Cuvântul Nou, ianuarie 1994 (Anul 5, nr. 1018-1036)
1994-01-04 / nr. 1018
/leiSHOO 1 (briDIAH SOCIAL-POLITIC AL JUDEŢULUI COVASNA J Anul IV. Nr. 1018 MARȚI 4 ianuarie 1994 4 pagini — 30 Iei 1 Aşteptări Ne-am adresat, aşadar, tradiţionalele urări de sănătate, fericire şi bucurii în noul an, ne-am dorit reciproc ca 1994 să însemne pentru fiecare un an mai bun, mai lipsit de griji. Se spune că omul doarme aşa cum îşi aşterne, zicala este însă valabilă într-o anumită proporţie, respectiv în aceea in care starea noastră depinde de noi şi nu de alţii. In mare parte însă, binele nostru depinde de modul in care ,,alţii“ ne împlinesc aşteptările. Iar acestea nu sunt deloc mici şi nici nu durează de ieri-alaltăieri; ele sunt expresia concretizării speranţelor noastre. Aşteptăm, deci, ca cei ce guvernează ţara să manifeste mai multă competenţă în procesul de renaştere a României după patru ani de tatonări nesfârşite şi prea puţine rezultate palpabile. Ar fi timpul, credem, ca după patru ani mulți-trâmbiţata reformă să-şi dezvăluie primele efecte concrete şi dincolo de îmbogăţirea peste măsură a unora prin mijloace mai mult sau mai puţin ortodoxe. Aşteptăm, aşadar, ca privatizarea — cea ,,mare‘ fără discuţie — să se înfăptuiască, iar activitatea productivă să pornească cu reală dorinţă de a scoate economia românească din prelungitul impas. Poate doar astfel să asistăm la o stopare a inflaţiei, iar creşterea salariilor să se producă numai pe seama producţiei sporite şi nu a umflării artificiale a preţurilor. Aşteptăm, de asemenea, eficiente demersuri ale guvernanţilor pentru relansarea agriculturii, astfel încât vechiul slogan ,,România — grânarul Europei“ să devină realitate în 1994, iar importurile de produse alimentare să se rezume la mirodenii şi citrice, nu la grâu sau cartofi — ruşinea ruşinilor — cum se întâmplă acum. Nu atât eliberarea titlurilor de proprietate (deşi şi acestea îşi au rostul lor) interesează, de bine, de rău, acestea neîmpiedicând cu adevărat revirimentul, ci crearea condiţiilor ca ţăranul român să-şi poată lucra pământul cu un beneficiu rezonabil, fără să se tragă şapte piei de pe el. Mai aşteptăm ca Parlamentul să-şi ia inima-n dinţi pentru a adopta legile organice ce ar putea aşeza România şi din punct de vedere legislativ în rândul statelor democratice. Oricât s-ar eschiva parlamentarii, principala vină pentru multele piedici puse societăţii româneşti pe drumul reformei le revine lor, atât datorită neadoptării legilor pregătite de guvern, cât şi lipsei de iniţiativă legislativă, ceea ce a transformat forul legislativ într-un simplu examinator al „tezelor“ executivului. Din partea partidelor şi altor formaţiuni politice aşteptăm o stopare a demagogiei şi luptei oarbe pentru un scaun ministerial. După patru ani de existenţă ele ar putea Gabriel FLORESCU (Continuare în pag. a 2-a) ÎN ZIARUL DE AZI: 9 Dialog (în pag. a 2 a) 9 O chestiune arzătoare la ordinea zilei: gazul metan (în pag. a 3 a) INTERVENŢIA ZIARULUI A GĂSIT AUDIENŢĂ . Telefonul mult-aşteptat... ..Cititorii fideli ai ziarului nostru îşi aduc aminte, fără îndoială, de cazul dramatic al unui om amărât, neajutorat, pe care soarta l-a lovit crunt de două ori. El se numeşte OCTAVIAN BUDE şi este invalid, iar la Revoluţie şi-a pierdut şi fiica de numai 20 de ani. Rămas pe drumuri, fără posibilităţi de a se întreţine, a apelat în disperare de cauză la ziarul nostru, care s-a implicat intr-o mică „odisee“, dorind să-i ofere tot sprijinul —i moral şi material — de care acest om a avut nevoie Aşa se face că rând pe rând i s-au soluţionat necazurile legate de găsirea unei case in municipiul Sfântu Gheorghe, de fapt e vorba de un apartament cu două camere, apoi de atribuirea drepturilor cuvenite prin lege persoanelor cu handicap, ca şi urmaşilor celor căzuţi în zilele lui decembrie '89, dar o chestiune rămăsese, totuşi, în suspensie , instalarea unui telefon la domiciliu. — îmi era necesar ca aerul, ne-a precizat domnul Bude, pentru că eu neavând posibilitatea să mă deplasez, trebuia în permanenţă să apelez la ajutorul cuiva, al însoţitorului meu. Dar în situaţia când aveam nevoie de un medicament urgent, ori Horia C. DELIU (Continuare in pag. a 20) ÎN PROBLEMA CONTORIZARII APEI ŞI ENERGIEI TERMICE Centralele proprii — singura soluţie eficientă şi relativ ieftină La R.A.G.C.L. se primesc an"- - - ■» zilnic reclamaţii in leg, . ă cu preţul ridicat al apei calde şi reci pe care o primim în propriile apartamente. Apa costă din ce în ce mai mult, energia termică la fel şi începe să nu ne mai fie indiferent unde şi cum se pierd ele, pentru că, e sigur, nu le risipim numai noi, prin neglijenţa şi comoditatea noastră. Aşa încât, Hotărârea nr. 348/'93 a Guvernului României privind contorizarea apei şi a energiei termice livrate populaţiei nu putea fi decât bine venită. Chestiunea este, însă, ceva mai complicată decât pare la prima vedere şi asta mai ales din pricina sumelor foarte mari care trebuie puse in joc — chiar dacă se prevede o eşalonare a acestei acţiuni pe vreo 10 ani. După calculele făcute de R.A.G. C., care a solicitat Consiliului municipal aprobarea unor programe pentru achiziţionarea şi montarea contoarelor de apă rece şi energie termică, conform acestor calcule, deci, la un apartament de 2 camere, cu 4 calorifere, acţiunea ar costa 712 000 lei, la cursul de acum o lună al leului faţă de marca germană, curs care ştim cu toţii cum va evolua el... Dar iată ce ne-a spus dl. OLOSZ GERGELY, directorul R.A.G.C.L., în legătură cu acest subiect: — Problema contorizării apei reci este un curs de desfăşurare. Acţiunea se va încheia probabil în acest an. Din păcate, calitatea unor contoare cumpărate de noi mai de multişor este destul de proastă. In afară de asta, însă, se pune o problemă foarte spinoasă: va fi aproape imposibil să montăm contoare la fiecare apartament. Datorită construcţiei blocului, a instalaţiilor, montarea acestor contoare va fi foarte, foarte costisitoare pentru locatari, presupumând modificarea instalaţiilor Ar fi nevoie de cel puţin 4 apometre pentru fiecare apartament, ceea ce este foarte mult. Iar problema risipei tot n-ar fi rezolvată, pentru că, să nu uităm, instalaţiile termice au un grad foarte avansat de uzură. Nu mai facem faţă cu reparaţiile, cu schimbarea cazanelor. Acest sistem va cădea, aşa cum a căzut şi sistemul ideologic şi tehnic care l-au propulsat. —* Ce soluţii există, totuşi? Ceva trebuie făcut... — Noi vrem să ni se ofere posibilitatea să dovedim, printr-un studiu de fezabilitate, că ar fi mult mai bine, mai trainic, mai civilizat și mai ieftin să construim centrale mici, pe clădiri, grupuri de clădiri, pe blocuri sau chiar pe fiecare scară Dumitru MANOLACHESCU (Continuare în pag. a 2-a) Devine iar recomandabil să punem fermoar la gură. CA ŞI LA FABRICA . Arta făcută în schimburi! Despre ansamblul folcloric „Ciobănaşul“ am scris deseori (vezi serialul „Despre vii, numai la bine“, pe marginea turneului de astă toamnă din Ungaria). Discret, revenea de fiecare dată un nume, cel al coregrafului Romulus Blega. De data aceasta l-am adus în prim-plan, solicitându-i un interviu pe care, dată fiindu-i valoarea și profesionalismul îl merita cu prisosință mai demult : — De unde, când și cum ai venit la Intorsura? — De la Săcele. Acolo am încaput-o, ca dansator. La Intorsura Buzăului am , în 1979, ca dansator. Ansamblul l-am preluat în 1984 ca instructor, iar ca salariat în 1990. — De fapt, de unde eşti de joc? Din ce zonă folclorică? — Din Ţara Făgăraşului Am început dansul la 11 ani. După aceea, când am făcut şcoala profesională, la ..Steagul Roşu“, am dansat în ansamblul U. C.-ului, cu Corpan Gheorghe, coregraf de seamă în zonă. Am trecut apoi la clubul ,,Precizia“ și Casa de loan DRAGÁN veictor (Continuare în pag. a 2-a) Pâinea şi economia de piaţă întreprinderea de profil nu ne-a prea răsfăţat, nici ea, la sfârşit de an Mulţi şi-au lăsat cumpărarea pe vineri, ştiind că prăvăliile alimentare vor fi deschise. Logic, nu? Să se păstreze cât mai proaspătă pentru zilele de sărbătoare, care aveau să vină. Dar ce-are logica cu economia de piaţă? Vineri, dacă nu te-ai sculat cu noaptea-n cap — chestiune care nu se pune nicăieri în Europa, de la Curtici şi Episcopia Bihor încolo — ai rămas fără pâine, deşi normal ar fi fost să o găseşti la orice oră pentru că vânzătoarele sunt puse să vândă marfă, nu să proptească tejgheaua! Nici particularii nu s-au omorât, deşi puteau profita de lipsa de pe piaţă a esenţialului produs. Duminică spre prânz, de pildă, magazinele non-stop nu-ţi puteau oferi măcar o chiflă deşi, între altele, ăsta le e rostuL Ieri, luni, dimineaţă mă înfăţişez la prima oră. Ceva, ceva se găsea. Dar ce? Doar un singur fel de pâine (cea de 260 de lei bucata) şi nişte japoneze (parcă aşa le zice) adică un fel de colăcei, ca la parastas. Atât. Nimic mai mult! O pensionară care a lucrat multă vreme ca vânzătoare-gestionară intr-un magazin de pâine îmi spunea, cândva, că în anii 60- 70 era amendată dacă nu avea în vânzare, zilnic, cel puţin 28 de sortimente de panificaţie! (şi femeia aceea, nu minte, că e chiar mama). Ei, dar ce te faci, că, pe atunci, nu intrasem în economia de piaţă ! Ioan DRAGAN