Cuvîntul Nou, iunie 1972 (Anul 5, nr. 654-679)
1972-06-24 / nr. 674
Pag. 2 Herman Oberth, pionier al zborului cosmic(it. La Mediaş (1923—1938), Herman Oberth continuă cu asiduitatea şi perseverenţa lui caracteristice, cercetările sale teoretice şi experimentale. In anul 1929 publică a doua sa carte , „Wege zur Raumschiffahrt" (Căile navigaţiei cosmice), premiată de Asociaţia Franceză de Astronautică. Ea cuprinde idei şi studii noi, fiind supranumită de specialişti „biblia astronauticii“; în această carte autorul dezvoltă ideea oglinzii spaţiale, o invenţie realizabilă abia în deceniile viitoare. De asemenea, concepe pentru prima dată o navă cosmică electrică (ionică). Această carte va fi de altfel reeditată în anul 1972 de Editura Kriterion în original, iar în traducere românească de Editura Academiei. In anul 1930 Herman Oberth experimentează cu succes primul motor rachetă cu combustibil şi carburanţi lichizi. De perfecţionarea lui se va ocupa încă multă vreme. Din această perioadă datează şi o altă realizare importantă. Herman Oberth proiectează o rachetă alcool-oxigen, înaltă de 24 metri, capabilă să ridice o încărcătură utilă de 3,5 tone la înălţimea de 1.000 de km. După acest proiect şi mai ales după cele din 1917 urmau să se „inspire" realizatorii rachetelor balistice „Agregat 4", intrate ulterior în istorie sub denumirea de „V 2“. Tocmai de aceea în anii postbelici mulţi considerau în persoana lui Herman Oberth omul care ar fi construit la Peenemünde „rachetele minune" ale Germaniei fasciste. In realitate lucrurile stăteau cu totul altfel. Lucrările sale ştiinţifice, proiectele sale, ar fi constituit într-adevăr baza teoretică a realizării lor. Dar realizarea propriu-zisă s-a petrecut fără ştirea şi consimţămîntul lui. Herman Oberth era considerat un străin în care nu se avea încredere. El lucra încă la şcoala politehnică din Dresda cînd, la 21 martie 1940, la Peenemünde se experimenta motorul-rachetă de 25 de tone, utilizat ulterior la „V 2“. Ofensat, Herman Oberth vrea să se reîntoarcă în patrie. Dar acest lucru nu i se permite. El trebuia să stea în apropiere pentru cazul în care realizatorii se vor împotmoli undeva. Abia în anul 1941, după ce a fost mobilizat, este adus la Peenemünde unde, după spusele sale, „24 de ore din zi nu aveam nimic de spus". El primeşte sarcina formală de a verifica toate patentele asupra aplicabilităţii lor în tehnica rachetelor, iar doi ani mai tîrziu părăseşte deja baza experimentală de la Peenemünde. Este de altfel foarte semnificativ, în acest context, că Asociaţia Britanică de Astronautică din Londra, oraşul în care au căzut primele rachete „V 2", a fost prima asociaţie naţională de astronautică care în 1949 îl primeşte pe Herman Oberth ca membru de onoare. In perioada postbelică profesorul Oberth îşi continuă activitatea sa ştiinţifică. în 1945 apare cartea sa „OAMENI ÎN COSMOS“ unde dezvoltă ideea oglinzii spaţiale, capabilă să transforme imensa energie solară în energie electrică, să topească gheţurile veşnice ale nordului, să transforme ţinuturile nordice în grădini înfloritoare, să regleze clima după nevoia agriculturii, să lumineze nopţile din ţările tropicale pentru ca agricultorii să poată recolta noaptea, cînd temperatura nu mai este atît de sufocantă etc. Este de altfel părerea autorilor, că Herman Oberth va fi apreciat la adevărata sa valoare abia după realizarea acestei invenţii extraordinare. Această carte a fost tradusă în mai multe limbi (engleză, franceză, spaniolă, olandeză şi croată). Cinici ani mai tîrziu apare a patra sa carte intitulată „DAS MONDAUTO“ (Automobilul lunar). Ca recunoaştere a contribuţiei sale, Herman Oberth a fost primit ca membru de onoare în 15 asociaţii naţionale de astronautică din Europa şi America, a fost distins cu o serie de titluri şi medalii ştiinţifice, printre care cu medalia Iuri Gagarin în anul 19111. Celebrul său elev Wernher von Braun (1928—1930), părintele rachetei purtătoare Saturn V şi a programului Apollo a rezumat imensa contribuţie a lui Herman Oberth la crearea ştiinţei şi tehnicii celei mai fantastice a zilelor noastre, în următoarele cuvinte : „Personal vă datorez dumneavoastră şi operei dumneavoastră steaua vieţii mele. Sunt pe deplin conştient în ce măsură ideile dumneavoastră revoluţionare, cu care vă situaţi şi azi încă mult timp înaintea celor care vă înconjoară, au contribuit la realizările noastre ştiinţifice de pînă acum şi cît de imens ne vor ajuta ele şi pe viitor la cucerirea spaţiului cosmic“. CEI TREI PIONIERI In 1903, Oberth împlinise abia 9 ani, cînd Constantin Eduardovici Ţiolkovski publică articolul său „Cercetarea spaţiului cosmic cu aparate cu reacţie“; în această lucrare erau aprofundate deja multe din realizările cosmice ulterioare. Profesorul din Kaluga vorbeşte despre spaţiile interplanentare şi publică o schiţă a unei rachete hidrogen-oxigen. Cu 6 ani mai tîrziu, în S.U.A., Robert H. Goddard publică în lucrarea sa „O metodă pentru atingerea unor înălţimi extreme“, rezultate experimentale cu rachete cu praf de nitroliză, realizate tot după principiul reacţiei. La rachete cu combustibil şi carburant lichid ajunge însă abia în anul 1924 după apariţia cărţii lui Herman Oberth, intitulată „Racheta spre spaţiile interplanetare", în care profesorul din Mediaş a conceput acest tip de rachetă în amănunţime. Ideea rachetei, a maşinii cu reacţie, singura în stare să ridice omul în spaţiul cosmic, a fost, după cum se vede, exprimată înainte de apariţia cărţii lui Oberth. Caracteristic ,pentru acele vremuri ramîne faptul că cei trei pionieri nu au ştiut unul de celălalt şi că fiecare dintre ei a ajuns independent de ceilalţi la rezultatele lor. Spre deosebire de ei, Oberth nu se va opri doar la bazele teoretice şi scheme de principiu. Avantajat de vîrstă şi de faptul că între timp condiţiile tehnice pentru realizarea ideii zborului cosmic se maturizau, el elaborează proiecte constructive, trece la realizarea practică a primelor motoare rachetă, prilej cu care face o serie de descoperiri fundamentale în construcţia şi tehnica rachetelor, fără de care, realizarea lor nu ar fi fost posibilă; în plus, el duce o luptă deschisă împotriva scepticilor şi adversarilor ideii zborului interplanetar, împrăştiind pas cu pas, pe bază de rezultate concrete şi convingătoare, rezervele manifestate chiar şi în lumea ştiinţifică a vremii. Faptul că C.E. Ţiolkovski din Kaluga, R.H. Goddard din New York şi Herman Oberth din Sighişoara-Mediaş ajung independent unul de altul, şi relativ în aceeaşi perioadă, la rezultate ştiinţifice similare, dovedeşte o dată în plus viabilitatea punctului de vedere materialist şi dialectic în teoria cunoaşterii , scopurile pe care şi le pune omul pentru schimbarea lumii înconjurătoare nu sunt arbitrare, întîmplătoare, ci o expresie obiectivă a stadiului de dezvoltare socială şi tehnico-ştiinţifică în momentul istoric considerat. Dr. Ing. HANS BARTH Spătare de scaune executate de elevii: Prázsmár György, Bálint András — jr., Kiss Antal și Bokor Lázár, sub îndrumarea renumitului cioplitor Bálint András. TRASEUL NR. 3 : TRASEUL DE CREASTA: OZUNCA-BAI — VlRFUL PILISCA MARE — VîRFUL MITACI — VlRFUL CUCULUI — TINOVUL LUCI. DURATA : 3 ZILE . MARCAJ : BANDĂ ALBASTRA. Pornim pe un drum ce urmăreşte creasta (fără marcaj pe acest aliniament), din valea Pîrîului cu păstrăvi, de lîngă staţiunea Ozunca, şi urcăm spre vîrful Pilişca Mică (1131 m). O şa îngustă face legătura între această culme şi masivul Pilişca Mare (1374 m). Excursia în acest loc este răsplătită din plin, toamna, de... boncănitul cerbilor. Coborîm pe versantul răsăritean şi foarte abrupt al vîrfului, printre fagii seculari. La o distanţă de cca.ur oră de coborîş, întîlnim poteca ce suie de la staţiunea Tuşnad-Băi. Continuăm traseul pe direcţia N—V, urmînd de această dată marcajul de bandă albastră ce însoţeşte poteca, începînd din staţiunea Tuşnad- Băi. Acest marcaj are drept ţintă vîrful Harghita Mădăraşului. Marcajul urmăreşte drumul ce desparte pădurea de o zonă defrişată. Ajungem la Păşunea Jahoros. Urcăm apoi prin luminişuri, ajungînd la vîrful Mitoci (1280 m). Pretutindeni blocuri uriaşe de ,andezite şi jur-împrejur o pădure mixtă. De pe vîrf, întovărăşiţi de marcaje, coborîm printr-o pădure deasă şi ieşim pe platoul larg şi luminos al Păşunii Mitoci. Aici, pe trecătoarea propriu-zisă, recunoaştem drumul cel vechi, care se îndreaptă spre Depresiunea Ciucului. Părăsim marcajul, continuînd mersul pe acest drum vechi, spre vest, pînă la marginea pădurii. De aici, urmărind liziera pădurii, spre nord, ajungem la clădirea Cantonului silvic Mitaci, unde se poate înnopta. Porţiunea de traseu de la Cabana vînătorească Pilişca şi pînă aici se poate parcurge în circa 2 o re. Deasupra păşunii Mitaci, pe orizontul nordestic se înalţă masivul golaş al Muntelui Păzitor (1423 m). Drumul de la păşunea Mitaci se poate continua în două direcţii. Urmînd şoseaua cea veche spre est , după o distanţă de 8 km se ajunge la staţia C.F.R. Tuşnad-Sat, sau de la cantonul silvic. Coborînd în valea pîrîului Brădetul Mic, se poate continua drumul pe traseul secundar nr. 1 A. Continuăm drumul. Traseul marcat traversează o pădure de fag şi păşunea de munte Aladar. După aproximativ 1—1, 1/2 ore ieşim la o poieniţă înconjurată de brazi uriaşi. In faţa noastră se află o potecă vînătorească ce urcă pe masivul central al Harghitei de sud , vîrful Cucului (1558 m). Urcuşul durează 20 de minute. De la Poieniţa Cucului, putem continua drumul pe cele două poteci indicate la traseul nr. 1. Primul face legătura cu locul denumit Cigányláb (cu posibilităţi de cazare) din valea pîrîului Baraolt, pe aliniamentul Casa vînătorească „Cucului“ — Fîntîna Boda, iar celălalt, marcat cu bandă albastră, urmăreşte curba de nivel de pe versantul estic al masivului Cucului şi se îndreaptă spre izvorul rîului Baraolt. La distanţa de numai 1 km, în aval, se găseşte Poieniţa Vişinului, vestită pentru viiturile abundente de ape carbogazoase sulfuroase. Drumul marcat traversează pădurea de brad de pe versantul Sudic al masivului Angelica (1485 m), Păşunea Sîntimbru, urcînd prin pădure pînă la Pietrosul Puturos. Pe traseul Vîrful Chei (1193 km) — Piatra Baraoltului, se poate ajunge la Filia şi Brăduţ (15 km). Marcajele se abat spre est, spre Băile Sintimbru (1—1, 1/2 oră) Continuăm drumul. Traversăm o pădure de brad, unde ne aşteaptă o Cabană vînătorească şi ieşim în Păşunea Sanei unde se înalţă o stîncă ciudată ca înfăţişare, sculptată de vînturi şi vreme : Stînca Stînei (1312 m). Ne îndreptăm apoi pe Valea pîrîului Pietrosul şi drumul forestier cu acelaşi nume, ajungînd pe marginea sudică a Tinovului Luci (1079 m) ce s-a format datorită invadării de către o vegetaţie abundentă a lacului de odinioară. De aici se deschid mai multe trasee secundare : 1) Tinovul Luci — Miercurea Ciuc, marcaj punct roşu, durata 2—2, 1/2 ore ; 2) Tinovul Luci — Cabana vînătorească Abrupta — Trecătoarea Haiducilor şi Cabana „Brădet“ — în continuare pe marcajul de bandă albastră, durată 2—2/2 ore ; 3) Tinovul Luci — Băile Sîntimbru — (spre sud) tot pe marcajul de bandă albastră, durata 1 oră ; 4) Tinovul Luci — Valea Cormoșului — Filia, durata 5 ore. ZOLTÁN KISGYÖRGY Trasee turis m) CUVINTUl NOU I ŞTIAJI CĂ... I ^ ... primele mărci poştale româneşti au apărut în Moldova în L 1 iulie 1858 („Cap de bour“) şi că prima emisiune de mărci, co- 7mună ambelor ţări româneşti a fost denumită „Principatele Uni- I 1 te"? In acelaşi an a fost înfiinţată şi Direcţia Centrală a Poştelor ^ 1 din Bucureşti. Prima revistă filatelică românească a apărut în 18817 iar prima asociaţie a filateliştilor a fost constituită la Bucureşti Ia zece ani mai tîrziu. * ....................................în ... potrivit protocolului, împăratul Bizanţului nu iscălea niciiodată documentele oficiale într-o singură repriză ? ) ) Prima jumătate a numelui său el o așternea pe hîrtie cu 24 ^ de ore înainte de a așterne cea de-a doua parte a numelui. ^ \ ... aproximativ o tonă cîntărește craniul unui elefant care \ \ a trăit acum circa un milion de ani și care se află în prezent 1 ^ expus la muzeul din orașul Piatigorsk (U.R.S.S.) ? | \ ... cel mai mic bec electric din lume a fost realizat în An- \ ^ glia ? El măsoară 0,1 mm. .în lungime și 0,07 mm. în diametru ^ și este folosit la mașini de calculat miniaturale. ^ ( ... în partea de sud a regiunii Primorie din U.R.S.S., trăiesc la cele mai mici mamifere de pe pămînt ? Este vorba de un mami- ’ i fer liliputan (înrudit cu ariciul), care nu cîntăreşte decît circa 1 \ 3 g. şi este folositor omului întrucît distruge numeroase insecte i ^ dăunătoare. ... cucuveaua polară încalcă tradiţiile suratelor ei şi vînează i i ziua ? Ar fi poate bucuroasă să trăiască după legile familiei din 7 j care face parte, însă, în condiţiile polare, ziua ţine şase luni. ) I ... cea mai lungă peşteră din lume este aşa-numita „Hölloch“ J J (Gura infernului) din Elveţia, un labirint de galerii în lungime \ \ totală de 78 km ? Următoarele două peşteri mari sunt în Statele l l Unite : peşterea Carlsbad (63 km) şi vestita peşteră Mamut consi- 7 7 derată pînă nu demult cea mai mare din lume şi care, în urma J ' ultimelor măsurători efectuate, s-a constatat că are doar circa l 45 km. \ i In ceea ce priveşte adîncimea (diferenţa de nivel de la i intrare şi pînă în punctul cel mai adînc, pe verticală) cea mai 7 \ adîncă peşteră din lume este avenul Berger, situat la graniţa din- s ^ tre Franţa şi Spania (1122 m). ^ \ ... temperatura normală a corpului nostru variază regulat în \ I timpul zilei : între maximele de la sfîrşitul după amiezei şi Ince- 1 I putui serii şi minimul de la ora 4—5 dimineaţa poate exista o z 1 diferenţă de 0,5°, sau 1° ?. La muncitorii care lucrează noaptea, \ 1 momentele maximului şi minimului de temperatură sunt inversate, t 7 Munca musculară este o cauză importantă a ridicării temperaturii. i I Un efort muscular violent provoacă o creştere a temperaturii | 4° sau chiar mai mult. S-au citat tempe- \\ corpului de 0,6 râturi de peste exerciţii sportive. Munca intelectuală duce la ridicări neînsemnate I râturi de peste 40° în timpul unor eforturi fizice sau al unor 1 J nvone i iî î ci»-»/—»n i t r i~\ 'ii/T11 v\ An i vi 4nl vx 1 n I /-111 V, i-\ 1 n IV1 VI i enri vx oî vi c /—I Wl IX etc \ de temperatură în comparație cu cea fizică. * Prof. Oberth (dreapta) alături de prima rachetă cu combustibil lichid, pentru care primește certificatul de autor (1930). Varietăţi varietăţi® varietăţi CINCI LIRE, CINCI SPIŢE... O nouă bancnotă de cinci lire sterline, emisă recent de Banca Angliei, face de cîtva timp obiectul unor serioase dispute în presa britanică, în care sunt angajaţi specialişti din mai multe domenii. Bancnota are reprodusă pe una din feţe o vinietă care reprezintă o zeiţă antică stînd intr-un car tras de cai. Numai că o roată a carului antic are... cinci spiţe. Mai multe persoane au scris ziarului „Times", întrebîndu-l despre semnificaţia, încă neclară, a celor cinci spiţe, ştiut fiind că aceste vehicule vechi aveau un număr par de spiţe. Controversa a fost prezentată lui B.F. Cook, şef al departamentului de antichităţi romane şi greceşti de la British Museum, care a încercat un compromis, găsind care antice şi cu un număr impar de spiţe la roţi. Acestea însă aveau măcar nouă, au răspuns nemulţumiţii, ceea ce, spun ei, e cu totul altceva. SENATUL AUSTRALIAN : FARA PANTALONI SCURŢI! Senatul australian a adoptat recent o hotărîre întrucîtva neobişnuită pentru un for legislativ: decizia interzice purtarea de pantaloni scurţi cu ocazia şedinţelor parlamentului. Un comitet special al Senatului a stabilit că „purtarea de pantaloni scurţi nu este adecvată pentru locurile unde se desfăşoară tranzacţii şi afaceri oficiale şi lezează demnitatea parlamentului". Preşedintele Senatului a precizat că legea se impunea, întrucît mai mulţi senatori aleseseră, cu ocazia şedinţelor din vara trecută, o ţinută prea ... estivală. SPIONAJ INDUSTRIAL PÎNÂ IN LUMEA DE APOI Un oarecare antreprenor de pompe funebre din Perpignan a remarcat că, de fiecare dată cînd îi era anunţat un deces prin telefon, reprezentanţii firmei sale erau devansaţi de concurenţă. După îndelungi şi minuţioase cercetări, au fost descoperite un fir cuplat la telefonul directorului firmei şi un microfon montat în plafon. PASIUNE COSTISITOARE Trei englezi, aflaţi într-o călătorie în Eleveţia, s-au strecurat într-o giuvaergerie de unde au furat un obiect preţios. Dar fapta a fost comisă cu o atît de mare stîngăcie, încît poliţia oraşului a reuşit să-i prindă pe doi dintre ei chiar asupra faptului. Cel de-al treilea a reuşit să fugă şi s-a reîntors în mare grabă la Londra. Aflînd însă că echipa sa preferată, „Arsenal", va juca în ziua de 20 octombrie la Zürich împotriva clubului local „Grasshoppers“, acest „al treilea“ a uitat incidentul de la Basel şi s-a îndreptat plin de elan suportericesc spre Elveţia. Meciul a mai apucat să-l vadă, dar la reîntoarcere a fost recunoscut pe aeroport, reţinut şi, în cele din urmă, a ajuns în închisoarea din Basel. Regretul de a-şi fi însoţit echipa preferată este oricum tardiv — dacă un asemenea regret s-a produs ... ANUNŢ PUBLICITAR DE SPECIALITATE O publicaţie vest-germană de mai mic tiraj „Reiter-Revue“ („Revista călăreţului“), a publicat recent următorul anunţ de mică publicitate : „Caut logodnică proprietară a unui pur-sînge. O dată cu propunerile, în mod obligatoriu fotografia calului" ... ORIZONTAL ! 1) ... textilă, lemn, lapte etc. (pl.); 2) A încovoia — Natria; 3) Centrul Covasnei — Reprezintă cultura de bază a judeţului Covasna; 4) Altă bogăţie de mare importanţă a judeţului ; 5) ... minerală de Bodoc, Biborţeni e cunoscută în toată ţara — Serveşte la amenajarea străzilor; 6) O găseşti greu — Niculescu Lucia — Din vară în vară; 7) Mister — Trăpaşii din Dobrogea; 8) A ventila — Alb-gălbui; 9) Tăiat; 10) Aurul verde metamorfozat în U.E.I.L.uri. .VERTICAL i 1) Covasna sau oraşul celor 1000 de... — Caută-l în car 1; 2) Uneori poate fi şi în... de banii; 3) Afirmaţie — La Bicsad şi Malnaş, piatra este prelucrată mecanizat; 4) A face o ascensiune spre Comandări — Teren cu destinaţie agricolă; 5) (inv.) încălţăminte femeiască — „Fabricat" în România; 6) Agregat important la hidrocentrală — Stnt; 7) Ceremonie — Etaj; 8) însemnul turismului la noi în ţară — Literatura, pictura, sculptura; 9) Brodate cu fir ; 10) Posezi — A însufleţi. CONSTANTIN DELIU AMV Nr. 674 Insula femeilor In Marea Caraibilor, în apropiere de Cuba, se află Insula Femeilor, a cărei istorie este cu totul neobișnuită. Francisca Hernandez de Cordoba împreună cu marinarii săi a descoperit această insulă in anul 1518. Mare a fost desigur uimirea marinarilor spanioli cînd au descoperit că apărătorii care-i atacau de pe ţărm erau femei. Cei dinţii marinari debarcaţi in recunoaştere au fost prinşi şi condamrnaţi la moarte. Stăpînele insulei se închinau zeiţei Aihsel al cărei cult cerea ca orice bărbat apărut pe insulă să-ifie jertfit, dar numai după ce femeile se vor fi folosit de el, spre a-şi asigura continuitatea speciei. Băieţii care se năşteau erau şi ei omoriţi. Triburi de amazoane indiene se pare că ar fi locuit şi pe continentul american, după cum reiese din ultele date culese de exploratorul P. H. Fawcett. Cu timpul, marinarii spanioli au fost iertaţi, iar cumplita zeiţă a fost dată uitării. Ca o amintire a unui trecut foarte îndepărtat este doar faptul că astăzi pe această insulă numărul femeilor depăşeşte cu mult pe cel al bărbaţilor, poate şi din cauză că băieţii, o dată deveniţi majori, pleacă în lume spre a-şi face un rost. Femeile nu părăsesc niciodată insula. Ele îşi construiesc singure casele, pescuiesc şi vînează. O dată pe an are loc o mare sărbătoare — rămăşiţă a cultului zeiţei Aihsel — cînd vin bărbaţi de pe insulele vecine şi sînt luaţi simbolic în captivitate. La frumusețea cu totul aparte a peisajului acestei insule, urmele unui trecut de mult spulberat adaugă un farmec în plus.