Dimineaţa, septembrie 1905 (Anul 2, nr. 568-597)
1905-09-01 / nr. 568
Septembre 1906 DIMINEAȚA fiSTflul: 31 August (13 Septembre) 1905 Calend Sîi^K'ÎOO«X . Puneîră bunului sf. Msentori de Dicűt „ CATOLIC s Teoplul. Soarele răsare 5 ore 53 m., apune 6 ore 30 m. ^VVWAW/W.*iWWWAVMVAWVA*M".\WAWVVAVvW\WAVyWWWAWMWvVAV/AWAVAV^ WWW îm cursul zilei de Luni, căldura a fost și mai simțitoare ca în cele precedente. Pretutindeni afară dela munte și pe litoralul măreî. _______ termometrul a depășit plus 30 grade ajungînd plus 35 grade în mai multe localități, iar la Huși și Tg-Frumos plus 36 grade. Cea mai coborîtă temperatură de peste noapte plus 9 grade la Sinaia, Rucăr și Baia-de-Arama. Astăzi cerul senin și timp liniștit în toată țara. Barometrul a crescut puțin. N'a plouat nicăeri. ___________________________________ Onoprapil’o Careul Otetelișeanu. Compania lirică romînă de sub direcția d-lui uji CulduUiu Const. Grigoriu va evita Moștenitorii veseli, operă în 3 acte Grădina Blanduziei : Teatru de varietăți în fiecare seară. — Grădina Hugo: Capetroleză.—Grădina Mihaiu-Viteazul : In toate serile teatru popular român.—Grădina Rașca : Trupa romînă de operete de sub direcția d-lui N. Boenaru va juca Mița Tirbușon, farsă în 3 acte. — Grădina Lieblich (Jignița): In fiecare seară teatru popular. sint K? msa?WrjG închise. i ¥ jj iLjjm.ffiiiL fie judiciare. — Instanțele judecătorești A it.mîtîitî — Teafa miî fi.rvmifiiHΫ fitnî, sínt. rip.sc.hisp R&zborul ruso-japonez Transport rusesc pe calea ferată siberiana Sinuciderea sa la cafeneaua „farsa“ iată o sinucidere care pune în discuțiune multe. Mai întîiu , rolul poliției în controlul asupra „străinilor“ și cetățenilor bănuiți, apoi chipul de a exercita acest control și, în fine, abuzul ce se face cu expulzările și „izgonirile“. Capitala este, în adevăr, alarmată de condițiile extraordinare în care s-a sinucis un tînăr român macedonean,Tache Sebe, bine cunoscut în cercurile gazetărești și ale romînilor macedoneni din Capitală. Tânărul acesta locuia de multă vreme în Capitală ; era român macedonean, cunoscut ca atare de toată lumea , mai mult, fusese director de școală romînească în Macedonia și apoi funcționar al statului, aci în regat. In ultimul timp era colaborator la ziarul „Românul de la Pind“ al unui grup de studenți macedoromîni. Numai străin, deci, nu era Tache Sebe. Cu toate astea poliția îl anunță că trebue să părăsească țara și-l chiamă să-și aleagă punctul prin care să iasă din țară. El și-a ales Giurgiul, spre a trece la Rusciuk, unde avea rude. Ne întrebăm: cum de a putut poliția să dea asupra lui Tacke Sebe informațiuni că e străin ? Ce falsuri s’au comis spre a se putea face o asemenea afirmare ? Ce siguranță mai au romînii în țara romînească, dacă după ce sunt directori de școli romînești, după ce sunt slujbași ai statului român, pot fi considerați într’o bună dimineață de străini și siliți să părăsească țara ? Ce încredere mai poate să aibă lumea între astfel de poliție și ce încredere trebue să mai aibă în ea însuși guvernul ? Ce fel de control există în poliție asupra străinilor, dacă un român cunoscut de toată lumea poate fi dat străin? Ce garantează atunci că tot soiul de străini, în adevăr primejdioși, nu sînt dați de romînî ? Nu e aceasta o complectă anarhie? Și apoi nu se știe de loc : fost-a expulzat, orî fost-a izgonit românul macedonean Tache Sebe ? Adică trecut-a această chestiune prin consiliul de miniștri, ori este cunoscută numai de d. ministru de interne, orî nici d. ministru de interne n’are știință despre ca ! Un român urmărit de poliție, pentru a fi aruncat peste graniță, își trage un glonte și moare, în condiții atît de tainice și să nu se poată ști lămurit și amănunțit cu ce drept și de ce poliția a voit să arunce peste graniță pe acest roman ? Lucrul e foarte grav și atinge siguranța tuturor cetățenilor. D. ministru de interne este șeful suprem al poliției și lumea așteaptă de la d-sa lumină complectă în această afacere. VIAȚA POLITICA Valori neutilizate S'a publicat prin ziare știrea că amicii politici ai d-lui Carp, dintr’un județ de munte, s’ar pregăti să treacă la liberali, cu arme și bagaje, cum se zice in limbagiul obișnuit. După cîteva zile s’a dat dezmințire acelei știri de către cel mai principal carpist dintre cei vizați. Dezmințirea aceea putea să fie adevărată întru cit ea nega îndeplinirea faptului trecerea carpiștilor la liberali ; știrea însă afirma că ei fac preparativele pentru acea trecere, că se aranjează situația fiecăruia dintre viitorii asociați politici, dar nu afirma că trecerea s'a făptuit. Să nu fie permis a contribui și nouă, cu oarecare amănunte, la știrea dată de unele ziare și dezmințită de cei interesați. In județul de care ne ocupăm, carpiștii au cîțîva amici politici de mare valoare, dar fără prea multă trecere politică ; liberalii au un contingent puternic și de luptători și de fruntași, iar guvernamentalii nu numai un foarte puternic fruntaș, care,prin energia și priceperea sa, a creat o situație strălucită conservatorilor în județul pe care îl conduce politicește. Lipsesc însă luptători serioși și fruntașul energic și inteligent a fost nevoit să culeagă, fără să aleagă pe aceia cărora le-a făcut situații de prefect, primar, deputați, senatori, etc. Judecind situația politică din acel județ, un fruntaș liberal care face politică acolo, dar stă la București, a făcut constatarea că guvernamentalul puternic nu va putea fi învins decit dacă elementele de opoziție se unesc în mod trainic și permanent. Și cu spiritul sau fin, recunoscut de toți, fruntașul liberal s-a adresat fruntașului carpist din județul uniu fac împreună politică, ținîndu-i un logos cam în termenii aceștia : —„D-voastre, cari formați gruparea politică a d-lui Carp, sintețî, fără îndoială, mari valori intelectuale, dar prin felul d-voastre de a fi, prin neac tivitatea prelungită în care vă aflați, nu puteți ajunge la nici un rezultat satisfăcător nici pentru d-voastre, nici pentru țară. „Ar trebui să vă decideți ca, inteligența ce o posedați, s’o puneți în serviciul țărei !."W*W*mai stați în neactivitate, pentru binele d-voastre și al neamului: „împrejurările politice Vă pun în imposibilitate de a vă arăta singur meritele, de aceea ați face bine să intrați la partidul liberal și să luptați alături de noi. Astfel am cuceri politicește aproape toate județele țărei, iar epoca noastră de guvernare ar fi de cel puțin opt ani, căci în fața noastră n’am mai avea adversari.“ Limbagiul acesta, cald și insinuant, se zice că a determinat pe fruntașul carpist în chestie să promită că va lucra pentru unirea carpiștilor cu liberalii Acum cînd gazetele au descoperit tratativele urmate drintre carpiști și liberalii dintr’un județ, șeful carpist vizat prin gazete, dezminte și protestează. Tratativele so pot relua orlcînd so va simți nevoia. C. Dem. Febra tifoidă în Iași Scarlatina.—O scenă tragică.—Ravagiile febrei tifoide.—Inspecția primarului—O dorința Lumea care se întoarce de la băi, de prin munți și păduri de brad, e îngrozită de epidemiile ce bîntue lașul. Scarlatina seceră fără milă pe bieții copilași. Medicii sînt neputincioși a da vreun ajutor. Am însoțit pe un medic în una din vizitele sale. In micul pătuț zace copilul bolnav de scarlatina. In jurul lui părinții dezolați plîng amar. Medicul aruncă o privire și e convins ca nu există ajutor. Ar vrea să se retragă — de plata vizitei nici vorbă nu o — dar mama cade la picioarele medicului , scapă-mi copilul ! O asemenea scenă nu e posibil de dvers. Medicul spune cîteva cuvinte de mîngiere, mai încearcă și încordează mintea,—și pleacă, urmărit în depărtare de bocetele părinților. * Febra tifoidă face ravagii cumplite. Sînt case în cari familii întregi zac de teribila boală. Și microbul, e știut, se găsește în apă. Orî nu se poate spune că boala provine din apă din fiitină, deoarece boala bîntie in centrul orașului, unde nu se întrebuințează decît apă din captațiuni. Dar nu e întîia oară cind s’a dovedit că apa e contaminată. Dar mai primejdioasă decit apa contaminată e indolența ieșenilor, cari nu-șî dea osteneală de a firede apa. Facem un călduros apel către ieșeni, îndemnîndu-i a nu bea și a nu întrebuința decit apa fiartă, unicul mijloc de a pune frîu teribilei boli. * Primarul a ascultat sfatul nostru. De cîteva zile inspectează localurile publice ordonînd o sumă de măsuri. D. Zdrobkcî, directorul prefecturei de poliție, dă un puternic ajutor, îndemnînd cu stăruință pe agenții poliției de a supraveghea îndeplinirea măsurilor. Mai avem azi o observație de făcut. Se știe că azi în Iași centrul cel mai fregventat e piața Unirea. Trot aci este și unica stație de trăsuri, așa că murdăriile cailor fac ca piața Unirea să fie și centrul de mai mare infecțiune. Ași ruga pe d. primar, să se milostivească și să dea cuvenitele ordine, pentru ca măcar odată pe zi să se împrăștie o jumătate de saca cu apă în piața Unirea, pentru a mai spăla murdăriile produse de cai. Și dacă d. primar ,ar dori să se intereseze mai iole aproape de întrebuințarea apei in Iași, s’ar convinge repede că este cantitatea suficientă a se spăla piața Unitei chiar de 2 ori pe zi. Am speranță că primarul nostru va îndeplini repede această măsură, pe care o cer în numele ieșenilor. . Dan Administrația la noi Deși pășim cu pași repezi spre progres, deși ne lepădăm zi cu zi de obiceiurile rele, moștenite din trecut, tot n’am ajuns încă a avea o administrație serioasă, conștientă de rolul ei, credincioasă și cinstită. Și azi bacșișul deschide porțile autorităților, activează rezolvarea actelor, infringe dificultățile create de funcționari cît și restricțiile legilor. Și azi sînt funcționari cari în schimbul unui „pol“ se pretează la fapte cari păgubesc administrația, ce i-a acordat încrederea, cu sute și mii de lei. De aceea o purtare contrarie a unui funcționar, refuzul unui bacșiș de asemenea natură mi se pare un caz curios. * Un asemenea caz curios am observat zilele acestea la primăria Capitalei, în următoarele împrejurări: D. Ștefan Boboc, proprietarul imobilului din str. Sevastopol 34, deși u zează de canal pentru scurgerea lăturilor și murdăriilor din „tout a l’egout“ nu plătește taxa de 10 lei de cameră, vre-o 3—400 lei anual, ci preferă a da 2—3 poli, funcționarului respectiv. Prin acest procedeu, d-sa a scăpat de această taxă, pînă anul acesta, cînd într’o zi inspectorul comunal d. Guță Paraschivescu, aflînd de aceasta, a făcut o anchetă la fața locului. Cum aflat de această anchetă, proprietarul imobilului d. Ștefan Boboc s’a prezentat jost inspector și punîndu-i „3 poli“ în mînă în zis : — Nu te mai obosi și las’o încurcată. Așa am făcut cu toți. Luînd banii, d. inspector Guță Paraschivescu nu s’a oprit de la calea cea dreaptă și dresind un raport de cele constatate, către primarul Capitalei a anexat și suma cu care d. Boboc, a voit să’l mituiască. D. primarul^Mișu Cantacuzino a orînduit imediat o anchetă, delegînd în acest scop pe d. prim ajutor de primar Ciurcu și consilier Bacaloglu, fiind vorba nu numai de o încercare de mituire dar și de suma de 3000 lei ce ar fi de luat de la d. Boboc, pentru timpul de cînd se folosește de canal, fără a plăti taxele reglementare. * Cîte asemenea fapte nu se petrec pe la administrațiile noastre, și din lipsa funcționarilor conștiințioși, mituitorii găsesc teren prielnic, frustrând administrațiile cu sume considerabile. Vina nu e insă numai a funcționarilor. Ea revine la mare parte și organizației noastre administrative, în care lipsa de stabilitate, răul tratament și arhaicul mod de recrutare, fac să se adăpostească în funcțiunii serioase, oameni nedemni a lu ocupa. Be Witte și Loubet — Schimbul da depăși între plenipotențiarul rus și președintele Republicei franceze — "Trimisul special al lui Matin comunică ziarului său textul depeșilor schimbate între Witte și Loubet în urma semnarea tratatului de la Portsmouth. Iată în întregime aceste depeși: Witte către Loubet D-lu, președinte al republicii. Semnînd astăzi, conform ordinelor augustului meu stăpîn, tratatul de pace, mi-am adus aminte de cordiala convorbire cu care m’aț onorat, cînd am trecut ultima oară prin Paris. Cunoscînd sentimentele domnieî voastre față de suveranul meu și față de întreg poporul rus, nu mă pot opri de a vă face cunoscut imediat, marele eveniment ce a avut loc. Sunt convins că acest eveniment va servi a întări și mai mult încă relațiunile de amiciție și alianță ce există între ambele mari popoare cărora aparținem, și vă rog, domnule președinte, să primiți expresiunea profundului respect ce-mi inspirați domnia voastră, ca șef al marei națiuni amice și aliate precum și sentimentele mele de vie simpatie. (si) Sergius Witte Răspunsul d-lui Loubet Excelenței sale mr. Sergius Witte, hotelul, Saint-Régis, Noiw-York Sunt cu adevărat atins de sentimentele ce inspiră telegrama dv. și cari corespund atît de profund cordialităței și sincerității sentimentelor noastre. Sper ca vă voi revedea în curînd și că voi avea plăcerea de a vă felicita verbal, pentru modul demn cum ați îndeplinit înalta misiune pe care v'a încredințat-o Majestatea Sa împăratul Nicolae. Franța este fericită de pacea încheiată de către marea națiune amică și aliată, și se asociază din adîncul inimea, la sentimentele poporului ruc. (si) Emile Loubet Trimisul special al lui Matin accentuiază că d. da Vitte este foarte măgulit de depeșa simpatică pe care l-a adresat-o d. Loubet, și aceasta, cu atît mai mult, cu cît din Petersburg nu a mai primit un singur cuvînt de Luni. In adevăr, ultima noutate pe care Witte a primit-o de la Peterhoff sau Petersburg, este cu 24 ore anterioară semnă rei tratatului. Și de atunci, a urmat o liniște de mormînt. „Această tăcere întristează mult pe d. de Witte, și azi dimineață — scrie trimisul special al lui „Matin“—comunicîndu-mî depeșa d-lui Loubet, marele diplomat rus îmi zicea foarte atins : — Președintele Loubet este un brav bărbat“ ! Cărți și Reviste A apărut No. 6 din excelenta publicație „Revista judiciară“ cuprinzînd următorul interesant sumar : text.D. Drăghicescu : Noul și vechiul an judiciar; dr. Vladimir Pappalava ; Marea teritorială ; I. Gr. Periețeanu : Complicitatea la sinucidere este sau nu pedepsibilă V: Lazăr Bădescu: Alea jacta est (IV); Intim: D. C. C. Arion ; Un magistrat : O dorință ; X: Modificarea le ei pentru constituirea corpului de advocați (Intențiunile domnului ministru Bädärän; Regulamentul corpului de avocați din Iași); Ton grefier titrat: Reorganizarea grefelor ; Al. Șt. Mandrea ; In amintirea lui Ion Vrînceanu; A. Nicolau; Congresul internațional al avocaților; Redacția: Pompiliu A. Florian, Ilustrațiuni: Petre Grădișteanu, pledînd: C. Boerescu, Mișu Antonescu, Lascar Antonin, C. C. Arion, Paul Negulescu, Er. C. Calr, Ion Vrînceanu. Supliment: Legea pentru înființarea Curtei de casație și justiție cu nouile modificări (contenciosul administrativ). Prețul unui exemplar 1 leu. Redacția și administrația: București,,str. Regală 14. Congresul internațional al avocaților Programul —O propunere La Liege se va ține în ziua de de 7 Octombrie viitor, al doilea congres internațional al avocaților. „Revista judiciară“ în ultimul sau număr, după ce expune programul se întreabă, ce au hotărît avocații noștri în această privință. Iată după „Revista judiciară“ programul congresului și întrebările puse corpului de avocați, de către d. A. Nicolaiu, advocat in Călărași. I. Profesiunea de avocat trebue să fie reglementată de autoritate sau liberă ? In primul caz, cum trebue să fie reglementată organizarea ? II Nu este nemerit a se declara profesiunea de advocat incompatibilă cu oarecare profesiuni străine apărărei în justiție (funcțiuni publice sau ocupațiuni private )? III. Este mai bine a se cumula sau împărți între mai multe profesiuni funcțiunile apărării în justiție (advocați, advocați înaintea jurisdicțiunilor inferioare sau curților superioare, etc.) ? IV. Se poate admite ocazional un advocat străin a pleda înaintea jurisdicțiunilor indigene? Eventual ce condițiuni i s’ar putea impune ? V. Nu este cu putință să se înființeze o organizație permanentă și internațională, liberă sau reglementată, fie între barourile oficiale stabilite în diferite state, fie între advocați individual ? Ce urmare este de a se da, în această privință, dorințelor exprimate in prima seziune a congresului internațional al advocaților ? Se știe că primul congres internațional al advocaților s’a ținut la Bruxelles în 1897. La acel congres advocații romîni n’au participat, deși au participat advocații din aproape toate statele și anume din : Belgia, Marele Ducat de Luxemburg, Danemarca, Suedia, Norvegia, Austria, Serbia, Rusia, Franța Italia, Ungaria, Anglia, Germania, Grecia, Turcia. O idee aproximativă do importanța dezbaterilor din acel eongres ne putem face din broșura lui Winavert: „Anciens et nouveaux courants dans le bureau européert“. Ce se va intîmppla la apropiatul congres ? Avocații noștri vor participa la dezbaterile ce vor urma, sau vor rămîne tot așa de indiferenți ca și față de primul congres? Iată o întrebare căreia credem că trebue să î se dea un răspuns neîntîrziat. A. Nicolau Avocat, Călărași. Ultime Informații • Agenția romînă ne transmite următoarea telegramă: Badgastein, 30 August.— Regele Romîniei a plecat aseară la Salzburg. • Universitatea din Capitală va oferi la Iunie viitor două premii de cîte 1000 lei din fondul Hillel, la cele mai bune lucrări literare și științifice cu subiectele următoare: „Toponimia țărilor române și a celor locuite de români“ și „Studiul geologic al văii Argeșului de la Boteni la Nămăești“. • Ministerul cultelor și instrucțiunei publice va publica concurs în Octombrie pentru ocuparea catedrei de procedură civilă, vacantă la facultatea de drept din Capitală. • Studenții facultăței de drept vor ruga pe d. V. Urseanu, decanul facultăței respective, să stăruo pe lîngă consiliul profesoral al facultăței juridice, să admită o sesiune în Ianuarie, deoarece In sesiunea de Octombrie, in conformitate cu noul regulament, urmează a depune examenele de diferență. Examenele de fine de an cari urmau a fi depuse in Octombrie vor fi trecute în acest caz în sesiunea de Ianuarie. Numărul suplinitorilor din învățământul secundar cari nu au nici examen de capacitate și nici licența, este restrâns. In afară de titulari și provizori s'au mai numit și suplinitori în locurile neocupate, dintre licențiații cari au o singură specialitate și cari sunt înscriși la aceste examene. Or. Mazilu Radu, ofițer în rezervă, îndeplinind condițiunile art. 27 din le AMANTE DE REGIN — Metresele lui Henri I. — Intrigile politice ale d-nei du Hallier. — Nesuccesul lor.—Exilarea și moartea ei. — Ultima dragoste a regelui Henri.— D-șoara de Montmorency. — Baletul reginei.—Bassompierre. — Prințul de Condé. Cîțiva ani după căsătoria ei, d-na du Hallier încercă să se amestece în intrigi politice. Prima încercare îi fu însă tot așa de fatală pe cu galanteriile ei fuseseră fericite. Charles IV, ducele de Lorraine, un dușman înverșunat al regelui Franței, organizase mai multe comploturi contra acestuia din urmă. Văzînd că nici una din întreprinderile sale nu reușește, el trecu în Flandra, unde se uni cu armata spaniolă împotriva Franței. In starea aceasta de lucruri, Charlotta își puse în gînd să împace pe duce cu regele, sperînd să obție cu chipul acesta ca familia de Guise să legitimeze copiii pe cari iî avusese cu cardinalul. Lucrurile se încurcară așa de rău, că d-na Halder primi ordinul să se retragă pe una din moșiile ei, unde trăi exilată pînă la moartea ei, în 1651. Charlotta des Essarts avusese cu regele Henri IV două fete. Prima, Jeanne de Bourbon, legitimată în 1608, deveni călugăriță. A doua, Maria Henrietta de Bourbon, muri ca stariță. Cardinalul de Guise avu cu Charlotta patru copii: trei fii și o fiică. « Acei cari iubesc femeile sunt destinați să le iubească mereu; aceasta e de altfel pedeapsa ce îî așteaptă în mod invariabil. După ce trecuse prin autea amoruri, nu mai rămăsese lui Henri IV decît să dezonoreze propriul lui singe. Ceea ce făcu la ultima lui pasiune. Regina se ocupa cu organizarearea unui balet care trebuia să se danseze în canavalul anului 1609 și în care nimfele Dianei erau reprezintate prin cele 12 femei mai frumoase ale Curiei. Regele azistînd la repetițiune, fu puternic izbit de marea frunusițe a uneia din ele, care dansînd desfășura niște grații surprinzătoare. Damele cari figurau în balet trebuiau, la un moment dat, să ridice lancea, părînd că vor să i găurească. Regele zise după aceea că ea făcuse aceasta cu atîta grație că el fu într’adevăr rănit la inimă. Era cît p’aci să leșine. Aceea care produsese un efect așa de mare asupra regelui era Charlotta Marguerite de Montmorency, fiica unuia din cei mai mari nobili ai Franței. După metoda sa obicinuită, el se gîndi să căsătorească pe frumoasa prințesă cu vreun bărbat care să-i cedeze pasul. Pretendenții nu lipseau, deși cei mai mulți erau foarte puțin încurajați din cauza rivalităței regelui. Unul singur nu voi sau nu crezu că trebue să se dea înapoi. Era frumosul, bravul și galantul BaSssompierre, colonelul gardel. Un obstacol mai mare ca virtutea severă a tatălui prințesei de Montmorency și chiar al fetei se opunea succesului regelui. Acela pe care îl adora mai mult dintre curtenii săi, acela de care nu putea să se lipsească, Bassompierre, era îndrăgostitul d-șoaret de Montmorency. Tatăl ei i-o propusese și căsătoria era fixată; regele ii dăduse consimțimîntul înainte de a fi văzut pe tânăra mireasă. Mai era însă și un alt candidat: prințul de Condé, viitorul celebru prinț de Condé, un personaj, prefăcut, care ascundea cu dibăcie ambițiunea și energia sa. Fără altă avere decît binefacerile regelui care plătise educațiunea lui, fără sprijin, prințul acesta nenorocit, căruia i se contesta numele, purta cu umilință și tăcere greutatea autorităței numelui său și aceea a protecțiunei ironice a unui rege, a cărui indulgență pentru mama sa nu a fost dezinteresată. El trăia la Curta fără a face ceva. Era sumbru, singuratic, sălbatic, prieten al drumurilor deșarte și al pădurilor adînci, vînător mare, curtean mediocru, fără spirit și fără amor—după cum se credea. (Va urma) gea asupra organizării poliției generale a statului, a fost numit in funcțiunea de ofițer cl. I în serviciul de pază al orașului Galați, jud. Covurlui, în locul vacant. D. C. Rădulescu, care a reușit la examenul de capacitate, îndeplinind condițiunile art. 27 din legea asupra organizărei poliției generale a statului, a fost numit în funcțiunea de ofițer cl. III, comandant al sergenților de oraș din orașul R.Vilcea, județul Vilcea, în locul vacant. © S’a aprobat demisiunea din armată, pe ziua de 1 Septembrie a. c. a sublocotenentului Teodorescu Constantin, din arma infanteriei, aflat în pozițiunea de disponibilitate pentru infirmități, repartizîndu-se totdeodată pe aceeași zi cadrelor ofițerilor de rezervă ale batalionului 9 vînători, conform art. 2 din legea ofițerilor de rezervă.D. N. Sterian șef de secție la administrația financiară din jud. Olt, a fost însărcinat să gireze afacerile administrației financiare a jud. Olt. D. Marin Petreanu, administrator financiar al jud. Romanați, a fost lăsat Indisponibilitate, iar d. P. Petrescu, administratorul financiar al jud. Olt, a fost transferat la Romanați. ® D. N. Dospinescu a fost numit agent de control pe lîngă fabricele puse sub controlul statului. ® D. I. Carp a fost numit perceptor fiscal la circ. 2-a, Simileasca, Buzău, în locul d-lui I. Drăgănescu, destituit. • Ministerul de finanțe a decis că dela 1 Septembrie, toate coletele poștale destinate a se vămui la București, vor fi adresate direct sucursalei vamale București-Poșta, iar nn biroului principal București-Antrepozito. ¤ D. George G. Pretorian a fost numit copist la înalta Curte de compturi în locul d-lui Popescu-Raitman demisionat. • Din statistica întocmită de ministerul de domenii, rezultă că în 1904 s’au născut în toată țara 256.177 copii și au murit 155.936. Excedentul născuților asupra morților e deci de 100.241 suflete. Copiii ilegitimi s’au născut 26.785. Căsătorii s’au numărat 51.812, iar divorțuri 1800. Ultima statistică ne arată că țara romînească are o populație probabilă de 6.392.273 locuitori. Anul 1904 a fost foarte favorabil natalității și e privit ca cel mai fecund în comparație cu media din ultima perioadă cincinală.D. I. Gavrilescu, taxator la vama Craiova, a fost trecut ca ajutor de șef de secție la Creditul agricol din județul Romanați. ® Cu începere de azi intră în aplicare noua lege a vămilor. ® D. M. Rahhtivan, secretarul general al ministerului de interne, s’a reîntors aseară în Capitală. ® Cu începere de Luni 5 Septembrie, orele de servicii la ministerul de interne și domenii, precum și la primăria Capitalei vor fi de dimineață de la 9 — 12 iar după amiazi dela 3—6. • Cele 100 de cabine fixe și mobile construite la băile de la Mamaia în secția damelor au fost terminate și au început să funcționeze. Deasemenea funcționează și cele 100 de cabine din secția domnilor. Lucrările pentru construirea pavilionului central continuă cu activitate. Băile sunt frecventate de un imens număr de persoane. • Următorii candidați au reușit la examenul de admitere la școala militară de artilerie și geniu: D-nii Negroi Vasile, Boiangiu Stelian, Alexandrescu Al., Păișu N., Niculescu R., Drăgalina Corneliu, Iliescu Traian, Spacu Semlat, Macarovici R., Georgescu Gr., Mihail Al., Savopol G., Rizescu I., Marinescu Ștef., Ureche P., Ioanide Al., Galiu D., Șendrea C., Filipiu Gr., Popa Romulus, Vasiliu Al., Petrescu An., Atanasiu V., Diaconescu D., Nădescu S, Pătrăulea N., Chilimen V., Ioneacu Theodor, Chirițescu I., Marinescu R., Florian T., Straja C. și Dumitrescu Vasile. • Biroul de Contencios și Informațiuni al ziarului „Adeverul“ pus sub direcțiunea d-lui L. Vornea, licențiat in drept, se însărcinează cu rezolvarea oricărei afaceri judiciare, administrative sau financiare, precum și cu procurarea oricărei informațiuni prin personalul său complect și special de care dispune. Publicul din toată țara se poate adresa acestui birou cu încrederea cea mai deplină de a fi satisfăcut. Pentru simple informațiuni taxa Biroului este de lei 3 (trei), sumă ce trebue trimisă odată cu cererea, prin mandat sau mărci poștale, la adresa biroului , București, str. Sărindar No. 11. • Pentru astă seară membrii comitetului Asociațiunea Generale a studenților, sunt convocați în ședință extraordinară la ordinea zilei fiind chestiuni urgente și importante. • Sîmbătă, 3 Septembrie, va avea loc in saloanele Asociațiunei Generale a studenților, a II a sărută dansantă. Numai persoanele invitate pot lua parte la serată. Invitațiile se liberează în fiecare zi la sediul societăței (calea Victoriei No. 110) între orele 5—7 p. m. • Iată numele d-lor căpitani din corpul II de armată cari au reușit la examenul do maior : Belesen Nicolae din reg. Teleorman No. 20, Opran N., din reg. 4 Ilfov No. 21, Hardas Dumitru de la școala militară, Constantinescu Leon, din regim. FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA„ 41 Cînd Tatiana spuse doctorului cele ce-i spusese guvernatorul, el imediat fu de aceeași părere. El se silia o convinge pe contesă că trebue să asculte sfatul acestui înalt demnitar al statului. El susține că acesta cunoaște cele petrecute în noaptea precedentă și că era compromisă soarta ei ca și a soțului ei Sosirea revizorului desigur că va aduce și pericole nouă. El, d-rul, va rămîne în Irkutsk pentru a-l proteja pe conte, dar contesa nu voia să plece cu nici un preț. Ea îl întrerupse cu bruserietă . — Simt ca nu-i pot ajuta cu nimic lui Vladimir, dar cel puțin tot mă știe aproape. — Nici asta n’o poate ști, dacă nu vorbește cu nimeni. — E destul că știe eu, răspunse Tatiana cu mîndrie, ce nu a plînge cu suspine. — Dacă mă vor duce jandarmii la Petersburg, cine va veghea asupra lui ? — Nu știu ce l’a făcut pe guvernator să zică sa plecați din Siberia, dar sînt convins că aci suntețî amenințată de pericole, pe cînd la Petersburg puteți mult mai multe face pentru salvarea contelui, decît dacă ați rămîne aci. Amîndoi intrară în casă, unde-i aștepta Aculina. — D-nă contesă, în salon așteaptă un străin și vrea să vă vorbească, nu știu de ce îmi pare că l’am mai văzut undeva. Poate că-mi va putea spune unde e fiul meu. Tatiana nu fusese în stare a spune sărmanei femei grozava veste despre sfîrșitul lui Nicolae. Dar nu se mai putea întîrzia. — Bine, dragă, să vii după cîteva — Ați aflat d-voastră ceva, d-nă contesă ? Tatiana se depărta, zicndi — Aculino, roagă-to! La aceste cuvinte bătrîna căzu leșinată pe parchet. Doctorul îî sări în ajutor. Cînd Tatiana intră în salon, omul care o aștepta scoase gluga care-i ascundea fața. — D-nă, vin să-mi răscumpăr păcatul. — D-ta, Miller, ce imprudență! — Aci nimeni nu mă recunoaște și nici nu sunt încă supravegheat. Nu știu de e o imprudență sau nu, dar știu că pasul meu a fost necesar. Eu am fost cauza nenorocire! d-v., vă aduc astăzi dovadă că va scăpa contele Vladimir. Trebue, d-nă, să plecați imediat la Petersburg. Tatiana fu foarte impresionată auzind că și Miller, ca și guvernatorul, ii zicea să plece la Petersburg. — Ah, și d-ta îmi vorbești astfel! exclamă ca, fără a ști ce spune. — Nu știu cine v’a mai spus că trebue să plecați, dar a avut dreptate. Veți avea de lucru în Petersburg, aci nu mai puteți face nimic și veți fi chiar în pericol. Miller ii povesti cele ce se intimplase : pedepsirea lui Palkin și aflarea actului în care Selm cerea bani pentru descoperirea conjurației neexistente. — Acum sîntem în plină răscoală și nu va fi greu de dovedit că ați fost și d-v. amestecată. Cine știe dacă Palkin n’a scăpat, căci eu am aruncat pumnalul la întîmplare. In acest caz, el v’a văzut, ca și căpitanul. Puteți fi în orice moment arestată și dusă la guvernator. Nu puteți spera că vă veți revedea soțul. Vă sfătuesc deci să plecați la Petersburg pentru a vă pune în siguranță și eu vă dau o dovadă a nevinovăției contelui. — Ce-ai zis ? esclamă Tatiana emoționată. — Am jurat că-mi voiu ispăși păcatul și acum pot să mi-l ispășesc Am vrut să-l liberez pe Vladimir cu forța, dar acum posed un act cu care veți putea dovedi țarului că soțul d-v. e nevinovat. „Am trecut printre polițiști și printre jandarmi pentru a veni să vă zb , d-nă, omul care a adus nenorocirea în casa d-v., tot acela vine să vă dea mijlocul de scăpare. „Ca să vă pot aduce acest document prețios ași fi intrat și în palatul Kusujezoff, plătind cu viața cutezanța mea. •— D-le Miller, zise Tatiana înduioșată, nu v’am exprimat pînă acuma mulțumirile mele, fiindcă sunteți un om extraordinar și tot ce faceți pare foarte natural. Credeți-mă că vă spun adevărul, cînd mărturisesc că n’a fost niciodată ură în inima mea contra d-v. și că acuma simt multă recunoștință. — Oh, nu-mi vorbiți mie de recunoștință ! Chiar dacă d-v. nu mă disprețuiți, eu nu-mi pot ierta infamia ce am comis. El scoase dintr’un carnet ascuns în căptușala gherocului o hîrfeie ce era actul lui Selm. — Acest act e cea mai bună dovadă că Vladimir e nevinovat. Cu aceasta veți putea face să se înceapă o anchetă, dacă veți putea ajunge pînă la șeful jandarmeriei sau chiar la țar. „D-vă, providența vă ajută. Acest act dovedește clar cît de ticălos a fost Selm. Chiar moartea lui Popoff, ucis de Palkin, e o armă în mîinile noastre acuma. „El, Popoff a fost complice, iată data actului : 30 Oct, anul 189...Vedeți că va fi lesne a dovedi că pe atunci, nu exista nici o conjurație. Martorii cari sunt aci, victimele acestea vor jura că pe atunci nu exista conjurația. Abia după o jumătate de an s’a format acel complot. Vladimir a fost exilat sub numele de Caro As. In acel an nu exista încă acel șef. Iată vă dau și un act iscălit de mine în care jur pe evanghelie—deși eu nu cred în ea,— adaogă el, dar asta n’are aface. Cei cari îl vor citi mai cred încă, ei bine, eu jur să am fost întrebuințat de Seim ca agent provocator și că eu am fost silit a-l amesteca pe conte după dorința lui Șelm! Plecați chiar astăzi, doamnă, căci actele acestea il vor nimici pe Șelm! — Ai dreptate, trebue să plec chiar în noaptea asta. Nu trebie să comit vreo imprudență, căci soarta lui Vladimir e în mîinile mele! Vă mulțumesc că ați venit la mine în seara asta. Altfel n’ași fi plecat și cine știo do n’ar fi fost mîine prea tîrziu. — Plecați și nu întîrziați a cere o anchetă. „De va fi nevoe de mărturia mea, eu voi veni chiar de ar fi să-mi zise viața. Nu ezitați doamnă de la nici un mijloc, fie el chiar oricît de extrem. Peste citeva luni dovada mea va fi de mare însemnătate. Avem arme și în curînd numele meu va ajungi pînă în auzul împăratului. — Ah, mă înspăimînțî: Ce planuri aveți ? — D-voastră ve-ațî ajutat a cumpăra arme și le vom întrebuința bine. Vă repet de veți avea nevoe de mărturia mea să nu vă oprească sentimentul de delicatețe, eu doresc mai mult decît orice ca să’mî ispășesc vina ! Ea il privi și’î întinse nîna ! — Dacă va fi nevoe de a jertfi viața d-tale pentru a-l reabilita pe soțul meu, fi voiți în stare a primi această jertfă ? El ingenubiă șiî sărută poala rochiei. Vă pricepeți a insufla dar criminalilor sentimentul nobilei mîndrii. Vă binecuvântez, Tatiana, plecați liniștită cu voiți veghia asupra lui... Tatiana il întrebă de Elena. — Nu știu ce i s’a întîmplat, a trebuit s’o părăsesc cînd am auzit zgomotul soldaților. — Domnule Miller exclamă Tatiana indignată. —• Doamnă, vă răspund cu vorbo la dr... nu puteam fi imprudent căci aveam la mine actul de care depinde viața contelui. Ea tăcu și după un moment il chemă pe doctor. Domnule doctor vă urmez sfatul și plec chiar în noaptea asta. Vreți să mergeți cu mine sau veți rămîne aci ? — Doamnă, de ce îmi tot cereți părerea ? Eu fac ce’mî ziceți d-voastră, ceea ce credeți d-voastră că e necesar de făcut. Devotamentul și nobleță bătrînului o mișcară pînă la lacrimi. — Domnule doctor, cine întilnește oameni ca dv. iartă tuturor celor răi. Dar sîntețî o rară excepție. Vă întreb cerîndu-va sfatul. Unde’mî puteți fi mai folositor, aci sau în Petersburg ? — Aci pot face puțin lucru. Domnul Miller va veghea asupra contelui. Da va fi nevoe de luptă, eu nu pot face nimic, el poate totul! Permiteți-mî d-nă a vă însoți. — Vă rog dar numai ezitați. Miller se apropie de doctorul Haas, — îmi cunoașteți trecutul, d-nă contesă mi-a întins mîna adineaori, fi veți și d-v. atît da buul a o imita ? (Va urma) y- V