Cuvântul Nou, noiembrie 1999 (Anul 10, nr. 2614-2639)

1999-11-01 / nr. 2614

L ADRIAN, DEPUTATUL MĂRTURISITOR Onorabilul deputat Adrian Năstase, fruntaş pedeserist, scoate porumbei din gură cu râvnă demnă de o cauză mai bună. Recent, domnia sa şi-a bătut un cui zdravăn în talpă, să-l simtă şi la alegerile din 2000. într-un moment de uitare de sine, dl. deputat s-a apucat să tragă cu tunul în armată şi să-i bată cu bastonul pe poliţişti. Concret, dumnealui a afirmat că prin recenta majorare a lefuri­lor personalului din Armată şi Poliţie, Guvernul Radu Vasile încearcă să-şi asigure liniştea în campania electorală viitoare. Ceea ce se poate citi şi­ aşa: armata şi poliţia au fost cumpărate de Guvernul Vasile, care şi-a asigurat, astfel, preţioasele servicii ale acestor două instituţii. Sigur că Preşedinţia a reacţionat dur, Constantinescu solicitându-i lui Năstase să-şi ceară scuze publice de la Armata şi Poliţia română. Un comunicat al Armatei a atras şi el atenţia asupra gafei impardonabile comise de elegantul domn deputat Năstase. în replică, incriminatul deputat a bălmăjit ceva despre şmecheria prezidenţială şi demagogia actualei puteri. Slab şi neconvingător, ceea ce demonstrează că domnul Năstase uită o veche zicere: greşeala recunoscută e pe jumătate iertată. Din toată “şmecheria asta demagogică” trebuie să fi rămas un gust amar în gura prea uşor mărturisitoare a d-lui Adrian Năstase... V.M. TUDOR Studenţii cerşetori şi politica Gabriel FLORESCU Scriind “Studenţii cerşetori” nu ne-am gândit la celebra operetă a lui Milleker, ci la tineretul studios din România, cel aflat acum în căutarea unui drum propriu, într-o discuţie purtată “mai acu’ un an” în Germania, la München, cu liderul unei ligi a studenţilor din capitala bavareză, acesta ne spunea câteva lucruri surprinzătoare pentru cineva care tocmai venise dintr-o ţară unde deprinderile din perioada comunistă încă nu se estompaseră. Zicea interlocutorul nostru că de studenţii germani se ocupă în principal... studenţii germani, respectiv asociaţiile studenţeşti, aceasta însemnând organizarea acţiunilor specifice, inclusiv demonstraţiile, dar şi ajutorarea celor aflaţi la ananghie. Ni s-a părut la fel de interesantă o altă informaţie ce ne-a fost oferită: aproximativ 5 (cinci) la sută dintre studenţi beneficiază de un loc în cămin, iar repartizarea acestora o face exclusiv asociaţia studenţilor. La fel de neverosimil ni s-a părut şi un alt fapt: cei ce vor să înveţe se întreţin singuri. Sigur, abstracţie făcând de acei tineri de bani gata pe care-i susţin părinţii, respectiv cei ce beneficiază de vreo bursă de la cine ştie ce sponsor care ulterior îşi va cere banii înapoi. Acolo, în Germania, democraţia este înţeleasă şi în acest fel: cine vrea să înveţe, n-are decât, dar pe cont propriu. Adică muncind. Punând faţă în faţă cele de mai sus cu grevele studenţeşti din România parcă­ parcă apar unele diferenţe substanţiale ce ţin de mentalităţi, în primul rând. Ce vor greviştii noştri? în primul rând burse de la stat, mai multe şi mai substanţiale, apoi locuri în cămine, mai multe şi mai ieftine, transport gratuit cât încape. Adică să cam pice para mălăiaţă... Ai noştri studenţi cerşetori nu se gândesc să protesteze pentru faptul că facultăţile româneşti continuă să fie slab dotate, nu există biblioteci bine dotate, nu sar în sus pentru faptul că după terminarea facultăţii îşi găsesc destul de greu un loc de muncă (prost plătit), nu se revoltă că pentru această categorie de tineri nu sunt oferte de muncă care să le permită să se întreţină singuri etc. Ai noştri studenţi nu vor altceva decât nişte bani în plus din partea statului român, pe lângă ceea ce primesc de la părinţi. Cam asta ar fi diferenţa dintre ei şi cei germani, americani, francezi sau de aiurea. Iar revendicările alor noştri nici gând să vizeze ceva ce le-ar permite să se pregătească mai bine, să ştie mai multe în specialitatea pe care şi-au ales-o, ci lucruri care să le permită o boemă studenţească trăită din plin. Tot aşa, făcând o comparaţie între nemulţumirile ligilor studenţeşti din România şi din alte ţări ne­ aducem aminte de ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 31 de ani în Franţa, atunci, studenţii au vizat prin acţiunile lor chiar schimbarea guvernului, cerinţele lor fiind mult mai „fierbinţi“ decât o inofensivă gratuitate pe mijloacele, de transport. Fără discuţie, scriind acest lucru nu înseamnă că ne dorim să se repete la noi evenimentele sângeroase din Franţa anului 1968, dar, ţinând seama de situaţia economică din România, ar fi de înţeles ca studenţii să protesteze faţă de această stare, ceea ce ar demonstra deja o oarecare maturitate politică. Neîntâmplându-se aşa, ligile participante la greve au reuşit un singur lucru: să ofere posibilitatea guvernanţilor de a scăpa basma curată făcând câteva mici promisiuni și de a încerca să adune ceva capital electoral. Francezii se arată nu doar prin vorbe sensibili la suferinţelor românilor. Asociaţia "Maison des Enfants"i-a învăţat pe copiii internaţi la Centrul de patologie neuro-musculară, din Vâlcele să...zâmbească • Se află în derulare un Program special de cooperare adresat tinerelor persoane cu handicap din România Horia C. DELIU Dacă România a fost mediatizată cât de cât în Europa şi în lume în anii din urmă, paradoxal, acest lucru nu s-a datorat vreunei bravuri a guvernanţilor, ci din contră, situaţiei jalnice a unei largi pături a populaţiei. S-au detaşat, în special, câteva categorii defavorizate ce au impresionat Occidentul, precum copiii bolnavii de SIDA, persoanele handicapate, bătrânii suferinzi, singuri, fără nici un sprijin. De aceea multe organisme umanitare au reacţionat prompt, trimiţând ajutoare băneşti, materiale, ori venind membrii să lucreze efectiv în sprijinul comunităţilor aflate în suferinţă. Aşa au stat lucrurile şi la Vâlcele, unde graţie activităţii susţinute a conducerii ADMR (Asociaţia distroficilor neuro­­musculari din România) s-a stabilit o punte de legătură cu Franţa, Germania, Austria, făcându-se schimburi de delegaţii şi prezentându-se celor din Vest situaţia jalnică a handicapaţilor din România. Domnul Stelian Schipor, preşedintele UDMR, s-a zbătut mult în această direcţie, ajutat de câţiva colaboratori apropiaţi, reuşind să-i ajute nu doar pe adulţi, ci şi pe copiii bolnavi ce se află în evidenţa Centrului de patologie neuro-musculară “Dr. Horia Radu” din staţiunea Vâlcele. De la dânsul am aflat că există un Program special de cooperare cu Asociaţia franceză “Maison des Enfants” din localitatea Trelon, Franţa, ce se află în al treilea an de când fiinţează şi deja are rezultate desosebite. Aşa se face că micii pacienţi din România simt grija unor prieteni sinceri de peste hotare, care vin la ei dezinteresat, încercând să le aline suferinţele. Un grup de tinere franţuzoaice, alcătuit din Isabelle Delsarte, Priscilla Delaunay, Sabrina Grosot, Madeleine Hurblain, Esmeralda Menet, împreună cu educatoarele lor, Marie- Cecile Ternet, Michele Motyl, Helene-Marie Rouzinaux au popsit la Vâlcele mai multe zile în vara trecută încercând să-i înveţe pe copii să zâmbească! Şi au reuşit acest lucru, deoarece i-au încurajat tot timpul cu multă dragoste, căldură umană, sinceritate. Sigur, nici pentru ele nu e simplu, de aceea se zbat să obţină fonduri din sponsorizări, în urma unor activităţi caritabile sau acţiuni filantrop­ice. Ca un fapt de culoare să spunem că s-a apelat chiar la... fotbalişti, care au organizat turnee pentru strângerea de fonduri. Superb. “Asemenea frumoase iniţiative ale celor de la organizaţia Maison des Enfants sunt destinate să ajute copiii cu probleme de la Vâlcele. Este o experienţă din care trebuie să învăţăm cu toţii, pentru o justă apreciere a ceea ce înseamnă o stare permanentă de handicap”, a declarat în încheierea discuţiei noastre domnul Stelian Schipor. Şi domnia sa ştie ce spune... Ieri, la Sfântu Gheorghe s-au sărbătorit 400 de ani de la intrarea lui Mihai Viteazul în Alba lulia La 1 noiembrie 1599 Mihai Viteazul intra la Alba lulia. Astăzi se împlinesc 400 de ani de la acest mare eveniment. Astfel, în organizarea Fundaţiei culturale “Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, Liga cultural-creştină “Andrei Şaguna” şi Despărţământul “Astra” Covasna- Harghita şi cu sprijinul Prefecturii judeţului Covasna, ieri, la Grupul statuar Mihai Viteazul din municipiu a avut loc o manifestare artistică, în deschiderea manifestărilor dl. prefect Gheorghe Tatu a ţinut o scurtă alocuţiune despre acest mare eveniment din viaţa românilor, după care a ţinut să prezinte două personalităţi ale Universităţii “Lucian Blaga” din Sibiu - profesor Mihai Sofronie şi profesor Mircea Tomuş - care, l­a rândul lor, au prezentat aspecte ale personalităţii lui Mihai Viteazul în context european. Momentele de evocare au fost urmate de o manifestare culturală prezentată de elevii liceului “Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe, precum şi de Ansamblul folcloric “Ciobănaşul” din întorsura Buzăului. La acest moment aniversar au participat reprezentanţi ai Prefecturii, autorităţi locale, ai partidelor politice din judeţ, fundaţiilor şi nu în ultimul rând elevi şi cetăţeni ai judeţului. (D.A.C.) Şi la Zăbala, 1999 este anul modernizării şi dezvoltării telecomunicaţiilor Aurel GOLCIU După punerea în funcţiune în această primăvară a centralei telefonice digitale din Zăbala, care are o capacitate de 600 de linii, numărul abonaţilor telefonici s-a dublat, crescând de la 160 la peste 320. Aşa cum ne-a precizat însă doamna Troszeli Katalin, oficiant rural la Oficiul Telefon-Telegraf din această localitate, o parte însemnată din cei vreo 500 d­e cetăţeni care depuseserii în anii trecuţi cereri pentru instalarea de posturi telefonice în gospodăriile lor au renunţat, cel puţin deocamdată, la această utilitate, deoarece după cum se ştie, în ultima vreme taxa de instalare şi costurile abonamentelor lunare au crescut foarte mult, în timp ce puterea de cumpărare a majorităţii populaţiei scade continuu. Oricum, pentru cei care nu mai dispun de posibilităţi financiare pentru a-şi instala telefoane la domicil­i, în Zăbala au fost puse în funcţiune, în urmă cu vreo lună, nu mai puţin de şapte telefoane publice care fimcţioneaza cu cartele. Telefoanele publice au fost amplasate în toate zonele satului, astfel încât locuitorii care au nevoie de ele să le aibă cât mai la îndemână. în ce priveşte satele aparţinătoare ale comunei Zăbala, două dintre ele, este vorba de satele Tamaşfalău şi Surcea, au fost deja conectate la centrala telefonică digitală din Covasna. Singurul sat în care mai sunt încă necazuri în ce priveşte posibilitatea de a comunica cu ajutorul telefonului, este satul Peteni. Aici a extistat doar un singur post telefonic ce s-a aflat în gospodăria unei cetăţence, cum însă persoana respectivă nu a mai plătit abonamentul, telefonul i-a fost debranşat. Acum cei vreo 200 de locuitori ai satului Peteni nu au de unde telefona nici măcar în situaţii a căror rezolvare constituie urgenţe, putând fi vorba, cum se spune, de chestiuni de viaţă sau de moarte. Deci, Doamne fereşte de incendii sau de necazuri grave cu sănătatea, când se impune chemarea Salvării. Din discuţia avută cu doamna Troszeli Katalin, am reţinut că s-au făcut demersuri la conducerea Oficiului Telefonic Covasna, în subordinea căruia se află Oficiul TT Zăbala, pentru ca în satul Peteni să fie instalat un telefon public. Rămâne deci de sperat că materializarea acestei propuneri sau găsirea unei alte soluții, va constitui o prioritate pe agenda de lucru a conducerii amintitului oficiu telefonic. LA RADIO EREVAN NI SE MAI SPUN BANCURI La Erevan nu se mai spun bancuri, armenii s-au apucat şi ei să tragă cu automatele. Un grup de terorişti - conduşi, pare-se, de un fost gazetar... - a pătruns în Parlamentul acestei ţări şi-au tras cu pistoalele automate în cine-au vrut şi-au văzut. Vizat era premierul, pe care l-au şi omorât, dar pe lângă el au mai murit alţi şapte oameni politici, printre care şi preşedintele Parlamentului armean. Informaţia asta o ştiţi deja.Poate nu ştiţi, însă, de ce au ajuns aceşti armeni la o astfel de acţiune extremă, şeful bandei l-a acuzat pe premier că a dus ţara de râpă, că a guvernat împotriva poporului! Parcă vă sună cunoscut, nu?! Pentru ce l-am ___________ omorât noi pe-alde Ceauşescu? Pentru că a guvernat împotriva poporului, pentru că a dus ţara de râpă, pentru că a înfometat şi îndobitocit un popor întreg. Şi-apoi, după ce ne-am liniştit, împuşcând cuplul dictatorial, după ce-am intrat în lăbărţată şi inexpresiva noastră democraţie, ce-am tot vorbit noi? Păi tot despre guvernarea împotriva poporului, de ţară, de râpă, de foame şi frig am vorbit. Şi tot guvernele şi primii miniştri au fost cei acuzaţi. Aşa că nu suntem deloc departe de Armenia, cel puţin la nivel declarativ, iar dac-ar fi să-l credem pe Vadim Tudor, mai c-ar trebui să visăm puşcării şi să auzim clănţănii de mitraliere pe la colţurile vilelor din Primăverii... Treaba e că premierii ăştia şi guvernele lor nu văd “amănuntul” numit nivel de trai, nu văd sărăcia populaţiei, nu văd disperarea lor, frica lor de ziua de azi şi de mâine. Traiul zilnic este cea mai dureroasă realizare a românilor. Americanilor le e frică de bande, de negri, de portoricani, de pistoalele care-i pândesc prin parcuri. Nouă, ca şi armenilor, ne e frică de sărăcie. Şi uite ce se poate întâmpla când un prim ministru, un guvern nu acordă cuvenita atenţie sărăciei poporului şi disperării născute de această sărăcie! Geaba ai libertate, geaba ai democraţie, ziare, TV, concursuri şi­ alte blestemăţii dacă n-ai pâinea zilnică cu care să-ţi hrăneşti familia. Sărăcia naşte monştri, disperarea crează naţii de frustraţi, oamenii îşi dau seama că imensa majoritate săracă este condusă de o mână de îmbogăţiţi peste noapte. Reacţiile la acest adevăr sunt, iată, extrem de dure şi nu cred că există un om politic normal care să nu reflecteze puţin la “lecţia armeană”. La celebrul Radio Erevan nu se mai spun bancuri. Se cântă marşuri şi se ţine doliu, teroriştii s-au predat autorităţilor şi au eliberat ostaticii. Va urma un proces pe care preşedintele Sevarnadze îl doreşte drept. Poate că va fi. Poate nu. Indiferent de pedeapsa care se va acorda teroriştilor, Guvernul şi Parlamentul am­ean vor trebui să înveţe ceva din tot ce s-a întâmplat. Iar lecţia asta ar putea avea un titlu interesant şi pentru noi. Nu-i pune omului în cârcă mai mult decât poate duce! Dumitru MANOLĂCHESCU 3iAt VNZSVAOX 3ZS!Sd3S niM­d Viaţa pe scurt A9UI CUVÂNTUL NOU la dispoziția dumneavoastră 352120 Anul X Nr. 2614 Luni 1 noiembrie 1999 4 pagini 700 lei Privatizarea Băncii Agricole şi a Băncii Comerciale Române se va încheia efectiv în toamna anului viitor Privatizarea Băncii Agricole şi a Băncii Comerciale Române se va încheia efectiv în toamna anului viitor, a declarat Radu Sîrbu, preşedintele FPS, la seminarul “Presa - prima putere în privatizare”. Radu Sîrbu afirmă că termenul final prevăzut pentru privatizarea Băncii Agricole este 31 iunie 2000, însă nu exclude posibilitatea prelungirii acestuia. “Nu cred că se va întinde prea mult după această dată”, a precizat Sîrbu. El spune că privatizarea BCR depinde de rezultatul fuziunii prin absorbţie a Bancorex şi se va încheia în toamna anului viitor. Rezolvarea situaţiei Bancorex precum şi faptul că Ministerul Finanţelor nu se mai împrumută, atît de mult, de pe piaţa interbancară, reprezintă premisele scăderii ratelor dobînzilor, ceea ce va face rentabile investiţiile în România, a spus Sîrbu. El spune că este convins că, pentru atragerea investitorilor străini, Guvernul nu va mai menţine suspendarea facilităţile vamale şi fiscale, prevăzută în Legea bugetului pe 1999. Reprezentanţii românilor din Valea Timocului* solicită ajutorul Consiliului Europei Comunitatea română din Valea Timocului (Republica Federală Iugoslavia) a adresat un mesaj Consiliului Europei, în care solicită intervenţia acestui organism pentru a pune capăt situaţiei cu care se confruntă, informează Radio România Actualităţi. Reprezentanţii românilor din Valea Timocului, reuniţi la cel de-al ll-lea congres, susţin, într-un comunicat, că autorităţile de la Belgrad le refuză accesul la învăţămîntul în limba maternă, iar în bisericile româneşti slujbele nu sunt oficiate în limba maternă. In încheierea comunicatului se precizează că românii din Valea Timocului vor ca Belgradul “să acorde unor cetăţeni loiali Iugoslaviei dreptul de a vorbi şi limba strămoşilor lor, pe lîngă cea oficială”. Un psihopat columbian a mărturisit că a ucis 140 de copii Un psihopat columbian în vîrstă de 42 de ani a mărturisit că a ucis 140 de copii din diferite regiuni ale ţării, a declarat, vineri, procurorul general al Columbiei, Alfonso Gomez, relatează AFR Luis Eduardo Garavito a fost arestat în luna aprilie, în oraşul Villavicencio, situat la 115 kilometri sud-est de Bogota. Autorităţile au descoperit, pînă în prezent, 114 schelete care ar putea fi cele ale victimelor ucigaşului în serie. Conform procurorului, presupusul asasin este un bolnav mintal, care a fost maltratat în copilărie. Ben Laden vrea să părăsească Afganistanul Usama ben Laden, miliardarul de origine saudită considerat vinovat pentru atentatele anti-americane din Africa, din 1998, le-a propus talibanilor, aflaţi la putere la Kabul, ca el să părăsească Afganistanul, a anunţat, vineri, agenţia de presă afgană Afghan de"AIP). MERIDIANE Condiţia pusă ................................ de ben Laden a fost să aibă libertatea morţi, de a-şi alege destinaţia, aceasta urmînd să fie secretă. “Pot să dezvălui numele noii mele destinaţii uneia sau două persoane” din Afganistan, “care vor trebui să nu încredințeze acest secret nici unei alte persoane”, a scris ben "■ •" . TyL'T1 .xT Laden într-un mesaj adresat liderului talibanilor, mollah-ul Mohammad Omar. Washingtonul îl acuză pe ben Laden, miliardar de orgine saudită refugiat în Afganistan, că a pus la cale atentatele împotriva ambasadelor Statelor Unite din Kenya şi Tanziania, în august 1998, soldate cu 224 de Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite i-a informat pe talibani, la începutul acestei luni, că va impune sancţiuni împotriva regimului lor, dacă ben Laden nu va fi extrădat pînă în data de 14 noiembrie.

Next