Dimineaţa, aprilie 1906 (Anul 3, nr. 773-799)
1906-04-01 / nr. 773
Sihi bată 1 Aprilie 190t> ASTĂZI: Silatng (IB Aprilie) 1806 Calendar: OK't'OUUV : Sfântul Epartie ,1 CATOLIC : Harcelia Soarele pe sare 5 ore 39 «a., apune 6 ore 35 m. prea frumos, liniștit și călduros persistă în toată țara. Temperatura a depășit pretutindeni în cursul zilei plus 20 gr. ajunwi gînd la plus 23 gr. la Buzău, R.Vîlcea și Tg.-Jifi, cea mai coborită temperatură plus 2 gr. la Strehaia, Alexandria și Roman. Barometrul staționar. N’a plouat nicăeri. SpectacolB T. Toate spectacolele sunt suspendate din cauza săptrânînei patimilor. I2EMEXT. Autorități. — Toate autoritățile sunt închise judiciare. — Instanțele judecătorești închise. Expoziții.— Palatul Ateneului.— Expoziția de pictură a d-lui Dimitrie Serafim și a societăței „Tinerimea artistică“. 3Erepțiunile VezuTSm1nism. CL l.U. > la SEKEUW fiflBES Observatorul vezuvian, de unde se observat toate fenomenele vulcanului. O depeșă anunță că a fost acoperit de lavă UN EXEMPLU DE IMITAT „Adeverul“ a adus la vreme știrea că Academia română a refuzat, la o licitațiune, un preț exagerat dat de unul din ofertanți pentru o moșie de aleeî scoasă la licitație, pe motiv că viitorul arendaș, pentru a-și scoate prețul cel mare dat ca arendă pentru moșie plus cîștigul, va apăsa pe țărani. Exemplul acesta este foarte frumos și ar trebui să fie imitat, dacă nu de particulari, , cari nu vor să știe de soarta țăranilor de pe moșiile lor, cel puțin de instituțiunile publice și de către stat, de eforii și de toate așezămintele de mină mortă. Toate aceste instituțiuni ar trebui să refuze un cîștig prea mare, dar care e obținut de pe urma muncei istovitoare a țăranilor. Ele ar trebui, pentru aceasta, să institue regulamente cari să oblige pe arendașii moșiilor lor de a nu încărca pe țărani cu contracte de tocmeli agricole prea grele și cari, afară de aceasta, să mai conțte clauze speciale pentru îmbunătățirea soartei țăranilor. 1 Dacă statul, Domeniul Coroanei, Academia, eforiile și toate celelalte așezăminte publice ar lua asemenea măsuri, situațiunea țărănime s’ar îmbunătăți repede, fiindcă numărul moșiilor stăpînite de toate aceste instituțiuni este foarte mare. Cel dintîiu căruia îi incumbă în mod firesc de a lua inițiativa în această direcție este bine înțeles statul și, în al doilea rînd, Domeniul Coroanei, întru cît mai arendează moșiile sale la particulari. Statul, adică ministerul domeniilor, arendează azi mai toate moșiile sale; numai puține sînt lucrate în regie. In loc de a căuta însă să îmbunățească soarta țărănimoșiile care locuește in satele de pe moșiile sale, impunînd arendașilor măsuri anumite față de țărani, statul nu caută decît la cîștig, lăsînd pe săteni la voia întîmplărea, adică la voia arendașului. Tot ce urmărește statul prin moșiile sale este să obție cît mai mult cîștig; lui îi este indiferent in ce chip o să-șî scoată arendașul prețul arenzilor din ce în ce mai uroate. Poate să stoarcă arendașul cît o voi pe țărani, să’i plece cît mai mult la pămînt, să le impue condiții cît mai împovărătoare de muncă — toate acestea nu au nici o importanță pentru statul, proprietar al moșiilor. Veniturile să’î crească și încolo meargă lucrurile cum ar merge. Așa fiind, putem să ne mai mirăm oare sau să ne indignăm că proprietarii rurali nu vor să știe ele țăranii lor și de starea acestora, numai să capete o arendă cît mai mare ? Starea aceasta de lucruri trebue însă neapărat să se schimbe. Și exemplul trebue să’l dea, cum am spus, statul. Acesta, sau mai bine zis ministerul domeniilor, va trebui să studieze chestiunea, pentru a vedea în ce mod s’ar putea obliga arendașii ca să nu încarce pe țărani cu condiții prea grele de muncă, ci, dimpotrivă, să’i ajute pe aceștia să se ridice. Lucrul din urmă s’ar putea obține prin aceea că s’ar îndatora țăranii să’și cultive maî bine locurile, să le îngrași, să’șî ție vitele in stare bună și, în general să se ocupe mai de aproape cu toate ramurile gospodăriei săteneștî. O asemenea măsură ar aduce un bine imens, fiindcă, generalizat, ar contribui mult, în mod real, la ridicarea țărănimei. Teribila erupție a Vezuviul (Corespondență specială) ROMA, 27 Martie. — Sunt numai cîteva luni de cînd nenorocita Italie plîngea îngrozită dezastrul din Calabria și iată că din nou calamitatea sub forma unei teribile ploi de foc se abătu asupra nenumăratelor sute și orașe din vecinătatea Vezuviului. Prin telefon se răspîndi azî știrea în Roma că vulcanul așa de temut odinioară, a izbucnit din nou cu o furie nespusă transformînd în ruine fumegînde orășelele împrejmuitoare. Eri seară, Duminică 26 Martie- la orele 8 seara craterul central ce se credea răcit de atîția ani începu să arunce blocuri de lavă arzătoare asupra orășelului Boscotrecase. Locuitorii îngroziți părăsiră sub ploaia de cenușe și da scinte casele lor, fiecare cu ce putură salva mai prețios din avutul lor. în cîteva ore, monstrul arzător distruse linia ferată, drumul funicular, observatorul de pe munte, linia telefonică și telegrafică procura și splendidul nou hotel clădit de curînd la poalele Vezuviului. Cutremurul de pămint se succeda merour cu mici întreruperi. Orășelul Torre d'Annunziata în momentul cînd răscrut e și el amenințat de fluviul de foc care în curînd îl va copleși. * NEAPOLE, ora 12 noaptea.— Panica aoi e grozavă. A fi sosit regele și regina Engliterei in cel mai strict incognito. Ducele și ducesa D’Aosta au venit de asemeni în automobil cu marea ducesă de Schleswig-Holstein și au pornit spre Boscoverdo oprindu-se lîngă unul de lavă și culegind mai multe pietre vulcanice. NEAPOLE, ora 1.— Deja Neapole la „Torre del Greco“ nu se mai poate merge decît cu trăsura, drumul de fier fiind întrerupt. Populația orașului țipă disperată. Lava a ajuns deja în case, o o panică de nedescris, mii și mii de oameni aleargă î nebuniți de spaimă spre orășelul Porției. Dar și acolo plouă cenușe și sotntet. Marea o turburată și toată încîntătoarea plajei cenușie sub acest inspăiusîntător flagel al Italiei. * CASTELL A3! ARE Di ITALIA. 28 Martie ora 3.—Astă noapte la ora 12,30 un îngrozitor cutremur de pămînt făcu pe locuitori să fugi îngroziți din casele lor. Eșițî în stradă un spectacol de nedescris îi așteptata Alergînd încoace încolo sub o ploaie de cenușa și de foc locuitorii orașelor deja distruse, în număr de vr’o 10 mii căutau adăpost ini Custeliamare. Năvăliră in biserici cerând ajutorul sfinților icoanele fură scoase și plimbate pe străzi, la bubuitul cutremurului și sub ploaia de cenușe ce cădea în continuu. Deodată un zgomot teribil, îngrozitor, îi făcu să cadă pe toții, cu fețele la pămînt crezând că sfirșitul lumei se apropie. Se scufundase vîrful craterului central al Vezuviului, care în acest moment pare un munte dominat du un lac de foc. La Neapole de asemeni plouă cenușe și locuitorii sunt cuprinși de o spaimă nespusă. De la anul 79 nu s’a mai văzut o catastrofă așa de îngrozitoare și nimic nu se poate face, nici un ajutor omenesc nu e eficace în contra devastatorului element. Nenorociții ale căror case au fost distruse rătăcesc plingînd, fără adăposturi și alimente. Primarii din Neapole și Castellamare Stabia au dat porunci, brutarilor să lucreze noapta și zi, și la primării se împarte pîine victimelor flagelului. * CER 14MOLA 28 Martie.Azi dimineața dela 7 la 11 ore, a domnit o mare întunecime, orașul a fost luminat cu electricitate ca noaptea, plouă mereu cenușe și cerul e acoperit. Stratul de cenușa a ajuns la 5 centrimetri și cade, cade mereu. Din fericire oamenii au avut timp să-și salveze mare parte din avutul lor și pe drumul ce duce in spre Neapole se văd sute de cete cu oameni avind în brațe obiecte prețioase. * pff NEAPOLE, 28 Martie.—Escadra Adriaticei a fost concentrată toată la Neapoli și la dispoziția autorităților au fost puse toate vapoarele precum și cele ale Navigațiunei generale. In Roma emoțiunea e de nedescris. Jurnalele sînt zmulse din mîinile vînzătorilor, apar ediții peste ediții. Vulcanul e merent înierbere, orașul Pompei redat luminei de sub lava ce îl copleșise odiniaoră, se îngroapă din not sub cenușe și foc. Pare că un blestem nemaiauzit s’ar fi dezlănțuit asupra nenorocitei Italia și nu se pot calcula încă perderile pricinuite precum nu se poate prevede ce nenorociri noui va aduce ziua de mîine. Iu orice caz ett vă voitt ține la curent cu cele ce se vor mai întîmpla. Faimentim ca D-rofi să ne învrednicească a vedea pe colegul nostru sărbătorind o tot atît de frumoasă aniversare și în serviciul Academiei. In urmă d. Sturdza a enumărat ședințele care s’afi ținut, ordinare, publice și solemne, comunicările ce s’au făcut, cum și lucrările de seamă ce s’afi adus, la îndeplinire, ca: reglementarea decernării premiilor, stabilirea condițiunilor pentru arendarea moșiilor Academiei, rapoartele diferitelor comisiuni, acordarea premiilor și altele. Leziunea Academiei In ședința din urmă, dela 28 Martie, cu care s'a închis seziunea generală a Academiei române, d. secretar general D. A. Sturdza a citit o amănunțită expunere a lucrărilor Academiei in seziunea din acest an. D-sa a arătat partea vie ce ia Academia la viața noastră literară și ștonțifică, atrăgând tot mai mult la sînul ei talentele recunoscute și nuon puteri de muncă. Ea și-a asigurat astfel încrederea tuturor, cum și bunăvoință înaltului ei protector, regele, și a familiei noastre regale. Recunoscătoare pentru această atențiune, Academia își aduce totdeauna aminte cu profundă gratitudine de întemeietorul statului român. Așa, la 14 Martie, aniversarea primului pătrar de veac de la încoronare, Academia a adresat regelui urări călduroase, la care suveranul a răspuns în termenii cei mai grațioși, înainte de a face rezumatul activității membrilor, a reamintit cuvîntarea rostită la deschiderea seziunii, da d. I. Kalinderu, venerabilul președinte al academiei. Domnul Kalinderu, convins că legătura limbii și culturei române dintre noi și frații noștri de peste hotare trebue încontinut întărită, a dat suma de 4000 de lei, pentru ca Academia să delege pe un cunoscător, care să studieze la fața locului starea actuală a românilor din peninsula balcanică, așa incit opera alcătuită să fie o călăuză pentru istorici și bărbații politici, ca și pentru economiști și etnografi. Tot cu această ocaziune Academia a luat cunoștință cu plăcere despre un moment însemnat din viața activului ei președinte, despre împlinirea a 40 de ani de activitate publică De cînd d-sa se află în Academie au putut constata toți munca și devotamentul neclintit cu care a contribuit la propășirea celei mai înalte instituțiuni culturale naționale, ne-am simți prin urmare fericiți — a adăugat d. Sturdza — și do I^eaeist ci fricei Leaeul unui aoiitoF japonez „Daily Telegraph“ primește următoarea știre de la corespondentul Irit din Tokio : Bacteriologul și medicul japonez d-rul „Tshigami“ a expus în fața societății japoneze medicale metoda găsită de el pentru vindecarea tuberculozei. D-rul Tshigaim a experimentat mai mulți 11 cu antidotul Ini și declară că un sfert dintre cei tratați prin metoda Ini au fost complect vindecați de tuberculoză. Metoda lui a fost experimentată în douăzeci de spitale japoneze, cum și în lazarete militare și marine, și a dat rezultate satisfăcătoare. Dările de seamă a 7 spitale japoneze arată că din 219 bolnavi 79 s’au vindecat complect, la 89 starea sănătăței s’a îmbunătățit simțitor, 15 au murit și 45 au renunțat la cură dintr’um motiv sala altui. Noua metodă e bună numai pentru primul stadiu al boalei și dă rezultat după cinci sene șase luni de tratament. Alegerea dela Suceava Pașcani, 29 Martie. De mult timp nu s’a mai văzut în localitatea noastră o așa agitație electorală ca în prezent. Astăzi s’a ținut în sala de tir o mare întrunire publică a partizanilor colonelului Giurăscu, candidatul guvernului la colegiul al 3-lea de deputați de Suceava. Ati vorbit col. Giurăscu și dop. C. Popovici. Mvino se face alegerea delegaților în localitate și in împrejurimi, votarea se face în 2 secțiuni. S’att împărțit manifeste atît din partea candidatului guvernamental cît și din partea d-lui Leb. Moruzi, candidat independent susținut de d. Nicu Catargiu și alții. In vederea alegerea delegaților de mîine, pentru a se evita tulburări, au sosit 3 corpuri de infanterie din regi- mentul 16 Fălticeni din care o companie a rămas în localitate, iar 2 în comunele vecine; deosebit ele asta s’au concentrat un mare număr, de jandarmi, rurali și milițieni. Se prevăd turba țării. Hrișcam în magistratură Pe ziua de 1 Aprilie s’a fi făcut următoarele schimbări între magistrații din Capitală : D. Popescu-Muscel, actual judecători sindic, membru de ședința în locul d-lui Peretz, înaintat președinte ; D. Eftimie Antonescu, actual procuror, judecător sindic în locul d-lui Popescu-Muscel ; D. G. Cristescu, actual supleant, procuror in locul d-lui Antonescu ; D. N. loanid, actual ajutor de judecător, supleant în locul d-lui Cristescu; D. Petrescu Comneni, doctor în drept, ajutor de judecător, în locul d-lui loanid; D. N. Metaxa, judecător la ocolul Buftea, în aceeași calitate la ocolul 7 din Capitală, post din nou creat; D. V. Nicolaescu, licențiat în drept, ajutor la ocolul 7 din Capitală. D. Zaharescu, prim-președinte la trib. Iași, înaintat consilier la curtea de apel din acel oraș. D. Urlățeanu, președinte la trib. Covurluî, înaintat prim-președinte la Iși. D. Algiu, președinte la trib. Vlașca transferat la trib. Ilfov, in locul d-lui Florescu, înaintat prim-președinte. D. N. Bădescu-Boșioru, președinte la trib. Butan, transferat la trib. Prahova. D. Oprescu, președinție la trib. Prahova transferat la trib. Muscel, în loc vacant. D. Negrescu, președinte la trib. Tulcea, transferat la trib. Patna. D. Peretz, judecător la trib. Ilfov, înaintat președinte la trib. Vlașca. D. Corneliu Botez, numit președinte la trib. Covurluitt. Scandal in lumea mare iin Paris Actul de naștere al contesei O mare impresie face la Paris cearta izbucnită între două familii din înalta aristocrație franceză. E vorba de contesa Florența de Pourtales. Familia Pourtales este bine cunoscută și reprezentată atît in Franța cît și în Germania. Primul Pourtales înobilat a fost Jeremias Pourtales, pe care Frederic cel mare, regele Prusiei, l a ridicat la rangul de conte. Contele Bernhard Pourtales, s-a căsătorit acum zece ani cu miss Florence Kirkman Drouillard, o fată de o frumusețe răpitoare și cu o zestre foarte mare, de mai multe milioane. Căsătoria între aristocratul francez și frumoasa americană nu fu însă fericită. După un tratat mai îndelungat, cei doi soți fură Siliți să se despartă, deși aveau trei copii. Romanul contese! Abia divorțată și tînărul conte Roger de Martimorey ceru mina frumoasei americane. Contele Roger, care e amorezat nebun de d-na Florence, nu are însă vrîsta pentru a se putea căsători fără voia mamei sale. Și mama lui refuză învoirea. Tinărul aristocrat, care vrea să ia cu orice preț pe aleasa inimea lui, se hotărî să treacă peste opoziția mamei lui și să-i adreseze ceea ce legea numește „somațiunile respectuoase“, rămînînd ca tribunalul sa judece că opoziția mamei este Kdemeinică. Advocatul bătrînei contese de Mortimorey a sfătuit însă pe aceasta să ceară de la tribunal anularea somațiunilor respectoase, deoarece din acte lipsește un act foarte însemnat: actul de naștere al Florenței. Fosta contesă de Pourtales a pus însă și ea un advocat mare, pe Labori, care a arătat că Florența nu are act de naștere, că ea singură nu știe precis anul nașterea ei, deoarece în America unde e născută, nu se prea obișnuia cu ani în urmă să se scoată sau să se păstreze cu atenție actele de naștere. Lucrurile au rămas aci, tribunalul hotărînd să se pronunțe mai tîrziu asupra chestiunei. Viitoarea contesă și-a atins însă scopul, ea a reușit să forțeze pe iubita fiului ei să nu-șî declare anul naștereî, punînd-o astfel într’o poziționa foartedelicată și penibilă. Featru peeisionar. In conformitate cu dispozițiunile art. 42, din regulamentul legei generale de pensiuni, în luna Aprilie a. c. pensionarii din București sunt obligați să prezinte serviciului pensiunilor, iar cei din județe, administrațiunilor financiare, un certificat liberal de la primăria comunei unde domiciliază, prin care să se constate că sînt în viață, că locuesc în acea comună, semnificîndu-se strada, și No. casei, și că nu ocupă nici o funcție sau delegațiune permanentă salariată de stat, județ, comună sau altă administrațiune de utilitate publică. Văduva pensionară va dovedi în același mod, că este in viață, specificînduse strada și No. casei, că ocupă sau nu vreo funcțiune, că nu s'a remăritat, și că capii minorii de va fi avînd, cînt în viață, trăesc împreună cu dînsa, sau în locul în care s-a așezat și că nu s’a fi căsătorit. Tutorul orfanilor va dovedi de asemenea că pot i opuși sub tutela sa, se află în viață, locul unde domiciliază, strada și No. casei, și că nu s’aui căsătorit, nici unul și că nu ocupă vreo funcțiune salariată de stat, județ, comună sau altă administrațiune de utilitate publică. Procuratorii vor trebui să producă un certificat cu mențiunile de mai sus, în ce privește persoana pe care o reprezintă la primirea pensiunei. Sub nici un motiv nu se va libera vreun bon de pensiune, acelora cari nu vor prezenta certificatul indicat mai sus. Suspendarea mișcărei studenților — întrunirea de orî — erî la ora 4 p. m., a avut loc în sala Eintracht din Capitală, o nouă întrunire a studenților universitari pentru suspendarea mișcărei începută în urma evenimentelor dela 13 Martie curent. D. Marcel Opreanu a luat cel dinții cuvîntul, aducînd la cunoștința studenților întrunițî rezultatul audienței, ce împreună cu ceilalți delegați a avut la d. Vlădescu, ministrul instrucțiunei publice. Ministetrul a promis arată d-sa, că va da studenților deplina satisfacțiune posibilă că s’a început deja anchetă în această privință. Senatul universitar a zis oratorul, a cerut ministerului desființarea „Asociațiunei generale a studenților universitari“, a cărei atitudine cu prilejul evenimentelor știute, a fost neleală. De asemeni, senatul a intervenit să se dea satisfacțiune studenților, intrucît pretențiunile lor sînt pe deplin îndreptățite. In ceea ce privește pe d. Davilla, directorul teatrelor,—adaogă d. Opreanu,— sînt indicii pozitive că el va fi îndepărtat. Indice, îndemnînd să se suspende mișcarea, pînă ce li se va da sat.»facțiunea promisă, spre a se dovedi că studențimea nu e lipsită de spiritul de ordine și are încredere în autorități. Dealtminteri mișcarea se va putea reîncepe cu aceeași energie, de îndată ce se va vedea că satisfacțiune nu se dă. După ce au mai vorbit studenții Filoti și Constantin Popescu s’a votat următoarea „Studențimea universitară, întrunită în sala Eintracht, în ziua de 30 Martie, luînd cunoștință de rezultatul audienței, pe care comisiunea anume însărcinată a avut-o la d. ministru al instrucțiunei publice și de răspunsul dat de domnul ministru, că se va da toată satisfacția Moțiune AMANTE DE REGI — Amoruri« Ssrnpfträt©*« — w ■ Baccioe în mine vid «a batet de grecoaice frumoase.—Napoleon și intitii in fată de balet —Dragostea dtîeektî de Moray pentru o dansatoare de la operă.— Moarte» d»cesei de Alba, sora Eugeniei.— Doliul cel mare al împărătesei. Bacciocii, roșiu de rușine și de durere, alergă la Napoleon să se plîngă de cele pățite, dar Eugenia, pentru a evita orice explicațiune, plecă iar, fără să înștiințeze pe nimeni, în Scoția pentru a-și restabili sănătatea. Napoleon nu se mai supără de data aceasta de plecarea fără de veste a soției sale, deoarece absența ei iî permitea să continue fără împedicare viața de flăcăii ușuratic. Baccioehi se întorsese tocmai nu demult din Orient de unde adusese cîteva grecoaice foarte frumoase, toate femei tinere, bine crescute trupește, cu maniere alese și cu tenul roz. El le adusese special ca să formeze din ele un balet pentru desfătarea personală și exclusivă a stăpînului său. Napoleon, de obicei,fi de nesăturat în asemenea privințî, primi să împartă grațiosul harem cu intimii lui. La fiece seară, supăratul se dilecta, împreună cu prietenii lui, la jafurile și dansurile orientale ale răpitoarelor grecoaice, cari apăreai așa de decoltate încît pînă la goliciune nu era nevoie decît de o grațioasă filfîire a gazelor subțiri și străvezii cu cari era acoperit trasul lor. Numai ducele de Morny, fratele vitreg al lui Napoleon, care, în materia asta nu era mai prejos ca acesta, nu ținea să se folosească de baletul oriental pe care împăratul i-l punea în mod frățesc la dispoziție. Moray era amorezat. — Mulțumesc, Sire ! răspunse el într’una din zile, cînd Napoleon îl oferise să vie la balet. Nu vreau să-ți tulbur plăcerea. Diseară am de făcut of bwwf5wm1mpb8bh5b1bb c51mhb^£ 1mmmmí și dreptatea posibilă, declară, in urma acestui răspuns asigurător, că suspendă mișcarea și așteaptă acordarea satisfacțiunii promise. „Totdeodată“ studențimea declară, că atunci cînd se va vedea că dreptatea așteptată nu se face, va reîncepe lupta pentru a ajunge la izbindă. întrunirea aceasta a luat sfîrșit la ora, 6 p. m. Rop vieită de o »ouă debutantă de la operă, o pasăre rară, o fată de un farmec șt cpatra căruia nu se poate lupta. O profer tuturor grecoaiceior din lume. Mă duc să depun la picioarele ei expresiunea actuvației nor mele nesfârșite. Te las să te bucuri la pace de balet. Și, zîcînd acestea, el părăsi pe împărat și pe tovarășii săi de petrecere, pentru a se duce la operă. * Dar să ne reîntoarcem la Eugenia. După cîteva săptămîni de rătăcire prin Scoția, în tovărășia frumosului ofițer de gardă, care era tare ca un Hercule, Engerda se întoarse sub acoperămîntul conjugal și veni tocmai la vreme ea să închidă ochii surerei ei muribunde, ducesei Ana de Alba. Ea iubise mult pe această unică soră, deși o impedicase, ce e dreptul însă fără voia ei, să ia pe ducele de Alba și moartea ei o cufundă într’o jale adincă. Eugenia nu se putu mîngîia vreme îndelungată de pierderea sorei ei și, apucata de remușcări, renunță pentru un timp la petreceri și amoruri extraconjugale și începu să frecventeze totu des bisericesc. Multă vreme, Eugenia, atinsă de moartea surorei ei, nu primi pe nimeni în audiență, nu se duse nicăoli, nu luă parte la nici o festivitate și purtă numai haine negre , un doliu adine. Tristețea ținu cu ținu, dar firea ei nu întîrzie să revie iar și s’o împingă din nou la exceso de tot fel). Eugenica, un temperament aprins și pasionat, cădea lesne dintr’o extremă în cealartă. Din bisericoasă, ea deveni iar frivolă, se aruncă din nou în brațele Amorului și al luxului și începu să ducă aceeași viață ca un trecut. Un cunoscător al sufletului omenesc a zis doar odată că frivolitatea este sora bigotismului. (Va urma) uz toate aceste birji și spre acest scop, șeful biroului de servitori, care are și sarcina supravegherei birjilor, a făcut Mercuri noapte un control prin Capitală, fiind ajutat de mai mulți agenți. Dacă insă măsura e lăudabilă, ea a fost executată cu multă barbarie. Intr’adevăr, în curtea poliției s’au văzut stând ori toată ziua, in soare, nemiocațî și nebăuți, o mulțime de cal de noapte pe cînd stăpâni lor erau arestați. Pină tîrziu după amiază, birjile adunate Mercur! noapte, tot se mai vedeai stiidt în curtea poliției, în plin soare. Noi credem, că birjarii nu trebuiau arestați, deoarece nu-s hoți nici pungași și nici bietele animale nu era nevoe să fie ținute nemîncate și nebăute. Se putea găsi un alt mijloc, de a se rezolva chestia controlului birjelor, cam toate az un număr. Mai mulți birjari indignați de procedeul poliției ne au atras atenția asupra acestei barbarii, rugîndu-ne să intervenim prin pubicitate pe lîngă de prefect de poliție, ca să tempereze zelul subalternilor săi. Mizeria și Capitală înființarea unui biroule binefacere Rugăm persoanele a căror adresă am dat-o la ziar și în favoarea cărora am solicitat atenția cititorilor „Diminețeu", să ne aducă la cunoștință ajutoarele ce le-ar fi primit acasă. Cei zece lei, pe cari ni i-a trimis la redacție d. Segaller, girantul filialei din București a casei Yost, i-am distribuit astfel : 5 lei unei nenorocite P. A., din str. Ocolului 6 și 5 lei bătrînei Leonca Radu, fostă spălătoreasă, care zace acum bolnavă, avînd pe lîngă dinsa și o fetiță orfană. * In lista celor ee merită a fi ajutați, rugăm pe cititorii noștri să noteze și pe patru copii, între 7—14 ani, cari au fost ca și părăsiți de tatăl lor in str. Voevozi 49. Tatăl lor Gh. C., fost funcționar, de vreo doi ani fără slujbă acum a plecat la Focșani, de unde e de loc, după ce s’a urît un timp pe aci prin București fără a putea cîștiga mai nimic. Acești copii sînt lăsați la voia întîmplărei, fiind ajutați de cîțîva vecini miloși. Acum în ajunul sărbătorilor se află cu zdrențe pe ei și de multe ori nemîncațî. * Deoarece constatăm bunăvoința cititorilor noștri de a ajuta pe cei desmoșteniți de soartă și pentru ca ajutoarele să fie distribuite ca sistemă, nu unuia prea mult și altuia nimic , de asemeni pentru a se putea controla și da ajutorul la timp celor ce au nevoe de dânsul, ne gîndim să organizăm un Birou de binefacere pe lîngă ziarul Dimineața. Pentru acest scop vom apela mai ales la bunăvoința doamnelor, cari azt mai multă delicateță sufletească și cari azt și mai mult timp, pe care să-l poată sacrifica pentru cei vn noroc. Vom reveni după Paști, arătînd modul cum credem noi, că s’ar putea organiza acest birou de binefacere. Controlul birjilor Bucureștiul are faima de a poseda cele mai frumoasa birji din lume. Totuși unele birji de noapte sînt departe de a fi prea luxoase , urcindu te într’unele dintr’înseleniști chiar să rămîi în mijlocul drumului, fie că nu mai pot trage caii, fie că s’a stricat trăsura. Poliția a luat măsura de a scoate din fiLMilN IÂȚA „Viața Literară44 Azi apare No. 14 din excelenta revistă ,,Viața Literară“ care este atît de bine îmbrățișată de marele public doritor de o literatură aleasă. Iată cuprinsul foarte bogat al acestui număr : Faza glumeață. N. Chendi. Șarpele în inimă (poezie), G. Coșbuc. „Junimea* — greșală"! Mihail Dragomirescu. Dora (nuvela), Al. Cazaiman. Pe cînd iubeam (poezie), Ion Minulescu. Cronica artistică: Expoziția tinerimei, V. Cioflec. Cronica muzicală : concertul d-nei Anghel, Constanța Nodoș. Unui poet (poezie) G. Tutoveanu. Cronica literară : poezii de Delavrancea, , Cronicar. Cum iubește o fată (nuvelă), Vasile Pop. Greu (poezie), Const. Mironescu. Noaptea de Paști (schiță), M. Lunghinu. Din popor : Floarea Paștilor, 8. Fl. Marian. Pungașii de buzunare Nesiguranța călătorilor pe linia ferată Focșani-Mărășești-Panciu. —. Scene dureroase. — Convorbire ca un agent special de siguranță.—Ce ar trebui de făcut? Constatăm cu multă părere de rău, că pe linia Focșani-Mărășești-Penciu, s’au îngrămădit în mod uimitor, o serie de pungași de buzunare, organizați sistematic, cari lasă pe călători fără ceas capnice, bani, portmoneuri etc. Zilnic agentul de siguranță din gara Focșani, este asediat cu reclamațiile diferiților pasageri, cari se plîng că îndată ce s’au urcat în trenul ce vine din Mărășești, observă dispariția misterioasă a banilor din buzunar, fără a cunoaște autor, pe Un țaran, cu peri albi, ce venia din Mărășești, sosind erî în gara Focșani, plîngei și se lovea cu pumnii în cap, deoarece în tren i s’a furat o pungă au 12 lei, ce-î adusese pentru un fiu al lui bolnav în spital. D-lui fum Alexandrescu Fost Șef al Siguranței Publice a Capitalei PARTEA II In lagărul hoților (urmare) Surpriza hoților văzîndu-se primiți cu o ceremonie la care nu se așteptaseră de loc, șî-o poate oricine închipui. A doua zi parchetul îî trimetea cu toată cinstea cuvenită la Văcărești, neplăcere de care eî ar fi fost poate acuzițî, dacă nu-i punea dracul să-l ia pe Trică de tovarăș, căci ar fi comis spargerea și s’ar fi făcut nevăzuți. Indivizi de aceștia, a căror singură îndeletnicire emoția, sînt o primejdie permanentă pentru siguranța publică. Scăpați din pușcărie, după ce șî-au terminat o osîndă, eî nu face decît să comită hoții mai mari și mai bine calculate. Tocmai de aceea, ori de cîte ori aflam că se va comite undeva o spargere, eu nu împiedecam cu totul pe hoți de a-șî începe execuțiunea planului. Ași fi putut firește, să arestez pe Șchiopu și pe Simigiu înainte ca ei să fi spart fereastra. In acest caz însă, n’ar fi fost nici o dovadă în contra lor și ei ar fi rămas liberi, căci legea nu poate pedepsi o intențiune rea decit în cazul cînd ea a început să fie pusă în execuțiune. Și interesul siguranței publice e tocmai de a se condamna hoții, ca să se pună astfel la adăpost averea și viața cetățenilor. Dar succesele polițienești în felul acestuia cu introducerea agentului Trică printre răufăcători, sînt imposibile pentru hoții care lucrează fără tovarăși. Sînt intr’adevăr unii hoți foarte prevăzători. Ei își exercită această meserie a lor în cea mai mare taină. Către prieteni nu numai că nu se spovedesc, dar nici nu se lasă măcar a fi bănuiți de dînșii. Adesea astfel de răufăcători se introduc prin cercuri de persoane cunoscute ca onorabile, trec și ei înșiși ca atare și așa îndepărtează de la dînșiî bănuelile poliției. Un caz tipic în această privință mi l’a oferit hoțul de bună dimineață, Christache Popescu, f fiul unui preot dela biserica Antim. Un hoț trecînd drept student Christache Popescu e un hoț de o rară îndrăzneală. El pîndește dimineața orele cînd stăpânii dorm, iar servitorii sînt ocupați în fundul curței cu scuturatul covoarelor, cu periatul hainelor, etc. In cele mai multe case din Capitală, la aceste ore, e obiceiul ca ușile și ferestrele să fie deschise pentru aerarea camerelor. Hoțul poate intra astfel fără nici o grijă într’un antreu, și chiar prin odăi, ca să șterpelească ce-i va cădea la îndemînă. Bine îmbrăcat, fercheș cu un tup?tt fără seamăn, cu cele mai bune dispoziții, Christache Popescu trece din odae în odae ca și cînd ar fi intrat în casa lui amic intim. Ajungînd la iatacul unde stăpânul sau stăpîna casei doarme somnul adinc și dulce al dimineței, el intră și aci și tot atît de fără teamă. Dacă găsește ceva obisete de valoare pe dulăpașul de noapte, pe o masă, pe un scaun, etc., le ia, le bagă în buzunar, și-și caută de drum. Dacă însă păgubașul se trezește la timp și deschide ochii, Christache Popescu nu e pierdut. El se grăbește mai întîî să spună un foarte galant bună dimineața, de unde vine și denumirea ce se dă hoților de felul lui: „hoți de bună dimineață“. Pe urmă hoțul iese din încurcătură inventînd o întrebare banală. Așa, de pildă, unui domn Georgescu, în iatacul căruia intrase, îî zise grăbit: — Bună dimineața. Georgescu -in care cameră doarme ?... — In asta. Eu sînt Georgescu, răspunse surprins întrebatul, un om de vre-o 70 de ani. — Nu de d-voastră întreb. Sublocotenentul Georgescu. — Sublocotenentul ?... Nu știu, nu șade aici. Poate la cucoana de peste drum, că am văzut acolo niște ofițeri.— Bine, dar nu e aici numărul 32‘? — Nu. Aici e 32 bis. — Ah ! scuzați... ce zăpăceală !.. Și hoțul o șterse repede la sănătoasa, înainte ca bătrînul să bage de seamă că-i dispăruse de pe masă ceasornicul, portmoneul și un inel de aur cu briliante. Alteori el intră să fure la ora dejunului, cînd atît stăpinii cit și servitorii se află la sufragerie, iar restul casei poate fi scotocit în toată vora. Cu toate acestea, Christache Popescu, trăește totdeauna în cercuri de persoane onorabile și trece drept student în drept, deși nu are decât o clasă gimnazială. Mai interesant însă e faptul, că adesea el a fost recomandat ca student chiar de către adevărați studenți care-l credeau coleg al lor și nu bănuiau deloc ca aveau aface cu un rutinat client al pușcăriei. De altminteri, viața ce o duce acest hoț, pare a nu avea decît o singură țintă : să creeze în jurul persoanei lui o bună reputație și să îndepărteze astfel de la dînsul bănuielile poliției. De obiceiti el ține cu chirie odăi mobilate prin case bune, se introduce în cercul cunoscuților gazdei sale, și petrece, ca să zicem așa, în familie, prevenitor față de bărbați, galant cu damele, iubit de toată lumea. Uneori, e iubit mai cu seamă de gazda sa, căreia îi servește delicii amoroase în loc de chirie. In pușcărie, Christache Popescu a făcut cunoștință cu foarte mulți indivizi de felul lui. La cunoscut mai întîiu în arestul poliției, a călătorit împreună cu el în dubă, de la parchet la Văcărești, a dormit în urmă cu dînșii în aceiași cameră a închisoarei, împărțind cu toții frățește pîinea amară a osîndei. Redevenit însă iarăși liber, el nu și-a maî recunoscut nici odată pe acești prieteni cari-l puteau compromite. Pe stradă îî evită totdeauna, in cercul lor nu intră deloc, ca și cînd o enormă prăpastie îi desparte de eî. Toate sforțările acestea ale hoțului i-ai fost însă zadarnice, căci el n’a isbutit să scape ochilor poliției. La început el părea a fi numai unul dintre acei numeroși donjuani de trotuar, cari trăesc din expediente . Elegant, în muscat la șosea, în lojă la teatru totdeauna cu bani in buzunar, făcînd pe galantomul, aruns cînd cîte odată banii cu o desinvoltură aproape extraordinară, el avea mai mult aerul urui fecior de bani gata și nimeni n’ar fi putut bănui într’însul pe nemernicul fiu al unui biet preot sărac. Nimeni, afară de poliție, bineînțeles. Poliția era surprinsă de viața asta îndestulată a unui om fără avere, fără cultură și fără meserie, și iși avea ochii îndreptați asupra lui. In București însă, asemenea existențe misterioase se întîlnesc la fiecare pas, iar misterul lor nu mai e astăzi un mister pentru nimeni.. Se știe de toată lumea că X, Y și Z., deși gravi ca niște bărbați de stat, deși sembri ca niște magistrați în momentul pronunțatei sentinței, nu sânt în realitate nici bărbați de stat, nici magistrați, ci duc o existență cu totul josnică, o existență la fel cu a oricărei femei pierdute, primind banii de la cîte o bătrînă bogată și setoasă de desfitt, în schimbul cîtorva ore de dragoste mârșavă, degradatoare, scârboasă. (Va urma) 48)