Dimineaţa, martie 1906 (Anul 3, nr. 742-772)

1906-03-01 / nr. 742

Mere­mn­i Mar­tie 1­ 000 Sriaa ministerială din Franța © 0 © rg9-B ®ntam £ îi Cremenceaa 9 + 1, 1 Om politic și ziar^Ag­acer, e născut la Mhnisteron en-Pareds (Vendea) în ta­­băcu studii medicalee și intră în viața politică ca primar la Montmartre. Ap­­­patat la Paris, timp de mai multe legislaturi, făcu parte din extrema stingă și exersa ca șef al partidului radical o influență prependeantă asupra politicei generale.­­ Intervenția sa energică a adus căderea cabinetului Gambetta (1882), Ferry (1885) și Klasson (1886). Deputat de Var în 1885, luă o parte activă în lupta contra bou­­tengismului, dar nu­ reuși, d­n urma unei violente campanii îndreptate contra lui. El se consacră exclusiv redacției ziarului „La Justice“ și a dus o campanie simțitoare în favoarea revizuirea procesului lui Dreyfus.­­­­ După ultimele depeșe, el ia portofoliul internelor în nnli­ cabinet, VIAȚA POLITICA Debuturile d-lor Iorga și Eliad In ultimul timp doi oameni de litere, d. Nicolae Iorga și Pompiliu Eliad, au debutat în politică, vorbind la întruniri publice, primul la conservatorii carpiști, al d­oilea la liberali. Debuturile acestea n’au fost banale, așa că au­ atras atențiunea publicului a­­supra debutanților. Asupra acestor debuturi părerile sunt însă împărțite. Bineînțeles că Ș-ii d-lui Carp se felicită de debutul d-lui Iorga, precum și liberalii se bucură de debutul d-lui Eliad. Dar sunt multe persoane cari compară între ele cele două debuturi. După acele persoane, d. Iorga s-a do­vedit superior d-lui Eliad. Cei cari cred astfel, își amintesc discursul d-lui Iorga și spun că în acel discurs cunoscutul istoric a dovedit că e om de idei și de temperament. A admis în special o i­­dee mare, de a se chema masele po­pulare la viața politică și a se înfrîna masele electorale ale orașelor. Nu s’a preocupat de persoanele din partidele adverse, dar a făcut răspunzătoare pe toate partidele de reaua­ștare politică ée azi. Aceleași persoane găsesc că d. Eliad n’a fost la înălțime în discursul său de debut. S’a declarat partizan al ideilor liberale, a adus lauda d-lui Sturdza și a magii memoriei lui Ion Brătianu, dar s-a arătat căn înțelege d-sa ideile li­berale. P. Eliad a dat mai mare dezvoltare filmearilor ce a adus guvernului de azi, cu cît profesiune­ sale de idei. Astfel sîn­t judecați cei douî profesori universitari, după debuturile d-lor Sat fi naiî oameni politici cari nu tsfereg cum legăturile de rudenie pot avea o influență așa de mare pînă și asupra profesorilor universitari, pe cari îi determină să se înscrie in partidele din cari fac parte rude cu mai multă trecere politică. Aceștia se referă la faptul că d. Iorga e cumnatul d-lui Ion­ Bogdan, membru în comitetul exe­cutiv carpist, iar d. Eliad­e cumnatul d-lui Spiru Haret, fost ministru liberal și fruntaș al partidului liberal. Cei cari nu-șî pot explica .acest fapt nu pot crede că el se datorește numai întimplărea. Dar nu e bine să fie judecați oamenii numai după o singură manifestare a lor. Să se aștepte activitatea din viitor a d-lor Iorga și Eliad și poate că neîncre­derea de azi va dispare.­­­. Dem. . O nouă linie ferată © mrgin-Blej­ești Consiliul de miniștri a autorizat a se acorda județului Vlașca, pe baza legilor căilor ferate din inițiativă privată din 23 Martie 1900 și 27 Marti 1905, concesiunea liniei ferate cu cale normală și de cărăușie publică Giurgiu-Blejești. Pentru întîmpinarea cheltuelilor cari vor fi necesare la construcțiunea și înzestra­rea acestei linii, cu materialul rulant ne­cesar, consiliul general al județului Vlașca, în ședința sa dela 13 Februarie 1906, a votat facerea unui împrumut de 8.840.000 lei și administrațiunea j­udețiană dispune de mijloacele necesare pentru plata anui­tăților acelui împrumut. Valoarea lucrărilor va fi aproximativ de 8.009.000 lei. Suma ce se va împrumuta va fi însă mai mare, căci va trebui să cu­­prindă și partea din anuitățile cari nu se acoperă­ din veniturile județului în timpul construcțiunea liniei cînd județul nu va beneficia de subvențiunea acordată de Stat și de chiria de exploatare. Adăugind pen­tru aceasta 840 000 leî, avem în total 8.840.000 leî. O geantă cu diamante dispărută și giantă pierdută.—Hamalul fericit.­­Gazda hoților.— La parchet Poliția de siguranță a descoperit zi­lele acestea o hoție, care s’a întîmplat acum patru ani. D-ra dr. Tomescu, scoborindu-se a­­tuncea din trăsură observă spre sur­prinderea și spaima ei, că-i lipsea o giantă cu giuvaericale, între care era numai un inel cu o valoare de vreo două mii de lei. Peste tot diamantele și briliantele dispărute valorau mai mult de zece mii de lei. Un hamal, Marin Călț­u Jandarmu care lucra prin apropiere, văzuse gianta care căzuse jos din trăsură. El o ridică și dispăru cu dinsa. Dar fericitul găsitor nu se putu bu­cura de tezaurul ce-l poseda. Și iată de ce : In șoseaua Colentina există o spe­luncă, un fel de circiumă iu care se a­­dună toți hoții și pungașii din Capitală. Această speluncă e exploatată de un oarecare Ffinică Vasile sau trírbu. Han­atul Jandarmi, fiind și el unul dintre clienții obicinuiți ai „il­ lui“ Fă­­nică, veni să petreacă acolo de bucurie, în ziua cînd pusese mina pe geantă. El destăinui stăpinului stabilimentului se­cretul sau, op­rindu-i sfatul, ce să facă cu diamantele și briliantele găsite. — Lasă că-ți fac eu­ rost! — zise a­­cesta—să mi le vinzi mie .. că le trec cu mai departe... Apoi „domnul“ Fănică — cim îi zic pungașii—se apucă să-l îmbete pe jan­darmii și cînd el căzu sub masă, ii șter­peli geanta. Hamalul trezindu-se ob­servă că-i lipsesc giu­va oricalele. Ei in­­cercă să protesteze, dar fu amenințat cu poliția. In cele din urmă hamalul fu silit să se mulțumească cu zece lei, sumă pe care i-o dădu drept despăgubire cir­­cium­ar­ul. Astfel s’au petrecut lucrurile ; cel pu­țin așa se povestește Jandarmii. Deocamdată ambii implicați în acea­stă afacere au­ fost trimiși parchetului, care va avea de stabilit adevâru­l. Mi. fI STAZI: 23 Februarie (18 Martie) 1908 Calendar: fllATOROS; In T. Vasilie ,, CATOLIC» EufrasiH Soare)« răsare 6 ore 35 m., anime 6 ore 16 m. In urm­a puținei ninsori ce a căzut alar­­tă erî în Moldova de sus și la munte, tim­pul s’a răcit mult în toată țara. Noaptea îngheț general pe alocuri chiar bine simțit termometrul coborîndu-se mai pretutindeni sub —5 gr., ajungînd —10 gr. la Doro­­hoiui, in cele mai multe părți brumă groasă. Cea mai ridicată temperatură de cursul zilei plus 11 gr. la Alexandria și Tg.-1m. Acum cerul acoperit în Moldova și în estul Munteniei, în restul țârei mai mult senin. Barometrul staționar. Apă din ninsoarea de alaltăeri s’a obținut la: Dorohoiu 1 mm., Botoșani 1, Fălti­ceni 1, Tg.-Neamț 3, P.­Neamț 1 Roman 2 și Bîra 1 mm. Teatrul Național va fi ® Prezenta: ® căsnicie, comedie în 3 acte de d. maior Gh. Teatrul Lyric ® ePrezenta d'atâ­t Pera germană. Se va cînta : Soubrestență-Autorități.— Toate autoritățile sînt deschise. Judiciare. — Instanțele judecătorești deschise. Parlamentare: Camera și Senatul țin ședința. Expoziții : La Ateneu expozițiile de pic­tură ale domnilor: Arthur Mendel, și Neglies. Ședințe . Academia romînă ține ședință la ora 1 p. m­. sub preșidenția d-nuhui I. Kalinderu. Anuitatea acestui împrumut, plătibil în timp de 40 de ani, va fi maximum de 500.000 lei și se va acoperi in modul ur­mător : a) In primii ani, cînd linia va fi în cons­­trucțiune, din suma de 80.000 lei, pe care județul a trecut-o la cheltuelile budgetu­lui administrațiunei generale pe 1906 — 19­17, cheltuială obligatorie care va fi men­ținută și în budgetele viitoare, din pro­dusul unor zecimi cu cari comunele din zona de 15 kilometri de o parte și de alta a liniei vor putea subvenționa budgetul acestei linii, iar ce nu se va ajunge din chiar capitalul împrumutat. b) După punerea liniei în exploatare, anuitățile se vor plăti, în timp de 30 de ani, din Subvențiunea ce acordă Statul de 1.500 lei de kim.: 65x1.500, lei 97.500 . Din chiria de exploatare socotită a 3,50 la sută din costul de construcțiune : 8.000.000X0.035, lei 280.000; Din budgetul administrațiunei generale și din subvenția comunelor lei 122.500. Total 500.000 lei. c) Iar în anii din urmă, pînă la achita­rea complectă a împrumutului, produsul impositelor va crește de­sigur și va per­mite ca județul să achite aceste anuități și fără subvenția de 1.500 lei de lira., pe care Statul, conform legei, nu o dă decit pe timp de 30 de ani de la punerea în exploatare a linies­­tului în­cît a fost nevoe de sforțarea dublă atît a conservatorilor, cari au suc­cedat la guvern, cit și a liberalilor pen­tru remedierea și îndrumarea pe calea cea bună a budgetului. D. Arion face critica economiilor fă­­cute de d. Sturdza arătînd că exceden­­tul realizat de di sa nu este real, el fiind format din amînări de plăți, în cea mai mare parte, amînărî ce au fost plătite din această cauză, prea scump.­­D. Sturdza a căzut de trei ori dela gu­vern totdeauna sub presiunea opiniei publice. Ultima dată d. Sturdza a căzut, nu din cauza intrigilor din majoritate, ci tot din cauza presiunei opiniei publice. D. Sturdza era moralmente căzut încă de cînd s’au descoperit fraudele dela mi­nisterul de finanțe (Aplauze). D. Brătianu a adus critici d-lui Bu­­dărău­. Sunt convins că dacă d. Bădă­­rău ar fi de aceiași părere cu d. Bra­­tianu, în chestia Creditului rural, d. Brătianu nu ar fi avut nimic de spus contra d-lui Badarau­. (Apl. prelungite) D. Arion se apără de imputările ce i-a adus d. Brătianu, că este pesimist in ceea ce privește populațiunea rurală. Dela Coșbuc și Delavrancea, dela Ale­xandri și Eminescu, tot ce este frumos în literatura românească, este inspirat dela țărani. (Apl.) Discursul d-lui Take Ionescu D, ministru de finanțe Take Ionescu, arată că dacă se observă oareșicare in­diferență la discuția bugetelor, ea este datorită faptului că de 5-6 ani încoace nu e discuție politică la care să nu se amestece chestia financiară. Se obișnuia la buget să se facă și critica politicei generale, reeditînd cele spuse la mesaj. Anul acesta opoziția a renunțat la acest lucru. De ce ? Fiindcă nu-î convine ! S’a întîmplat lucru straniu, că pe cînd presa opoziției duce o campanie violentă contra gu­vernului, oratorii opoziției din parlament vorbesc cu o dulceață ne mai pomenită. (Aplauze). Aci în Cameră d. Brătianu ne-a cri­ticat bugetul, foarte gentil. (Aplauze) Reprezentanții „adevăratului partid conservator” aui renunțat de a mai vorbi. (Apl.) Fără îndoială că guvernul nu are de ce să se plingă, se mulțumește să con­state adesiunea tacită a opoziției! (Apl.) Sintem­ la sfîrșitul seziunei tot așa cum am fost la începutul ei. Un guvern omogen și o majoritate compactă. O în­treagă legiuire binefăcătoare pentru țară s’a votat în această seziune, cum în nici o altă seziune nu s’a lucrat. In discursul d-lui Brătianu se spunea că am contractat un împrumut de 100 milioane. Legenda e false.Nu ne-am împrumutat cu 100 milioane. Adevărul stă așa. Cînd s’a făcut conversiunea, s'a sporit datoria publică, transformîndu-se 5 la sută la 4, cu 60 milioane; nu se poate altfel conversiune. (Apl.) M’am împrumutat insă cu 39 mili­oane. De ce ? Pentru că aveam de plă­tit restul de deficite rămase neacope­­rite, 3 milioane, o greșală a d-hii Cos­­tinescu, și restul de bani ce mai dato­ram la tunuri D. ministru arată in ce constă sporul la cheltueli. * Spera­ de cheltueli la diferite minis­tere se urcă l­­a F3.644­0!K) leii acest­ spor nu este real. 3.500.000 lei sunt cheltueți de ordine provenite prin tre­cerea la stat a plajei inginerilor, în schimbul vărsării de județe a sumei echivalente. 900.000 lei reprezintă cablurile tele­fonice, 500.000 lei reprezintă cheltue­­lile S. M. R. etc. In total e­ste un spor de 10.000.000 lei la cheltueli față de bugetul d-lor. Din acest spor 3.500.000 lei spor la cheltueli erau­ prevăzute și de liberali in proectul de buget alcătuit de ei, dar nevotat. Rămine un spor real de 7.500.000 lei. Din acest spor am dat la războiu 5.000.000 lei. greeî sporul la cheltueli prevăzut de noi, după un an de guvernare este de 2 500.000 lei. Declar un lucru, și țin să se știe că bugetul ministerului de războiu­ va crește și la anul, și nu numai la anul dar și în a patra seziune. (Aplauze). Dorim să fim pregătiți pentru ceasul care are să vie, care nu dorim să vie, și să nu avem regretul că am cheltuit ani de zile cu armata zadarnic. (Apl.) Vorbind de celelalte sporuri arată­m­ ce constă ele : la ministerul de jus­tiție sporal constă, în cea mai mare parte, din sporirea lefurilor magistrați­lor. Nu este cu putință ca aceluia căruia ii dai cea mai mare putere să nu-i dai mijlocul să ducă o viață liniștită. (Apl). Sporul de la domenii, cea mai mare parte reprez­ntă cheltuiala Expoziției. Afară de aceasta ministerul domeniilor, este departamentul care produce, și de aceea vom­ fi fericit să pot să-i mai dau. Sporul dela lucrări publice provine din aprovizionarea cu pietriș. Cel mai mare act al guvernului nos­tru va fi acela al construirei nouei re­țele de C. F. R. (Aplauze). Vom face, spor, și linia Craiova-București. Sporul de la interne provine în cea mai mare parte de la cheltuelele serviciului sa­nitar. Toate aceste sporuri s’au­ putut face în urma impozitelor drepte ce am pus și în urma ușurărea finanțelor statului, prove­nită prin conversiune. Am mai putut face sporul grație con­­­­vențiunei cu fabricele de zahăr, de pe urma căreia beneficiază statul cu 8 mili­oane. D. Costinescu făcuse o altă convențiu­­ne cu fabricele de zahăr prin care se mă­rea prima de consumație la 45 bani, se lua din punga contribuabililor astfel fel c 6 milioane. In urma convențiunei mele nu numai că nu se va mai lua acești bani, dar va cîștiga și statul 8 milioane. O diferență deci de 18 milioane. Dacă am dat 500 lei vreunui gazetar, și 1000 lei pentru vreun studiu, pot să și spun ca femeea din biblie puteți să mi le er­­tați (apl.) D. ministru arată în ce constă sporu­rile de la ministerul de finanțe. Grație unei mai bune administrațiuni exercitată la acest departament, veniturile statului au crescut considerabil. Eu regret că nu am putut de anul a­­cesta să fac toate îmbunătățirile ce voiam. Trecînd la sporurile de la ministerul in­strucțiune! d. Take Ionescu, arată că a­­cest minister este cel care trebue să în­curajeze progresul din această țară. Sporul d-lui Vlădescu nu diferă mult de al domnului Haret. In sporul din acest an d. Brătianu a uitat că este și suma de 400.000 lei, pe care le pun alături cu cele date la răz­boi, sumă destinată sporire! fondului școalelor romane din Macedonia (apl.) Dacă nu eram noi la guvern, și dacă era tot d. Sturdza, sunt sigur că era ne­voit să nu mai continue epoca de stag­nare în drumul spre progres. Conștiința publică ne spune că trebue să urmăm înainte calea progresului. Dacă armata ne dă siguranța zilei de azi și de mîine, nu trebue să pierdem vremea, și să ne folosim de această li­niște pentru dezvoltarea economică a țstrei. Era un sistem, de a încasa veniturile și de a fugi de cheltueli. Acesta nu­ e sistemul adevăraților băr­bați de stat. Acesta-I sistemul aventurie­rilor politici. (Aplauze). Pentru sporirea­­ resurselor, am făcut conversiunea, am realizat astfel o econo­mie pentru stat de 5 milioane anual, am făcut convenția cu zahărul, după urma că­reia am realizat o economie de 1 milion, am făcut recensământul, cu dreptățile și puținele nedreptățirî ce fără îndoială că s’a ii făcut. Nu ne ajungea însă. Am complectat sistemul de impozite, în așa fel iicit re­cunosc că pentru aceasta legislatură pe acest teren nu­­ mai este de făcut nimic decit poate, îmbunătățiri­. (Aplauze). De ce atîta furie în presă și la Dacia ? Pentru că acești oameni știau­ că budgetul în curs se va solda cu un excedent atît de mare, cum ei nu au avut niciodată! (Aplauze). Și după ce vor vedea realizat acest ex­cedent, vor duce campania înainte, voind să ne împiedice de a mai avea și al doi­lea excedent, pe care-l vom avea cu si­guranță tot atît de mare ! (Apl). Dup­ă ce va cădea și masca excedente­lor, vom discuta față în față de la egal la egal, și-î vom vedea în ulita lor culoare, aceasta fiind singura, sub care se mai as­cund. (Apl, prelungite și îndelung repe­tate) Discuția se închide. Proectul de budget se ia în considerare cu 87 bile albe și 3 negre. La ora 4 Camera trece în secții. La ora 4.40 ședința se redeschide. D. Ion N. Lahovary, ministrul do­­meniilor­, depune proectul pentru îndre­­b­uința­­re­a veniturilor expoziției națio­nale. Votarea bugetului se procede la votarea "bugetului de venituri al statului. După cererea d-lui ministru de fi­nanțe se reduc la veniturile vămilor încă 850.000 lei. Bugetul se votează astfel modificat. Se votează fără discuție bugetul dato­riei publice Se votează bugetul dotațiunilor cu o mică modificare la cheltuelele Senatului, propusă de, d. ministru. Asupra bugetului ministerului de domenii. D. dr. Rădulescu cere egalarea lefei ad­vocatului statului din Argeș cu acel din Muscel. D. Ion N. Lahovary ministru domeniilor spune că la anul, dacă bugetul va per­­mite se va satisface cererea d-lui dr. Ră­dulescu. D. dr. Rădulescu laudă activitatea dezvolt­ată de advocatul statului din Argeș și solicită admiterea în faccepta­­rea cererea, de­oarece nu e vorba­­ decit de un spor 600 lei anual. D. ministru declară că primește. La serviciul minelor se desființează, după cererea d-lui ministru, postul ingine­ru­­lui șef al serviciului minelor, care trece la institutul geologic, înființinduse în schimb 2 posturi de ingineri, cu aceeași retribuție. Se adăugă­ sporul de 600 lei la di­recția domeniilor pentru advocatul sta­tului din jud. Argeș. Se votează bugetul astfel modificat, precum și bugetele fondurile speciale dependințe de ministerul domeniilor. •1* Bugetul ministerului de­ finanțe se vo­­tează scăzîndu-se 900.000 lei de la prim­­­de 3 milioane ce acordă statul fabrice­­lor de zahăr. * Se votează budgetul ministerului de interne și al caselor și fondurilor spe­ciale. La bugetul veterinar de cale ferată SENATUL —Ședința dela 27 Februarie— S’au­ distribuit: 1) procesul de lege pentru­ încurajarea exportului de carne și îmbunătățirea rasei animalelor ; 2) îm­prumutul de 5.140.000 lei al urbei Cra­iova destinat pentru lucrări de edilitate și operații financiare ; 3) împrumutul de 11.300.000 lei al județului Ialomița, des­tinat pentru construirea liniei ferate Pitești-Slobozia ; 4) împrumutul de 2 milioane lei al județului Dâmbovița, ne­cesar construirea liniei ferate Pucioasa- Moroeni; 5) procetul modificator al circum­scripțiilor comunale, cercurile și plășile din județul Vasluiu ; 6) împrumutul de 5 500.000 lei al consiliului general al jud. Prahova ; 7) procetul de lege pen­tru a se declara de utilitate publică ex­proprierea terenurilor necesare (la mă­rirea portului Călărași ; 8) idead pentru portul Tulcea și 9) împrumutul de 2 sute de mii de lei al urbei Focșani, destinată unor operații financiare. * Presidează d. C. Boerescu. D. Ion Lahovary, ministrul domenii­lor, depune procetul de lege prentru reorganizarea ministerului instr. și Cul­telor. D. Al. Constantinescu, anunță o in­­interpretare a ministrului de justiție re­lativă la numirea d-lui Beldiman procu­ror la Suceava. D sa cere dosarele de pe vremea cînd acest d. Beldiman era procuror la Dorohoiu. Se votează, fără discuțiune legea modificătoare a unor dispozițiuni din legea băncilor populare, al cărei vot a fost nul în precedenta ședință. * Se votează, fără discuție, legea pen­tru încurajarea expertului de carne și îmbunătățirea rasei animalelor. * D. Ioan Grădișteanu depune cîteva procete de legi mărunte. * Senatul votează fără discuțiune pro­­ectul modificator al unor dispozițiuni din legea comptabilităței generale a sta­tului.* Se votează procetul de lege prin care se cedează un teren soc. de gimnastică și sport din Iași. D. dr. Toma lomescu cere lămuriri guvernului asupra faptului că rectorul universităței din Capitală se opune în mod foarte ostil la ținerea de confe­­rințe­ duminicale în sălile universită­ței.* Se­­ încuviințează procetul de lege pentru declararea de utilitate publică a exproprierea unui teren, necesar la mă­rirea portului Călărași. Anarh­ia dl la G. F. R. In Monitorul Oficial de Duminică, No. 262, a apărut magistralul discurs al d-lui deputat Lascar Antoniu, prin care a interpelat în ședința­­ Camerei de la 28 ianuarie 1906, pe d. mi­nistru de lucrări publice relativ la anarh­ia de la căile ferate sub di­recțiunea d-lui Em. Miclescu. Socotim că facem un real servicii­ cititorilor noștri, reproducînd in ex­tenso această interpelare. Așa fiind, Adevărul va publica discursul valo­rosului deputat de Iași, în numărul de mîine Miercuri 1 Martie,—care excep­țional va apare în 6 pagini, vînzîn­­du-se tot ca 5 bani în toată țara. Corpurile Lepitoare CAMERA. —Ședința dela 27 Februarie — Prezidează d. G. Trandafir. D. ministru Take Ionesen depune procetul de transacție cu Casa Sf. Spiridon și alte procete de alipiri și dezlipiri de comune. La ordinea zilei continuarea discu­ției asupra budgetului. Discursul d-lui Virgil Arion D. Virgil Arion, raportorul general al procetului de buget, constată că anul acesta singurul opozant care a combă­tut bugetul este d I. I. Brătianu. Oratorul răspunde cuvîntărea d-lu. Brătianu, arătîn­d că comparația cu Giu­­ssepe Neapolianul produsă de d-sa se potrivește nemerit liberalilor, cari la 1899 sleiseră așa de tare finanțele sta­ 3 DIMINEAȚA AMANTE DE REGI — Amorurile unei împărătese — Dragostea Eugeniei pentru tînărul Olympio Agitado.— Grota m­isteri­­oasa din palatul regal.—Amorurile Eugeniei cu Olym­pio in grotă. — Eugenia ca Teneres —Surprinși de marchizul Las Marismas.—Scanda­lul.—Plecarea de la Curte. Cu tot talentul ei de seducțiune. Eu­genia nu reuși însă decit cu greu să’l facă mai îndrăzneț, încetul cu încetul băiatul căpătă însă tot mai mult curaj și, grație învățăturilor asidue ale fru­moasei Eugenia, el cunosea în amănunt toate secretele și farmecile amorimni. I^Intr’u­na din grădinile paradisiace ale palatului regal se afla o peșteră, ascunsă de frunze de portocali. Peștera fusese transformată într’un salon cu bal. In acest azil tăcut și ascuns obici­­nuiau femeile Curței să ia baia, în zi­lele calde ale verei. Eugenia fu aceea care schimbă gro­ta destinată nimfelor curiei într’un tem­plu al iubitei. In orele cînd nu se puteau aștepta la nici o surprafață cei doi amanși, Eu­genia și Olympio Aguado, copilul de­venit bărbat în urma seducțiunei fru­moasei contese, se refugiau în grota ascunsă și gustați pînă la nesaț plăceri divine. Olympio, băețandru fiind, devenise de o îndrăzneală extraordinară ; el realiză toate așteptările fermecătoarei sale pro­fesoare și arătă o asemenea virtuozita­te în toate variațiunile amorului că Eu­genia se simți și ea datoare să răs­­punză la fel și să-i arate dovada dragos­tei și a duioșiei ei. Astfel, pentru a captiva cît mai mult pe voinicul și frumosul băetandru, ea poza în fața lui în diferite forme și în­­corporind tot felul de figuri mitologice totdeauna splendidă în goliciunea ei. Cu părul roș-auriu­ despletit ea repre­zenta pe zeița Aurora sau pe Venera cînd ese din valuri și farmecă pe mi­­ cul Amor. Ea era amețitoare de frumu­sețea juvenilă și de grație, iar părul ei de aur ,mestecîndu-se, plutind larg pe apa bazinului, cu valurile cristaline, ie dădeai­ în adevăr aparența unei Venere strălucitoare. Scenele acestea de amor se repeta­ă adesea în grota misterioasă, dar în cu­­rînd destinul aspru puse capăt idilei. Tînărul Olympio se afla sub tutela fratelui său, marchizul de Las Maris­mas, om foarte orgolios și care era cu mult mai bătrîn ca dinsul. Acest frate, foarte sever, în ce privește moravurile surprinse odată pe O­ympio pe cînd se plimba singur cu Eugenia într’unul din colțurile ascunse ale gra­dinei regale. El se înfurie teribil și făcu scandal, acuzînd pe față pe frumoasa Eugenia că a corupt pe tînărul Olympio. Chestia ajunse la urechile Isabellei, care căută să ascundă propriile ei ex­cese arătîndu-se de o asprime exage­rată față de damele Curței ei. Regina concediă dar pe Eugenia de Montijo din serviciul Curței. Mama Eugeniei, care voia să se facă tăcere în jurul acestei afaceri penibile, se duse la marchizul du Las Marismas pentru a-l ruga să consimtă la o căsăto­rie a Eugeniei cu tînărul Olympio. Marchizul, care auzise însă multe des­pre Eugenia, refuză net propunerea. Mama Eugeniei­­ hotărî deci să plece cu fiica ei în străinătate deoarece ulti­mul scandal care pătrunsese în public și dăduse numei mult de vorbit, făcea imposibil contractarea unei căsătorii la Spania. Cele două femei se gătiră de drum. Primul loc spre care se îndreptară fu celebra stație climaterică Spa din Bel­gia. Ele erau însoțite de ruda lor, tînărul duce de Ossuna, conte și duce de Benevent. • (Va urma) se adusu­i o modificare, in sensul ca sub-inspectorii veterinari să fie intitulați ca și pină acum, inspectori. * Se votează bugetul „Eforiei spitalelor civile“, și al „Casei Sf. Spiridon din Iași. Ședința s-a ridicat la ora 5.45. Idem a unor terenuri din Tulcea. * Se încuviințează împrumutul de 2.000.000 lei ai județului Dîmbovița. i­ I De asemenea, acela de 5.000.000 lei al Craiovei. * ■ Idem, de 5.500.000 lei ai județului Prahova. * Se adoptă procetul de lege pe oferi autorizarea jud. Ialomița să contracteze un împrumut de 1­300.000 lei.­­ Ședința a fost ridicată la orele 4 fără 15 m­., epuizîndu-se ordinea de zi. Palatul justiției . Proces pentru arenda unei moșii. Procesul dintre cunoscuții arendași M. Fischer și Berman Juster, a ajuns înain­tea Casației.* Am expus cu altă ocazie în ce constă litigiul. Prințul Dimitrie Sturdza care ieșea de la Dieppe lângă!" Paris, posedă în județul Botoșani o moșie Întinsă nu­­mită Flămînzii cu trupurile, pe care­­ o ține în arendă d. M. Fischer în baza u­­nui contract care expiră peste vre-o 2 ani. Acum cît­va timp, d. Berman luster pleacă la prinț și convine ca să-i aren­deze lui moșia Flămînzi­, cu prețul de circa 200.000 lei anual și pe termen de 10 ani. Prințul primește o arvună dînd d-lui luster o chitanță care să fie loc de contract pînă la confecționarea celui autentic. Alfred Fischer despre aceasta, se pre­zintă imediat la prințul Sturdza și prin diferite mijloace îl determină să neso­cotească angajamentul ce luase față de Juster de­oarece acesta nu ar fi in stare să exploateze o moșie așa mare, că ca dovadă ar fi căutînd tovarăși in țară pentru această întreprindere și al­tele. Pe baza acestora și în urma asigu­­rării ce ii dă d. Fischer, că își ia răs­punderea și că va suporta consecințele unui proces, prințul primește oferta a­­cestuia și îi arendează moșia pe un pe­ricol de 10 ani și cu o arendă mai ur­cată de 250.000 lei anual. Cînd d. luster se înfățișează prințului pentru a face contractul definitiv — așa cum conveniseră— prințul îi face cunos­cut că a dat moșia lui Fischer. Față de care, B. luster intentează ac­țiune contra prințului­, care chiamă la viadul sau in garanție pe d. Fischer; atît tribunalul cit și Curtea de Iași, dă cîștig pe cauză d-lui­luster condamnăril pe d. Fischer și pe prinț. Și astfel aceștia făcură recurs înaintea Curții de casație S. I, care a ascultat era pledoariile părților și rămînînd ca azi să continue dezbaterile. Din partea recurenților pledează d-nii, Al. Djuvara, Toma Stelian, B. Delavran­­cea și C. O. Arion iar din partea intima­tului luster d-nii O. Dissescu, V. Lascar, M. Sipson și Rosenthal. O escrocherie cu­ ajutorul unui teolog. Doi excroci de dincolo (Transilvania), fe­­meia Maria Munteanu și amantul ei Va­sile Moisiu, student în teologie, trec 04ul fum Alexan­drescu Fost Șef al Siguranței Fostelice a Capitalei PAIFFEA ! Pe drumul crimei Cel puțin asta aflase Iehan Deju din srai­ sorise umn o prieten al sau, desertez ca și dînsul, care trăia la Bucureșt­i și pe care E­o­min­ia n­u-l estrădase. Frial de jandarmii austriaci în timpul fngei, arestat, dus îndărăt la Viena, dat judecăței și condamnat trei luni de închisoare, Deju pre­­tera să-șî facă această osîndă și r­a să termine anii de armată. In­și însă, ajutat de o neglijență a sentinelelor, izbuti să evadeze din pușcărie și nu mai fu prins. Trecu după aceea granița cu un pașaport fals și veni să se stabi­lească în București, unde cîțîva cona­ționali de aî să­ îl ajutară să gă­sească degrabă o slujbă de vizitiu. Venind în Romînia el nu era­­ să-șî lase doară obiceiurile la gra­niță. Deprinderea luî de a fura îl ispiti deci și aci. Prin anul 1899, el era coșar. Co­naționalii săi de aceeași breaslă, vă­­zîndu-i devenit deodată harnic și destoinic, începuseră a crede chiar că el a renunțat la rele și că va ajunge un om de ispravă. ‘Nimănui nu-i trecea prin­ gînd că mize­rabi­lul acesta își alesese cu totul alte intențiunî meseria de coșar. In rea­litate el, intrînd prin case bune ca să curețe coșurile, căuta să facă prie­tenie cu servitorii, iar apoi spiona prin aceștia, se informa de situația materială a stăpînilor, de locul unde țineau el banii, etc., cu speranța că într’o zi norocul îl va ajuta să se îm­bogățească furind o sumă însemnată Astfel de planuri sunt greu de adus la îndeplinire, căci persoanele avute, cari pot avea bani în casă, au și destui servitori. Anevoe și cu mult fizic ar putea un străin să pă­trundă neobservat pînă la camera cu lada de fer, și, dacă ar pătrun­de, încă mai anevoe ar putea să iasă După cercetări și chibzuială de tot felul, Iohan Deju înțelese acest lucru și își perfecționa planul. El se dete în dragoste cu Bertha Gais­­ler, servitoare la o doamnă Rudea­­­nu, din strada Eroului. Această d-nă Rudeanu era bătrînă, trăia singură numai cu servitoarea și trecea drept bogată. Ea nu bănui de loc că adora­torul Berthei era un scăpat din puș­cărie. Văzîndu-l blind, supus, înda­toritor, bătrîna femee fu chiar ve­selă că servitoarea ei a găsit un ast­fel de om. Intr’o seară, găsind pe De­ju în bucătărie, unde venea re­gulat să ia ceaiul împreună cu a­­manta sa, ea îi zise : — „Văd că ți-e dragă Bertha. Pentru ce n’aî lua-o în căsătorie . Ea e fată bună, cuminte, munci­toare.“ Iohan Deju răspunse, afectînd un ton de regret: — „E greu de însurat, cucoană, cînd nu sunt bani. Trebue să adun mai întíiu cîteva parale, să adune și Bertha din cîștigul ei, și pe urmă să ne gîndim la ce avem de făcut.“ Bătrîneî d-ne Budeanu îi plăcu răspunsul. Ea își zise că Deju e un om chibzuit și că va ajunge un soț bun. De aceea, dintr’un sentiment de caritate ușor de înțeles, ea în­cepu să dea coșarului bacșișuri a­­proape în fiecare zi, încredințată că făcea o adevărată pomană contri­buind la fericirea a doi săraci cari se iubeau. A­ dacă ar fi știut buna femee în mîna cui depunea ea cu atîta mulțumire sufletească obolul ei!... Desigur, în momentele cînd făcea pomana, ea evita să se uite în ochii coșarului. Evita să vază în eî îndu­ioșătoarele lacrimi ale recunoștinței; nu-șî închipuia că­­ acești ochi nu o priveau­ atunci printre lacrimi, ci ca răutatea perversă și spăimîntătoare a celor mai mizerabile gînduri; nu se putea gindi buna femee că mina, care se întindea pentru pomană, se va întinde să o sugrume int’ro zi. Iohan Deju, omul acesta născut par’că anume pentru a concepe cu o plăcere de bestie cele mai negre planuri, nu era totuși cît de puțin îndrăgostit, de Bertha. Totul într’în­sul era prefăcătorie. Nici un senti­ment omenesc nu tulbura inima lui. Tipul vagabondului, fără țară și fără Dumnezeu, el nu se gîndea decît la rău. Planul lui era ca într’o noapte să ucidă pe Bertha, să ucidă apoi pe buna și milostiva batrînă, iar în urmă să fure banii și bijuteriile de valoare ce va găsi. El știa acum totul, cunoștea totul. Cu o răbdare și un calcul fără seamă, el spionase în fiecare zi, observase casa în cele mai mici a­­mănute,studiase obiceiurile d-nei Bu­deanu și ale Berthei, făcuse să fie privit intrînd ca om de casă, ca om a cărui prezență, chiar în timpul nopței, nu poate surprinde pe ni­meni. El își luase clar toate pre­­cauțiunile, pentru a-și asigura săvir­­șirea crimei pe tăcute, fără a risca să provoace alarmă, fără a putea să trezească băniele. De altfel casa d­nei Budeanu era foarte potrivită cu planurile, ce și le făcea Iohan Deju. Din bucătărie, unde dormea Bertha, se deschidea o ușă într'o altă cameră, care de­dea pe un coridor. O ușă a acestui coridor se deschidea în iatacul d-nei Budeanu. Distanța și zidurile, cari despărțeau pe cele două femei, fă­ceau foarte lesnicioasă și fără rizic uciderea pe rînd a fiecăreia din ele. Orele 8 seara erau cele mai priin­­cioase pentru săvîrșirea crimei. La aceste ore d-na Budeanu obișnuia să se culce, iar Bertha mai rămînea de vorbă cu coșarul. Acesta își putea ucide într'o secundă amanta. Pe urmă putea să se ducă in camera d-nei Budeanu, unde intrarea lui era să fie privită ca împinsă de ne­voia unei rugăminți. Bătrîna femee se va afla fără îndoială în costumul de noapte, făcîndu-șî rugăciunea sau­ pregătindu-se să intre sub plapumă. Ea va întreba liniștită pe Deju ce dorește. El se va apropia umilit, pentru a nu o speria și a nu o face să țipe, ceea ce era primejdios, căci fereastra iatacului dedea în stradă. Ajuns aproape de d-na Budeanu, coșarul o putea amuți imediat strîn­­gînd-o cu putere de gît. După aceea, luînd cu dînsul banii și bijuteriile, avea toată posibilitatea să plece ne­­împedicat de nimeni, căci nimănui nu era să-î pară suspectă eșirea de acolo a unui om de căsa. Descoperite în ziuă, cele două ca­davre n’ar fi dat de bănuit că sunt spera lui Iohan Deju, căci, dela o­­rele 8 seara și pînă în zori, mulți ucigași aveau vreme să comită aceste omoruri. In acelaș timp cosarulu­i îi rămînea destul răgaz pentru a a­scunde bine lucrurile furate și o face să dispară astfel orice urmă despre vinovăția lui. Planului acestuia nu-î lipsea ni­mic ca să fie perfect. Iohan Deju încercă să-l execute în seara de 13 Februarie. In acea seară, pe la orele 8 fără cîteva minute, el veni în strada E­­roului și se opri la fereastra iatacu­lui d-nel Budeanu. El privea înlăuntru printr’o mică deschizătură lăsată de marginea per­­delei, cînd o auzi apropiindu se ,niște­ pașî. 11 urmărea oare cineva ?...* Coșarul avu o tresăritură, dar pri­vind în direcția de unde veneau pașii, el se liniști, căci trecătorul nu-i putuse observa și distanța in­­tre ei era încă destul de mare pen­tru a permite lui Deju să se de­părteze la timp. El întoarse dar spa­tele, părăsi fereastra, făcu cîțîvș, pași și intră într’o circiumă. Necunoscutul care se apropia era d. Nicolae Ianovici, unul din chi­riașii d-nei Budeanu. s& g­t3>^m (Va urma)

Next