Cuvîntul Nou, iunie 1982 (Anul 15, nr. 3220-3245)
1982-06-25 / nr. 3241
ANUL XV, Nr. 3241 U n om plin de energie, trecut de virsta tinereţii, mă întîmpină şi mă conduce prin brutărie unde de ani de zile se apleacă cu multă grijă asupra ... pîinii. II cunoscusem pe Németh Ambrus, renumitul brutar din Hăghig doar un treacăt şi acum sosisem în acest mult lăudat loc, de către localnici, pentru a afla de unde şi cum a ajuns aici. Németh, Ambrus se îndeletnicește cu această atît de nobilă meserie de peste 40 de ani. începuturile sale în plămădirea pîinii l-au „prins" pe acest priceput brutal, la Fabrica de pîine din Sfîntu Gheorghe, unde a făcut ucenicia, timp de trei ani de zile şi apoi, sfîrşindu-şi ucenicia, a lucrat în continuare ca brutar calificat, in comuna Hăghig nu se afla de prea multă vreme, doar de vreo cinci ani, dar în aceşti ani a reuşit, prin felul său de a fi, printr-o seriozitate desăvîrşită, prin competenţa sa să se facă iubit de locuitorii amintitei așezări. Un timp a făcut naveta din municipiul Sfîntu Gheorghe spre Hăghig, dar a considerat că este mai bine să fie cît mai aproape de locul său de muncă, drept pentru care s-a mutat în localitate, îmi spunea Németh Ambrus, că uneori nu nu putea dormi noaptea de grija de a nu intîrzia, pentru că altfel sătenii nu aveau la primele ore ale dimineţii pîinea pe masa lor. Şi-a zis atunci că este mai bine să fie cît mai aproape de locul unde făina de griu se transformă în pîine. înţeleg că tot ceea ce face acest neobosit brutar căruia nu-i face prea mare plăcere să vorbească despre sine, să arunce vorbe în vînt, face din pasiunea pentru meseria pe care o practică de mulţi, foarte mulţi ani. DOREL ANDRAŞ Un om ca pîinea caldă La „Ultimul clopoţel“... ... 35 de ani de pasionată dăruire profesională, dintre care 28 la Şcoala generală Bicsad, ani plini de dragoste şi responsabilitate faţă de tot atîtea generaţii de copii pe care i-a învăţat tainele buchiilor. Acesta este bilanţul învăţătoarei Nagy Magdolna în ziua ieşirii la pensieRăsplata activităţii depuse de inimoasa învăţătoare în decursul atîtor ani s-a concretizat în micile şi marile bucurii şi satisfacţii ale muncii sale cu elevii. Şi poate niciodată nu s-a simţit mai fericită ca în zilele de început şi de sfîrşit de an şcolar cînd cu braţele pliine de flori se ştia înconjurată de feţele zîmbitoare şi ochii larg deschişi spre cunoaştere ai micilor săi elevi. Acum, în acest ultim sfîrşit de an şcolar părinţii, elevii, întregul colectiv de cadre didactice, într-o atmosferă de caldă preţuire şi respect, au sărbătorit-o pe învăţătoarea Nagy Magdolna, mulţumindu-i pentru îndelungata şi rodnica sa activitate, urîndu-i ani mulţi şi sănătate în binemeritata odihnă c care o aşteaptă... Prof. MIHAI TRIFOI Pînă a nu se cunoaşte K. Erzsébet şi I. Irma şi-au urmat calea firească a vieţii, adică cu urmat niscai şcoli, s-au calificat în nişte meserii, s-au încadrat şi şi-au văzut de treabă acolo, la locul de muncă, duc ro o existenţă nonală, obişnuită. A venit insă o zi, nefastă pentru amîndouă, cînd după o lungă dar deloc matură chibzuinţă, au căzut de acord că se poate trăi şi altfel, că anonimatul pe care-l presupune o existenţă demnă, în limitele cită (mai ales) şi în genere mai vîrstnice, devin sursa de cîştiguri, sursă principală, pentru că uneori se aplică şi soluţia extremă — furtul ! (Rufe de pe sîrme, obiecte diverse de la „prieteni", valorificate ulterior la preţuri scăzute, dar oricum e ceva mai mult decit nimic !). Luni în şir acelaşi traseu al existenţei insalubre la periferia moralităţii. Chefuri, plimbări, tot arsenalul de măcinare a plictiselii cotidiene este folosit cu fervoare. Acest mod de a ieși ATITUDINI DESPIHE tilizaţiei şi mai ales al eticii, nu este de natură să le satisfacă dorinţa de a se „afirma" cu orice preţ, chiar şi acela al abdicării de la principiile morale fundamentale statornicite în societatea noastră. Vine aşadar, acea vreme de răscruce în existenţa celor două bune prietene, domiciliate în oraşul Sfîntu Gheorghe. Ce-i de făcut?, e întrebarea care le frămîntă în primul rind. Şi ajung la concluzia că un singur lucru le poate salva de monotonia anonimatului — să ignore totalmente orice normă morală. Urmează punerea în practică a ideilor. Ambele îşi părăsesc locul de muncă (itreprinderea de ţigarete, respectiv I.A.M.E.) şi pune-te pe trai parazitar. Prieteni de ocazie recrutaţi în special din rîndul persoanelor ce prezentau... garanţie materiadin comun, de a se „afirma" cum spuneam, nu putea să treacă neobservat şi după cum lesne se poate deduce organele în drept se sesizează de modul parazitar de viaţă al celor două tinere. Şi nu numai atît, se acţionează în consecinţă reamintindu-li-se celor două tinere că există, în afar legilor nescrise şi cele scrise ale moralei socialiste care prevăd şi sancţionează devierile de conduită. A urmat un „duş rece" foarte binevenit, dacă ne gindim că împricinatele au doar 21 de ani. Rămîne acum în sarcina lor să se convingă odată mai mult, că drumul pe care l-au ales nu duce nicăieri sau mai bine zis duce la o cu totul altă destinaţie, decît afirmarea pe care şi-o doreau. CONSTANTIN NIŢU INTIMPLARI ADEVĂRATE NIMIC DE PROMIS, NIMIC DE VÎNDUT... La 26 de ani, Fülöp Balázs s-a săturat de muncă — lucrase, o vreme, ca instalator sanitar la o unitate — şi-a început să-şi exploreze, atent, posibilităţile intelectuale. „Munca nu-i de mine, să muncească fraierii, eu am cap şi-o să-l şi folosesc şi-o să mă descurc“ Şi s-a descurcat, intr-adevăr, o vreme, vreo doi ani, timp în care a găsit destui in stare să-i dea bani şi pe pietrele de pe Lună. L-a găsit, astfel, pe S. Béla, vecin de-al lui, căruia îi promite o butelie de aragaz. „Dai mata 2000 de lei şi ai butelia. Bine ?“• Bine, cum să nu, zice omul, bucuros de chilipir, îi dă banii şi aşteaptă butelia. Care nu vine, de unde să vină, viine, în schimb, peste două săptămîni, vecinul îndatoritor şi descurcăreţ şi simpatic şi-i mai cere 2000, „că ştii, se lasă greu timpu’, mai vrea două bătrine“ şi-i dă omul, „mi-e vecin, îl cunosc, nu mă păcăleşte el pe mine, n-are el inima asta“. Dar FÜlöp Balázs nu-i deloc sentimental, el are nevoie de bani, îi ia şi pleacă, dispare, adică, lăsîndu-şi vecinul cu buzele umflate, predispus la reflecţii multe, adinei şi filozofice. Tot pe bază de butelie mai ia 500 de lei de la B. Vilmos, 1.500 lei de la S- Zoltán şi 1000 de lei de la G. Zonda. Intre timp, ca „să-şi facă mina“, promite in stingă şi-n dreapta cafea, ouă, draperii, instalaţii sanitare, promite, ia banii de la oameni şi-i termină, cu regularitate, în cea mai apropiată circiumă. Treaba, însă, n-a ţinut prea mult, s-a găsit unul mai vigilent care l-a dibuit urgent şi în acest moment F. Balazs se află, pentru doi ani de zile, la închisoare, loc în care nu mai poate nici să promită, nici să vîndă nimic, pentru simplul motiv că n-are nici ce şi nici cui... DUMITRU MANOLACNESCU N au fe mina * • Vă prezentăm astăzi, în cadrul acestei pagini dedicate conştiinţei, doi oameni ai muncii care s-au evidenţiat în întrecerea socialistă, pentru îndeplinirea şi depăşirea planului din cel de-al doilea an al actualului cincinal. Ei se numesc BOROS ERZSEBET şi lucrează la întreprinderea de amidon din Tîrgu Secuiesc, şi IOAN POPICA, de la atelierul de croitorie din cadrul Cooperativei de consum din întorsura Buzăului. Foto : KOVÁCS LÁSZLÓ P( condurare. PORTRETE DE FRUNTAŞI CUV D adrese vasna ales ! răspur D sori sor nostru, tru a Redări a Vilm a nu-i pentru din lor preum îndrep opt ai este din blocat fiilor . C ponsuzarea propri că ar pentru N care , propic vecine este r primit jpă Mi ză in avut 1 C nr. 31 P. Gh specif tate c trarea iat ct arată așa de bru ct a și ba rea ha. în un co D să fă, în ca. Dinechi și ca tean intravi numcită alt Ti limiter major V care I P de tenurile produse duim murir