Dimineaţa, octombrie 1905 (Anul 2, nr. 599-628)

1905-10-02 / nr. 599

Duminica 7 octombrie 1905 flSTAZI: 1 (14) Ootombre 1005 Calendar: ORTOWOX: Sf. Avastól Anauia „ CAXOUC : Calist Soarele răsare 6 ore 31 m., apune 5 ore 33 m. Joi după amiază și peste noapte timpul a fost frumos și destul de călduros. De ora dimineață a început a ploua în toată ________ țara, exceptînd Dobrogea și părțile sale limitrofe , ploaia încă continuă și acum. Temperatura a depășit plus 20 gr. în cursul zilei mai pretutindeni, ajungând la plus 25 gr. la Isaccea, Tulcea și Baba­dag. Cea mai scăzută temperatură de peste noapte plus 4 gr. la Fălticeni. Barometrul în descreștere repede încă de toi seara, s’a coborît pînă dimineața cu 5 la 6 min. în Moldova, iar în Muntenia și mai mult. A plouat la : Ocnele­ Mari 9 mm., Obedeni 2, Bilciurești 2, Celar 4, Balș 4, Bîra 3, Bușteni 10, T.­Severin 14, Strehaia 6, Calafat 2, Craiova 4, Tg.­Jiu 12, Go­vora 18, R.­Vîlcea 8, Pitești 4, Găești 3, București 1, Cîmpulung 4, Rucăr 6, Cîm­­pina 2, Ploești 1, Tg.-Frumos 5, Codreni 1, Dorohoiu 1, Botoșani 6, Tg.-Neamț 3, Roman 2, Tg.-Ocna 9, Giurgiu 1, Tg.-Măgurele 2, Alexandria 1, Roșiori 2, 4îi»noi Pentru a patra oară: Nevestele vesele, comedie în 11 tablouri teatrul IIR!!0111% de Shakespeare. ■■■----- '■ ■ .... gWMn-nw.1. ..... ■ I I . I n—umiLTBgl Qnoptom­le Teatrul Lyrics Trupa de operete „Nicu Poenaru“ va reprezenta Doc- UpOCíduöia­torul damelor, comedie localizată din franțuzește.— Sala Edison: In fiecare seară [teatru de varietăți cu program ales. Joî serată high-life, iar în fie­care Dumică" de la 2—5 p. m. matineu pentru familii și copii. — Sala Hugo : Ca­pelă napolitană inspectori veterinari în vederea expo­ziției. — La d. avocat C. Romanescu consfă­tuire­a mai multor d-nî avocați în vede­rea alegerea noului decan. Serate: In localul școalei„General Go­­lescu“ serată artistică dată de soc. muzi­cală Hora. MEMENTO Autorități.— Toate autoritățile sînt deschise. Judiciare. — Instanțele judecătorești sînt deschise. . . Ședințe : La 9 dim., în localul servi­ciului veterinar central, consfătuirea d-lor UN AL DOILEA TEATRU Bucureștii n’au, propriu­ zis, decit un teatru, un singur teatru rom­î­­nesc în­ condițiunî acceptabile și care și acela se tîrăște ca vai de el pentru ca să poată eși la maidan, după cum­ se zice. Insă experiența a dovedit că un al doilea teatru popular este absolut necesar Capi­talei. Ori­cit s’ar sili directorii Teatru­lui Național ca să aducă lume multă în acest teatru, lucrul este aproape cu neputință, fiindcă este o piedică ce nu se poate înlătura­­ prețurile prea mari. Știm destul de bine că prețuri mai ieftine nu poate lăsa Teatrul Național, că, dacă ar scădea din prețurile fixate actualmente,ar merge la deficit sigur și iremediabil, afară numai dacă statul n’ar mări sub­venția în mod considerabil , dar cum acest considerabil spor nu se vede venind de nicăeri și nu va veni, prețurile trebuesc menținute. De aci decurge că, forțamente, foarte­­ multă lume, aproape tot marele pu­blic, se abține de la reprezentațiile Teatrului Național și preferă alte spectacole cînd le poate găsi. In realitate prețurile la Teatrul Național nu sînt de loc exagerate, dar tot nu sînt accesibile pentru toate pungile; afară de asta să nu uităm că teatrele de vară au de­prins publicul cu intrările eftine, de aceea grădinile sînt pline. Grădinile, unde neapărat că se joacă mai rau ca la Teatrul Națio­nal, au­ făcut afaceri minunate toată vara din urmă. La Parcul Otetele­șanu a fost o afluență­ mare cîteva luni în șir, la grădina Rașca, de a­­semenea în toate serile era plin, și cu toate acestea nici piesele jucate, nici costumele, nici decorurile, nici interpretarea nu se puteau compara cu reprezentațiile de la Teatrul Na­țional. Insă teatrele din grădină oferă un mare avantagia publicului: pre­țuri eftine. Publicul cel mare s’a obicinuit ca să petreacă pentru 1 leu, pen­tru 2 și pentru cel mult 3 și astfel cu greu îi vine ca să dea 4 și 5; rezultatul este că la Teatrul Națio­nal vine lume mai puțină. Noi credem că un al doilea tea­tru de iarnă, un teatru popular cu staruri multe, cu lojii puține, dar cu prețuri ieftine, este singura soluție pentru ca publicul să poată petrece în număr cu­ mai mare și asistînd la spectacole estetice fără a fi ne­voit, din cauză de oftinătate, să su­porte piese ca „Hapurile miracu­loase“ care ofensează și pudoarea, și simțul estetic, și bunul simț. Să rămîe Teatrul Național consa­crat exclusiv repertoriului clasic și pieselor cu o înaltă valoare literară, să rămîe Teatrul Național cu mi­siunea sa de teatru-școală, iar cel­lalt teatru ce s’ar crea să fie între­buințat pentru piesele cu mare spec­tacol, pentru piesele care să nu aibă alt scop decit distracția publicului celui mare. * Necesitatea unui asemenea teatru este, din zi în zi, mai mult simțită. O mare inovațiune Fără zgomot, fără da surse și fanfare am reușit să introducem o reformă, la care aproape un an de zile lucrăm. E vorba de introducerea ziarului la țară. Pînă acum de în­dată ce părăseai orașele, ziarul era aproape necunoscut. Cîțiva rari a­­bonați pe ici pe colo și atîta tot. Și încă și abonații erau și sînt foarte nemulțumiți din cauza neregularită­­ților de tot soiul cari împiedecă pe ci­titorul de la țară să primească la timp și regulat ziarul. Ne-am gîndit că statul ar putea să dea m­înă de ajutor presei și să contribuie ca lumina să pătrundă și la sate și să se pună în curent și ele cu tot ceea ce se petrece în țară. De aceea ne-am adresat d-luî direc­tor general al poștelor și telegrafelor și i-am propus ca să ne pună la dispozițiune factorii poștali rurali cari să vînză și ziare cum vînd sare și chibrituri și tutun în unele județe. Statul nu are decit de cîștigat, fiindcă de fiecare foaie vîndută încasează cîte o centimă; pe lingă aceasta se îmbunătățește starea factorului din remiza ce i se dă și pe deasupra se începe marea reformă de a se dez­volta gustul de citit la sate și deci se începe a se risipi și întunericul din­­capul țăranului. Acesta, pus în con­tact direct cu ziarul, va înceta să se ia după poveștile care circulă din gură în gură. Presa a găsit în d-l director ge­neral, Gr. Cer­cez, un om inteligent și cu simț practic, care î-a dat tot concursul,așa că de la 15 septembrie,în zece județe și anume: în Ilfov, I­lașca, Prahova, Dorohoiu, Botoșani, Iași, Neamț, Bacău, Vaslui și Co­­vurlui, s’a început să se pună la dis­poziția publicului de la sate ziare. Dacă această inovațiune reușește, d. Gr. Cerkes se poate lăuda ca a fost cel d'întîiă care, după patruzeci de ani de școală, fără de folos, a pus bazele începutului real al cul­­turii la sate. DIMINEAȚA Agitația măcelarilor Cauza agitației. — Dreptatea măcela­rilor și a medicului abatoriului.— Datoria primăriei. Din informațiile publicate ori s’a pu­tut vedea că măcelarii din Capitală se agită din cauză că medicul abatoriului a dispus ca tăerea vitelor să se facă în cursul zilei, iar nu în cursul nopței ca în prezent. Măcelarii nu consimt să se supună la această măsură și au motivele acestea. Abatoriul, în starea lui de acum, e impropriu pentru a servi la tăerea vi­telor în timpul zilei, pentru că nu e prevăzut cu camere frigorifere și e în­­tr’o stare de ruină, așa că guzganii um­blă prin abator fără jenă. Dacă s’ar tăia vitele ziua și carnea ar fi lăsată în abator pînă a doua zi di­mineața, ar fi expusă în timpul nopței să se strice din cauza lipsei de frigori­fere și să fie mîncată de guzgani. * Medicul abatoriului are și dînsul mo­tive să ceară ca tăerea vitelor să se facă ziua. Mai intiiü e în­ imposibilitate să exer­cita un control serios la tăerea vitelor pentru că nu poate supraveghea pe tăe­­tori in tot cursul noptei și al doilea pentru că e nouman ca un funcționar să-și sacrifice tot timpul zilei și al nop­­tei pentru serviciul ce i s’a încredințat. Ziua, medicul veterinar al abatoriului trebue să controleze vitele ce sunt des­tinate tăeroî; noaptea trebue să supra­vegheze pentru ca tăerea să se facă­ în bune condițiuni și să nu se introducă la tăere decît vite cari au fost admise pentru acest scop. Această funcțiune e extrem de obo­sitoare și ea a răpit viața, prea de tim­puriu­, a numeroși medici veterinari. Dacă se face tăerea în cursul zilei, medicul exercită un control mai eficace asupra modului cum se face tăerea și în același timp rămîne scutit de munca obositoare din timpul noptei. a. După cum se vede, atît medicul a­­batoriului cît și măcelarii au dreptate în cererile lor, iar primăria are datoria de a amenaja abatoriul în așa fel ca să se poată face tăerea în timpul zilei. Iar pînă la îndeplinirea acestei nece­sități, primăria trebui: sau­ sa lase pe măcelari să continue tăerea în cursul nopței, sa­­ să sporească personalul me­dical veterinar al Capitalei, căci actua­lul personal e absolut insuficient. C. Dem. Procese vesele O scenă de gelozie în str. Rotari Dragostea dintre Maria Bogdan și Gheor­­ghe Brezeanu. — Sărmană amantă abandonată. — Un vis frumos. — Groaznica fantomă cu baston din colțul stradei. — Geamuri sparte. — Poc î /Trosc ! Judecata. Dragostea se răcise. D-șoara Maria ședea tristă în odăița dumisale din strada Rotari No. 1. Ah! ce vaselă fusese odinioara odăița aceasta! Acum nici șoapte, nici jurăminte, nici visuri frumoase. . O liniște de mormînt umplea încăperea, și d-șoara Maria simțea că sa înăbușe. Nu, nu mai era de trăit aci. Nefericita deschise fereastra dela stradă și se așeză cu coatele ca în vremurile dispărute, ca atunci cînd aștepta cu ne­răbdare să sosească dumnealui. Acum însă nu mai aștepta pe nimeni. Brezeanu nu o mai iubea, vai­ el ui­tase toate jurămintele. Cum trece vremea și cum se schimbă lucrurile... D-șoara Maria căzu într'o duioasă re­verie. u Cînd pentru întîia oară s’au privit, cînd șî-au­ dat mîna, cînd s­au despărțit cu speranța de a se revedea, — și apoi pri­mul sărut, roșeața de pe fața Măriei, șoaptele lui Brezeanu... Cîte i Gîte !... Toate treceau acum pe dinaintea celor douî ochi triști de la fereastră. Dar visul nu se isprăvise încă, cînd o umbră apăru în colțul stradei. Era vedenie, sau realitate ?... După statură, după haine, după mers, era chiar dumnealui, domnu Gheorghe. O ! dar nu mai venea cu veselia de altă­ dată. Cînd fu mai aproape, d-goara Maria observă pe fața lui o ură grozavă, un mare dispreț și chiar o oare­care poftă de scandal. Ca ori­ce damă la locul ei, d-șooara Ma­ria închise repede geamul și fugi să se pe canea sau un angner Uiu­i Ull U Cu­ oarei. în aceeași secundă însă un cap oribil, desfigurat, cu privirile încruntate, apăru la fereastră, și poc !... geamurile zăngă­niră toate. Unul din ele crezu chiar de cuviință să se spargă. Ce credeți că a făcut d-șoara Maria ?... A leșinat ?... Nu. Dumneaei s’a apropiat curagioasă, a deschis geamul și a privit... Din nefericire, adică, n’a mai avut vreme să privească. Cel mult dacă a putut să audă lovi­tura palmei ce i se isbi fără milă în obraz. In urma acestora atentatorul a dispă­rut și a rămas bun dispărut, căci n’a ve­nit nicî măcar la judecătorie, erî, cînd s’a înfățișat d-ra Maria cu martorii, căci, după cum sunți, la mahala asemenea e­­venimente nu scapă niciodată fără martori. Judecata a condamnat pe Gh. Brezeanu să plătească 25 lei despăgubire domnișoa­rei Maria Bogdan. U. ---------—.... Suveranii la Dorohoi Trimișii împăratului Franțz Iosef.— Sosirea românilor bucovineni. DOROHOI, 30 Sept.—Prefectul Ni­­culescu a ordonat vămei Mihăileni să deschidă granița spre a lăsa liberă tre­cere excelenței­­ sale feldmareșalului Izin comandantul corpului de armată din Lemberg și maiorului Heinerich în­sărcinați a saluta pe rege în orașul nostru. De asemenea mîine sosește d. Co­­gălniceanu consulul general al Romîniei la Cernăuți, Murariu membru al Curței de casație din Viena, Petrariu profesor la Cernăuți, precum și un număr de frun­tași romîni bucovineni. Regele va fi în­soțit de miniștrii Cantacuzino, Bădă­­ran, Manu, colonelul Mavrocordat și generalul Vartiade. Prefectul Miclescu a luat măsuri pentru primirea suvera­nilor. Prefectul Miclescu va primi pe su­verani la Leorda. Plac» Un­ socru fericit Toată lumea va recunoaște în portretul de la mijloc chipul lui Kibrik, den­tistul, o figură din cele mai populare ale Capitalei. Kibrik e azi în ipostasul cel mai fericit al vieței sale : e tată-socru și bu­curia lui nu mai cunoaște margini. Astăzi, timigrul medie vine să-și ia pe aleasa inimei sale din Capitala noastră și să facă odată cu fericirea sa două ființe fericite: pe viitoarea-i soție și pe tata-socru, pe „papa Kibrik“ . Căsătoria civilă s’a și făcut Joi 29 Septembrie , cea religioasă în curind. Toți cei ca cunosc pe „papa Kibrik“ vor ura toate fericirile tinerilor că­sătoriți ! Condițiunile în care fiica sa, grațioasa și gentila d-r. Antoinette Kibrik se mărită, nu sînt de loc banale. Tînărul soț—d. dr. M. Iacob3—e un fost doctorand al facultăței noastre de medicină de unde plecînd, a continuat studiile la Philadelphia, luînd doctoratu in medicină cu mare succes, obținînd libera practică și fiind numit medic al unui însemnat spital de acolo. s ( DIMINEAȚA IM și Brăila Kganaaa—— Modificările făcute palatului ad­ministrativ din Brăila De cîtăva vreme se lucrează cu mare febrilitate in interiorul palatului admi­nistrativ din orașul nostru. S’au făcut mai multe modificări, între care­ putem număra: 1) Mutarea sălei de ședințe a secțiu­nei a II-a a tribunalului în locul came­rei avocaților, care a fost mărită și ame­najată după modelul secțiunei a II-a. 2) Facerea a două camere pentru ba­roni avocaților. 3) Mutarea cabinetelor procurorului și a judecătorului de instrucție în fun­dul coridorului, in locul unde alta dată se afla sala de ședințe a secțiunei all-a și în localul grevei acestei secțiuni. Cererea avocaților Acum cîțiva ani, pe timpul cînd era prefect al județului d. C. Gabrielescu, baroul avocaților din Brăila a cerut, în nenumărate rînduri, ca să se ia măsuri pentru a se face oarecare modificări în construcția palatului, acordîndu-se pen­tru barou o cameră mai spațioasă, cea de atunci fiind prea mică. In același timp avocații cereau a se muta sala de ședințe a secțiunei a II a în una din sălile aflătoare in cercul sa­lei pașilor perduți, pentru a fi mai a­­proape de secțiunea I-a. Din cauza unui conflict însă, care exista între fostul decan d. Gr. T. Pe­­trescu cu d. C. Gabrielescu, prefectul județului, cererea avocaților nu a fost rezolvată. Mai târziu, consiliul județean a votat ---------------- -----l.’fi­­.«„.’s ____1 titlul și astăzi lucrările urmează cu multă activitate. O mică greșală Ca în­totdeauna și nu știm pentru ce, lucrările de reparații a localurilor auto­rităților noastre, încep totdeauna prea târziu. Și în modificările făcute palatu­lui nostru administrativ s’a urmat ace­lași sistem, așa că astăzi, deși ne aflăm la sfîrșitul lui Septembrie, lucrările nu sînt terminate­! Da­că lucrările ar fi început de la lua­rea vacanței tribunalului, desigur că as­tăzi, nu am fi văzut ceea ce se întîmplă la noi, ca sala de ședințe a secțiune! a II-a a tribunalului să se mute mai în fiecare zi în altă sală, iar avocații să fie nevoiți a’șî îmbrăca robele prin sălile palatului, pentru că în odăița ce li s’a pus la dispoziție nu a încăput decît bi­blioteca baroului și un birou de scris. Nemulțumirea avocaților Avocații sînt foarte nemulțumiți de modul cum s’au făcut modificările în palat. De­și s’au construit două camere pen­tru barou, ambele insă sînt mici și în­tunecoase. La început cînd se proectase ca să se facă oareșicarî modificări palatului, a­­vocații susți­neau din răsputeri să li se rezerve două camere spațioase și­ o mică sală pentru a se putea amenaja o sală specială de consultație, unde advocații să poată vorbi cu clienții lor, rezervîn­­du-se o altă sală pentru serviciul ex­clusiv al baroului și unde să se fie și ședințele consiliului de disciplină. A treia sală era să fie destinată pentru ținerea robelor. Cum însă astăzi nu li s’a ținut în seamă cererea, avocații sunt nemulțu­miți.­ Din alt punct de vedere, avocații ar trebui să fie mulțumiți, fiindcă prin mu­­tarea secțiunei a II-a a tribunalului in fața secțiunii I­a se aduce un mare serviciu avocaților. Se știe că de multe ori avocații au procese în aceeași zi și la secțiunea I-a și la secțiunea II-a , adesea ori ni s’a întîmplat să vedem prin sălile palatului avocați îmbrăcați în robă alergînd de la o secție la alta. Acum acest inconvenient este înlăturat și avocații vor putea să treacă în liniște de la o secție la alta, fără a mai fi ex­puși ca altă dată, să ceară tribunalului îngăduiala de cîteva momente pentru a-și aduce respirația în starea ei normală. * Notăm că s’au mai făcut și alte mo­dificări importante, mărindu-se pe alo­­curea camerele destinate grefelor și arhivelor. In același timp s’a căutat a se da în întrebuințare toate camerele palatului din care multe pînă acum șe­­deau închise. Oricum, modificările ce s’au făcut azi palatului se impuneau și ele , de­și pro­duc oareșicarî nemulțumiri, totuși vor aduce servicii reale atît publicului cit și funcționarilor cari erau pînă acuma în­grămădiți prea mulți în câte o cameră. D. prefect N. Th. Faranga se inte­resează zilnic de mersul lucrărilor și adeseaori faca observațiunile sale in­ginerului care conduce lucrările. Marg. Ultime informații . D. Cantacuzino, președintele con­siliului de miniștri nu se va înapoia în Capitală decît Mercuri 5 Octom­brie cînd se va ține un consiliu de miniștrii. e Ministerul de finanța a cerut ce-i ■**./­-et* *i­rr n­it­ă budgetele pe valorii exercițiu finan­ciar. Proectul noului budget va trebui să fie gata în luna Octombrie, de­oare­ce guvernul are intențiunea de a-l depune în Cameră, imediat ce se va deschide sesiunea. Ministerul de finanțe a lăsat ce­lorlalte ministere latitudinea de a face sau nu sporuri în viitoarele budgete, rămîmnd ca în consiliul de miniștrii să se decidă ce anume spo­ruri trebue menținute.­­ Curtea de conturi se pronunță azi în procesul intentat fostei ad­min­istraț­iuni comunale a orașului T.­Măgurele. · Tribunalul Ilfov, secția comercială, a cerut avizul Camerei de comerț asupra constituirei societăței petrolifera „Mis­­lișoara-Buștenari“. ·Ministerul de finanțe a cerut Came­rei de comerț să reglementeze și să fi­xeze numărul mijlocitorilor de băuturi spirtoase cari mișună în număr atît de mare pe la rampa de vinuri.­­Direcțiunea serviciului hidraulic, a cerut ministerului de lucrări publice să dispună ordonanțarea sumei de 7000 lei, pe numele d-lui G. Popescu, ingi­­ner-șef al acelui serviciu, spre a se putea efectua plata materialurilor apro­vizionate și a lucrărilor executate în regie la construirea unui hangar pentru mărfuri în noul port Ramadan. 6 Com­i­siunea delegată de Camera de meserii pentru a face o anchetă la cor­­porațiunea croitorilor din Capitală, con­­statînd cîteva abuzuri din partea unor funcționari ai acelei corporații. Camera de meserii a decis ca acei funcționari abuzivi să fie înlocuiți.­­ D. Mihail Rah­tivan, secretarul ge­neral al ministerului de interne, s’a îna­poiat aseară de la Focșani, unde fu­sese însoțit de d. Panaitescu, șeful pe­ Ducesa da Fontanges. — Ultima pa­siune a lui Louis XIV: Marchiza de Maintenon.— Născută în închi­soare. — Primii ani ai Francoisei d­’Aubigne. — Pe corabie spre A­­merica.—Copilul bolnav de moarte. Ce să ne gîndim de o femee care nu are alt titlu la recunoștința posterităței decît un gen de coafură, inventat din întîmplare, și capriciul de a fi pus opt cai la trăsură ? Totuși ea merită a fi plînsă. Ducesa de Fontanges a fost victima obiceiurilor vremei ei. Ea aparținea mi­cei aristocrații, care avea tot orgoliul și luxul aristocrației mari, fără insă a avea și veniturile ei. Familia ei, hipnotizată de atotputer­­­nicia regelui-soare, considerase ca o o­­noare de a sacrifica acest copil. Și exemplul acesta n’a fost unic! Ultima pasiune a lui Louis XIV Marchiza de Maintenon Dacă am întîlnitc adesea numele d-nei de La Valliera în istoria d-nei da Mon­­tespan, apoi numele acestei din urmă favorite revine foarte des în viața d-nei de Maintenon. A fost lupta supremă între aceea seara nu vroia să plece și aceea care nu a­­vea decît un obstacol de învins pentru a'șî atinge ultimul scop. Dintre toate metresele lui Louis XIV nici una n’a obținut un triumf asemă­nător aceluia al d-nei de Maintenon, al Francoisei d’Aubigné, văduva unui poet diform și sărac, soția aproape de­clarată a regelui-soare. D-na da Maintenon s’a născut în 1635, în închisoarea Conciergerie de Niort, unde tatăl ei, Constant d’Aubigne, era deținut. * 2 * * 5 lițier generale, spre a face o anchetă. D. Rachtivan, cercetînd cazul bătăei d-lui Vasiliu, a suspendat pe coman­dantul sergenților dn oraș care a voit să-l inducă în eroare, aducind ca mar­tori alți sergenți de oraș decît cei cari erau în posturi cînd s’a întîmplat bă­taia. D. secretar general al ministerului de interne va înainta un raport d-lui prim­­ministru și ministru de interne îndată ce d. Cantacuzino se va înapoia de la manevre. © Mercur! 27 Septembrie a. c., se găseau 30 vapoare în portul Sulina și peste 120 de șlepuri încărcate. Activitatea în port e foarte mare. La agenții din localitate s'a mai anun­țat încă sosirea a peste 80 de vapoare, pentru luna curentă.­­ Actualul comitet al corporațiunei tîm­­plarilor din Capitală fiind descomplectat Camera de meserii a recomandat minis­terului de domenii un comitet provizo­­riu spre confirmare.­­ Cu toată existența celor 12 elevatoare a diferiților armatori, pentru încărca­rea și descărcarea mărfurilor din șle­puri in vapoare și vice versa,—■ totuși sunt prea puține față de cererile nu-Sum­­a. © Direcția generală a vămilor a luat dis­poziția că pentru încărcările, descărcările și transbordările făcute în zilele de Du­minici și sărbători se va percepe diurna prevăzută de art. 75 din legea generală a vămilor de un leu pe oră, fără ca a­­ceasta să treacă peste suma de 7 lei pe zi și pe vas. Aceste diurne, dacă ating suma de 7 lei, se vor distribui în modul arătat de art. 2 din regulament; dacă nu ating această sumă și sunt pînă la trei lei, se dau în întregime funcționarilor cari au­ asistat la operațiuni; dacă sunt mai mari de trei lei, plusul peste trei lei sa varsă la casa de împrumut și ajutor. O Primejdia holerei, un model de stil parlamentar în materie de dragoste, re­levarea unui geniu necunoscut, vorbe na­ționale străbune, o culme a chimiei și tot soiul de alte prăpăstii în proză și ver­suri, plus două gravuri. Audiență la d. Vlădescu și caricatura d-lui Max Hö­sel ni—iată cuprinsul No. 87 din Belgia Orientului, apărut­era. Prima pagină din Belgia Orientului are gravura în culori, 5 bani exemplarii.­­Asociația artistico-literară „Cultul Artei“ va ține astă seară, Sîmbătă 1 Oct. a. c. orele 8 și jum. fix, în loca­lul școalei primara Ioniță Pop (Mîntu­­leasa) a IlI-a șezătoare a sa, cînd d. Traian G. Stoenescu, preș. Asoc., va ține dizertația sa­: „Eroii noștri“ și se vor face diferite citiri literare, canto, mu­zică instrumentală și declamație de că­tre membrii asociației.­­Greva cărbunarilor din portul Sulina nu a încetat încă din cauza ceaușilor, în majoritate armeni, cari se dedau la ex­ploatări extraordinare. Căpitanul Teodorescu, comisar maritim al portului Sulina, își dă toate silințele pentru aplanarea acestui diferend și nu­mai d-sale se datorește încetarea grevei de la 19 August a. c., a lucrătorilor de la elevatoare, grevă care ar fi produs pa­gube de sutimi de mii de lei dacă ar mai fi continuat. Ea fu botezată de un preot catolic și primi numele de Francoise. D-na de Villette, sora lui Constant d’Aubigne, vizitînd pe fratele ei în în­­­­chisoare,și văzînd­ mizeria în care se afla­­ copilul, fu atinsă și­­ duso la castelul­­ Mursay.­­ Mama fetiței, d-na d’Aubigné, îșî re- Í ceru însă in curînd copilul. Ea fu adusă la o altă închisoare^­e unde fusese transferat d'Aubigne.­­ Tinăra Françoise își petrecu primii ani în această fortăreață. Ea povesteai că, jucîndu-se într’o zi cu fiica portaru­­­lui care avea o păpușa de argint, a­ â­ceasta din urmă îi reproșa că nu o ște dînsa bogată. > — Așa este, răspunse mica Fran­­coise, dar eu sunt o d-șoară și tu nnd Ea lăsa prin aceasta să ia întrevază, sentimentul propriei ei demnități, care a fost fondul caracterului eî și secretul purtăreț ei. In sfîrșit, d-na d’Aubigne obținu eli­berarea soțului ei, cu condițiunea ca să abjure protestantismul și să îmbrățișeze­, din nou catolicismul. D’Aubigne promise totul, îșî insă uită promisiunile și, de teama de a nu fi sat închis,, se hotărî să plece în America ca să găsească acolo fericirea și liniștea­. El se îmbarcă deci cu femeea și co­piii lui. In timpul acestui voiagiu, Franti­coiso se îmbolnăvi așa de greu­ că toți credeau că ultimul ei moment sosise. Mama ei o strîngea în brațe, plingea*, gemea­ și o încălzea la finul ei. Obosit’ de strigătele ei, baronul d’Aubigne vroi sai zmulgă copilul. Un matelot vrea:­ să’l arunce în mare. D-na d’Aubigne, ceru atunci să’l sărute pentru ultima­] oară și punîndu’i mîna pe inimă simțit că’I bate. (Va urma) © La serbarea aniversară ce se face la 3 Octombrie la gimnaziul din Tulcea„ ministerul instrucțiunei va fi reprezen­tat prin d. Teodor Avr. Aguletti, ins­pector școlar.­­D. Emanoil Constantinescu, inspec­torul învățămintului secundar și supe­­rior, a plecat era dimineață la Pitești pentru inspectarea școalelor din acel oraș. D-sa va pleca la 3 Octombrie în Tul­cea pentru a reprezenta ministerul de culte la serbările ce se vor da cu o­­cazia aniversarei liceului.­­Comisiunile de apel incepîndu-și lu­crările la 1 Octombrie a. c. se atrage a­­tențiunea contribuabililor din Capitală și a d-lor proprietari de imobile rurale din județul Ilfov că prin Biroul de Con­­­tencios și Informațiuni al ziarului „Adevărul“ își pot îndrepta cu multe șanse de reușită apelurile împotriva im­punerilor la plata fond­erei, patentei și a celorlalte dări prev­ăzute în procesele­­verbale ale comisiunilor de recensămînte și de cari ar fi nemulțumiți. A se adresa d-lui L. Voinea, direc­torul biroului, palatul „Adevărului“ 11, str. Sărindar, între orele 8—10 a. m. și 5—7 p. m. O­UU uuuuic­ up rupun­ ci­ «« din Capitală a hotărît să ofere un ban­­chet în onoarea colegului lor P. Macui, cu ocazia aniversarei a 25 de ani de carieră în ziaristică. Banchetul va avea loc in seara de Sîmbătă 15 Octombrie. La acest banchet vor lua parte zia­riștii Capitalei și numeroși invitați.­­Masonii din Capitală au serbat aseară în str. Carol 39, casele Vlasto, aniver­sarea a 25 de ani de la fondarea lojei masonice din Capitală.­­Duminică seara 2 Octombrie în Sala Bragadiru va fi o mare serbare, cu tea­tru popular, bas, tombolă, confert, etc., dat și de societatea Filaret în scop de bi­nefacere, sub patronagiul d-lui Petre Sfe­­tescu, prefect de Ilfov. Serbarea va în­cepe cu o dizertațiune : Sociabilitatea o­­mului de d. dr. Eracli Sterian, președin­tele efectiv al societății. Avind în vedere persoanele cari conduc această societate și scopurile frumoase ce ea le propovă­­duește îndemnăm pe cititorii noștri a asista în număr ci­ mai mare, căci pe lîngă distracțiunile ce vor avea, vor lua parte la un act filantropic, cu atît mai mult cu cît intrarea este numai de 1 leu­ de persoană, 2 lei de familie. © Aseară la orele­ 8 și 10 minute regi­na a sosit la Chitila reîntorcîndu-se de la Curtea de Argeș, iar la orele 8 și 16 minute a plecat din stația Chitila la Sinaia.I­­ In privința atentatului săvîrșit con­tra trenului regal între stațiunele Ino­­­te­ști și Albești, putem afirma cu cer­­titudine că d. I. Panaitescu, șeful si­guranței generale de la ministerul de­ interne, reîntorcîndu-se de la Focșani, unde a însoțit pe d. Rah­tivan în an­­­cheta făcută la administrația județeană­ de acolo, s’a oprit­ la Buzău pentru o zi și a făcut o minuțioasă anchetă. D-sa a dresat un raport confidențial d-lui ministru de interne asupra inci­­dentului trenului regal.­­Direcțiunea serviciului sanitar a Ita­tarit ca paza militară pe litoralul du I AMViainTE pe rege ‘ III " “ Metresei” lui J­eisis -­ i FOIȚA ZIARULUI „D ! — 10 — Taina unui »- Povestire fantastic» Să fie oameni? Francisc își zise că altceva nu pu­tea fi dacă nu vroia să creadă în stafii Castelul Uker era însă atît de de­parte de ori­ce locuință omenească și ofițerul își zise că cei cari umblau pe acolo la acea oră numai oameni cin­stiți nu putea­i fi. După ce mai stătu cîteva minute fără a vedea nimic trase perdeaua la loc și se depărta de la geam­. Se auzi atunci în liniștea mormîn­­tală douăsprezece bătăi sonore — era miezul nopței, abia acum și de­sigur că ceasul lui nu umbla bine. Abia încetase ultima lovitură și e­­coul încă vibra cînd un zgomot ciudat se auzi. Zgomotul de astădată venea de jos din camera ce era sub camera neagră. Un fluerar sinistra, prelung, și un zgo­mot de perie și zgîrie pereții, auzi o­­fițerul care stătea cu revolverul în mînă așteptînd cele ce se vor mai în­­tîm­pla. Pentru a putea vedea mai bine cele ce se vor petrece el dădu încet per­deaua la o parte. Lumina lunei pătrun­dea acum în cameră. Iată că iar începeau a se mișca ve­chii cavaleri de fier­. Oricît de fioros era zgomotul produs, ofițerul nu-șî pier­du curajul. Aștepta să vadă de va veni din ca­­merile încuiate, acel bătrîn în haine negre, ca să ingom­oheze iar în mijlo­cul camerei. Ofițerul era decis a-î adresa cuvîn­­tul. Atunci se va convinge de era un om sau spirit. De­ocamdată ușa­­ stătea închisă. O­­fițerul privi spre pat, unde începuse a se mișca ceva. Un zgomot plîngător se auzea ca dintr’o adîncime. Francisc simți că liniștea îl părăsea din ce în ce și frigurile îl coprindeau. Se auziră bătăi — întocmai ca și în noaptea trecută. Bătăile se repetară și ofițerul se sculă de pe fotoliul făcînd cîțiva pagi spre pat, dar un gînd il o­pri; pentru a doua oară căuta cineva să-l atragă lîngă pat. Fu cuprins de bănucli. Puse mîinile la gură strigînd din toate puterile : — Edda! — Edda, mă auzi ? Sa auzi atunci un țipăt slab, venind dintr’o adîncime. 11 auzise Edda oare ? Cine țipase ? El puse iarăși mîinile la gură ștri­­gînd numele fetei. Văzu că nu­ se mai mișcau cavalerii de fier și simți că se infioară, căci auzi glasuri șoptind în a­­propierea sa. Nu era glasul bătrînului Wollmar, căci l’ar fi recunoscut imediat, nici nu putuse înțelege nimic fiindcă glasurile păreau a veni din adîncimea castelu­lui, înainte de a se fi putut decide la ceva auzi cum o ușă se închise cu zgo­mot, apoi iar fu liniște. Ofițerul își strînse capul în palme simțind cum îi vîj iau urechile. Iute ca fulgerul se întoarse căci auzi un zgo­mot la ușă. Venea iarăși omul misterios ? Fran­cisc se ascunse după perdele ca să nu poată fi văzut. Dar ușa nu se deschise, dar Francisc simțea că e cineva prin apropiere și că va apare. Ușa o închisese Francisc pe dinăun­tru așa că n’ar fi putut ușor scăpa vi­zitatorul nocturn. Urmă iar o pauză de cîteva minute, acum se auzi zăngănind armura dintr’o firidă. Se auziră cîteva lovituri, apoi se pe­trecu ceva cu totul neașteptat. Colosul de fier începu a se cletina— Francisc holbă de spaimă — colosala armură se pleca și după o secundă fap­tul neașteptat se petrecu ! Cu un zgomot asurzitor ce făcu să se cutremure casa și să zăngănească fe­restrele, căzu colosal pe parchet. Casca se rostogoli și statuea de fier rămase fără cap. După postament în­­tr’o crăpătură a zidului apăru o umbră de femee. Lumina lunei căzu pe o față palidă, pe părul despletit al femeei. — Edda­­ răcui ofițerul înmărmurit de groază. Pata tresări și trecu prin cameră spre ușa ce da în coridor. Francisc simți că-î vino, nebunie. — Edda! Dar strigătul lui păru a o îngrozi și mai mult pe fată, căci ea trase revol­verul și fugi. Ofițerul îșî recîștigase prezența de spirit și se repezi după ea, dar ușa se închise în fața lui. Auzi cum punea zăvorul pe din afară. Francisc acum era prizonier în camera neagră. Bătu zadarnic, nimeni nu-i răspunse. Liniște de mormînt domnea în ju­rul sau. Tînărul se afla în fața altei taine. Vi­sase ? Fusese realitate ce văzuse sau era el în delir ? Dar în perete rînjea spărtura și pe acolo apăruse Edda. Francisc se apropia cu hotărîre de acea ușă și aprinse micul felinar ce a­­vea în buzunarul hainei. Cu revolverul și felinarul în mînă, el trecu prin acea spărtură a zidului, dorind să afle de unde venise Edda. Văzu că se afla într’un gang lung și îngust ca ducea printre camerele cas­telului într’o aripă laterală. Astfel mergînd ajunse la o scară pe care urcînd-o ajunse într’o încăpere mică unde de­sigur că erau multe uși secrete. Bătu însă zadarnic în pereți, căci nu putu găsi nicî un rezort. Privirea lui căzu asupra unui inel de fier ce era în parchet. Trase de inel și un capac de lemn se ridică. Văzu o deschizătură și o scară în­gustă de lemn. Plecînd felinarul nu-șî putu reține o exclamație de uimire, căci recunoscu locul ! Era camera de torturi cu celula adîncă, oribilă, în pămînt. Dar cum ajunsese scara asta în gan­gul acela ? Francisc puse piciorul pe treaptă, coborîndu-se încet pînă jos, unde văzu că lumina lunei pătrundea printr’o fe­­restrae cu zăbrele. De aci venise Edda ? Dar asta era aproape imposibil, căci ar fi trebuit s’o vadă cînd fusese pe a­­colo. De unde scara asta ? N’o văzuse cînd fusese ziua pe acolo. Poate că fusese în putul acela fără ca Wollmar să fi știut.­­ Francisc clătină capul. Daca fusese Edda pe acolo de sigur că venise din altă parte, încercă să deschidă ușa, dar era ză­vorită prin partea cealaltă. Oricît se sforța nu putu deschide. Mai departe nu putu merge și Edda dispăruse din nou, își făcu imputări de ce nu-l chemase pe Wollmar pentru a o urmări pe sărmana lui iubită. Toate cîte văzuse îl zăpăcise. Repede reurcă seara și alergînd prin gangul în­gust ajunse iar în camera neagră. Regăsi colosul de fier așa cum îl lă­sase și lovind cu piciorul cu el făcu un zgomot surd. Lîngă ușă erau­ două sonerii electri­ce și după ce apăsă pe ele se auziră pașii lui Wollmar. Zăpăcit apăru bătrînul, privind prin cameră. In mîna stingă ținea un feli­nar. Fața-i ora galbenă și mîinile îi tremuram — Ce s’a întîmplat ? gîngăvi el. Ofițerul îl privi bănuitor. — Verișoara mea trăește! A trecut pe aicea, venind prin spărtura aceea ! Dar se pare că nici nu mi-a recunos­cut glasul, căci a fugit, încuindu-mă aicea. N’am auzit nici un zgomot ? — Ba da, d-le, răspunse Wollmar, dar n’am îndrăznit a eși din camera. N’am văzut-o însă pe d-ra Edda. După ce Francisc îi povesti cui s’a întîmplat, el căzu pe un scaun. — Sunt taine pe cari nici nu le bă­nuiam, gemu el;­ah, D-zculo, ce ni sa va mai întîmplă oare ? Deși bătrînul tremura și sa văita, Francisc nu mai avu încredere în el. — Ia luminarea, trebuo să căutăm prin castel pînă ce o vom regăsi pe Edda. Cînd ofițerul ajunse în sala de jos, însoțit de servitorul care tremura, cea­sul din turn bătu ora unu. N­ îndată ce se lumină de ziuă, Fran­cisc plecă în satul cel mai apropiat pentru a cere ajutor autorităților co­munale, ca s-o regăsească pe Edda. Toate ostenelile lui și ale lui Woll­­­mar în castel fuseseră zadarnice. Deși căutară prin toate colțurile și prin curte, nu putuseră găsi nici măcar o urmă. In zadar el se munci a-și explica ciudata purtare a fetei. Numai ea i-ar fi putut lămuri. Tînărul ofițer tocmai scria o telegra­mă pe care primarul satului avea s­ă trimeată la toate comunele din îm­prejurimi, cînd sosi măduva­­cînd că are de spus portant. (Vă­d ri di ti Nvm,

Next