Cuvîntul Nou, ianuarie 1972 (Anul 5, nr. 527-550)

1972-01-28 / nr. 548

Pag. 2 ­.M.S.-ul tăia, în gerul ce se lăsase peste noapte, cale şerpuitoare de abur şi fum, suind spre dealurile împăduri­te ale Zăbrătăului. Stăteam tă­cuţi privind prin geamul a­­burit al maşinii, peisajul în­gheţat, rupt parcă din poveşti cu vrăjitoare, solemnitatea brazilor şi fagilor goliţi de verde şi ne gîndeam la poiana de sus, la munca de-acolo a oamenilor spre care ne îndrep­tam noi, ce­i ce alcătuiam bri­gada ştiinţifică a Casei de cul­tură din Intorsura Buzăului, inginerul Romulus Bularca, doctorul Simion Laurenţiu, profesorul Vasile Stancu şi autorul acestor însemnări. Gura de exploatare Mercu. Zarva obişnuită a locurilor în care stăpîneşte omul con­trasta cu liniştea sticloasă prin care urcam noi, funicularul lu­neca buştenii spre gatere, spre stivele ce împînzeau poiana, forestierii , oamenii munţilor, se luau la întrecere cu timpul implintind în „carnea“ bradu­lui țapine de vrere. Prieteni ai oamenilor de lingă brazi . „Bine aţi venit” ! Maistrul Nicolae Munteanu se-ndreap­­tă spre noi şi mîinile îşi îm­pletesc căldura cu mirosul de răşină. Pornim prin poiană şi călăuza ne explică ce-nseam­­nă fasonatul, scosul, apropiatul, cum funcţionează o „drujbă“; aflăm că şeful de echipă, co­munistul Gheorghe C. Posea este un foarte bun organizator, că echipa pe care o conduce şi-a îndeplinit şi depăşit pla­nul, că printre cei mai buni muncitori se numără şi moto­­riştii Gheorghe Găvăneanu şi Gheorghe Neagoe, mecanicul de funicular Victor Munteanu, sortatorul Constantin Posea şi alţii. In cabana forestierilor, ochii, cu verdele brazilor în priviri urmăreau atenţi, coborîte din hrisoave zilele Unirii, zilele lui ianuarie 1859, aduse aici, a­­cum, în pădurile Zăbrătăului de vorbele profesorului Vasile Stancu. Gîndurile se unesc în taină, întrebările şi răspunsu­rile rostite cu încredere ne a­­propie. Seara tîrziu, atunci cînd pă­durea se contopeşte în sărut cu cu noaptea, în dormitoare se lasă liniştea. Rînd pe rînd, cu ziarele mirosind a cerneală de tipar, în mîini, forestierii se făceau mesageri ai faptelor, a­­flate de-acolo, din coloanele ziarelor şi revistelor. Seara tîrziu, atunci cînd pă­durea se contopeşte în sărut noaptea, nie-am luat rămas bun de la oamenii brazilor, cu con­vingerea că ne-am mai făcut cîţiva prieteni... Prof. AL. STÄUBLE Joi seara, în sala festivă a redacţiilor locale, a avut loc întîlnirea de lucru cu difuzo­­rii­ volun­tari ai presei centrale şi locale, organizată de­ Comi­tetul orăşenesc de partid Sf. Gheorghe şi Direcţia judeţea­nă de poştă şi telecomunicaţii. Cu această ocazie, tovarăşul Imreh Iosif, secretar al Comi­tetului orăşenesc de partid a prezentat sarcinile ce stau în faţa difuzorilor voluntari, iar tovarăşul Ştefan Laurenţiu, director-adjunct al Direcţiei judeţene de poştă şi telecomu­nicaţii, mulţumind celor pre­zenţi pentru munca depu­să a înmînat premii în obiec­te, în valoare de 1O.OO0lei, u­­nui număr de 66 de difuzori voluntari din întreprinderi şi instituţii. — Mamăăă !! — Poftim !! Ui­te ce poate să-i — Mămicooo ! ! Am găsit un cuib de vaci! ? treacă prin cap ! ? U D D D D D D D D D D D D D D D D D D D D u Im­ act social important. GESTUL ZILNIC PURTĂTORULUI DEA­L VEŞTI ★ 50 de ani de activitate Duminică, Corul bărbătesc al Casei orăşeneşti de cultură din Sfîntu Gheorghe sărbătoreşte ani­versarea a cinci decenii de activi­Intr-o anumită măsură, ac­tivitatea agentului şi factoru­lui poştal este determinantă în acţiunea de difuzare a cores­pondenţei şi presei. Dacă pînă la oficiul poştal al destinata­rului „drumul“ scrisorii este controlabil, odată ajunsă în mîna factorului devine o pro­blemă de conştiinţă şi conştiin­ciozitate profesională, de dra­goste şi pricepere in meserie. Agentul poştal, sau mai bine zis activiatea lui se poate cel mai bine califica stînd de vorbă cu oamenii, ascultînd părerile şi sugestiile lor în a­­ceastă problemă, sondînd te­renul ca să zic aşa, pentru a vedea în ce măsură respecta­rea obligaţiilor lui profesiona­le depinde numai de el sau şi de alţi factori, în comuna Dobîrlău activi­tatea de difuzare a presei şi corespondenţei este realizată de doi angajaţi : factorul A­­lexandru Neagu şi agenta poş­tală Alexandrina Olaru. Un­~ prim calificativ al activităţii lor , mulţumitor. De ce numai atît ? Voi exemplifica încercînd o „filmare“ a unei zile, în ge­neral, de difuzare în comuna Dobîrlău şi satele aparţină­toare. Maşina poştei soseşte în co­mună de două ori pe zi, di­mineaţa în jurul orei 8 şi du­­pă-amiaza pe la ora 16 (uneori mai t­rziu). Două „transpor­turi“ pe zi­ar­ reprezenta, evi­dent, un spor de operativita­te. Din păcate însă lucrurile nu se prezintă chiar aşa şi iată de ce ! Dimineaţa la primul tran­sport soseşte doar ziarul „Cu­­vîntul nou“. Distribuirea în­cepe abia spre prînz după ce agenta Alexandrina Olaru e­­fectuează cele 3 ore de birou obligatorii. Şi, bineînţeles, că pînă după-amiază la al doilea transport abia reuşeşte să îm­partă ziarele în comună. Al doilea transport aduce celelal­­ tate în munca de răspîndire a cîntecelor revoluţionare, patrio­tice şi populare de pe aceste me­leaguri. La sărbătorirea corului de ziare şi corespondenţa, pre­luată de agenta A. Olaru şi repartizată mai departe fac­torului Alexandru Neagu ca­­re-şi desfăşoară activitatea în satele Mărcuş şi Lunca Măr­­cuşului. După ora 17, mai ales în această perioadă de iarnă şi ţinînd cont de „întinderea“ satului, este practic imposibil ca întreaga presă şi corespon­denţă să fie distribuită in ziua primirii. Activitatea celor doi „poş­taşi“ depinde, deci, de ora la care soseşte maşina P.T.T.R.­­ului. Cunoscînd condiţiile lo­cale aş îndrăzni sugerarea su­primării unei curse, iar sin­gurul transport care se face să sosească în comună pînă la ora 13, aducînd şi presa şi corespondenţa. Ar fi timp su­ficient pînă seara pentru reali­zarea difuzării în bune con­diţii. Aş semnala tovarăşilor de la P.T.T.R. — Sfîntu Gheorghe că poate n-ar fi rău să revadă încadrările celor doi salariaţi din Dobîrlău. Chiar fără să ne amestecăm în treburi care nu ne privesc ni se pare nefiresc ca agenta Alexandrina Olaru, activînd la centrul de comună, cu mai mulţi abonaţi la ziare, cu mai multe scrisori şi cu din localitate îşi vor da con­cursul . Corul bărbătesc din Lunca Mureşului — judeţul Alba, Corul cooperaţiei meşteşugăreşti din Braşov, Corul asociaţiei Ca­sei de cultură din Odorheiul Se­cuiesc, Corul mixt al Căminului cultural din Lunca de Jos — jude­ţul Harghita, Corul mixt al Insti­tutului pedagogic din Tîrgu Mu­reş, Corul bărbătesc al Căminu­lui cultural din Bodoc, Corul mixt al Uniunii culturale „Mikes Kelemen“ din Zagon, Corul mixt al Casei orăşeneşti de cultură din Covasna, Corul de cameră al Ca­sei orăşeneşti de cultură Baraolt, Corul mixt al sindicatelor din întreprinderea minieră Căpeni, şi corul sărbătorit. Festivitatea se va încheia cu „Cîntec, corului semicentenar“ de Birtalan Iozsef, interpretat de corurile reunite ale oraşului Sfîn­tu Gheorghe sub bagheta dirijo­rului Ferencz Jeno. LÁSZLÓ ATTILA muncă de birou să fie înca­drată cu o jumătate de normă. In obligaţiile agentei A. Olaru iniifcă şi o deplasare săptămâna­lă în satul Dobîrlău-Vale, de­plasare care se realizează. Dar este suficientă oare o singură deplasare pe săptămînă ? Cui îi convine să primească odată toate ziarele pe­ o săptămînă şi scrisorile cu 5—6 zile întîr­­ziere? Nu este oare şi aceasta explicaţia numărului redus de abonamente în acest sat ? A -i cere agentei A. Olaru să facă două deplasări în Dobîrlău- Vale, în condiţiile unei supra­solicitări şi a „jumătăţii de normă“ ar fi poate mai puţin drept. Propunerea noastră, bazată pe cele constatate, e de a mai angaja un factor sau de­ a-i da o normă întreagă a­­gentei poştale. Dobîrlăul nu es­te unul dintre cele mai uşoare sectoare şi cei care-l cunosc ne dau dreptate. Sperăm că propunerile noastre vor găsi ecou la forurile competente, care vor analiza posibilitatea remedierii lipsurilor constatate pentru ca activitatea poştei din comuna noastră să se des­făşoare la nivelul exigenţelor maxime. Zona bazinului buzoian, prin caracteristicile sale geografi­ce şi demografice implică un efort deosebit din partea a­­genţilor şi factorilor poştali pentru ca presa şi corespon­denţa să ajungă la timp în toate comunele şi satele apar­ţinătoare. Oficiul poştal din Intorsura Buzăului, asigură difuzarea presei şi corespondenţei în Brădet, Floroaia, Barcani, Ră­­dăuţi, Sărămaş şi Intorsura centru, beneficiind de aportul a doi agenţi şi şase factori poş­tali, număr insuficient faţă de cerinţele populaţiei şi a norme­lor P.T.T.R. privind suprafaţa de deservire. Care sînt de fapt condiţiile în care-şi desfăşoară activita­tea cei 8 angajaţi ? Exceptînd ziarul „Cuvîntul nou“, care a­­junge la Intorsura la ora 8 şi este distribuit mult mai repede, celelalte zia­re şi toată corespondenţa so­sesc la ora 10, fiind repartiza­te factorilor care o distribuie astfel : Fabrica de lăzi, ora 11,30; Floroaia Mare, ora 12,30 ; Scrădoasa, 17,30; Să­rămaş, ora 13,30 ; Rădăuţi, o­­ra 15,00. Este explicabil în ca­zul acesta de ce în unele lo­curi ziarele şi scrisorile se primesc după ora 20,00 sau chiar a doua zi dimineaţa. Vi­na este însă şi a factorilor poştali, care ar trebui să acţioneze mai operativ, re­nunţând la comoditatea exagerată uneori şi la ac­tivităţile „anexe“, dînd do­vadă de mai multă conştiin­ciozitate profesională. Astfel, pentru activitatea necorespun­zătoare factorii poştali Ana şi Pavel Moraru din Barcani au fost schimbaţi şi înlocuiţi cu Eugenia şi Dumitru Dobrinaş. De ce nu este urmat exem­plul lui Iosif Bran, care asigu­ră operativ difuzarea presei în Intorsura pe o distanţă mai mare de 3 km avînd zilnic „în tolbă“ peste 500 de ziare, sau a lui Dumitru Dobrinaş, care face prompt schimbul de ex­pediţii dintre oficiul Brădet şi oficiul Barcani, deservind în plus şi un sector din Intorsu­ra Buzăului, sau al factorului Ioan Petcu care, deşi are sec­torul cel mai greu (Lădăuţi şi Sărămaş) se străduieşte să-şi facă datoria, primind de alt­fel şi sprijinul substanţial al tinerilor difuzori voluntari ? La Sărămaş acţiunea de di­fuzare este realmente spriji­nită de pionierii Gheorghe Bu­larca, Gheorghe Muscalii şi Ioan Şerban, de utecista Nicu­lina Radu. Ajutorul difuzori­lor voluntari se face simţit şi în alte sectoare : Alexe Luca (Fabrica de lăzi), Gheorghe Tudoran (centrala U.E.I.L.), Eugenia Hermeneanu (liceu), Aurelia Varză (spital), Elena Teleanu (Ocolul silvic), Con­stantin Boriceanu (Fabrica de cărămidă) şi alţii. Referitor la deficienţele ce mai persistă în rapiditatea şi operativitatea difuzării, consi­der că este absolut necesar ca reţeaua difuzorilor voluntari să fie extinsă şi perfecţionată, aceşti oameni avînd posibilita­tea acordării unui real şi va­loros sprijin. Acum, cîteva propuneri fă­cute Direcţiei judeţene a poş­tei şi telecomunicaţiilor , — renormarea sectorului Sără­­maş-Lădăuţi, deservit de un singur factor poştal care nu poate face faţă cerinţelor, cu tot ajutorul amintit mai sus. — înfiinţarea unei agenţii in­dependente în comuna Bar­cani, pentru că agentul Euge­nia Dobrinaş are dimineaţa muncă de birou, iar după-a­miază teren pe o distanţă de mai mulţi km; — o mai strînsă legătu­ră între organul judeţean şi factorii locali pentru a pune la punct problemele spi­noase semnalate in munca de difuzare a presei şi corespon­denţei în zona Buzaielor. CONSTANTIN NIŢU ŞT. ALEXANDRU P.S.: Am primit şi de la cores­pondentul nostru din Vîlcele, tovarăşul Nicolae Laurenţiu, un material pe această temă, foarte bine documentat, mate­rial în care mulţi locuitori ai localităţii Vîlcele exprimă o serie de opinii interesante. A­­ceastă anchetă-sondaj va fa­ce obiectul unui material se­parat pe care-l vom publica într-un viitor număr al ziaru­lui. (n.n.). D,=fl Q 0 G 0 Q 0 G Q 0 0 Q 0 0 0 0 G G 0 G a­anaaaaaani D­G­G­0­0 G­Q G­Q­D t DE CE SCRIU...? Consider că menirea ziarului şi, de fapt, au­dienţa sa la cititor se pot realiza numai printr-un contact viu, permanent, cu viaţa ju­deţului. Această legătu­ră se statorniceşte şi printr-o strînsă colabo­rare cu cei care trăiesc în mijlocul cetăţenilor localităţii respective şi de-aici, dorinţa fireas­că, a noastră, a colabo­ratorilor de a împărtăşi tuturora cîte ceva din realizările cetăţenilor co­munei noastre. Nici as­pectele negative nu se pot neglija pentru că popularizarea lor în­seamnă în fapt angaja­rea opiniei cititorului şi semnalul declanşării ac­ţiunii de lichidare a lor. CUM MA INFORMEZ? Contactul pern­anent cu marea masă a cetăţe­nilor comunei, prezenţa mea la diferitele acţiuni sau chiar simpla con­versaţie cu locuitorii o­­feră numeroase aspecte demne de semnalat. „DE FAPT, NOI AJUTĂM COMUNA...“ In numeroase cazuri am putut observa că simpla apariţie în ziar a numelui comunei stîr­­neşte curiozitatea. Fap­tele pozitive, semnalate in coloanele ziarului, au constituit întotdeau­na un stimulent în acti­vitatea celor menţionaţi, după cum aspectele ne­gative criticate au gene­rat acţiuni hotărîte pen­tru eliminarea lor. Cred, în primul rînd, în marea forţă educativă a cuvîntului tipărit — a­­ceasta constituind o al­tă motivare a dorinţei mele de a scrie. Pentru anul 1972, acti­vitatea de corespondent se cere amplificată, munca de documentare va fi îmbunătăţită prin­tr-o mai largă cuprinde­re a tuturor evenimente­lor din comună. De ase­menea, eu, toţi corespon­denţii ziarului, trebuie să depunem eforturi sus­ţinute pentru o informare eficientă, în toate pro­blemele majore care in­teresează pe toţi locuito­rii judeţului nostru. Este un argument, dar şi o chemare la întrece­re adresată tuturor co­respondenţilor ziarului „Cuvîntul nou”. Corespondentul Constantin se destăinuie CUVINTUL NOU Praf şi... pulbere Se lăsase seara. Se lăsase, parcă şi ceaţa. Numai PARCA, pentru că de fapt micii gospo­dari de la Şcoala de cooperaţie din Sfînitu Gheorghe voiau să înşele previziunile meteorolo­gice. Acţiunea, în sine, era bu­nă şi frumoasă ; se încerca măturarea străzii, dar efectul era dintre cele mai bizare — o imensă ciupercă de praf şi de... pulbere de lut se aşter­­nea văzduhului, copacilor şi hainelor pietonilor. Maşinile, la văzul „obstacolului“, aprin­deau farurile ... totul eră în­văluit în viitoarea iscată din firele măturii; ai fi zis că o Babă-Cloanţa şi-a făcut apa­riţia printre noi stîrnind du­hurile ... poluării. Aşa cum spuneam, totul ar fi fost bine şi frumos dacă locul ar fi fost stropit, oleacă, cu apă, încer­caţi şi aşa, poate, poate... S. BONDI Atribut al lucrătorilor din co­merţul socialist, şi nu numai al lor, receptivitatea este o calitate menită să aducă un spor de ac­tivitate, constituind un factor to­nifiant şi o necesitate obiectivă a activităţii oricărui sector. Cînd ea lipseşte sau este împiedicată să se manifeste apar situaţii de natu­ră să genereze deservicii. Un asemenea caz de frînare s-a petrecut şi în comuna Dobîr­­lău. în urmă cu două săptămîni tovarăşa Maria Maxim, preşedin­ta Consiliului popular, a dat li­nele indicaţii gestionarului maga­zinului, Ioan Condrea, indicaţii menite să ducă la desfacerea în mai bune condiţiuni a unor pro­duse. Acesta s-a lovit însă de o piedică neaşteptată: atît gestio­narul cît şi Ioan Toderica (gestio­narul bufetului) susţineau că nu Receptivitate cu... frînă pot primi aceste indicaţii pe mo­tiv că într-o şedinţă, preşedinte­­le Cooperativei de consum Ozun, Denes Gall, ar fi afirmat că sin­gura în­­­măsură să dea indicaţii şi dispoziţiuni este conducerea cooperativei. . (fapt confirmat şi de vicepreşedintele cooperativei, Ioan Florea). Afirmaţia tovarăşului Gali este cel puţin curioasă. Cu alte cu­vinte „nu vă atingeţi de coopera­tiva mea (a se citi feudă) că e prăpăd“... Numai că nu e aşa, nu e deloc aşa, tovarăşe preşedin­te.­­ De fapt, chiar dumneavoas­tră aţi afirmat într-o discuţie, ul­terioară faptului, cu tovarăşa Maxim că această dispoziţie nu se referea la Comitetul executiv al consiliului popular. Păi, dacă nu se referea de ce nu aţi specifi­cat acest lucru la capitolul......ex­cepţii“ al respectivei dispoziţii, ca să priceapă toată lumea despre ce-i vorba. Nu de alta, dar zău e păcat să dăm deoparte iniţia­tivele menite să aducă îmbunătă­ţiri. Nu punem la îndoială buna cre­dinţă a preşedintelui Cooperativei de consum Ozun şi credem că situaţia a fost generată de e­­chivocul acelei dispoziţii. Am su­gera ca pe viitor cînd se mai dau asemenea „indicaţii“ să se întoc­mească un capitol aparte desti­nat... excepţiilor, ori, ceea ce ar fi mult mai bine, să nu se mai dea deloc ! Oare tovarăşul Gali nu a citit în ziarul din 25 XII 1971, cuvîntarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la prima Con­ferinţă pe ţară a secretarilor co­mitetelor de partid şi preşedinţi­lor consiliilor populare comuna­le ? C. BRAŞOVEANU altul Unul mănîncă poate se • • •uita 16 ianuarie. Prinz la cantina Liceului agricol din Tîrgu Secuiesc. Drept „felul doi“ se servește carne de pasă­re. 16 ianuarie. Cină. Se servește din nou carne de pasăre. La cele două mese (prînz şi cină) privirile elevilor comeseni sînt tot mai de­se, mai crispate, mai cu ... subînţeles. Desigur din cauza mirosului degajat de „prospeţimea“ cărnii. De mîncat n-a îndrăznit ni­meni. Stadiul alterării era prea înaintat. 19 ianuarie. Micul dejun. Lu­crurile se ... îmbunătă­ţesc. Salariul oferit este numai în jumătatea ca­zurilor alterat. Deci unii pot mînca şi... „unde mănîncă unul-doi, se, mai poate ... uita şi al treilea !“ Aşadar, invităm „sanepidul“ să vină şi pe la cantina noas­tră. Să constate, prin sondaj, calitatea preparatelor, stadiul de curăţenie şi să ne mai în­trebe şi pe noi. Ştim mai mul­te ! PETRU LEONTE C­îte-un pic, pic, pic... Locuim în Ţara Buzaielor, în Satele aparţinătoare întor­­surii Buzăului. Zilnic batem drum de fier spre locurile de muncă. Şi pe la noi e frig. Şi-afară şi-n tren. Dar asta-i altă poveste. Deci, cum venim noi de la treburile noastre, zi­cem că hai să ne abatem şi pe la restaurant, pentru un vin fiert... să ne mai încăl­zim. La barul restaurantului e­­ra de serviciu, într-una din zile, Olimpiu Sporea. Ne-a servit cu vinul aburind. La plată, în­să, pentru o ceaşcă de vin de 3,80 lei ni se pretinde 4,00 lei. Nu-i mare diferenţa, dar... de colo, pînă colo se-adună ! Asta pentru a nu mai vorbi de sticla de bere, care costă 3,50 lei şi noi plătim tot 4 lei. Pentru că, de, ne ajută şi to­varăşii de aici să nu ne în­curcăm cu „mărunţişurile“ ... Măcar cîtuşi de puţin, con­tează enorm, pentru unii.. ! Şi ne interesează, în speţă, cît contează pentru conducerea cooperativei de consum!? UN GRUP DE BUZOIENI Aburii alcoolului Rusalin Şelaru din comuna Dobîrlău, după ce s-a întors de la o petrecere, îmbibat precum buretele, cu alcool, ce şi-a zis s „ia să vedem noi cum reacţionează soţia mea şi copiii cînd voi „semăna groază“ prin­tre ei“. Un cuţit era mai la îndemînă. Şi cele cîteva lovi­turi au avut rezultatul scon­tat. Cum era şi normal, victi­ma, adică Paraschiva, soţia acestuia, a căzut. Copiii au în­ceput să ţipe. Ce mai, dezastru în toată regula . . . Au interve-­­nit alţii, femeia vătămată de loviturile soţului a fost tran­sportată la spital şi numai da­torită priceperii medicilor a scăpat cu viaţă, revenind aca­să, la copii. Rusalin însă, tre­buie să dea, acum, seamă pentru cele făcute. Acum, la trezie. Opinia publică nu-l va ierta. DOREL ANDRAŞ U Entuziasm şi elan tineresc In toamna anului 1971, în pli­nă campanie, pe ogoarele C.A.P. din Covasna, alături de muncito­rii întreprinderilor, unităţilor cooperatiste şi instituţiilor ne a­­flam şi noi, tineretul cooperativei „Constructorul“ Covasna. Entu­ziasmul şi elanul tineresc au răs­puns „prezent“ la chemarea con­ducerii C.A.P.-ului pentru a nu întîrzia strîngerea bogatei recolte. Şi roadele bogate au fost şi pen­tru noi. Suma primită de la C.A.P., drept răsplată, a fost acor­dată fondul­ui sporti­v. Deci, noi am muncit, noi beneficiem de re­zultatele muncii. Pomina de la acest fond, re­cent, a fost votată înfiinţarea A­­sociaţiei sportive „Voinţa“ — Co­vasna. Cu ajutorul fondului o­­ferit de tinerii cooperatori s-a şi început înzestrarea materială a a­­sociaţiei cu complete de volei, handbal, şah şi tenis de masă. IOAN CHELBEZAN 0­0­Q­Q­Q­0­G­G G­Q 11 ANUL V Nr. 548 Pagină realizată de : ANDREI MUREŞAN şi SORIN TRUŞCA

Next