Dimineaţa, septembrie 1906 (Anul 3, nr. 923-952)
1906-09-01 / nr. 923
Vizitatorii pavilionului 55 Adeverul“ Au mai vizitat următoarele persoane : D-na Maior Florica Vener și D-șoara Pitești, Theodora Caraghiulea Pitești, Familia Culea, Loco, Sosif Dinescu cu d-ra Paula Georgescu Loco, Const. Theodorescu, familia I. Emanoil, Loco, Clara și Marietta Cremnitzer, Jean Nebunul, Florica și Anghel Anghelescu, loan Municopulo cu d-na Constantinopol, d-rele Valentine, Maria și Cristina Falutzi Constanța, Simion Florian, Caliborne N. Israil Sofia, S. Weinberg Roptak, M. Segal, Adela M. Segal Craiova, Mina, Ana B. și Lora Schwartz, Theodor Iacob, Isac Amalie, Betty, Simon și Goison Goldenberg, Pandele Georgescu, Gh. Pandelescu, L. Poppa Ploești, Popescu C. Petre, Amaia Grin- Derg, ZioetSlandanescu, Vasile Jtropovici, Ilie Rădulescu, Lucia Blăndănescu, Grigore Marinescu, Adela Mendel Bîrlat, Fany Goldstein Bîrlad, Gh. Carniol, Arthur B. Soltzman, Elise, Leo și Rosica Soltzman, Aurel C. Popescu, Petre Ionescu, Ștefan și Theodora Ivanof Iași, Stanciu Gheorghiu Brăila, Ștefan Weissman, S. Neuman Brăila, Sigmund Neuman Iași, Neculae Enăchescu Galați, E. Poppa, Andrei Zănescu, Costică Georgescu Urziceni, Carol Matza, Tony Leibovici Philadelfia, Costache și Ionel Stănescu Slatina, Andrei P. Zânescu, Aurel Zănescu, Iancu Rojescu, Eugen Zănescu, George Eliad-Ro‘mânn, S. Israel Sofia, Tănase Popescu, [ Ioan G. Tomescu, Corneliu T. Brumărescu, Aidoileanu Alex., Mauriciu A. Goldstein, Ionel Rădulescu, Alexandru Rădulescu, Ene G. Nicolae, Almolich • Rafael, R. Zoreanu, L. V. Dimitriade, Marcus Rottman, Marie M Nicolae, A. M. Eskenazy, Seline Solomonovici, D. I. Coșoveanu, Laura, Roza și Fifica Căliănescu Focșani, Paul Chinter, Vasile Stoicescu, D-tru Theodorescu Mizil, Ion Daescu, Jules, Thereza, Alfred și Eugen Krainik, Herman Pascalovici, Maricu Katz, Betty Katz, Isidor Altman, familia Meldensohn, Zoe Bărbulescu, Rebeca Altman, Leon Rozenberg, Dietrich Richard Renter, Isidor Weiss, Mayer Șerban, Zaharia Atanasiu, Const . Georgescu, Irina Mateescu (Moinești), • Iosif Robert (Buzău), Didina Stănescu (Cădărași), Carolina Gltickman, Elena Mateescu, G. Glickman, R. Ottulescu, D. Ionescu, Richond D. Ivan, Sara Mayer, Bumy Margulies, Schandlohn ■ și Herman (Viena), Ana Blayer, Righinie Rothstein, Helene Buzdugan (Vaslui), Ernest V. Buzdugan, (Vaslui), Leon T. Schumer, Cecilie L. Schandl, D. C. Georgian, Ioan C. Georgian, Jacques H. Rosenborg, Gogu Rosemberg, Smil ■ H. Leibovicî Galați, lsidor Re,ter, Mathias Bercovici, Solomon Leibovicî (Ga- Ilați), Oscar Rudberg, Andrei Theodor, Marie Lithman, Costică Popescu, I. Leibovici, Fany și Elise Abramovici, Max Finkelstein, Angela M. Niculescu, P. Marinescu, Mihail Niculescu, Ștefănescu, Theodoru C. Marinescu, Jacques Grünberg (Buzau), Oscar Munteanu (Viena), Leon Weisenberg (Piatra-N.) Nicolae Anastasiu, Oscar, Surica și Marcu Andree. Elena Nicolescu (oRivan), Elena Chivuleț, Nicu Blayer, Maratta Thodosian, Ion Trandafirescu, Achille Steiner, Adolf Sabetay, Paula Sabetay, Helena Iacob, Jeanette Haimsohn (Ploești), Reghinie Haimsohn, Charlotte Popper, Iulica și Emil Popper, Anca și Sophie Mandel, Jose Baroș, Roza, Mișu și Lică Sabetay, Rebeca și Anna, Brauner, D. Corbeanu (Tecuci), Jean Vaselly, căpitan Oprea Marcel și Toma Oprea, Fany Morărescu, Gh. Morărescu, Grigore și Maria Diaconescu, Lion Roye și Bertha Finkelștein, Niță Condeescu, I. Fraimovici, N. Itzcovici, L. Engelberg, Theodor Iacob, Zoe Barbulescu, Const. Theodorescu, Jean Călin, Alex. Constantin, Iohan Stunner, A. Grigoriu (Roman), Elena Al. Grigoriu, Iancu Marcus, Vasile Mușoiu (Sibiu), George D. Grossu, Angelescu (Călugăreni), Elise Aldea, Iacob Liberman, St. Cotzian, Olga Rădulescu, Mirin Rădulescu, Ionel Rădulescu, Ion Radu Pirog, Rochell Rottenberg, Max Engel, Andrei Zănescu, Dom. Georgescu-Victorian, dr. St. Rădulescu, Szelinger Anton, Isidor Taubman, Zoe Barbulescu, Const. Theodorescu, Gheorghe Ionescu, Al. Ionescu, I. Moisescu, D. L. Moisescu, M. Brandeann, M. Rottman, Ruse Dragomir, Adrianne Lemouier, Josephine Katz, monsieuret, Inmo Katz, general N. Stoika, N. N. Stoika licențiat în drept, Iosef Rubinstein, Const. Niculescu avocat, Alexandru Ipcar student Piatra-N. Adrienne Lemontor, Teodor Lăzărescu, Marioara Niculescu, Bernandus Lindenberg Azuga, Helcen Moritz Craiova, Herman Moritz Berlin, Oskar Weinetraub Craiova, Isac Goldenberg, Jetty Goldenberg, Adela L. Feldman Buzau, Elise Carvinkei, Benno Garfunk1, Ion E. Oprescu București, Karl Waser, Leonida Braunstien, Rozica Braunstain, Arthur Schwarz, Helene Schwarz, Estimie Bernstein Brăila, Victoria Kraid Pitești, Jorj Mărculescu, Sigmund Klein, Arthur Breyer, Leon M. Feder, Victor V. Conțescu, Cosma Iliescu, Fifița Ionescu și Didina Ionescu București, Bercovici Bereu, Bercovici Mateaș, Ionica Grinfer, Mayorescoviceanu, Th. Peretz, Fifi Niculescu, Anna Kislinger, Iosif Waitman, Emili Kislingher, David și Jaques Frihling Iași, Luca Enzhelbeny Piatra-N., Theophila Hallpern, Jeanette Goldner Piatra-N., Samnt Hailpern, Weinberg Contrapagina, Rozica Tarceanu, Betty Grüinberg, Goldina Hochberg Bacău, Iancu Samuil, Solomon Samuel, Mauriciu Steuermann, Betty Stenermann, Fany Stenermann. EOouii A sosit „Toilette moderne“ ca album de bluze și costă fr. 2. Se găsește de vînzare la d. Ig. Hertz, București sub Hotel de France. c ■ —lucrurilor. Ea te duce spre niște epoce foarte depărtate, cînd tot în niște arene o mulțime setoasă de trupuri omenești frînte și străpunse de luptători și fiare, aștepta cu încordare și nesațiu începerea spectacolului sîngeros. Ești conștient că pe locul în care te afli n’o să fie sărbătoarea chinului și a sîngelui, dar inima e strînsă de neliniște. De cîte ori pornesc ropote de aplauze, tresari. Te aștepți să vezi răsărind de undeva vreun taur groaznic, vreun tigru sau _jîine sălbatic.]" . Sînt veacuri de atunci, din vremile acelea așa de mărețe și de turbure, dar în adîncul sufletului omenesc a rămas săpată umbra trecutului, a rămas o fibră tainică și simțitoare, care leagă prezentul, oricînd ar fi el, cu trecutul cel mai depărtat. N’au murit strămoșii noștri, noi îi purtăm în noi și-i simțim tremurînd de emoțiune ori decît@ GFI ii trezește la viață vreuna din acele fapte, cari îl cutremura pe el odinioară. * Dar somnul lor poate fi paoinic și sunt. Noi ne-am civilizat, nu ne mai sfîșiăm pe arene mărginite, îngrădite; acuma cîntăm și ne veselim în ele; noi se sfîșiăm altfel, cu mai multă finețe și dărnicie. Dar, în sfîrșit... Lumea așteaptă marea sărbătoare ce izanț est primit cu un entitacris de către mulțime. Șezătoriu steaua sa cadru de faptele sale imprețuia toate sfaturile și la 18 Aprilie 1042 el vnge pe binefăcătoarea sa, e Duminică spre Luni^ în apartamentele sale a încercat să otrăveas și cu toate protestările ireată în grabă pe o cositoare a sa și trans‘ sulă în vecinătate de ordinul dat de basileu, ars o mănăstire și îmbrăitul religios. t eliberat de plictisitoar, era convins că pentru deja o ființă care a mvoca apoi Senatul și prosolemn căderea de pe a fi răspîndit în capitala sa despre noua lovitură manifestat o agitație desită lumea părea a fi în e încingoaie discuții noirî tumultoase, femeile tau foarte întărîtate și ie cu strigătele lor de orașului, Constantin aca să citească mulțimea iar care anunța noul an a terminat comuniauzi un gas care tună , un calafat de împărat, viitoarea legitimă, mama și o glăsuire grozavă se afatului“. Revoluția ia(Va urma) , ei vibrează cu toată ce străbate văzduhul ei ,el ce s’a rupt din simi și visătoarea cîntăree în fața noastră, d e care își glăsuește dorul mic cer senin și soli) cuprinde un gînd năros. —» — acești țărani cu atîta înflăcărare, cu atîta pierdere și uitare de sine ? Pentru că ei au simțire, au marea și ideala intuiție a cîntecului, pentru că ei nu cîntă—pur și simplu—ci își spun dorul și năzuințele în armonie. Dar atunci noi, dezgustații orașelor, ozi cîntăm așa de fals, de rece, oare noi n’avem simțire, n’avem ce spune în legănarea unei melodii duioase ? Probabil că nu, dacă ni-i cîntecul fals și rece. Ori poate noi facem artă,— artă fără sentiment ? U1ÍS Oaspeții bulgari la Slănieni de Prahova Oaspeții bulgari, veniți In Capitală cu prilejul Expoziției, au vizitat ori împreună cu d. dr. Istrati și d. Iorga, șeful contabilității dela comisariat, Slănicul de Prahova. In drum s’au oprit la Ploești, unde au vizitat monumentul vînâtorilor. La Slănic au ajuns la orele 12 jum. și s’au îndreptat imediat spre magazia de sare unde îi aștepta o masă compusă din 34 tacimuri. La toasturi, d. Petrovici, președintele Camerei de comerț din Varna, a mulțumit pentru amabilitatea cu care au fost întîmpinați și pentru ospitalitatea ce li s’a dat, lăudînd în același timp progresele realizate de țară, de la care bulgarii vor lua exemplu, și a terminat bînd în sănătatea țărei și a comesenilor. D. dr. Istrati arată că progresele economice financiare și politice ale ambei un perfect acord între ar fi cu putință o federalibertatea economică a aar fi garantată, că în cazul unei expoziții București în anul viilic că oaspeții noștri bunn sensul ca Bulgaria să icipalele țări, care va fi ii d-uil Asan, care amutor Rădulescu pentru găzi oaspeților și căp. Neul Slănicului de Prahova. ■ apoi cărți poștale ilus- 3 expoziției și d. Tudor it bunăvoința să arate vii cum se face dislocarea prin exploziuni de dina ixaminatoare pentru rovineie »vilor de liceu, pregăti in provincie se vor 1uina «la 8 Septemile examinatoare din ATA“ 111 40 MAȚIE > serată cu dans și ie toată lumea din tă noblețea nouă și dr.ui cu noul cas cucerit toata munile, vor da o serbacare va fi culmea eî și, cine știe pentru Diana, asă cu povestirea uat și transformat trase privirile cas i jur împrejurul la ' la o depărtare de bază un cerc întins, stăreața asta ?ersoane speciale cari y-Bacău. — Președinte : Lascar Beniamin. Membri: Pipoș, A., I. V. Morariu, D. Hulban, G. Manoliu, Gr. Roșiu, Patrașcanu, Pavelescu, I. Ionesu și C. Borș, Bîrlad. Președinte : St. Drăgănescu. Membri : A. Fotino, D. Ghimuși, V. Simionov, D. Slobozeanu, D. Butescu, V. Crasan, Em. Ghimescu, D. Theodoru și Gr. Negură. Brăila.—Președinte: Badea Mangăru. Membrii: M. Stroescu, R. Macarie, A. Zaharia, D. Dimiu, T. Iordănescu, C. Chirițescu, N. Bărcănescu, Corbu, Dacian, Tănăsescu, Zlotescu, Zonof și G. Boțea, T.Severin.—Președinte: Horvat. Membrii : St. Nanu, I. Niculescu, D. Mateescu, G. Prișcoveanu, C. Coculescu, N. Herăscu, St. Paulian, A. Rusmerință și C. Bucovineanu. Craiova.—Președinte : I. G. Bușilă. Membrii : Ilie Georgescu, M. Atanasescu, Al. Georgescu, G. Protopopescu, Heselman, N. Statu, Toma Lazăr, M. Stăureanu, Popovici-Pîrvulescu I. Stăncescu, Solovin și Al. Nanu. Constanța . Președinte : Sterie Enăchescu, membri : N. Atanasiu, V. Stanciu, Fodor, St. Eftimescu, Slăvcescu și Tănăsescu. Focșani.A. Președinte : S. Crainic, membrii: Coles I., Pamfil I. Gh . Gh. Ardeleanu, Al. Serădeanu, A. Marosiu și St. Nanulescu. Galați. — Președinte N. Pivniceru. Membrii: Moise Pacu, Al. Densușeanu, H. Sanielevici, N. Iacobescu, M. Tănăsescu și Filip Dragescu. bași (băeți și fete). — Președinte A. Recopol, membri : V. Teodoroeanu, T. Nicolau, Gr. Buțureanu, I. Constantinescu, V. Bude, I. Prasa, Al. Ionescu, I. Popescu Mușata, Petre Bogdan, Dumitriu, V. Negriți și V. Costin. Pitești. — Președinte, E. Teohari, Membrii : M. Mihăileanu, I. D. Ghimpu, Galbenu M., C. Dimitriu, Al. Demetrescu, N. Demetrescu, Băjenaru, și A. Constantinescu. Ploești. — Președinte, Pana Popescu. Membrii: C. Becescu, A. Sulut, S. Constantinescu, N. Lăzărescu, N. Fiorescu, I. Niculescu, M. Soloveanu, M. Putinaru, I. Țincu și M. Tariceanu. Pomăria. — Președinție: I. N. Prasa, Membrii: Telecseni și Ijlaharia. In celelalte orașe din provincie comisiile examinatoare vor fi formate din director și ca membrii unul sau doi profesori respectivi, s-o examineze și rezultatul cercetărilor fa că la Sauvinière e un castel-cetate, ce nu se poate lua nici cu asalt. Fără îndoială, nu mai erau acuma vremurile feudale, ca să fie cine știe ce teamă de acest castel, dar era curios și mai ales erau "curioși castelanii vecini să știe cine sunt noul proprietar al acestei cetăți. Despre moartea marchizului de Séry se știa, se știa de asemenea și despre un testament care instituia moștenitoare pe o fată, care trebuia să fie logodnica și soția marchizului. Cine era ea însă, nimeni nu putea știi cu siguranță. Dar în curînd castelanii vecini putură vedea aproape zilnic o amazoană de o frumusețe extraordinară, care trecea călare prin împrejurimile localitatea lor. De obicei, costumul ei era alb cu albastru- de culoarea safirului și întreaga făptură a amazoanei părea o rază de foc. Ea călărea cu eleganță, întreaga ei ființă avea o distincțiune de regină. Cine era femeea aceasta ? Se află foarte repede. . Era noua marchiză Diana de Sauvinière, proprietara castelului întărit. Castelanii avură dorința săî facă cunoștința, dar cum ? De obiceiu, ea trecea ca un fulger, împrăștiind admirație, dar nepăsătoare. Ziare ori răspândea la saluturi prin mișcarea ușoară a cravașeî pe care o mînuia mina eî elegantă. Dar într’o zi, toți castelanii ’fură surprinșî,și într’un mod extraordinar. Ei primiră cu toții următorul bilet de invitație : „D. A. marchiz de la Sauviniére, tatăl și d-ra Diana marchiză de la Sauviniére, fiica, dorind a da o serbare venețiană cu surprize în castelul lor la Sauviniére, aranjat din nou în acest scop, vă roagă să binevoiți a î onora cu prezența d-v și a forma astfel pleiada de prieteni ai casei la care aspiră cel mai sus numiți. „Serbarea va avea loc mîine seară, la orele 9 și jum, și va fi precedată de un mic supeu. „Se vor servi în tot timpul prăjituri, fructe și răcoritoare de proveniență străină“. Un țipăt de triumf izbucni din pieptul tuturor castelanilor, cînd primiră această ^^itațiune. Se aflau ei cîtîva duci, doi conți și doi marchizi, tineri drăguți și cu mare vază, cari însă erau săraci, fie că-șî ruinaseră ei înșiși averile, fie că ruina le rămăsese singura avere de la vre-un tată stricat, mort prin vre-un balamuc, sau sinucis. El se înttlniră și se sfătuiră să vie în mare ținută de gală. Cină a doua zi, între dînșii fu o fierbere nemai pomenită. Seara se zări la cetatea la Sauvinière o adevărată minune. Castelul era inundat de o lumină aurie, care era tăiată în dungi de stele de alte lumini argintii, roșii, galicide și numeroase alte colori. Toate aceste colori se schimbau alternativ. Razele lor sträbateau la distanță de vre-o trei kilometri și făceau o impresie fantastică, cum nu se mai văzuse. Cînd trăsurile începură să sosească și intrară în raza de lumini, persoanele păreau niște fantasme în bătaia vie și furioasă a luminilor. . La vre-un kilometru depărtare de castel, se deschidea o alee largă plantată cu salcîmî, plopi, castan și tei. întreaga alee, care ducea prin prima poartă a zidului ce începa castelul, era presărată cu un foarte fin, care se înteca în lumină ca aurul și argintul. Din distanță în distanță, pe marginea aleei, printre copaci, se iveau glastre cu flori rare, cari răspîndeau un miros îmbătător. Poarta cea mare din zid era de fier îmbrăcat Într’o placă de metal lucitor ca argintul. De departe, nu puteai privi drept la ea. De aproape însă, lumina ei era dulce și atrăgătoare. Deasupra porței era _ un suport foarte mare, care susținea două reflectoare de o putere necunoscută. Probabil că toată lumina din împrejurimi venea de la dînsele invitații scoaseră exclamațiunî de mirare și de extaz. Era într’adevăr ceva extraordinar, cum niciodată n’avuseseră dînșii ocazia să vadă. Dar cînd trăsurile intrară pe poarta cea mare ele fură prinse de valuri—valuri de scîntei, cari țîșneau din niște mici bazinuri. Castelul era luminat ca o fier. La intrarea castelului, aștep întreagă oaste de valeți îmb, în livrele scumpe, bătute cu și zmaralde de o măriie noscută. . Fiecare piatră putea să valorez mai multe sute de mii de lei. Trăsurile se opreau pe peron și valeții alergau să susțină pe nobilii Invitați, cari coborau și mergeau ca într’un vis. Dar cînd urcară scările tapetate cu covoare de Ispahan, ce se reflectau în niște oglinzi enorme , cînd ajunseră în vestibul și leeși înainte Diana, marchiza de la Souviniére, admirația și entuziasmul nu mai avură margini. Invitații uitară buna cuviință și porniră într’un ropot de aplauze. Diana nu părea o femee, ci o zeitate. Frumusețea ei era dublată de scînteerea unei diademe de pietre prețioase ce îșî fixase în păr. Această diademă valora mai multe milioane. De-ar fi fost omul cel mai nepăsător din lume n’ar fi putut sta rece la măreața frumusețe ților. genuchi ,rezîm- Inaugurarea școalei „Alexandru Scorțeanu“ — Prin fir telegrafie — PLOEȘTI, 30 August.— In prezența unui număr însemnat de ctățeni a avut loc azi la ora 11 am., cu o deosebită solemnitate inaugurarea școalei de băeți No. 9, donația d-nei Zoe Scorțeanu, și care poartă numele fiului ei : „Alexandru Scorțeanu“. Serviciul divin a fost oficiat de către protoerul Nicolau, înconjurat de toți preoții din localitate. După oficiarea serviciului divin s-au ținut cuvintări de către d-nil Nicolescu, directorul școalei;. Dobrescu, primarul orașului , Luca Elefterescu, prefectul județului și Bucur Spirescu, inspectorul învățămîntului primar. Toți au exprimat laude și mulțumiri de recunoștință, generoasei donatoare, pentru frumoasa și utila ei faptă. Muzica regimentului 7 Prahova a făcut onorurile. La sfîrșit s'a servit șampanie persoanelor oficiale. Stavăr Expulzarea studentului Spiridonov - Iași. 30 August.—Dacă nu va interveni nici o schimbare Spiridonov va fi expulzat Tineri prin Burdujeni. Am vorbit cu d. prefect Canănău care n’are nici o pornire înpotriva lui Spiridonov. D-sa spune că momentan există ordin de expulzare și -l va executa. El nu se opune însă dacă ministerul de interne va cere retrimiterea lui la București pentru un supliment de anchetă. Dan A aparat No. 55 din emoționantul roman Marchza Blestemată — S bani fascicola în toată țara — Ss w— •* i mbi I Prinderea unei bande internaționale de spărgători de casse de bani Trei spargeri de casse de bani în Capitală. — Un agent de poliție transformat în spărgător.—Agentul pentru a doua oară la Brăila. Scrisoarea. — Intîlnirile la Monument.— Specialistul de casse „London“. — Amenințări cu moartea. — Trupul agentului. — Sculele. — O nouă consfătuire a spărgătorilor. — In căutarea sculelor. — Un negustor tovarăș cu spărgătorii. — Proveniența sculelor. — Un agent la Brăila trimes înainte. — Plecarea. — Sosirea în gara de Nord. — Arestarea. — Percheziția. — Ce spun spărgătorii. — Ancheta. — Alte arestări. — Stabilirea a două spargeri de casse de bani. — Mărturisiri. — Atentatul unui contrabandist .—Asupra bandelor de spărgători. — Complota unei spargeri la Bîrlad. — Cercetările continuă. După cum cititorii vor vedea din cele cuprinse mai la vale, poliția de siguranță a izbutit să provină pe o bandă internațională de spărgători de casse de bani, care opera atît în Rominia cit și în Bulgaria, Serbia și Turcia. Banda e compusă numai din greci, aceștia fiind în genere reputați ca cei mai îndeminatici spărgători da casse de bani. Trei spargeri de casse de bani în Capitală In ultimii timpi s’au săvîrșit în Capitală următoarele spargeri de casse de bani: La d. Osias Barcot, din calea Văcărești No. 22, de unde s’au furat 51500 de lei. La societatea izraelită „Malbim“, din strada Labirint, unde spărgătorii n’au găsit decit bonuri, pe cari, din prudență, le-au lăsat acolo, neavînd ce face cu ele. A treia spargere și cea mai însemnatcă, a fost cea săvîrșită în noaptea de 13 Martie, la cassa Schenker, din str. Doamnei. Aci spărgătorii au lucrat cu cea mai desâvîrșită indeminare. Profitind de faptul că întreaga poliție era concentrată în noaptea aceea în piața Teatrului, din cauza cunoscutelor tulburări studențești, ei au putut lucra în cea mai perfectă liniște. Cassa de bani a fost spartă în chip artistic și hoții au furat suma de 22 mii de lei ce se aflau înăuntru. S’au făcut cercetările cele mai amănunțite, au fost arestați servitorii cassei Schenker, dar rezultatul a fost nul. Nimic, nici un indiciu nu rămăsese de pe urma autorilor acestei îndrăznețe spargeri. Un agent de poliție transformat în spărgător în urma unei înțelegeri ce a avut loc între d. Romulus Voinescu, inspectorul șef al siguranței și ajutorul său d. Willy Georgescu, s-a hotărit trimiterea la Brăila a unui îndemînatec agent, Nicu Mihaiu, care cunoștea bine parte din grecii spărgători ce abundă în orașele de pe marginea Dunărei. Agentul,plecă la Brăila și aci se puse în legătură cu o femee anume Vasilica, cu care agentul copilărise și față de care sa dat drept spărgător de casse de bani. El i-a spus că are o afacere și i-a cerut să-i recomande cîțiva tovarăși. Vasilica l-a recomandat lui Panaiotis Datrilion, zis Panu, din calea Rahovoî No. 450. Către acesta, agentul s’a dat drept un faimos spargator, spunându-i ca savirșise multe spargeri imaginare și că de frica pedepsei fugise în America, de unde numai de cîtva timp se întorsese în Bulgaria de unde trecuse în România. Agentul i-a spus că are nevoie de ajutorul lui, ca să dea o lovitură mare la București. Panu i-a răspuns că deocamdată nu se poate face nimic, meșterii fiind duși după alte afaceri, de unde nu se vor întoarce decit peste 2 luni. Agentul pentru a doua oară la Brăila. Scrisoarea Agentul s-a întors la București și peste două săptămîni s’a dus din nou la Brăila. Panu i-a spus că meșteri tot nu se întorseseră, și că e nevoit să le scrie explicat cum stă afacerea. Agentul îi povesti următoarea poșete inventată : O văduvă bătrână care stă singură are o cassă de wfier sistem Viena din cele mai vechi și că operația e ușoară, deoarece cassa se află intr’o odae lăturalnică, unde dela orele 8 seara nu mai intră nimeni. La auzul acesta Panu răspunse : — Ce ne pasă nouă de asta. Dacă dă peste noi, o gătim. Numai bani să fie. Panu îi dete după aceia asigurări că va scrie tovarășilor să grăbească venirea și agentul prefăcîndu-se că se duce în. Moldova rugă pe Panu să-i scrie o scrisoare pe adresa unui cofetar din calea Griviței, in caz cînd meșterii vor sosi. In realitate însă el se întoarse la București, unde ava o nouă convorbire cu inspectorul șef al siguranței, d. Romuns Voinescu și cu ajutorul sau, d. Villy Georgescu. După ce luă și avizul d-lui Dim. Moruzzi, prefectul poliției Capitalei, se hotărî ca agentul să aștepte scrisoarea convenită. La vreo două săptămini de la întoarcerea agentului, acesta primi pe adresa cofetarului in chestiune și pe numele fals de „Costică“ după cum convenise o carte poștală cu următorul cuprins : Scumpul meu amic Costică. Am primit cartea poștală a d-tale și m’am bucurat că ești sănătos. De asemenea află și despre noi că suntem sănătoși. Aseară a venit „soacră mea“, sănătoasă slavă Domnului. Suntem bine cu toții, dar avem criză fiindcă nu e lucru. Rămân al d tale amic care te dorește și aștept răspunsul cu nerăbdare, că Scrisoarea, scrisă de Pann, era nesilită, întâlnirile In „Monument“.—..Specialistul de casse London“.—Amenințări cu moartea—Trucul agentului. — Sculele. Imediat ce primi această scrisoare, agentul plecă din nou la Brăila și trase în gazdă direct la Panu acasă. Pentru că agentul avea nevoie însă să iasă deseori în oraș, se mută de la Panu, în casa unui agent al poliției din Brăila, bine ințeles că fără știrea „tovarășilor“ săi. Pentru ca să nu fie recunoscut de cineva ca agent, Nicu Mihaiu dădea intîlniri tovarășilor săi la grădina Monument, situată afară din oraș. Chiar în seara zilei a doua, de la sosirea agentului, Păun îl prezintă pe cel mai vestit spărgător de casă de fier Friderico Dalegio, italian grefizat, în virstă de 65 ani, lemnar de meserie, născut în Siria, fiul lui Giovanni Dalegio și al Alletei, morți în Siria. Spărgătorul Dalegio e venit in țară de 2 ani și domiciliat provizoriu în str. Cetăței No. 11 din Brăila la cismarul Giovanni Bapola. Calegio a săvîrșit numeroase spargeri în Alexandria, Constantinopol și prin diferite orașe ale Bulgariei și e cel mai abil spărgător de casse de bani sistem „London“, cele mai anevoie de spart. Pentru ca să aibă timp și să-și poată pregăti răspunsurile, agentul s-a prefăcut că nu știe grecește, spunînd că vorbește numai franțuzește și nemțește. In chipul acesta el auzea toate convorbirile dintre spărgători, fără ca aceștia să bănuiască. Unul dintre spărgători spuse celorlalți nu grecește : — Dar dacă o fi vreo caiafă care vrea să ne vindă ? Bătrînul vulpoi, spărgătorul Calegio, răspunse : — Să-l supraveghiăm, și dacă va fi așa, să-l aducem aici și să-l omorîm. Agentul auzea toate astea și mina lui dreaptă nu slăbea minerul unui mare pumnal pe care îl avea ascuns în buzunarul intern al hainei. Copoiul de la siguranță știu însă așa de bine să capete încrederea spărgătorilor, incît acestora le dispăru orice urmă so bănuială. Delégio îl întrebă asupra spargerei ce trebuiau să săvârșească și agentul ii dete lămuriri că văduva stă singură și Cipsa de bani e de cel mai vechi sistem vienez, deci ușor de spart, lucru de două ori cu mult. O nouă consfătuire a spărgătorilor In căutarea sculeor. Un negustor tovarăș cu spărgătorii se despărțiră, dîndu-șî întîlnire pentru a doua zi seara, în casa lui Calegio, in strada Cetății No. 11, unde agentul se duse d impreună cu Păun. Aci fu prezintat agentului un al grec, Anastase Pagulatos, fost comerciant in Brăila, născut la Chefalonia și domiciliat în strada Sf. Nicolae No. 30. Pagulatos este intim prieten cu toți spărgătorii de casse de bani din țară și din întreg Orientul. Cu a ținut circiumă în Brăila, el a fost un paravan al tuturor spărgătorilor, cari, cum operau ceva, veneau la el, de unde îl făcea scăpați în Bulgaria reținindu-și bine înțeles din fiecare afacere „partea leului". Citeși patru, adică agentul Nicu Mihaiu, Panu, Calegio și Anastase Papaletos au plecat apoi din strada Cetăței și s’au dus la o circiumă in bulevardul Carol, unde au aranjat plecarea pentru a doua zi la București. Anastase Papaiatos a fost însărcinat cu găsirea sculelor. El a cerut bani ai geniului ca să cumpere și o daltă, ce le lipsea. » Proveniența sculelor.Un agent din Brăila trimes înainte.Plecarea Acum doui ani a fost expulzat vestitul spărgător Costi Rigopulos, care actualmente se află la Varna, în Bulgaria. La plecare el a lăsat sculele ul unui grec, Gh. Canutos, care țineau mic birt pe malul Dunărei, lîngă moara Burghetti. Canutos, după plecarea lui Rigopulos a omorit un vătaf din port, fapt pentru care a fost condamnat la 2 ani închisoare, osîndă pe care actualmente o face in penitenciarul din Galați. Chiar la începutul osîndei lui Cari*tos, au sosit in țară Friderico Calegio si o rudă a sa Nicola Sofiatis, zis „Doctorul Mincinos“, din Constantinopol, cu o scrisoare de recomandație către Panu, care este rudă cu Costi Rigopulos din Varna. In scrisoare Rigopulos recomanda pe amîndoui ca buni prieteni și abili spărgători, Panu știind că sculele sunt la Caritos și Friderico și Doctorul întrebindu l de ele, după cum le spusese Costi Rigopulos, a apelat la Anastase Pagulatos, bun prieten cu Canutos, care s-a dus la penitenciarul din Galați și le-a cerut acestuia. Canutos i-a dat o scrisoare către amanta lui, Caterina, care ține actualmente birtul și care le-a dat uneltele de spargere. A doua zi ei au plecat cîte și patru, intre cari era și agentul Nicu Mihaiu, spre București. Planul lor era că imediat ce sosesc să oporese spargerea și chiar în seara aceea cu trenul de 11 să se întoarcă la Brăila. Agentul siguranței noastre a avut însă grije să arate pe cite și trei spărgătorii agentului Maniu din Brăila, care a și plecat la București cu o zi înainte, pentru ca spărgătorii să fie arestați chiar în gara de Nord. Sosirea în gara de Nord. — Arestarea.—Perchiziția.—Ce spun spărgătorii Imediat ce agentul brăilean a sosit in Capitală s’a format o echipă compusă din vreo 20 de agenți, sub conducerea comisarilor Zalău și Vintilă Ionescu, cari să opereze arestarea. orele 10 și 25 trenul intră în gară. Grupuri de pasageri coboară grăbiți, năvălind spre eșire. In sala de eșire, agenții erau așezați pe ambele laturi, scrutind cu viaaele lor priviri pe toți călătorii. In sfirșit agentul Nicu Mihaiu coboară dintr’un vagon de clasa III-a, dinpreună cu cei trei tovarăși, dintre cari Athanasie Pagulatos ducea greul ■ geamantan în care se aflau bine infășurate uneltele de spargere. Ajunși aproape de uși de eșire, spărgătorii se văd înhățați de gulere și de mâini de numeroșii agenți. I Cu ai clipi din ochi, ei sunt duși la comisariatul gâroî, unde li se face o sumară parchiziție și de unde sunt porniți în grupe separate spre poliție. Aci , sunt închiși separat. La percheziție s'au găsit în geamantiu toate uneltele necesare la spargere, iaină și gura de lup (un fir gros despicat șî îndoit, cu care se rup plăcile tăiate din peretele casei de bani) nu lipsea.“ Spărgătorii sunt cercetați în chip sumar de d. inspector șef al siguranței și de d. Villy Groruescu și apoi a însărcinat cu facerea anchetei d. comisar Ștefu. La început Pagulatos se făcea că nu cunoaște pe nici unul dintre tovărășiii săi. El spunea că uneltelâ le are amag netate de la un lucrător și că se ducea acum să-l găsească la o moară din apropiere de Capitală. Ancheta.—Perchiziția —Alte arestări. Stabilirea a două spargeri de casetebuni.—Mărturisiri Cum spărgătorii nu voiau să spun nimic, sau ci?< trimiterea la Brăila a d-lui comisir Ștefu, pentru ca să facă o perchiziție la domiciliul lui Pagulatos. D. Stefu a plecat dimpreună cu agentul Nicu Mihaiu și a confiscat mai multe scrisori grecești, toate însă scrise în limbajul „cărții poștale“, așa că din cuprinsul Ior nu reușea nimic clar. Pentru ca să nu dea de bănuit altor tovarăși aî spărgătorilor, s-a spus că perchizițiile sînt făcute în „afacerea grecească“. Intors la București, agentul Nicu Mihaiu, s-a dat pe față și a spus spărgătorilor că e agent al siguranței. După multă trudă, Anastase Pagulatos a început să vorbească. Ea spun că singurul cre știe bine lucrurile, e un grec din Brăila, Nicola Pariano, zis Anton Hagi Apostol, zis și Anton Vasile Francisco. Comisarul Ștefu se duce din nou la Brăila și-l arestează și pe acestă. Adus la București, Pariano mărturisește că în Decembrie 1904 Anastase Pagulatos, Friderico Daligio, el Nicolae Pariano, Nicola Sofiatis, Nicola Lențapo, Panaghi Andulatos și Mihalc,—aceștia trei din urmă dispăruțidin țară—au spart casa de bani a lui Andrei Caliga din str. Traian furînd suma de 5200 lei. Făcindu-se confruntări, toți spărgătorii au mărturisit faptul. Luați din nou de scurt, spărgătorii au mai mărturisit din nou că tot ei sunt autorii spargerea casei de bani a d-lui Gh. Grozea din str. Sf. Constantin No. 18, de unde au furat 1000 lei. La această spargere au luat parte Anastase Pagulatos, Friderico Dalegio, Nicola Sofiatis și Panaiotis de Trilevoa zis Panu precum și alți doi greci Nicoli Sideri și Cristo Malachnos, azi dispăruți.