Cuventul, iulie 1930 (Anul 6, nr. 1864-1894)
1930-07-01 / nr. 1864
ANUL AL VIea. No. 1364. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA Bucureşti, Str. Const. Miile (Sărindar), 14 Etajul III. rrr. 1 *7 ca) / 178/11 REDACŢIA TELEFON 37S/9 ADMINISTRAŢIA Fondator TITUS ENACOVICI Director NAE IONESCU AHUHCIURILE Şl PUBLICAŢIILE SE PRIMESC LA ADMINISTRAŢIA „CURANTULUI“ şi prin toate agenţiile de publicitate Legiferare şi afaceri , Parlamentul are azi în discuţie legea prin care se modifică unele dispoziţiuni ale statutului nostru administrativ. De acum încolo comisiunile interimare se vor bucurade aceleaşi drepturi în gospodărirea treburilor comunale ca şi consiile alese. Modificarea este motivată de către guvern prin aceia că din pricina dispozițiunilor restrictive ale legii actuale, comisiunile interimare sunt împiedecate în activitatea lor. Argument specios, fiindcă așa numitele comisiuni interimare sunt organe efemere menite să gireze afacerile curente ale administraţiei, fără a angaja interesele cetăţeneşti în întreprinderi mari şi de durată, în spaţiul de timp dintre dizolvarea unui consiliu comunal şi alegerea şi constituirea unui nou consiliu. Acest răstimp este foarte scurt potrivit prescripţiilor legii şi numai printr’un abuz dosit sub tot felul de chichiţe şi interpretări false, el este prelungit la infinit. Noi cari nu suntem democraţi socotim că sistemul actual de alegere şi de constituire al consiilor comunale nu este prielnic intereselor obşteşti şi mărturisim că n’avem încredere în valoarea activităţii lor. Astfel că din acest punct de vedere ne-ar putea fi egal cine se găseşte la conducerea comunei, consiliul ales după criteriile individualiste egalitare, mecanice şi abstracte ale sufragiului democratic orice misiune interimară numită de ministerul internelor. Câtă vreme vom fi stăpâniţi de ideologia politică a perfectului democrat, crescut în spiritul revoluţiei franceze, vom suferi toate nefastele consecinţe ale acestui sistem inadaptabil la viaţa reală, dispreţuind natura deosebită şi complexă a omenirii şi legile care poruncesc reacţiunile ei. Dar modificarea recentă înseamnă o contradicţie pentru un guvern n, s’a afirmat a fi democrat. acestei contradicţii este interesant de lămurit. Legea noastră administrativă este despre opera unei preocupări de demorat. La elaborarea ei a fost, e adevărat în discuţie şi ritera de a se recreta prin noul statut posibilităţile de desvoltare pentru viaţa locală şi regională. Dar spiritul democratic esenţialmente unificator, egalitar şi irealist a dominat economia legii. Partilaristele provinciale, specificul regional şi local n’au fost ţinute în seamă. Nu lor s’a dat putinţă să se exprime. Pe tot cuprinsul ţării viaţa ei diversă, modelată de geniile locale, a fost vârâtă cu dreasila în ce setul aceluiaş sistem. Din această ricină instituţiile nu sunt fie a unor realităţi, ci expresi creaţii. Şi Stf. St? y-i inocruxează vieţii videu» instrumente biurocratice. :ă deci de acest spirit delegea administrativă fielemente de conducere ale ile consiliile comunale, ea»e iese prin sufragiu universal du est, secret şi egal. Acest sistem elev stă la baza organizaţiei cornu . .De interesele obştei nu pot îngriji decât reprezentanţii ei, aleşi potrivit catechismului democratic. Bine sau rău, asta este altă socoteală. Acesta este principiul legii. Iată însă că guvernul modifică statutul existent recunoscând comisiunilor interimare aceleaşi drepturi ca şi consiliilor comunale alese. Dar asta înseamnă o răsturnare a principiului legii administrative care dă numai organelor ALESE dreptul de a hotărî şi a priveghea asupra gospodăriei comunale. Iar dacă experienţa a dovedit că sistemul electiv nu e bun în administraţie, atunci el să fie eliminat cu totul şi în toate consecinţele sale. Căci dacă se recunoaşte comisiunilor interimare un drept egal consiliilor alese, implicit li se recunoaşte şi o capacitate cel puţin egală. In cazul acesta de ce să mai pierdem bani şi vreme cu alegerile? Ca să ne sgăim ochii la afişele electorale prin care d-nii Dobrescu şi Costinescu se congratulează în cel mai desăvârşit stil de suburbie? Care este deci rostul, care este explicaţia modificării legii în sensul transformării comisiunilor interimare în instrumente cu puteri depline asupra destinelor comunale? Căci, dacă principiul electiv este dăunător, atunci să se facă o altă lege. Să nu se vină doar cu o modificare graţie căreia gospodăria oraşelor şi satelor este pusă la discreţia oamenilor numiţi de puterea centrală. E mai bun sistemul acesta? Să fie extins şi perpetuat. Să se desfiinţeze prin lege consiliile comunale. Astfel însă cum s’au aranjat dispoziţiile legii se trădează meschini, interese de coterie şi de persoane. De ce s’a făcut modificarea? Pentru afaceri. Legea oprea coarsiunile interimare de la anumite operaţiuni financiare. Şi sunt oameni în ele care ard de nerăbdare să înclece cât mai e timp unele fructuoase angajamente băneşti. Peste bord, deci, cu democratismul, cu principiile, cu preocuparea de interesele generale. E atât de simplu şi mai ales atât de murdar! Vladimir leneseit Clientela Clientela, sistem de relaţii şi de arivism, este cel mai bun semn că ne tragem direct din Râmleni. Am păstrat patronul, sistemul clientelar cu sfinţenie. June cu «diplomă» şi «talent» în zadar căută de lucru, devine repede clientul unui patrician, îndatoririle tale vor fi cele clasice, ale anticei Rome,dis de dimineaţă, du-te la uşa Patronului. Plecându-te adânc în faţa domniei sale care cască încă de somn şi se plânge că, a avut o indigestie, fiindcă a fost invitat la un banchet prea suculent, spune-i «Omagii» Cucoane!» Aceasta este prima ta îndatorire. Priveşte-l cum se înfruptă din cai, macul cafelei cu frişcă, şi pandişpan şi fii încântat dacă, la urmă, îşi va oferi o ţigare «Carpafi», în timp ce el îşi aprinde « Lucky « Strike». Ascultă apoi pe patron cum e de plictisite de atâtea consilii de administraţie, etc. Când vine ora ca să se urce în limuzină memorează conştiincios comisioanele, ce le ai de făcut până la ora 1 şi fum, pentru care patronul îţi dă întâlnire, făcăndu-ţi bezele din maşina care demarează umplându-te de gaze. La ora zisă, vino şi dă raportul, ca un bul client, şi suferă mustrările pe care ţi le face patronul obosit de atâta muncă, pentru că ai uitat să îndeplineşti cine ştie ce neînsemnată lucrare. De aburii sufrageriei, despartete cât mai repede, căci fii sigur că nu vei fi invitat la masă. După masă, nu uita să te prezinţi pentru noui însărcinări, pe care, nu patronul ti le dă, ci tu însuti ti le asumi cu bucuria de a-l servi. "■ până în noapte, fii umbra discretă, fără plată, bine înţeles, a patronului tău. Intre timp, patronul ajunge mare, cu viaţă aparentă, simple iar tu rămâi tot mic, fiindcă, prininctvvTnnntn hi,,vnnrot5„o tie comisioanele şi micile însărcinări pe care ţi le iei spre a descărca pe patronul care e prea încărcat, sunt chiar şi volume de scris, servicii importante de efectuat în numele patronului, şi alte diverse bagatele şi filme. Iar tu fii mulţumit, dacă, la urmă, vei căpăta şi tu o slujbă de 5000 lei pe lună, prin altcineva decât patronul Paul Steriau IN PAG. IV.as O îndrăzneaţă escrocherie cu „marele meeting de aviaţie din Capitală“ După Salonul Oficial, pavilionul de la Şosea a dat ospitalitate unui ansamblu de artă atât de interesantă şi de instructivă, încât nu se putea găsi o expoziţie mai nimerită pentru încheerea sezonului plastic. Exemplarele minunate ale unei arte viguroase purtând pecetea decorativă a orientului îndepărtat şi afinităţi atât de mari cu stilul aflător în arta vechilor noastre biserici, presară în suflete, după siuciumul unui an plin de eforturi istovitoare, liniştea dătătoare de puteri şi învăţăminte bogate în nădejdi. Cu toată nobila discreţie, în care au căutat s’o învăluiască organizatorii, expoziţia armeană din vara aceasta, constitue un eveniment din RUBRICA PLASTICA de MAG CONSTANTINESCU ---0000------- tre cele mai mari, deoarece este nu numai prima expoziţie armeană în România, ci şi cea dintâiu în Europa. Pentru noi, cu atât este mai demnă de interes cu cât majoritatea obiectelor expuse face parte din colecţii aflătoare în România. Experienţa încercată de Institutul de Studii Sud-Est European cu prezentarea acestei arte pline de subtile calităţi, poate fi repetată fără teamă în marele centre de cultură ale occidentului unde va găsi acelaş cald entusiasm de care intelectualitatea bucureşteană a dat dovadă. Iniţierea începe cu reproduceri fotografice după cele mai importante opere de arhitectură religioasă armeană din trecut. Biserica din Tecor, zidită în anul 486, pare să fie cea mai veche biserică armeană ce s’a păstrat până în zilele noastre. Interiorul său cu abside şi bolţi în plin cintru susţinute de coloane gemene terminate în capiteluri ornamentate este de o mare frumuseţe, faţada bisericii din Agtamar (a. 915) serveşte de fond numeroaselor reprezentări plastice: sfinţi «desenaţi» în piatră, medalioane în basorelief direct inspirate din caligrafia manuscriselor. Friza sculptată cu viţă şi struguri printre cari se ascund sau aleargă animale stilizate, au o forţă decoratvă excepţională. O curioasă stilizare heraldică a vulturului bicefal se află sculptată pe faţada bisericii din Tadev (sec. X). Din secolul al Xll-a influenţa arabă prinde să se arate pe faţadele bisericilor armene, adăugând vechilor motive reţeaua fantezistă a geometriei. Pietrele mormântale se prezintă sub trei aspecte. Date în formă de acoperământ de sarcofag, cu antrelacuri, cruce şi rozetă cu inscripţii marginale, stele funerare cu faţa transformată într’o adevărată dantelă de Armenia de cea mai abilă execuţie tehnică şi în sfârşit «monumentul» reprezentarea în trei dimensiuni a «mielului» cu trupul stilizat şi coarnele involute de un primitivism savuros, cu elemente decorative gravate pe trup şi picioare, prezintă pentru arta statuară animalieră unul dintre cele mai curioase exemple. Obiectele de cult lucrate în metal preţios, cu reprezentări antropomorfice şi pur decorative în procedeul filigram şi metal bătut, executate de vechii meşteri armeni din Constantinopole şi Asia Mică, precum şi tiparele de anafură gravate în lemn de preotul Ghevont Papazian, fac să ne dăm seama de enormul simţ decorativ al acestor meşteri orientali şi de marea lor influenţă în ornamentica bisericească răsăriteană. Draperiile de altar pictate sunt neîndoios printre cele mai importante piese expuse. De mari dimensiuni, aceste bucăţi de pânză au un chenar marginal decorativ, în felul covoarelor ce încadrează compoziţia de medalioane şi scene religioase din care se detaşează în mod deosebit două trei figuri mai importante din iconografia creştină. La mijloc Isus pe cruce; în stânga Maica D-lui cu Isus copil în braţe; în dreapta Urcarea la cer a Fecioarei sau altă scenă religioasă. Asemănătoare ca tehnică draperiilor religioase Tibetane (Muzeul Etnografic din Berlin prosedă câteva preţioase exemplare) mult mai colorate însă, aceste draperii sunt imprimate după tipare în lemn, gravate anume cu figuri şi inscripţiile cuvenite pentru biserica ce a făcut comanda. Catalogul expoziţiei ne spune că această artă a înflorit în secolele XVI, XVII şi XVIII-a, draperiile expuse aparţinând bisericilor armeneşti din Moldova, afară de una singură ce provine din Veneţia. Cităm îndeosebi o draperia executată pe la anul 1700 provenind de la biserica din Focşani. Pe fond indigo închis, dispuse pe trei registre orizontale suprapuse, sunt pictate scene din viaţa lui Isus, în tonuri gris deschis accentuat discret de roşu. Fiecare scenă este înscrisă într’o arcadă cu colonete gemene în torsadă, de un efect decorativ grandios. Miniaturile manuscriselor armene (evanghelii, psalmi, missele etc), sa pot asemăna celor mai frumoase exemplare bizantine. Coloritul in care domină roşul, albastrul, un ton grizatru şi aurul de fond, este dozat cu multă sensibilitate, caligrafia desenului este meşteşugită iar motivele marginale de flori şi păsări au o savoare nespusă. In felul acesta se prezintă manuscrisul din 1331 caligrafiat de călugărul Sarchis Bidzag reprezentat îngenuchiat în hainele mohorâte de umil slujitor al Domnului la picioarele celui Prea înalt. Caracterul literilor, frumuseţea decorativă a capitalelor şi intensitatea durabilă a cernelei contribue (Citiţi continuarea în pagina H-a). Naţionalii - ţărănişti şi regimul parlamentar Potopul fie legi. Câteva date statistice Unul din obiectivele luptei pe care a dat-o partidul naţional-ţărănesc în timpul opoziţiei, a fost şi înfăptuirea unui real regim parlamentar în ţara noastră. Cetăţenii vroiau să fie conduşi în conformitate cu legile şi Constituţia de reprezentanţii lor fireşti, iar nu de impostori! Regimul parlamentar făcea purte din acele aspiraţiuni ale ţării, pe care naţionalii ţărănişti şi le-au însuşit la timp cu folos. Debutul furiei legislative Veniţi la cârma statului în luna Noembrie şi fiind forţaţi să facă alegerile la mijlociul lui Decembrie, ca să nu conpromită tratativele ce se duceau pentru stabilizarea leului, au fost nevoiţi să voteze bugetul pe anul 1929, în câteva zile. Nici cei mai mari duşmani ai guvernului, nu i-au reproşat d-lui Iuliu Maniu această grabnică, votare a bugetului. Interesele ţarei din acel moment o cerem. S-a redeschis apoi parlamentul după Crăciun, dar din Ianuarie 1929, până în Mai, şi-a pierdut vremea cu discuţii inutile. Cei mai muli dintre miniştrii dovedeau că nu erau pregătiţi pentru portofoliile ce le aveau. Ţara a asistat la o tristă epocă de fariente parlamentar. In schimb, în cursul lunilor iunie şi Iulie, miniştri naţionali ţărănişti au dat ţării impresia unei furii legislative. Fiecare avea câteva legi de trecut. Până şi legile administrativă şi de organizare ministerială, cari trebuiau aplicate abia la 1 ianuarie 1930, s'au trecut tot în această sesiune estivală, fără să se ţină seamă de importanţa lor. Potopul de legi Acelaş lucru s’a întâmplat şi în sesiunea deschisă în toamna lui 1929 şi care se închide azi. Tot anul parlamentarii au avut o singură grijă: să-şi încaseze diurnele. Precedând astfel, partidul naţional ţărăttesc, în loc să reabiliteze regimul parlamentar în faţa opiniei publice, i-a dat o mare lovitură. După o statistică oficială, s-au votat in aceste două sesiuni 600 (şase sute) de legi. Din acestea, 46 au fost modificate de două sau de trei ori, fiindcă n’au fost bine studiate atunci când au fost prezentate parlamentului. Opinia publică a încercat o« nouă dezamăgire cu regimul parlamentar graţie partidului naţions»! »ţărănesc şi care totuşi este pentru parlamentarism și împotriva dictaturei. „RECUNOAȘTEREA SITUAȚIUNII DE FAPT“ Pentru marea majoritate a opiniei publice, manifestările din ultimele două săptămâni ale foștilor conducători ai partidului liberal înseamnă o degradantă batere în retragere, o succesiune gâfâită de acte de lichelism, a căror imoralitate este pentru toată lumea de natură să-i scoată definitiv din viaţa politică. Fiindcă este de neconceput pentru conştiinţa unanimă a ţării că in faptei ele mai sus î s-ar putea corda vreodată o primă de încurajare Ar însemna instaurarea şantagiului ca armă de presiune asupra Coroanei, continuarea sub Restauraţiunea monarhică a procedeelor de intimidare şi de descreditare idilizate de d. Vitilă Brătianu cu atâta succes faţă de demneta regenţă. Noi vedem însă în schimbarea de front a sateliţilor fostului preşedinte al partidului liberal o nouă aroganţă, mai intolerabilă chiar decât cea care a prezidat la cele două şedinţe ale comitetului executiv din 7 şi 9 Iunie. Atunci, într’o serie de cuvântări al căror conţinut fusese in prealabil supus aprobării d-lui I. G. Duca, s’au asvârlit dela tribuna clubului Arţăreanu grosolănii, s’au proferat insulte. Era o manifestaţiune care avea in ea ceva epileptic şi dezordonat, când surpriza, necazul, încropite într’o ură ce nu voia să dezarmeze şi biciuite de spaima zilei de mâine, s’au exprimat în accente vecine cu demenţa. O serie de «eşiri», cum au avut şi d- Madgearu et Co. şi care erau mai mult vizibile svârcoliri a unor dezafectaţi subiţi din situaţii, onoruri, beneficii şi abuzuri. Absenţa oricărei sancţiuni i-a plasat pe protestatarii împotriva actelor din 6 şi 8 iunie şi mai vârtos în ipostaza de iresponsabili. Astăzi însă lucrurile se schimbă şi intrăm în faza periculoasă când rebeliunea capătă corp şi i se dă o etichetă. A fost nevoie de trecere de vreme pentru ca fosta conducere a partidului liberal să se fixeze asupra caracterului de dat atitudinei sale definitive şi să-i enunţe formula. Aceasta este «RECUNOAŞTEREA SITUAŢIU SEI DE FAPT». Lozinca întâlnită invariabil în toate cuvântările din ultimul timp al fruntaşilor, în toate declaraţiile, interviewurile. Astfel, d. I. G. Duca scrie în «le Journal»: — «In ce priveT' rmvinctul de vevToacj ixt paniuujîft iiueitu jLttTu ae întoarcerea Regelui Carol în România, partidul A RECUNOSCUT SITUAŢIUNEA DE FAPT». Iar la Buzău d. dr. Angelescu — neînfricatul paladin al legalităţii, care după ce şi-a terminat cuvântarea din comitetul executiv, se ruga de reporterii prezenţi «să n’o dea întocmai la gazetă, s’o mai îndulcească...» — a citit următoarea moţiune: — «Comitetul judeţean al organizaţiei partidului naţional-liberal din judeţul Buzău, strâns unit în jurul preşedintelui său d. dr. CAngelescu declară că se solidarizează cu atitudinea luată de conducerea centrală a partidului naţional-liberal, adică în sensul RECUNOAŞTERII STAREI DE FAPT creiată prin proclamarea noului rege...» Formulă stereotipă, cuvânt de ordine dat de d. Duca şi reprodus aidoma la Buzău ca şi la Făgăraş, etc. Recunoaşterea stării de fapt! Adică, supunerea silnică în faţa contingenţei zilei, care nu are în ea nimic voluntar, acceptat. Capitularea învinsului în faţa unui triumfător, care în aşteptarea unor conjecturi ce nu vor întârzia să se producă şi de natură a răsturna complect poziţiunile iniţiale, refuză să recunoască JURIDICEŞTE situaţiunea. Fiindcă aici este ignominia: Carol al II-a o fi de fapt Rege al României, DE DREPT însă nu! Prin urmare... UZURPATOR!... O declară făţiş d. Vintilă Brătianu, d. I. G. Duca, d. dr. Angelescu, d. Guţă Tătărăscu. Acelaş leit-motiv, acelaş refren, acelaş ton. Iată de ce socotim refuzul de a acorda legitimitatea lui Carol al IIa moştenitorul Tronului Iomâniei şi şeful dinastiei Hohenzollernilor ortodoxi căruia Adunările Naţionale i-au transmis prerogativele regale şi constituţionale, drept un act de rebeliune, o crimă de lege-Majestate. Dinastia de la Florica se aşează din nou în postura de adversară a Coroanei româneşti şi competitoare a puterii supreme în statul român. Veleităţi până azi înăbuşite, comploturi de anticameră şi de buduar — --mm —-X . m .» vi*-îî-i.» / J 4 sprezece ani de zile, dar cami azi iau forme ameninţătoare. Numai cine e orb şi surd nu vede aceasta şi nu-i percepe sunetul alarmant. Vintiliştii îşi pleacă spinările sub vântul unei adversităţi trecătoare- O situaţiune «de fapt» nu presupune nici o îndreptăţire de nici o categorie şi o «recunoaştere sub rezerva aceasta nu implică nici un angajament de ordin politic sau moral. Vor interveni noi raporturi între ei şi factorul suprem, cu atât mai bine! Nimic nu-i obligă la realitate, fidelitate. Vor fi chemaţi să figureze într-o eventuală formaţiune ministerială? Vor depune jurământul de credinţă cu rezerva mintală impusă de necesităţile partidului. Acelea de a nu pierde contactul cu puterea, de a nu se dezagrega în elementele lui constitutive. Oportunism, da! face parte din arsenalul tuturor învinşilor momentani! Dar o colaborare sinceră, o devotare totală şi fără gânduri criminale pentru consolidarea Ţării şi prin aceasta a Tronului lui Carol al II-a? Asta nu! Ci sabotare îndrăcită, minare treptată şi susţinută a prestigiului Suveranului, a sforţărilor Sale pentru reconsolidarea Statului, pentru salvgardarea intereselor publice şi particulare, — un nou cal al lui Ulysse introdus între zidurile Cetăţii cu pântecele plin de sperjuri, trădători, dinamitarzi şi incendiatori! Criminalii adulmecă gânduri homicide şi au curajul indescriptibil să o strige în toate vânturile. Alexandru Kiriţescu MARII I IULIE 1930 Pădurile Eparhiale de I. ZEICU Inginer inspector silvic ll Am vorbit în articolul precedent*) despre un procedeu din care rezultă o mulţime de greşeli cari pot aduce actualilor uzufructuari foloase disproporţionat de mari şi în acelaş timp o reducere de venituri pentru deceniile următoare: Pentru a le evidenţia voiu arăta mai jos influenţa celor patru factori esenţiali cari determină oserlaţiuni mai mari sau mai mici veniturile anuale. 1) Vârsta exploatabilitaţii, care este egală cunumărul anilor din revoluţiunea admisă, poate să fie mai mică decât adevăratavârstă a arboretelor din pădurea redată eparhiei şi în acest caz, actualul chiriach exploatează cantitate de lemn cu valoare mult mai mare de cât i s’ar cuveni după o creştere normală. Sunt destule cazuri în cari revoluţiunea este de 80-100 ani, iar arboretele cele mai bătrâne sunt de 120—150 ani. Presupunem că din pădurea de 500ha, arborii de pe 50 ha au vârsta de 150 ani, iar restul de 60 ani. De unde rezultă că uzufructuarul primilor 10 ani va exploata arbori de 120—150 ani, câtă vreme cel ce-ar urma după perioada de 10 ani, ar beneficia de pădure cu vârsta de abia 70 ani Ori, diferenţa de valoare este cel puţin 40—50 la sută. 2) Bonitatea solului este al doilea factor care influenţează pentru aceiaşi suprafaţă şi aceleaşi arborele, producţia în volum. Pe un sol bogat în substanţe minerale şi profund, nu numai grosimea arborilor este mai mare la aceeaşi vârstă, în comparaţie cu un sol sărac şi superficial, ci în special înălţimea arborilor este mai accentuată, ceea ce determină o disproporţie esenţială a volumului de pe cele două soluri diferite. Şi prin modul realizării posibilităţii pe suprafaţa fără a se avea în vedere clasei de fertilitate a a sulului, coastrllltillbtt S(J i-ioale inoduce venituri disproporţionale în diferiţi ani. 3) Consistenţa arbaletelor deasemenea ar putea influenţa în plus şi minus cantitatea materialului lemnos, detreminând a se găsi pe unele parcele, m mare cantitate de material exploatabil, decât pe altele cu arbori de aceeaşi vârstă şi esenţă. Evident, conzistenţa mărită, dă un volum cu atât mai mare. Acest factor, am putea zice că pledează în defavorul uzufructuarilor actuali, căci logic este, ca viitorul să ne dea progres şi să reuşim a conduce desvoltarea din viitor al arboretelor, astfel ca ele să se apropie cât mai mult de conzistenţa plină. 4) Compoziţia speciilor este însă factorul esenţial care determină mari variaţiuni de preţuri chiar şi pentru vârste, sol şi conzistenţe egale. Se ştie că diferitele specii forestiere au anumite exigenţe faţă de sol, expoziţia terenului, etc, şi deci, în prea rare cazuri sunt arbori de aceeaşi esenţă pe suprafeţe întinse. Iar în caz de amestec, el variază pas cu pas, încât găseşti parcele cu arboret pur, alături de alt arboret pur, dar,de esenţă diferită. Ori, se ştie, că diferenţele de preţ faţă de brad şi fag, şi faţă de stejar şi fag, ca să nu amintim decât cazurile cele mai frecvente, sunt foarte mari. Căci primele două esenţe dau procent mare de lemn de lucru, foarte căutat şi bine plătit, pe când fagul, carpenul, plopul etc, dau numai lemn de foc și în cele *) Vezi «Cuvântul» cu data de 28 Iunie 1930. mai bune cazuri, un mic procent de lemn de lucru, al cărui preț, însă, stă în toate cazurie, departe de espo (Citiţi continuarea în pagina 11-a) Banii înapoi. Traficul de influenţă se numeşte comerţul de imponderabile. Vinzi promisiuni ţi se plătesc bani. Comerţul cu trafic de influenţă este destul de răspândit. Graţie regimului parlamentar şi înmulţirea potentaţilor de voinţa cărora depinde soarta cetăţenimei, traficul de influenţă a devenit un comerţ destul de ispititor. Cu un simplu capital de prietenie sau relaţiuni ajungi să câştigi cât nu câştigă un producător de valori reale. O bună parte din populaţie flotantă a politicei nu are altă îndeletnicire decât acea a traficului de influenţă. Numai că îndeletnicirea aceasta a început să aibă şi oarecari riscuri. Dacă nu-l serveşti pe cetăţean — dacă nu-l serveşti pe deplin — este în stare să-ţi ceară banii înapoi. Cum s’a întâmplat d-lui deputat Rădulescu. Căruia, un cetăţean i-a făcut, prin portărei, o notificare care merită integral reprodusă pentru simplicitatea ei plină de tâlc, pentru ingenuitatea ei pilduitoare ■■ «Aţi convenit cu mine ca în calitatea de advocat şi deputat să-mi obţineţi de la Primăria Capitalei dreptul de a lua şi instala un aparat de limonadă în Calea Griviţei intrarea în Gara de Nord, colţul unde este Poşta, în mod permanent pe cel puţin 5 ani de zile, iar pentru acest serviciu mi-aţi prelins suma de: 185..000 lei, sumă pe care v-am dat-o.Spre surprinderea mea am văzut că d-voastră mi-aţi dat o concesiune provizorie pe care şi aceasta mi-aţi dat-o pe numele unui invalid, pretinzând, c că astfel ,definitive se dau numai pe numele invalizilor, spre mirarea mea după ce instalez şi fac cheltueli cu instalarea aparatului. Primăria îmi ridică chioşcul, şi l-a adus în altă parte la alt corp de stradă. Am venit şi m’am plâns d-voastră, şi aţi spus că-mi restitui suma ce v’am dat’o, dându-mi în două rânduri suma de 13.000 lei, iar pentru rest mă amânaţi fără nici un motiv. In această situaţiune, vă somez ca în termen de trei zile dela primirea sau lăsarea acesteia la domiciliul d-voastră, să-mi restituiţi restul iar în caz contrariu voi fi silit a supune cazul Legaţiunei Elene al cărui supus sunt, ca pe cale diplomatică să intervină la guvernul român să mi se achite restul. Deasemenea voi reclama cazul şi Baroului de Ilfov, întrucât d-voastră sunteţi şi advocat». Deci, pentrucă d. Radidescu nu s’a ţinut de cuvânt, cetăţeanul îi cere banii înapoi. §i bine face. §i mai ales, bhie a procedat dând publicităţii notificarea prin portărei. Este un început de distrugere a comerţului de imponderabile, de sugestii şi de iluzii. Este o pildă ce se dă tuturor ca să îndrăznească a şi cere un drept fără a mai plăti diverse comisioane, ci mod absolut inutil. Nădăjduim că într’un viitor nu tocmai îndepărtat — când se vor echilibra într’adevăr lucrurile în viaţa socială a României — toate îndeletnicirile parazitare vor fi stârpite. Nădăjduim că nu este îndepărtat timpul când numai producătorii de valori vor avea cuvânt în viaţa socială, iar paraziţii vor dispărea. Ca să nu se mai publice notificări ruşinoase cum este cea de mai sus. I. H.