Cuvântul Nou, aprilie 2002 (Anul 13, nr. 3347-3370)

2002-04-16 / nr. 3358

Anul XIII Nr. 3358 Incursiune în showbiz Pirateria discografică e în floare­ ­ Anual miliarde de lei (!) intră în buzunarele unor afacerişti dubioşi, care eludează legea şi nu plătesc taxe, ducând aproape în pragul falimentului casele de producţie muzicale româneşti - Horia C. DELIU Un domeniu de care nu ne-am ocupat până acum - deşi ar fi trebuit, dar ne-am luat cu alte teme - vizează pirateria discografică muzicală, ce se pare că a ajuns la ora de faţă în ţara noastră la nişte cote alarmante. Prin aşa ceva trece şi China, dar a trecut anul trecut şi Bulgaria, unde a trebuit să se apeleze la metode extreme de distrugere a discurilor şi casetelor pirat, trecându-se cu...buldozerul peste “munţi” de produse contrafăcute. Iată însă că ceea ce-i nociv prin alte părţi se ia repede şi la noi, iar industria muzicală din ţara noastră a ajuns la ora de faţă în pragul colapsului financiar. Directorul celei mai importante Case de producţie, Dan Popi, chiar a anunţat că dacă lucrurile merg aşa se profilează cât de curând un adevărat crash în lumea muzicală dâmboviţeană. Dar nu numai producătorii, ci şi compozitorii, textierii, interpreţii valoroşi, trupe în vogă s-au plâns ocazional despre acest fenomen nociv, pentru ca săptămâna trecută cel care a avut curajul să iasă la rampă şi să declare pe şleau cum stă treaba să fie Marcel Pavel, solistul cu cea mai mare cotă de audienţă la ora actuală. După cum se ştie, el ne va şi reprezenta luna viitoare la prestigiosul festival din Estonia, EUROVISION 2002 împreună cu Monica Anghel. Ei bine, cunoscutul cântăreţ a precizat pentru mass­­media că există practic o reţea paralelă de distribuire clandestină a produselor muzicale editate de casele de producţie autohtone, fără ca organsimul ce controlează drepturile de autor (ORDA) să poată interveni eficient spre a stârpi răul de la rădăcină. Deşi există legislaţie în domeniu, ea nu se aplică decât într-o măsură foarte mică din pricina insuficienţei personalului de care dispune anumita instituţie. Plus că adesea cumpărătorii- mai ales adolescenţii şi tinerii - nu-şi fac probleme morale şi preferă să dea un ban mai puţin comercianţilor ambulanţi ce vând la colţ de stradă, prin gări, pieţe, bazaruri casete falsificate, C.D.-uri pirat, fără holograme ori cu unele contrafăcute grosolan. Mai nou, s-a ajuns în anumite cazuri, când e vorba de trupe celebre ori nume sonore de solişti la o adevărată perfecţionare a producătorilor de marfă ilicită, găsindu-se cele mai ingenioase soluţii de a procura holograme chiar şi autentice, carcase comparabile cu cele originale, ilustraţii şi imprimate de foarte bună calitate, astfel că foarte greu se poate face diferenţa între un produs autentic şi unul trucat. Abia­ abia de reuşesc să observe diferenţa specialiştii, darmite nişte copii, nişte tineri foarte bucuroşi că pot economisi câte 20-30 de mii de lei per casetă de mâna a doua luată de la vreun bişniţar. Că în felul acesta ei îşi strică aparatele, spre a nu mai vorbi de faptul că încurajează o activitate ilicită, chestiuni “mărunte” pentru care nu-şi fac nici un fel de probleme. Marcel Pavel a tras serios semnalul de alarmă asupra fenomenului, ce nu trebuie ignorat şi minimalizat - cum cred unii concetăţeni, considerând că avem mult mai importante probleme de soluţionat - numai că şi pe tronsonul acesta de activitate orice detaliu este important. Iar dacă precizăm că în felul acesta miliarde de lei nu intră la bugetul statului drept impozite, nu pierdem oare cu toţi? *** Este un subiect de mare actualitate în lumea showbiz-ului românesc, prea puţin abordat de presă, de aceea vom insista asupra lui, încercând să-i atenţionăm pe tinerii melomani asupra erorii pe care o comit dacă încurajează pirateria discografică. TOP TEN Hello, dear friends! Cum staţi cu muzica românească? Vă mulţumeşte starea ei actuală? Nu prea, fiindcă din propunerile voastre reiese că doar câteva nume de solişti şi trupe vă sunt la inimă, iar restul le trataţi cu indiferenţă. Aşa se face că tripleta tomitană ANIMAL X a dobândit iarăşi supremaţia, semn că are foarte mulţi fani. Clasamentul la zi este următorul: 10. Au ieşit băieţii de la BOSQUITO, deşi fiind de loc din apropiere, ţineam la ei, intrând EPITAL cu melodia “Undeva”. 9. A poposit printre noi şi STIGMA, care cântă «Jumătate tu, jumătate eu», părăsindu-ne, sperăm temporar, graţioasa PAULA SELING. 8.. Un loc a coborât trupa PARLAMENT, chit că hitul lor «E frumoasă foc», ar trebui să-i propulseze mai sus. 7. «VANK» şi «Regele şoselelor» se plimbă prin clasament fără probleme, precum Vodă prin... 6. Şi în această săptămână de la jumătatea topului în sus înşiruirea preferinţelor voastre a rămas aproape nemodificată, VOLTAJ şi «20» ocupând locul şase. 5. Duetul N&D s-ar putea să revină mai spre fruntea ierarhiei cu melodia, «Nu e vina mea». 4. MARCEL PAVEL a reuşit să primescă pentru melodia «Unde eşti» destul de multe voturi, de aceea se află şi dumnealui destul de în faţă. 3. Pe podium se găsesc, în continuare, trei SUD EST şi compoziţia lor, «Când soarele răsare». 2. Piesa «Găseşte-mi loc în inima ta» interpretată de ŞTEFAN BĂNICĂ jr. a coborât doar o poziţie. 1. Iarăşi schimbare de lider: ANIMAL X şi hitul «Să pot ierta», revin în forţă în creştetul Topului nostru. Muzică bună şi propuneri inspirate vă­ doreşte. C. FOCŞĂNEANU “Am fost tot timpul întărâtată să demonstrez ce pot să fac” La doar 21 de ani, Alina Cojocaru este prim-balerină a renumitului Royal Ballet Covent Garden, iar repertoriul ei include roluri principale din balete clasice - “Giselle”, “Lacul lebedelor”, “Frumoasa din pădurea adormită”, “Spărgătorul de nuci",“Coppelia”, în versiunile consacrate sau semante de Rudolf Nureev ori Natalia Makarova­­, dar şi în creaţii ale coregrafilor Frederic Ashton sau Ashley Page. A plecat la zece ani din România pentru a urma cursurile Şcolii de Balet din Kiev şi a studiat timp de şase luni la Londra, în urma obţinerii Premiului I la Concursul Internaţional de Balet de la Lausanne. Duminică seara, apariţia ei în spectacolul “Giselle” pe scena Operei Naţionale din Bucureşti a stîrnit din primul moment aplauzele publicului. Alina Cojocaru a triumfat cu sensibilitate. Talentul dumnezeiesc îi îndreaptă însă privirile nu spre ceea ce s-a întîmplat, ci spre ce va veni. Reporter: Ce semnificaţie are pentru tine rolul Giselle, pe care l- ai interpretat pe scena Operei Naţionale din Bucureşti? Alina Cojocaru: Giselle este un rol foarte interesant pentru că are două părţi total diferite: a unei fete simple şi a unui duh. “Giselle” este un balet pe care cred că orice balerină visează să-l facă, pentru că îţi oferă un rol în care creşti şi de care nu te poţi plictisi. De fiecare dată cînd l- am interpretat am trăit o cu totul altă experienţă. Ciudat este că te bucuri uneori de actul I, alteori de actul II. Şi cînd te bucuri mai mult de actul I, te aştepţi la ceva mai rău de la actul II. Dar acum, la Bucureşti, bucuria a fost pentru ambele acte. A fost...Nu ştiu ce a fost, nu pot să îmi dau seama, o să ajung acasă şi atunci o să realizez ce s-a întîmplat. Rep: Să ne întoarcem la începutul drumului tău. Ce ai simţit cînd ai văzut primul spectacol de balet pe viu, la 10 ani? A. C: Cînd am văzut primul spectacol, făceam deja balet de jumătate de an la şcoala din Kiev, dar nu pot să spun că ştiam spre ce mă îndrept. Am avut posibilitatea să văd spectacolul din culise. Era vorba chiar de “Giselle”. A fost un moment cu adevărat impresionant, pentru că atunci mi-am dat seama spre ce mă îndrept, am început să realizez că baletul este mai mult decît o oră, o bară, poante...Baletul înseamnă a povesti ceva, a fi o zînă, de pildă. De atunci am căutat să văd cît mai multe spectacole şi am avut norocul că exista o strînsă colaborare între şcoală şi teatru în Kiev, iar noi, elevii, am fost implicaţi foarte mult în baletele din teatru. Am crescut în şcoală, dar şi în teatru. Rep: La 17 ani, te-ai întors la Kiev după bursa de şase luni pe care ai avut-o la Royal Ballet Covent Garden. Ai preferat poziţia de prim­­solistă a Baletului din Kiev în defavoarea ofertei londoneze de a face parte din ansamblu. Un an mai tîrziu, schimbarea a fost de 180 de grade. De ce ai făcut această opţiune diametral opusă? A. C: După ce am studiat şase luni la şcoala din Londra, am fost invitată să mă întorc la Kiev, să fac parte din trupă ca prim-solistă. Am anunţat că o să mă retrag din şcoală pentru a mă duce la teatru în Kiev, dar mi-au oferit un contract în ansamblu la Londra, în aceeaşi perioadă. Deci am avut de ales între Londra şi Kiev. Am plecat la Kiev unde, timp de un an, am avut un sezon minunat, încărcat de turnee şi spectacole. Deşi a fost o viaţă foarte plină, ceva a lipsit. Şederea la Londra mi-a dat posibilitatea să cunosc trupa, să văd cum lucrează, cum se desfăşoară repetiţiile în sală. Mi-am dat seama că nivelul este mult mai înalt. Ajunsesem la un fel de prag la Kiev, simţeam că nu mai am multe de învăţat acolo, astfel că m-am hotărît să plec. Londra n-a fost prima opţiune, dar după un timp de gîndire mi-am dat seama că prezenta mai multe avantaje: cunoşteam oamenii, iar repertoriul era extrem de variat şi interesant. Ştiam de la început că o să mi se ofere un contract în ansamblu. Unii ar putea spune că a fost un pas înapoi. Dar eu nu cred acest lucru, pentru că am învăţat foarte mult. Ansamblul a fost o experienţă nu prea lungă, dar foarte instructivă. E greu să dansezi în ansamblu, mai ales cînd eşti micuţă de înălţime. “Mîna mai sus, mîna mai jos...". A fost totuşi greu. Dar mi s-a arătat foarte multă încredere şi mi s-a oferit un rol pe care a trebuit să-l învăţ în doar cinci zile, un “Symphonic Variations” de Frederic Ashton. Nici eu nu îmi dădeam seama ce se întîmplă, dar ştiam că pot să fac acel rol şi avînd în spate repertoriul din Kiev şi experienţa pe scenă, m-am descurcat. Poate că într-o altă situaţie aş fi murit de frică şi aş fi greşit, dar a fost, totuşi, ceva calm şi destul de pregătit, chit că am avut cinci zile la dispoziţie şi era vorba de un spectacol în care balerina n­u intra în culise timp de douăzeci de minute. După aceea, a venit rolul din “Romeo şi Julieta” pe care l-am pregătit într-o singură săptămînă. A fost cea mai mare experienţă din viaţa mea pentru că tot teatrul, efectiv tot teatrul a fost acolo, în culise sau în sală. N-am simţit în viaţa mea un sprijin atît de mare. Singurele persoane care au lipsit au fost părinţii. Ei nu au putut să ajungă atît de rapid, din motive de viză. După un alt spectacol, “Giselle”, care era programat și am avut timp să-l pregătesc­, am fost promovată ca prim-balerină. în acel moment am fost surprinsă, șocată. Dar acum, dacă mă gîndesc retrospectiv, îmi dau seama că toate se îndreptau într-acolo. Era inevitabil, în concluzie, într-un an s­­au întîmplat foarte, foarte multe lucruri. R: Ai spus că ai admirat de la bun început repertoriul extrem de variat de la Royal Ballet din Londra. Tu însăţi ai ajuns să fii distribuită şi în roluri ce nu aparţin repertoriului clasic. Ce a însemnat, de fapt, un rol de tipul celui din “This House Will Burn” de Ashley Page? A.C.: La Kiev, am dansat Kitri cînd aveam 16 ani. Este un rol ce necesită multă putere, energie şi o personalitate foarte dezvoltată. Iar lumea nu se aştepta să fac faţă, sub pretextul că sînt prea mică. Dar eu am fost tot timpul întărîtată să demonstrez că pot să fac un lucru, dacă într-adevăr pot. Fiind văzută mai ales în roluri clasice, am fost mirată că m-au ales în distribuţie. încă de la Kiev am lucrat cu o coregrafă de origine rusă, Rubina Alebedevna. Sînt două tipuri de coregrafi: cei care îţi impun ce ai de făcut şi cei care îţi spun liniile principale şi aşteaptă colaborarea ta. De aceea, la primele repetiţii am fost foarte curioasă să văd spre ce parte o luăm: în rolul din “This House Will Burn”,­eram cea mai naivă dintre balerini şi totuşi cea mai îndrăzneaţă; într-adevăr, casa aceea ardea. Una peste alta, am fost văzută într-o nouă ipostază. Cei sceptici și-au dat seama că pot să fac mai mult decît roluri clasice. R: Ai obţinut deja, la 21 de ani, tot ce ai visat? A.C.: Nu mi-am plănuit niciodată să obţin ceva. Pur şi simplu s-a întîmplat să ajung la un anumit nivel. Dar urmează mult mai mult. Cîteodată este mai greu să te menţii undeva decît să ajungi acolo. Da, într-adevăr, am obţinut multe. Dar în general nu mă uit înapoi. Mă uit doar înainte. Ioana CHIRA (Mediafax) Arafat se pronunţă în favoarea unei conferinţe de pace sub egida SUA Preşedintele palestinian, Yasser Arafat, a declarat, duminică, într-un interviu acordat postului de televiziune american Fox News, că ar putea fi de acord cu propunerea israeliană referitoare la o conferinţă regională pentru pace, cu condiţia ca aceasta să se desfăşoare sub egida Statelor Unite, transmite AFP. “Sînt pregătit pentru o conferinţă, însă aceasta trebuie să fie însoţită în acelaşi timp de o retragere imediată”­a armatei israeliene din Cisiordania, a declarat Arafat, intervievat prin telefon. Potrivit oficialilor israelieni, premierul Ariel Sharon i-a­­propus secretarului de Stat american, Colin Powell, ca Statele Unite să organizeze o conferinţă internaţională pentru a rezolva conflictul israeliano-palestinian. La conferinţă, organizată sub egida SUA şi într-un loc neutru, ar urma să participe reprezentanţi israelieni şi palestinieni, dar şi egipteni, iordanieni, marocani, saudiţi şi ai statelor din Golf. Un oficial american a declarat că Washingtonul s-a pronunţat în mod favorabil în ceea ce priveşte propunerea lui Sharon. “Aş accepta orice iniţiativă avansată de preşedintele Bush, pentru a încheia un acord de pace adevărat", a afirmat Arafat, întrebat despre rezultate misiunii din Orientul Mijlociu a lui Powell, care s-a întîlnit, duminică, cu preşedintele palestinian în cartierul său general de la Ramallah, Arafat a declarat că nu trebuie să se uite că Statele Unite și ONU au cerut deja, în repetate rînduri, Israelului să se retragă, însă fără succes. Guvernul de la Islamabad susţine că Osama ben Laden­­ nu se află în Pakistan Presupusul terorist Osama ben Laden nu poate fi în Pakistan, a afirmat, luni, secretarul de stat în Ministerul Apărării de la Islamabad, Hamid Nawazkhan, aflat în vizită în Azerbaidjan, relatează AFP. “Nu deţin informaţii în legătură cu locul în care se află ben Laden, dar după cîte ştiu este imposbil să se afle, în prezent, în Pakistan”, a declarat Nawazkhan. Săptămînalul american “Time” a informat, în ediţia de luni, că responsabilii americani sînt de părere că ben Laden, pe care îl acuză că a ordonat atentatele de la 11 septembrie, se află pe teritoriul pakistanez, în apropierea frontierei cu Afganistanul. Washingtonul a cerut Islambadului permisiunea de a desfăşura o operaţiune împotriva lui ben Laden, a anunţat publicaţia americană. Securitate sporită în zona sinagogii din La Marsa din Tunisia Securitatea a fost sporită, în cursul nopţii de duminică spre la 20 de kilometri nord de capitală, ca urmare a exploziei, săptămînă trecută, a unui camion-cisternă încărcat cu gaze în faţa sinagogii din Ghriba, relatează AFP. Explozia, produsă joi pe Insula Djerba, s-a soldat cu moartea a 15 persoane, dintre care zece germani, şi numeroşi răniţi. Contrar declaraţiilor unor martori germani care susţin ipoteza unui atentat, autorităţile tunisiene afirmă în continuare că, în stadiul actual al anchetei, nu dispun de informaţii care să indice o altă ipoteză în afara celei privind o explozie accidentală. Cu toate acestea, deşi duminică seara doar doi poliţişti patrulau în zona sinagogii din La Marsa, ei erau mult mai numeroşi luni dimineaţă, iar la extremităţile străzii înguste pe care se află lăcaşul religios au fost amplasate garduri. în ceea ce priveşte explozia de la sinagoga din Ghriba, ministrul german de Interne, Otto Schilly, a declarat că indiciile referitoare la un atentat se înmulţesc, în timp ce cancelarul Gerhard Schroeder a cerut “elucidarea completă și cît mai rapidă a acestei afaceri”. H 1111011 | Actualitatea internațională - Caleidoscop­ia Curierul sentimental Necazuri mari “Nu aş vrea să par o fiinţă care mă plâng de greutăţi, deoarece în ziua de azi multă lume are probleme de tot felul, mai ales economice, însă din punct de vedere sufletesc de la o vreme trec prin nişte momente delicate. Soţul meu şi-a găsit o altă femeie, iar de circa două săptămâni nici nu mai trece pe acasă, lăsându-mă ca fiica noastră de cinci ani să mă descurc cum pot, fără a-mi da un ban. Suntem căsătoriţi de şapte ani iar viaţa noastră în comun, recunosc, nu a fost una strălucită, existând mereu momente de tensiune, de certuri, deoarece obişnuieşte atunci când ia salariu să meargă la băut cu colegii, cu un anturaj dubios. în ziua de leafă venea acasă cu sămânţă de scandal şi căuta diferite pretexte să se ia de mine pe motive imaginare, adesea copilăreşti, iar de aici începea un întreg circ, vociferări, ţipete. Noroc că nu mă bătea! Acum suntem într-un impas familial grav, accentuat de faptul că şi-a găsit şi o femeie care îl toacă de bani, aşa că nu mai dă nici un leu în casă pentru întreţinerea copilului, dar nici nu a făcut vreu pas ca să divorţeze sau altceva.. Sunt disperată şi nu mai ştiu cum să procedez, de aceea citind într-un număr trecut din ziarul Cuvântul Nou în cadrul rubricii Curierul sentimental destăinuirile unui cititor, m-am gândit să procedez şi eu la fel. Iar rândurile de faţă reprezintă confesiunea mea. Nu vă supăraţi că nu îmi dau numele întreg, ci numai nişte iniţiale, dar nu doresc să afle familia sau alte cunoştinţe ce se întâmplă cu mine, rămânând să aştept răspunsul. Vă mulţumesc pentru că m-aţi ascultat şi vă doresc numai bine!” S. A., 29 de ani O decizie trebuie luată Situaţia este, într-adevăr, destul de complicată şi, din păcate, nu este unica de acest fel. Mai cu seamă acum, pe fondul tranziţiei nesfârşite a economiei româneşti - când au apărut o mulţime de probleme de tot felul, cum bine sesiza corespondenţa - din pricina sărăciei, a lipsurilor, a şomajului, mulţi oameni au capotat. Fie s-au apucat de băutură, fie au cedat nervos, familia fiind prima care resimte acut aceste seisme. Trebuie neapărat să aveţi o discuţie explicativă cu soţul dv, stimată "S.A"., pentru a vedea ce are de gând de acum încolo, ce intenţii îl animă vizavi de familia sa. în fond, are responsabilităţi mari faţă de fetiţă, nu se poate debarasa de ea ca de o...haină ruptă, după ce s-a plictisit. Ori vă împăcaţi şi încercaţi să salvaţi căsnicia, ori ajungeţi la divorţ, cu implicaţiile de rigoare. Vă aştept cu o nouă intervenţie după câteva săptămâni, spre a vedea cum au evoluat lucrurile. Eu sper că în bine. Rubrică realizată de Horia C. DELIU *** *** Columbia Doi morţi şi douăzeci de răniţi în urma unui atentat împotriva unui candidat la preşedinţie Două persoane au fost ucise şi alte 20 rănite în urma unui atentat comis, duminică, în localitatea Barranquilla din nordul Columbiei, cu ajutorul unui autobuz încărcat cu explozibil ce s-a ciocnit de maşina candidatului independent de dreapta în alegerile prezidenţiale, Alvaro Uribe, se arată într-un recent bilanţ oficial, citat de AFP. Alvaro Uribe, aflat pe primul loc în sondajele de opinie în vederea prezidenţialelor programate la 26 mai 2002, cu 51 la sută din intenţiile de vot, a scăpat nevătămat’, a precizat o sursă din cadrul armatei columbiene. Vehiculul blindat la bordul căruia circula candidatul, îi­, fruntea unei coloane de maşini, a­ fost puternic avariat în urma exploziei ce s-a produs în momentul în care Uribe ajunsese în apropiere­a autobuzului. Cadavrele a doi cjvjjj au f0St descoperite în interior­ul autobuzului. “In timp ce părăseam z0na portuară, abia străbi|tyS0­-am cîtiva metri cînd am simţit şocu| exploziei", a afirmat Uribe. c£,re le-a cerut susţinătorilor săi să rămînă “calmi, liniştiţi şi fermi”. “Se pare că explozia a vizat direct vehiculul cu care mă deplasam, dacă judecăm după caracteristicile impactului, ce a distrus în întregime maşina blindată”, a menţionat el. “Columbia are nevoie să fie guvernată cu autoritate, pentru a pune capăt violenţelor”, a adăugat Uribe, precizînd că acest gen de evenimente face parte din “pîinea de toate zilele a columbienilor”. Candidatul independent de dreapta este cunoscut pentru luările sale de poziţie împotriva dialogului de pace desfăşurat de trei ani între Guvern şi Forţele Armate Revoluţionare din Columbia (FARC, de orientare marxistă), fiind, din acest motiv, declarat în anul 2001 “obiectiv militar al gherilei. Candidatul, care a făcut cunoscut că împotriva sa au avut loc 15 atentate, a precizat că are în serviciul său 120 de gărzi de corp din cauza amenințărilor constante al căror obiect este. Un avion de vânătoare american s-a prăbuşit în apropierea coastelor japoneze Un avion de vînă­toare american F-16 s-a prăbuşit, luni, în nordul Japoniei, dar pilotul c­are se afla la bord a reuşit să se salveze, au declarat oficiali ai Ministerului japonez al Apărării, citaţi de AFR Avionul de vînătoare a plecat de la baza militară americană de la Misawa, situată la 570 de kilometri nordi de Tokyo, “s-a prăbuşit­ în Oceanul Pacific, în apropiere de prefectura Aomori”, unde se află Misawa, a declarat un reprezentant al Ager­aţiei de Apărare. Un oficial local a declarat: “Ceea ce ştim pentru moment este că acest accident a avut loc­­ ca pre 0ţU! a reuşit să scape teafăr”. Invitaţie la... Olimpiada isteţilor la spune, dragă prieten Cititor, nu cumva şi dumitale îţi place rebusul? A, păi atunci nu se poate să nu ne fi întâlnit noi doi prin paginile revistelor cu careuri, metagrame, anagrame şi alte giumbuşlucuri ale gândului! Ba, cine ştie, posibil să ne şi cunoaştem chiar personal de la vreun concurs de ici sau de colo... Cu siguranţă, însă, că tot răsfoind presa încrucişată ve fi aflat că o anumită micuţă Agenţie „Rebus Labirint” se tot încăpăţânează de nouă ani încoace să organizeze câte un Campionat Naţional de Rebus, başca participarea reprezentativei române la Campionatele Mondiale de Rebus. Köln, Poiana Braşov, Utrecht (Olanda), Koprivnica (Croaţia), Istambul, Budapesta, Praga, puţin New York - iată principalele escale oficiale de până acum ale isteţilor noştri naţionali, escale cărora urmează a li se adăuga curând Oulu (2002, Finlanda, la doi paşi de spaţiul arctic) şi Amsterdam (2003), apoi, cândva, Tokyo şi Buenos Aires şi Paris ... în cotextul dat, campionatul nostru este conceput pe fondul unui rebus de tip internaţional, cu numeroase pasionante coordonate de import, dar şi în tradiţia glorioaselor specialităţi neaoşe, cu secţiuni de compunere şi definire gata de lansare sub forma unui amplu concurs prin corespondenţă. Pe lângă acesta, una din principalele arene ale competiţiei o constituie şi Campionatul de Rebus al judeţului Covasna, pus la cale împreună cu redacţia acestui ziar şi cu inimosul nostru colaborator Ledan MUNTEAN Sándor, campionat programat a demara chiar de săptămâna viitoare. Pe parcursul a zece etape, concurenţii vor avea prilejul de a întâlni cele mai spectaculoase genuri „la zi” din rebusul internaţional, dar şi subtilităţile neutralităţii de limbă şi o anumită procedură competiţională inedită (incluzând un probabil baraj), iar toate acestea pe un misterios fond tematic... finlandez. Finlandez, spun, pentru că primii trei clasaţi în ierarhia judeţeană a isteţilor vor accede în finala braşoveană a Campionatului Naţional de Rebus, iar de acolo, cu puţină şansă, direct la fierbintele Campionat Mondial din etern gerosul Oulu, cu tricolorul în piept. Fireşte că ar mai fi multe de adăugat şi de explicat pe această temă, aşa că hai să ne dăm întâlnire pentru săptămâna viitoare, tot pe această pagină, tot cu emoţia unui nou început şi tot sub semnul dorului de lumea largă. Nu de alta, dragă prietene Cititor, care şi dumneata iubeşti rebusul, dar eu unul cred că exact acolo ne este locul­­ în lumea cea largă a isteţilor. Ovidiu ŞPERLEA __________________________Agenţia „Rebus Labirint” Braşov/Stuttgart

Next