul tăia, în gerul ce se lăsase peste noapte, cale şerpuitoare de abur şi fum, suind spre dealurile împădurite ale Zăbrătăului. Stăteam tăcuţi privind prin geamul aburit al maşinii, peisajul îngheţat, rupt parcă din poveşti cu vrăjitoare, solemnitatea brazilor şi fagilor goliţi de verde şi ne gîndeam la poiana de sus, la munca de-acolo a oamenilor spre care ne îndreptam noi, cei ce alcătuiam brigada ştiinţifică a Casei de cultură din Intorsura Buzăului, inginerul Romulus Bularca, doctorul Simion Laurenţiu, profesorul Vasile Stancu şi autorul acestor însemnări. Gura de exploatare Mercu. Zarva obişnuită a locurilor în care stăpîneşte omul contrasta cu liniştea sticloasă prin care urcam noi, funicularul luneca buştenii spre gatere, spre stivele ce împînzeau poiana, forestierii , oamenii munţilor, se luau la întrecere cu timpul implintind în „carnea“ bradului țapine de vrere. Prieteni ai oamenilor de lingă brazi . „Bine aţi venit” ! Maistrul Nicolae Munteanu se-ndreaptă spre noi şi mîinile îşi împletesc căldura cu mirosul de răşină. Pornim prin poiană şi călăuza ne explică ce-nseamnă fasonatul, scosul, apropiatul, cum funcţionează o „drujbă“; aflăm că şeful de echipă, comunistul Gheorghe C. Posea este un foarte bun organizator, că echipa pe care o conduce şi-a îndeplinit şi depăşit planul, că printre cei mai buni muncitori se numără şi motoriştii Gheorghe Găvăneanu şi Gheorghe Neagoe, mecanicul de funicular Victor Munteanu, sortatorul Constantin Posea şi alţii. In cabana forestierilor, ochii, cu verdele brazilor în priviri urmăreau atenţi, coborîte din hrisoave zilele Unirii, zilele lui ianuarie 1859, aduse aici, acum, în pădurile Zăbrătăului de vorbele profesorului Vasile Stancu. Gîndurile se unesc în taină, întrebările şi răspunsurile rostite cu încredere ne apropie. Seara tîrziu, atunci cînd pădurea se contopeşte în sărut cu cu noaptea, în dormitoare se lasă liniştea. Rînd pe rînd, cu ziarele mirosind a cerneală de tipar, în mîini, forestierii se făceau mesageri ai faptelor, aflate de-acolo, din coloanele ziarelor şi revistelor. Seara tîrziu, atunci cînd pădurea se contopeşte în sărut noaptea, nie-am luat rămas bun de la oamenii brazilor, cu convingerea că ne-am mai făcut cîţiva prieteni... Prof. AL. STÄUBLE Joi seara, în sala festivă a redacţiilor locale, a avut loc întîlnirea de lucru cu difuzorii voluntari ai presei centrale şi locale, organizată de Comitetul orăşenesc de partid Sf. Gheorghe şi Direcţia judeţeană de poştă şi telecomunicaţii. Cu această ocazie, tovarăşul Imreh Iosif, secretar al Comitetului orăşenesc de partid a prezentat sarcinile ce stau în faţa difuzorilor voluntari, iar tovarăşul Ştefan Laurenţiu, director-adjunct al Direcţiei judeţene de poştă şi telecomunicaţii, mulţumind celor prezenţi pentru munca depusă a înmînat premii în obiecte, în valoare de 1O.OO0lei, unui număr de 66 de difuzori voluntari din întreprinderi şi instituţii. — Mamăăă !! — Poftim !! Uite ce poate să-i — Mămicooo ! ! Am găsit un cuib de vaci! ? treacă prin cap ! ? U D D D D D D D D D D D D D D D D D D D D u Im act social important. GESTUL ZILNIC PURTĂTORULUI DEAL VEŞTI ★ 50 de ani de activitate Duminică, Corul bărbătesc al Casei orăşeneşti de cultură din Sfîntu Gheorghe sărbătoreşte aniversarea a cinci decenii de activiIntr-o anumită măsură, activitatea agentului şi factorului poştal este determinantă în acţiunea de difuzare a corespondenţei şi presei. Dacă pînă la oficiul poştal al destinatarului „drumul“ scrisorii este controlabil, odată ajunsă în mîna factorului devine o problemă de conştiinţă şi conştiinciozitate profesională, de dragoste şi pricepere in meserie. Agentul poştal, sau mai bine zis activiatea lui se poate cel mai bine califica stînd de vorbă cu oamenii, ascultînd părerile şi sugestiile lor în această problemă, sondînd terenul ca să zic aşa, pentru a vedea în ce măsură respectarea obligaţiilor lui profesionale depinde numai de el sau şi de alţi factori, în comuna Dobîrlău activitatea de difuzare a presei şi corespondenţei este realizată de doi angajaţi : factorul Alexandru Neagu şi agenta poştală Alexandrina Olaru. Un~ prim calificativ al activităţii lor , mulţumitor. De ce numai atît ? Voi exemplifica încercînd o „filmare“ a unei zile, în general, de difuzare în comuna Dobîrlău şi satele aparţinătoare. Maşina poştei soseşte în comună de două ori pe zi, dimineaţa în jurul orei 8 şi după-amiaza pe la ora 16 (uneori mai trziu). Două „transporturi“ pe ziar reprezenta, evident, un spor de operativitate. Din păcate însă lucrurile nu se prezintă chiar aşa şi iată de ce ! Dimineaţa la primul transport soseşte doar ziarul „Cuvîntul nou“. Distribuirea începe abia spre prînz după ce agenta Alexandrina Olaru efectuează cele 3 ore de birou obligatorii. Şi, bineînţeles, că pînă după-amiază la al doilea transport abia reuşeşte să împartă ziarele în comună. Al doilea transport aduce celelal tate în munca de răspîndire a cîntecelor revoluţionare, patriotice şi populare de pe aceste meleaguri. La sărbătorirea corului de ziare şi corespondenţa, preluată de agenta A. Olaru şi repartizată mai departe factorului Alexandru Neagu care-şi desfăşoară activitatea în satele Mărcuş şi Lunca Mărcuşului. După ora 17, mai ales în această perioadă de iarnă şi ţinînd cont de „întinderea“ satului, este practic imposibil ca întreaga presă şi corespondenţă să fie distribuită in ziua primirii. Activitatea celor doi „poştaşi“ depinde, deci, de ora la care soseşte maşina P.T.T.R.ului. Cunoscînd condiţiile locale aş îndrăzni sugerarea suprimării unei curse, iar singurul transport care se face să sosească în comună pînă la ora 13, aducînd şi presa şi corespondenţa. Ar fi timp suficient pînă seara pentru realizarea difuzării în bune condiţii. Aş semnala tovarăşilor de la P.T.T.R. — Sfîntu Gheorghe că poate n-ar fi rău să revadă încadrările celor doi salariaţi din Dobîrlău. Chiar fără să ne amestecăm în treburi care nu ne privesc ni se pare nefiresc ca agenta Alexandrina Olaru, activînd la centrul de comună, cu mai mulţi abonaţi la ziare, cu mai multe scrisori şi cu din localitate îşi vor da concursul . Corul bărbătesc din Lunca Mureşului — judeţul Alba, Corul cooperaţiei meşteşugăreşti din Braşov, Corul asociaţiei Casei de cultură din Odorheiul Secuiesc, Corul mixt al Căminului cultural din Lunca de Jos — judeţul Harghita, Corul mixt al Institutului pedagogic din Tîrgu Mureş, Corul bărbătesc al Căminului cultural din Bodoc, Corul mixt al Uniunii culturale „Mikes Kelemen“ din Zagon, Corul mixt al Casei orăşeneşti de cultură din Covasna, Corul de cameră al Casei orăşeneşti de cultură Baraolt, Corul mixt al sindicatelor din întreprinderea minieră Căpeni, şi corul sărbătorit. Festivitatea se va încheia cu „Cîntec, corului semicentenar“ de Birtalan Iozsef, interpretat de corurile reunite ale oraşului Sfîntu Gheorghe sub bagheta dirijorului Ferencz Jeno. LÁSZLÓ ATTILA muncă de birou să fie încadrată cu o jumătate de normă. In obligaţiile agentei A. Olaru iniifcă şi o deplasare săptămânală în satul Dobîrlău-Vale, deplasare care se realizează. Dar este suficientă oare o singură deplasare pe săptămînă ? Cui îi convine să primească odată toate ziarele pe o săptămînă şi scrisorile cu 5—6 zile întîrziere? Nu este oare şi aceasta explicaţia numărului redus de abonamente în acest sat ? A -i cere agentei A. Olaru să facă două deplasări în Dobîrlău- Vale, în condiţiile unei suprasolicitări şi a „jumătăţii de normă“ ar fi poate mai puţin drept. Propunerea noastră, bazată pe cele constatate, e de a mai angaja un factor sau de a-i da o normă întreagă agentei poştale. Dobîrlăul nu este unul dintre cele mai uşoare sectoare şi cei care-l cunosc ne dau dreptate. Sperăm că propunerile noastre vor găsi ecou la forurile competente, care vor analiza posibilitatea remedierii lipsurilor constatate pentru ca activitatea poştei din comuna noastră să se desfăşoare la nivelul exigenţelor maxime. Zona bazinului buzoian, prin caracteristicile sale geografice şi demografice implică un efort deosebit din partea agenţilor şi factorilor poştali pentru ca presa şi corespondenţa să ajungă la timp în toate comunele şi satele aparţinătoare. Oficiul poştal din Intorsura Buzăului, asigură difuzarea presei şi corespondenţei în Brădet, Floroaia, Barcani, Rădăuţi, Sărămaş şi Intorsura centru, beneficiind de aportul a doi agenţi şi şase factori poştali, număr insuficient faţă de cerinţele populaţiei şi a normelor P.T.T.R. privind suprafaţa de deservire. Care sînt de fapt condiţiile în care-şi desfăşoară activitatea cei 8 angajaţi ? Exceptînd ziarul „Cuvîntul nou“, care ajunge la Intorsura la ora 8 şi este distribuit mult mai repede, celelalte ziare şi toată corespondenţa sosesc la ora 10, fiind repartizate factorilor care o distribuie astfel : Fabrica de lăzi, ora 11,30; Floroaia Mare, ora 12,30 ; Scrădoasa, 17,30; Sărămaş, ora 13,30 ; Rădăuţi, ora 15,00. Este explicabil în cazul acesta de ce în unele locuri ziarele şi scrisorile se primesc după ora 20,00 sau chiar a doua zi dimineaţa. Vina este însă şi a factorilor poştali, care ar trebui să acţioneze mai operativ, renunţând la comoditatea exagerată uneori şi la activităţile „anexe“, dînd dovadă de mai multă conştiinciozitate profesională. Astfel, pentru activitatea necorespunzătoare factorii poştali Ana şi Pavel Moraru din Barcani au fost schimbaţi şi înlocuiţi cu Eugenia şi Dumitru Dobrinaş. De ce nu este urmat exemplul lui Iosif Bran, care asigură operativ difuzarea presei în Intorsura pe o distanţă mai mare de 3 km avînd zilnic „în tolbă“ peste 500 de ziare, sau a lui Dumitru Dobrinaş, care face prompt schimbul de expediţii dintre oficiul Brădet şi oficiul Barcani, deservind în plus şi un sector din Intorsura Buzăului, sau al factorului Ioan Petcu care, deşi are sectorul cel mai greu (Lădăuţi şi Sărămaş) se străduieşte să-şi facă datoria, primind de altfel şi sprijinul substanţial al tinerilor difuzori voluntari ? La Sărămaş acţiunea de difuzare este realmente sprijinită de pionierii Gheorghe Bularca, Gheorghe Muscalii şi Ioan Şerban, de utecista Niculina Radu. Ajutorul difuzorilor voluntari se face simţit şi în alte sectoare : Alexe Luca (Fabrica de lăzi), Gheorghe Tudoran (centrala U.E.I.L.), Eugenia Hermeneanu (liceu), Aurelia Varză (spital), Elena Teleanu (Ocolul silvic), Constantin Boriceanu (Fabrica de cărămidă) şi alţii. Referitor la deficienţele ce mai persistă în rapiditatea şi operativitatea difuzării, consider că este absolut necesar ca reţeaua difuzorilor voluntari să fie extinsă şi perfecţionată, aceşti oameni avînd posibilitatea acordării unui real şi valoros sprijin. Acum, cîteva propuneri făcute Direcţiei judeţene a poştei şi telecomunicaţiilor , — renormarea sectorului Sărămaş-Lădăuţi, deservit de un singur factor poştal care nu poate face faţă cerinţelor, cu tot ajutorul amintit mai sus. — înfiinţarea unei agenţii independente în comuna Barcani, pentru că agentul Eugenia Dobrinaş are dimineaţa muncă de birou, iar după-amiază teren pe o distanţă de mai mulţi km; — o mai strînsă legătură între organul judeţean şi factorii locali pentru a pune la punct problemele spinoase semnalate in munca de difuzare a presei şi corespondenţei în zona Buzaielor. CONSTANTIN NIŢU ŞT. ALEXANDRU P.S.: Am primit şi de la corespondentul nostru din Vîlcele, tovarăşul Nicolae Laurenţiu, un material pe această temă, foarte bine documentat, material în care mulţi locuitori ai localităţii Vîlcele exprimă o serie de opinii interesante. Această anchetă-sondaj va face obiectul unui material separat pe care-l vom publica într-un viitor număr al ziarului. (n.n.). D,=fl Q 0 G 0 Q 0 G Q 0 0 Q 0 0 0 0 G G 0 G aanaaaaaani DGG00 GQ GQD t DE CE SCRIU...? Consider că menirea ziarului şi, de fapt, audienţa sa la cititor se pot realiza numai printr-un contact viu, permanent, cu viaţa judeţului. Această legătură se statorniceşte şi printr-o strînsă colaborare cu cei care trăiesc în mijlocul cetăţenilor localităţii respective şi de-aici, dorinţa firească, a noastră, a colaboratorilor de a împărtăşi tuturora cîte ceva din realizările cetăţenilor comunei noastre. Nici aspectele negative nu se pot neglija pentru că popularizarea lor înseamnă în fapt angajarea opiniei cititorului şi semnalul declanşării acţiunii de lichidare a lor. CUM MA INFORMEZ? Contactul pernanent cu marea masă a cetăţenilor comunei, prezenţa mea la diferitele acţiuni sau chiar simpla conversaţie cu locuitorii oferă numeroase aspecte demne de semnalat. „DE FAPT, NOI AJUTĂM COMUNA...“ In numeroase cazuri am putut observa că simpla apariţie în ziar a numelui comunei stîrneşte curiozitatea. Faptele pozitive, semnalate in coloanele ziarului, au constituit întotdeauna un stimulent în activitatea celor menţionaţi, după cum aspectele negative criticate au generat acţiuni hotărîte pentru eliminarea lor. Cred, în primul rînd, în marea forţă educativă a cuvîntului tipărit — aceasta constituind o altă motivare a dorinţei mele de a scrie. Pentru anul 1972, activitatea de corespondent se cere amplificată, munca de documentare va fi îmbunătăţită printr-o mai largă cuprindere a tuturor evenimentelor din comună. De asemenea, eu, toţi corespondenţii ziarului, trebuie să depunem eforturi susţinute pentru o informare eficientă, în toate problemele majore care interesează pe toţi locuitorii judeţului nostru. Este un argument, dar şi o chemare la întrecere adresată tuturor corespondenţilor ziarului „Cuvîntul nou”. Corespondentul Constantin se destăinuie CUVINTUL NOU Praf şi... pulbere Se lăsase seara. Se lăsase, parcă şi ceaţa. Numai PARCA, pentru că de fapt micii gospodari de la Şcoala de cooperaţie din Sfînitu Gheorghe voiau să înşele previziunile meteorologice. Acţiunea, în sine, era bună şi frumoasă ; se încerca măturarea străzii, dar efectul era dintre cele mai bizare — o imensă ciupercă de praf şi de... pulbere de lut se aşternea văzduhului, copacilor şi hainelor pietonilor. Maşinile, la văzul „obstacolului“, aprindeau farurile ... totul eră învăluit în viitoarea iscată din firele măturii; ai fi zis că o Babă-Cloanţa şi-a făcut apariţia printre noi stîrnind duhurile ... poluării. Aşa cum spuneam, totul ar fi fost bine şi frumos dacă locul ar fi fost stropit, oleacă, cu apă, încercaţi şi aşa, poate, poate... S. BONDI Atribut al lucrătorilor din comerţul socialist, şi nu numai al lor, receptivitatea este o calitate menită să aducă un spor de activitate, constituind un factor tonifiant şi o necesitate obiectivă a activităţii oricărui sector. Cînd ea lipseşte sau este împiedicată să se manifeste apar situaţii de natură să genereze deservicii. Un asemenea caz de frînare s-a petrecut şi în comuna Dobîrlău. în urmă cu două săptămîni tovarăşa Maria Maxim, preşedinta Consiliului popular, a dat linele indicaţii gestionarului magazinului, Ioan Condrea, indicaţii menite să ducă la desfacerea în mai bune condiţiuni a unor produse. Acesta s-a lovit însă de o piedică neaşteptată: atît gestionarul cît şi Ioan Toderica (gestionarul bufetului) susţineau că nu Receptivitate cu... frînă pot primi aceste indicaţii pe motiv că într-o şedinţă, preşedintele Cooperativei de consum Ozun, Denes Gall, ar fi afirmat că singura înmăsură să dea indicaţii şi dispoziţiuni este conducerea cooperativei. . (fapt confirmat şi de vicepreşedintele cooperativei, Ioan Florea). Afirmaţia tovarăşului Gali este cel puţin curioasă. Cu alte cuvinte „nu vă atingeţi de cooperativa mea (a se citi feudă) că e prăpăd“... Numai că nu e aşa, nu e deloc aşa, tovarăşe preşedinte. De fapt, chiar dumneavoastră aţi afirmat într-o discuţie, ulterioară faptului, cu tovarăşa Maxim că această dispoziţie nu se referea la Comitetul executiv al consiliului popular. Păi, dacă nu se referea de ce nu aţi specificat acest lucru la capitolul......excepţii“ al respectivei dispoziţii, ca să priceapă toată lumea despre ce-i vorba. Nu de alta, dar zău e păcat să dăm deoparte iniţiativele menite să aducă îmbunătăţiri. Nu punem la îndoială buna credinţă a preşedintelui Cooperativei de consum Ozun şi credem că situaţia a fost generată de echivocul acelei dispoziţii. Am sugera ca pe viitor cînd se mai dau asemenea „indicaţii“ să se întocmească un capitol aparte destinat... excepţiilor, ori, ceea ce ar fi mult mai bine, să nu se mai dea deloc ! Oare tovarăşul Gali nu a citit în ziarul din 25 XII 1971, cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la prima Conferinţă pe ţară a secretarilor comitetelor de partid şi preşedinţilor consiliilor populare comunale ? C. BRAŞOVEANU altul Unul mănîncă poate se • • •uita 16 ianuarie. Prinz la cantina Liceului agricol din Tîrgu Secuiesc. Drept „felul doi“ se servește carne de pasăre. 16 ianuarie. Cină. Se servește din nou carne de pasăre. La cele două mese (prînz şi cină) privirile elevilor comeseni sînt tot mai dese, mai crispate, mai cu ... subînţeles. Desigur din cauza mirosului degajat de „prospeţimea“ cărnii. De mîncat n-a îndrăznit nimeni. Stadiul alterării era prea înaintat. 19 ianuarie. Micul dejun. Lucrurile se ... îmbunătăţesc. Salariul oferit este numai în jumătatea cazurilor alterat. Deci unii pot mînca şi... „unde mănîncă unul-doi, se, mai poate ... uita şi al treilea !“ Aşadar, invităm „sanepidul“ să vină şi pe la cantina noastră. Să constate, prin sondaj, calitatea preparatelor, stadiul de curăţenie şi să ne mai întrebe şi pe noi. Ştim mai multe ! PETRU LEONTE Cîte-un pic, pic, pic... Locuim în Ţara Buzaielor, în Satele aparţinătoare întorsurii Buzăului. Zilnic batem drum de fier spre locurile de muncă. Şi pe la noi e frig. Şi-afară şi-n tren. Dar asta-i altă poveste. Deci, cum venim noi de la treburile noastre, zicem că hai să ne abatem şi pe la restaurant, pentru un vin fiert... să ne mai încălzim. La barul restaurantului era de serviciu, într-una din zile, Olimpiu Sporea. Ne-a servit cu vinul aburind. La plată, însă, pentru o ceaşcă de vin de 3,80 lei ni se pretinde 4,00 lei. Nu-i mare diferenţa, dar... de colo, pînă colo se-adună ! Asta pentru a nu mai vorbi de sticla de bere, care costă 3,50 lei şi noi plătim tot 4 lei. Pentru că, de, ne ajută şi tovarăşii de aici să nu ne încurcăm cu „mărunţişurile“ ... Măcar cîtuşi de puţin, contează enorm, pentru unii.. ! Şi ne interesează, în speţă, cît contează pentru conducerea cooperativei de consum!? UN GRUP DE BUZOIENI Aburii alcoolului Rusalin Şelaru din comuna Dobîrlău, după ce s-a întors de la o petrecere, îmbibat precum buretele, cu alcool, ce şi-a zis s „ia să vedem noi cum reacţionează soţia mea şi copiii cînd voi „semăna groază“ printre ei“. Un cuţit era mai la îndemînă. Şi cele cîteva lovituri au avut rezultatul scontat. Cum era şi normal, victima, adică Paraschiva, soţia acestuia, a căzut. Copiii au început să ţipe. Ce mai, dezastru în toată regula . . . Au interve-nit alţii, femeia vătămată de loviturile soţului a fost transportată la spital şi numai datorită priceperii medicilor a scăpat cu viaţă, revenind acasă, la copii. Rusalin însă, trebuie să dea, acum, seamă pentru cele făcute. Acum, la trezie. Opinia publică nu-l va ierta. DOREL ANDRAŞ U Entuziasm şi elan tineresc In toamna anului 1971, în plină campanie, pe ogoarele C.A.P. din Covasna, alături de muncitorii întreprinderilor, unităţilor cooperatiste şi instituţiilor ne aflam şi noi, tineretul cooperativei „Constructorul“ Covasna. Entuziasmul şi elanul tineresc au răspuns „prezent“ la chemarea conducerii C.A.P.-ului pentru a nu întîrzia strîngerea bogatei recolte. Şi roadele bogate au fost şi pentru noi. Suma primită de la C.A.P., drept răsplată, a fost acordată fondului sportiv. Deci, noi am muncit, noi beneficiem de rezultatele muncii. Pomina de la acest fond, recent, a fost votată înfiinţarea Asociaţiei sportive „Voinţa“ — Covasna. Cu ajutorul fondului oferit de tinerii cooperatori s-a şi început înzestrarea materială a asociaţiei cu complete de volei, handbal, şah şi tenis de masă. IOAN CHELBEZAN 00QQQ0GG GQ 11 ANUL V Nr. 548 Pagină realizată de : ANDREI MUREŞAN şi SORIN TRUŞCA