Dimineaţa, octombrie 1908 (Anul 5, nr. 1661-1692)
1908-10-28 / nr. 1689
A Uui v —10. bby PUBLICITATIAr COM CEDATĂ EXCLUSIV Agenției de publicitate CAROL SCHULDER ( Co. BUCUREȘTI Hr. Kiraffeorgrevicl S3—Telesen 9)4 Birourile ziarului: ~ Str. Sărindar No. 11 APARE ZILNIC CU CELE DIN URMA ȘTIRI ALE NOPȚEI Congresul dela Berlin.»Chestia Dunărei Airt. W. Pentru a. mări garanții!? asigurate libertate de navigațiune pe Dunăre, c are e recunoscută de un interes european, înaltele puteri contractante hotăăresc ca toate întăririle și fortificațiile, ce se găsesc pe tot cursul viului de la Porțile de fier până la gușile lui, să fie desființate și nu se vor mai putea ridica altele noul. Nici un oras de războitu nu va putea sft plutească in josul Porților de fier, afară de Tijele ușoare destinate pentru poliția fluviului și pentru serviciul vamal. Vasele de stațiune ale puterilor dela gurile Dunărei vor putea însă să se sue puna la Galați. Art. 53. Comisiunea europeană a Dunărei din sinul căreia va fi reprezentată Romînia, va rămîne menținută în funcțiile ei pe cari se va exercita cu o desăvîrșită independență de autoritatea teritorială, pînă la Galați. Toate tractatele, aranjamentele, actele și Întăririle, cari privesc drepturile, privilegiile, prerogativele și îndatoririle comisiei dunărene, sînt confirmate. Art. 54. Cu un an înainte de încetarea termenului însemnat duratei acestei comisiuni europene, puterile se vor pune în înțelegere comună asupra prelungirei drepturilor sale sau a modificării lor ce vor găsi de cuviință a introduce. Art. 55. Regulamentele de navigațiune, de poliție fluvială și supraveghere, dela porțile de fier pînă la Galați, se vor întocmi de comisia europeană, cu asistența delegaților statelor țermarene, punindu-le in acord cu acele cari a fost făcute, sau cari se vor hotărî pentru parcursul din jos de Galați. Art. 56. Comisia europeană dunăreană se va pune în înțelegere cu cel în drept pentru a asigura întreținerea farului din insula Șerpilor. Art. 57. Executarea lucrărilor destinate a înlătura piedicele pe cari Porțile de fier și cataractele le opun navigațiunei s’au încredințat Austro-Ungariei. Statele învecinate cu aceste părți ale rîului vor da toate înlesnirile ce s’ar putea cere în interesul acestor lucrări. Stipulațiile art. 6 din tratatul de la Londra din 13 Maiu 1871, relative la dreptul perceperea unei taxe provizorie peentru acoperirea cheltuelilor, se mențin în favoarea Austro-Ungariei. Coatele Károly. 2. Principele Gorciakow. — 8. W. H. Waddington. — 4. Lordul Bfreonstloid. — 5. Contele Anarassy. — b. jtmnclpeio Btsmark. ’ir. Contele Șayalov. 8. Contele Bülow. — 9. Lordul Russel. — 10. Mardii eu 1 Salisbury. — 11. Hehemed Aii Pașa. Credem interesant să reproducem noi articolele din tratatul de la Berlin privitoare la chestia Dunărei . Turburarile din Craiova Meetingurile naționale de erî Discursurile violente și turburările din Craiova Asaltul de la consulatul austriac, asupra manifestanților — — Prin fir telegrafic — CRAIOVA. 26 Oct.— După multe frămîntări ale bărbaților noștri politici de Seamă, s'a ținut In fine astăzi meetingul national în sala teatrului National. Din discursurile ce vor urma, cititorii ziarului se vor putea convinge cu bleznire că, cu toată silința desfășurată, nu s’a putut cădea de acord asupra modului cum urmează să fie țimnute discursurile și, mai ales, asupra moțiune care trebuia citită la urma meetingului. Așa, de pildă, la început era vorba ca tonul discursurilor ce se vor rosti, să fie extrem de violent, ca și moțiunea; se vede treaba, însă, că s’au făcut mari presiuni asupra parlamentarilor înscriși să ia cuvântul, pentru ca în cele din urmă atmosfera să ajungă a fi mai temperată. D. Iulian Vrăbiescu, deputat guvernamental, fost prefect de Dolj și unul din fruntașii de marcă a partidului liberal, a dnzistat, ca meetingul să fie cît mai impozant și discursurile cit mai violente. * Vasta Sală a Teatrului National era 0 mare de capete. Toate chencarele și lojile pline de doamne alese. Primul a luat cuvîntul d. Ion Mitescu, deputat. D-sa propune ca președinte pe d. Petre Chitu, președintele Ligei culturale. D. Chita citește telegrama primită din partea uniunei intelectualilor. Semnată de d. dr. Eraclie Stelian, Demetriad și Vlădescu cari aderă la întrunire. Continuind, d-sa zice: „Ca națiune avem de atins un ideal, de realizat aspirațiuni. Importanța noastră rezidă în aceea că sîntem înconjurat de frați romîni cu concursul cărora putem reuși în visul național. Evenimentele din Balcani trebue să ne găsească pregătit. In mijlocul nostru sînt reprezentanții tuturor partidelor. . Expunînd situația, noi căutăm soluția". D. Nae Popp, deputat: „Puterile din Nordul, Estul și Vestul Europei totdeauna ne-au dușmănit tara. Rusia, Austro-Ungaria ne-au răpit părți din țările Romîniei fără războiu, numai prin intrigi, corupție“. D-sa atacă pe Andrassy pentru reforma lui electorală cu votul plural. Datoria tuturor romînilor e să lucreze pentru răspândirea sentimentului national, iar mijloacele sunt: cultură, emancipare economică, tratatele comerciale. Austro- Ungaria, ne-a fost ostilă; importul exe de 100 de milioane, iar exportul numai de 10 milioane. Totuși, taxele vamale sunt defavorabile nouă. D. Irina Tălpeanu, carpist, atacă pe unguri, Călăii fraților noștri de peste munți. Protestează contra presei străine care e ostilă Romîniei. Alianța noastră cu Austria e nenaturală; trebue făcută o alianță în conformitate cu aspirațiile noastre naționale, cum a procedat și Rusia cu Franța, Anglia cu Franța, etc. Elevii școalei normale intonată în acest moment din galeria teatrului „Deșteaptă-te române!“" D. Ion Oteteleșanu spune că meetingul din Craiova diferă de col tinut in Capitală. Acolo a fost popor mult fără fruntași politici, aci sunt mult cetățeni de frunte, bărbații tuturor partidelor politice. Austria ne va zugrutita politicește. Procesele, închisoarea, legea electorală cu vot plural tind la desființarea naționalităței fraților noștri. D-saurează regelui izbindă economică, cum a reușit, și pe calea politică, îndeamnă la constituirea unui comitet pentru ridicarea unei statui lui Mihai Viteazul, simbolul idealului național. D. Iulian Vrăbiescu, deputat spune că în fața interesului suprem național barierele politice cad, inimile romînilor bat același unison. Guvernul trebue să tină seamă de curentul din opinia publică ostilă Austriei, prin anexarea Bosniei și Herzegovinei, prin violarea tratatului din Berlin a tulburat liniștea Europei. Atacă cu violență Austro-Ungaria care cu ocazia tratatului comercial caută să înjosească Romînia, să lovească în interesele noastre econom."" Atacă pe baronul de Aehrenthal pe chestia dunăreană. Cere guvernului să întărească malul stîng al Dunărei. Politica externă trebue schimbată. Aprobă mișcările populare cari în anii 1821, 1848 și 1877 au fost încoronate de succes. D. Nicolae Romanescu, deputat, spune: ca reprezentant al colegiului al II-lea de Cameră promit colegilor mei că vom susține cu energie interesele romînești. Față de rapacitatea monarhiei vecine contează în înțelepciunea guvernului, D. Eduard Dioghenide, avocat, publicist, vorbește în numele presei locale, ilustrînd cu exemple vii, perfidia și ingratitudinea Austriei față de romîni. Politica externă a fost greșită. Mai vorbesc d-nnîi avocat Pomilian, care atacă pe diplomații cari au uitat romînește și pe baronul de Aehrenthal, vrăjmașul intereselor noastre, Marin Metulescu, profesor, care arată cu exemple istorice perfidia monarhiei habsburgice. D. Chitu citește apoi următoarea moțiune: ..Cetățenii Craioveni, fără deosebire de culoare politică, conștienți de menirea și drepturile țarei, așteaptă cu viu interes desfășurarea evenimentelor din Orientul Europei, salută cu dragoste introducerea regimului constitutional în imperiul otoman ca o strălucită izbindă a democrației; salută cu simpatie proclamarea independenței Bulgariei, considered acest eveniment ca o legituriiă victorie a principiului naționalităteX de apararea călăuză a popoarelor subjugate și in fata evenimentelor ce se petrec în jurul nostru, invităm guvernul român a face să se respecte toate drepturile țarei noastre derivînd din tratate și în special referitoare la gurile Dunărei. Manifestăm interesul întru apărarea drepturilor culturale ale fraților noștri aflați sub dominațiunea străină, pentru unitatea culturaiă a romînilor, fiind gată, la orice jertfă pentru atingerea acestor scopuri. Orice guvern poate cdnta pe sprijinul nemărginit al poporului românesc, gata la lorice, sacrificiu pentru garantarea intereselor Romîniei și îndrumarea politicei țârei către zelul său de neam". Asaltul de la Consulat După terminarea meetingului s’a organizat o mare demonstrație pe străzi cu muzică și drapele. Mulțimea snaivită pe stradele orașului manifestind zgomotos în strigăte de „Jos Austria!" La un moment demonstrația se îndreptă spre consulatul Austro-Ungar Consulatul era apărat de armată. Salvele.—Răniți MULȚIMEA ÎNCERCA SA RUPĂ RINDURILE SOLDAȚILOR PENTRU A PĂTRUNDE IN CONSULAT. RESISTENTA TRUPELOR PĂRU INSUFICIENTA FAȚA CU INDIRJIREA MULȚIMEI. SOLDAȚI AU TRAS ATUNCI TREI SALVE. MANIFESTANȚII AU CONTINUAT TOTUȘI SA ÎNAINTEZE ȘI ATUNGI ARMATA A RESPINS LUMEA CU BAIONETA. IN INGRERARE AU FOST RANITE NUMEROASE PERSOANE. INTRE CARE D. NEGULAI POPOVICI, GRAV RĂNIT LA URECHE A TREBUIT TRANSPORTAT LA SPITAL. PUBLICUL S’A ÎNDREPTAT APOI SPRE PREFECTURA DE POLIȚIE IN STRIGATE OSTILE. Imoceate f st pra ciocnirii MtonMisams ® shSPsi CRAIDIA, 2S Otímtibsk. — .Os noră <am&rmMts empm «äezmSncT mmntfaeleafs și trage asa snul pot comunica wrm&tocardLe... După întrunire, wapattfest SHgat ffl■ijunglnă în Areptoit esset Petem Chițu, a rămuat cu ei muzica aflată la circul de peste drum, pornind apoi pe calm DnarA. In dreptul iBoreSâriet cu, manifestanții, 'entusiazmatî, voind să încingă o horă oltenească, au fost opriți de politie, care a ordonat muzicei comunale să se retragă, îndârjiți de această intervențiune, manifestantai s’au îndreptat spre prefectura poliției. ..« 'au manifestat ostil, strigând: „Jos politia /“ De aci au pornit spre casa d.lui Nae Popp, unde au făcut o manifestație de simpatie. D. Mișu Popp a mulțumit în numele părintelui dsale. La consulatul austro-ungar De la casa d.lui Popp, manifestantii s’au îndreptat spre consumatul austro-ungar, departe numai cîțiva pași. Aci au fost întîmpinați de o companie de sergenți de oraș, comandată de directorul prefecturei poliției, Călinescu, și de o companie de soldați din reg. Rovine, comandată de căpitanul Călinescu. Ciocnire Intre manifestanți și comandanții forțelor armate au început parlamentări. In timpul acestor parlamentări, unii din manifestanți înaintînd, căpitanul Călinescu a ordonat gorniștilor companiei sale să sune „retragerea”, după care soldații, după ordin, au tras trei salve in aer. Atunci, îndirjiți, manifestanții eu încercat să rupă cordonul gardiștilor, aceștia s-au apărat scoțind tesacele și dînd în cei cari ii asaltați. In învălmășeală sancționarul comercial Nicolae Popovici a fost rănit de tcsacul unui gardist la urechea stingă. El a fost transportat la spital. După încăerare, manifestanții s’au retras îndreptindu-se spre primărie manifestînd ostil contra d-lui Broscărescu care a dat ordinul de retragerea muzicei, apoi totul a reintrat in liniște. Xam. Meetingul io Buzău BUZĂU, 26 Octombrie.— Meetingul s’a deschis la ora 3, președinte fiind d. î. Demetriade, secretari Al. Godeanu și P. Zaharescu. Ia cuvîntul d. Gh. Zimniceanu care spune: Frați romîni, azi e o zi mare de care nu ne dăm poate destul seama. Evenimentele mari cari ne pun și pe noi în cumpănă se petrec în Orient. Ziua de mîine poate să ne aducă războiul. Dorința noastră ca romîni liberi e să fim unit cu toțî romînii din toate părțile și să mergem mînă în mînă. Mai cu seamă acum, cînd frații noștri sufăr. Austro-Ungaria așteaptă prima ocazie să pună pumnalul în pieptul României. „Mișcarea naționala din țară va avea răsunet în Europa, și Austro- Ungaria nu va izbuti. „Noi ne găsim băgat prin tratate economice cu statul vecin și acum e momentul să vedem dacă noi am tras vreodată vreun profit, sau dacă Austro-Ungaria a avut tot prisosul muncei noastre. „In conflictul cu Bulgaria de la 1900 ungurii au fost tot austrasia contra noastră. „Ei au înlesnit acum declararea independenței Bulgariei, ei uneltesc contra noastră și trebue să rupem odată relațiunile cu eî.” Oratorul termină spunînd: „Trimitem o salutare fraților de dincolo, eu cari suferă pentru limba strămoșească, trimitem o caldă salutare d-nei Aurel Vlad, care a fost condamnată la o lună închisoare pentru lupta sa în cauza romînismului”. D. Petre Zaharescu: „Stimați concetăței, aduc viile mele mulțumiri tineretului buzoian, care a luat inițiativa acestei importante întruniri, ce va avea însemnătate pretutindeni. Azi avem deschisă chestia Orientului, care trebue să ne ocupe în special pe noi romîniî. Trebue să facem ca idealul de veacuri al Austriei, pentru subjugarea romînismului, să nu se îndeplinească. Tendința vecinilor noștri de a pune mîna pe Romînia se manifestă de veacuri, ea s’a manifestat prin luarea Bucovinei, prin atitudinea ei vecinie șireală. „La 1774 ea ne ia Bucovina sub pretext că aparține Pocutei, care făcea parte din Polonia și cum își anexase Pollonia, a luat și Bucovina. „La 1891, s’a decretat legile cele mai nerușinate, ca copiii să nu învețe decit ungurește, în 1892 s'a redactat memorabilul memoriu, cu care s’a dus patiu la împărat, ca să arate starea de mizerie a romînilor de dincolo. „El a rătăcit pe stradele Vienei, a bătut la toate ușile și nici primit n’a fost. „Azi se comite o nouă infamie în contra fraților noștri: votul plural. Și toate le știe împăratul și cu toate acestea nu apleacă un moment urechea la strigătele fraților noștri“. „Cine credeți că în conflictul cu grecii, a intervenit pe lîngă noi, ca să ne îngenunchie, decît tot prietena noastră Austro-Ungaria?“ Oratorul citește declarația făcută de d. Marghiloman la Craiova în chestia dunăreană. Termină prin cuvintele: „Ne opunem gîndurilor, căci cînd ele vor fi transformate in fapte, greu se va mai face ceva. Să ne mișcăm, să meargă vorbele noastre la toate cabinetele europene și de nu vor să ne audă, să ne punem viața în joc“. D. G. Vernescu. „E o laudă, începe d-sa, cînd se răspunde la o asemenea chestiune. A fost nevoe de un adevărat cutremur, ca să ne deșteptăm și să vedem unde am ajuns și încotro mergem. Avem împrejurul nostru numai inimici, cari așteaptă momentul să ne doboare. Nu mai vrem prietenia Austriei de la care nu am avut nici un tratament mai omenos pentru frații noștri. Vrem uniunea tuturor popoarelor mici la o altă. Un popor nu poate să trăiască decit cu amintirile trecutului și cu speranțele viitorului. De pretutindeni ne venea strigătul de durere al fraților roștri și noi am stat nepăsători. Să răspudem acum, cînd ne-am deșteptat“. D. C. A. Filoti. „Evenimentele petrecute în jurul nostru au ridicat o chestiune, care e pentru romîni o chestiune vitală: chestiunea Dunărei. Presa austro-ungară a spus că la o conferință europeană, nu am avea nimic de pretins, noi spunem însă că intîia noastră pretențiune ar fi ca nici o putere europeană să nu mai fie amestecată în comisia dunăreană, apoi ca cele 3 milioane de romîni din Ungaria să fie tratate mai omenește, iar nu supuși la vexațiuni. Oratorul spune că purtarea Austriei față de noi a fost „purtarea unei prostituate“. D. Mircea Vernescu spune: „Se împlinesc 30 de ani de cînd printr’un război glorios ne-am proclamat ca regat. Sînt însă zeci de ani, de cînd, dacă am scăpat de vasalitatea politică, am intrat sub vasalitatea economică a prietenei noastre Austro- Ungariei“. D. Pompiliu Ioanițescu atacă Austria, spunînd că sîntem datori să tresărim cu toțil în asemenea gnomente și guvernul e dator să-și spună cuvîntul într’o chestie atît de mare. Arată suferințele romînilor din Transilvania și termină printr’un călduros apel, urînd o luptă energică. D. N. Bărbulescu, avocat, rezumă cele spuse de ceilalți oratori și dă citire unei moțiuni de protestare, prin care se cere guvernului să rupă imedit orice legătură cu Austro- Ungaria. Moțiunea protestează și în contra apăsărei transilvănenilor. La urmă preotul Teodosiu a citit o poezie de ocazie datorită d-lui I. Sănăteanu, avocat. Meetingul s’a terminat în liniște la orele 6. _________ Sandu T.SEVERIN, 36 Octombrie. — întrunirea s’a ținut în salonul Apollo și s’a deschis la orele 2 jumătate după ameazi. Salonul era arhiplin cu cetățeni de frunte,avocați, profesori, comercianți și industriași. Au azistat și doamne. întrunirea a fost prezidată de d. I. Protopopescu. Au vorbit d-niî: Grig. Constantinescu, profesor Armașu, dr. Gruescu, farmacist Bogdan, Resmerita, profesor St. Nanu și Petre Ioțcovici, prefectul Gladova (Serbia), care a venit în acest scop cu o delegație de 25 cetățeni fruntași. întrunirea s’a terminat la orele 6 seara, după ce d. Protopopescu a dat citire unei moțiuni. Publicul s’a împrăștiat în liniște. C. Salve Xam. Meetigul din T.Severin Iulian Vrăbiescu Moartea lui Sardou , Paris, 26 Octombrie.—Azi, la orele 3 dimineața, a încetat din viață Victorien Sardou, cunoscutul dramaturg francez. Victorien Sardou Victorien Sardou, născut la Paris în 1831 a fost fiul lexicografului și scriitorului Antoine Leandre Sardou. A început prin a studia medicina și a debutat fără succes în 1854 la Odeon cu piesa „Taverna studenților". In 1858 s-a căsătorit cu artista Brecourt și în 1860 și-a început reputația teatrală cu „Les Pattes de mouche". A scris apoi comedii, drame, livrete de operă, devenind unul din cei mai fecunzi autori dramatici. In 1877 a fost numit membru al Academiei franceze. Numărul operelor sale de valoare e foarte mare, Marți 28 Octombrie „1908 DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premii t Üb ßß ••••••»• Lel 296 iuni «••••••« HII S Ibb! ••>•••• • I TELEFON« Direcțiunea No. 1499 Capitală „ 1410 Provincie și Străinătate No. 1240 NUVELELE ».DIMINEȚEI« O iluzie pierdută » de ION ADAM 2C fost numai un capriciu, sau amor nebănuit? Ea nu-și putuse încă alege bine simțirea, din aceste două senzațiuni amestecate. Știa atît că trăise un timp de adevărată uitare și voluptate, pe urma dragostei acesteia ascunse, care pentru restul lumei s’ar fi putut părea nepotrivită. Dînsul era student în anul Intíiü și ea era măritată numai de atîția ani, citi, avea iubitul ei. Cu toate acestea, numai la vîrsta asta știa să iubească bărbații, acum s’a convins mai bine ca oricînd. De îndată ce intră mai mult în ani, bărbații devin egoiști și material, iar femeia rămîne pentru ei, o necesitate trecătoare, sau o treaptă de urcat. La douăzeci de ani însă, bărbații își trăesc adevăratele sentimente, atunci iubesc și se înalță pînâ la sacrificiu, atunci sînt ei sinceri și emoționali, atunci se înfioară șijură iubire vecinică. Ferice de cine n’a scăpat popasul acesta din viața aleșilor lor. Ea a înțeles adevărul acesta cald, mai ales de cînd a cunoscut pe studentul Prundeanu. Iubirea aceasta cu un minor nu putea să întîrzie, căci treceau anii și se temea de desamăgire. Ca să rămîe cu prima senzațiune de iubire nevinovată, ea s’a hotărît s’o rupă cu studentul, mai înainte de a se aștepta ceva. Hotărîrea era în adevăr îndrăzneață, mai ales acum cînd Prundeanu se înflăcărase în iubire pînă la adorație. Mai știi ce se poate întimpla cu copiii aceștia îndrăgostiți. Nu uitase dealtfel impresia de sfîșiare și mîndrie, ce-i făcuse cartea aceea, „Werter“, pe care Prundeannu i-o lăsase ca o mină tremurătoare. — La urmă tot așa e și cu noi. Eu sunt femee măritată și el tînăr sentimental... Sfîrșitul lui Werter, a urmărit-o ca o mustrare. De cîte ori n’a visat pe Prundeanu, cu tîmpla găurită de un glonte! — Vai doamne... Gindul acesta a fost un îndemn mai mult, pentru ca s’o hotărască să lase băiatul în pace, să-șî vadă de carte și de viitor. Odată hotărîrea luată, nu mai rămînea decît, s’o spue și lui, ca să facă ruptura cea din urmă. Ferestrile erau date în lături și ei stuteau pe prichiciul lat, căutînd amîndoi tăcuți spre orașul adormit. In aer era umezeală rece, ca în toamnele Urzii. La toate îndemnurile ei de despărțire, Frindeanu rămăsese neînduplecat, așa că vorba să lua lot de la 'nceput. — Trebue s’o curmăm, lumea vitește și bărbatul meu a cam simțit, — nu vreau să dau de vorbă gurelor rele, nu pot să mă compromit... — Vorbești cu tot dinadinsul? — Foarte serios. O! îmi vine greu s’o fac, căci te-am iubit atîta și cît te iubesc încă!.. Dar trebue să punem cruce la toate, trebue—și asta pentru cinstea mea și pentru viitorul tău. Sunt datoare să fac ruptura asta, căci nu mai pot merge lucrurile așa înainte. — Tu însă nu înțelegi că, a nu te vedea, a nu mai fi alături înseamnă... O! ași primi mai bucuros să mor... decît să zic adio la atîta fericire... —■ Trebue, trebue... Am copii și nu vreau să se ridice în rușine... A mai întîrzia așa, ar fi un păcat, pe care nu mi l’așî erta... Prundeanu silește un oftat și rămîne apoi amuțit. Din cînd în cînd își duce batista la ochii, pentru a-șî usca o lacrimă ascunsă. Noaptea era întunecoasă, tăcută, numai la răstimpuri trecea cîte o trăsură în goana cailor, desmorțind liniștea grea și rece din coprins. Ea gravă și hotărîtă, vorbea pripit, căutînd toate mijloacele ca să-l hotărască. Dînsul foarte abătut, suspina și o ruga frumos, să nu-l gonească, să nu-1... omoare... — Se vede că tu n’am luat în seamă că înbătrînesc? Mi-am mințit destul bărbatul, acum nu mai pot, mii rușine, uite am fire albe în păr... roșesc cînd îmi privesc copiii..« — Nu mai vorbi în zadar, dragostea n’are vîrstă, ce-țî pasă.... Gîndește-te numai la iubirea mea, nu mă.... El îi ia mîinile, le duce la gură și i le sărută. Ea se smucește, îl roagă, îl amenință și-i poruncește. — Destul, vine o vreme cînd se sfîrșesc toate. Tu caută-ți iubirea în altă parte, sunt femei frumoase și tinere... — Te rog taci... Vorbele tale mă străpung... Cum crezi c’ași mai putea iubi pe-o alta? — Cearcă, trebue să încerci, căci nu se mai poate altfel... Prudeanu rămîne tăcut. Prin ferestrile dale în lături, venea de afară noaptea și toată umezeala rece a toamnei, cu amenințarea aceea de sfîrșit și amorțire. Ea se ridică într’un tirziu de pe fereastră și zice cu un ton rece. — Du-te. — Hotărît? •— Fără nici nu poate.« — Pentru totdeauna?, ■ — Da. — Adio, atunci... Prundeanu se smucește hotărît și pornește cu furie, trîntind ușa pe urma lui. Voise să mai zică ceva, dar vorbele i se înecaseră în gît. Ea a rămas plîngînd în hohote, de pare că i s’ar fi desprins o parte din inimă, cu plecarea lui. Gîndurile, tinerețea, fericirea, totul par’că se ducea cu dînsul, o părăseată, rămînînd singură, nenorocită.. * A rămas în prada celor mai grozave gînduri. Nu vroia par’că să creadă presimțirilor, atîta munceau tot felul de bănuelî. Copiii aceștia prea iubesc cînd se înfruptă la dragoste... își zicea ea și amintirea lui Werter, i se pune în ochii ca o fatalitate. — Bietul băiat, trebuia să-l pregătesc la asta!... Obosită de atîta frămîntare, adoarme așa îmbrăcată pe o canapea. Visuri ciudate i-a tulburat tot somnul și trecutul întregi s’a răscolit în mintea buimacă. Visurile eî se întrerup însă ca de-o spaimă, căci din depărtare s’aude o detunătură de pușcă, la mura ca de friguri. Fără să-și dea socoteală cum și ce fele, chinuită de gîndul că dînsul și-ar fi curmat zilele disperat, — dă busna pe ușă și coboară în stradă, îndreptîndu-se spre casa lui, așa în dezordine cum era. Disperată, străbate prin noapte în bobote, bocănind paveaua de răsuna tare în liniștea aceia grea. Nu se mai gîndea c’ar putea-o recunoaște cineva și că cinstea ei s’ar spulbera. Tremura și șoptea într’una: — Prundeanu.... dragul meu Prundeanu, ce crudă am fost cu tine, — suflet suhțitor, neînțeles... Inăbușindu-și plînsul, îl vedea căzut la pămînt, cu portretul ei în mînă, îngînînd prin horcăitul sîngelui, adio... Strecurîndu-se printre gardiștii bănuitori, zărește în sfîrșit lumină la geamul lui Prundeanu. Inima i se batea strînsă și picioarele i se lasau, cînd se gîndea la sfîrșitul trist al iubitului ei. „Voia să fie cea întîi sosită acolo, să pună mîna pe scrisorile lăsate de el. In mintea-i înfierbîntată le și vedea întinse pe masă, scrise cu o mînă tremurîndS. Alerga tot mai taxe, dar odată ajunsă, n’a avut curajul să intre. Dă mai întîi cîteva tîrcoale în jurul casei, liniștindu-se puțin, cînd vede că nu-î încă lume adunată, le ferestre nu se putea uita, căci erau storurile lăsate, fără să-și mai dea seama, călcînd ușor ca o pisică, se strecoară în tida casei. Pleacă urechea la ușă. —ascultă. Din lăuntru se aude respirări și mișcare. — Ișî dă sufletul! — gîndește ea. O ."’ipa de tăcere. întinde mîna să deschidă. Din casă însă răsună un rîs cristalin și alintat de fată sglobie. Dînsa pălește atunci și i se face negru înaintea ochilor. Mașina licește se retrage într’un colț al sălciei. Mizerabilul! — Iugînă ea încet. Dar ușa se dă în lături și Prundeanu petrece din urmă, o tînără frumoasă și elegantă. Marea de lumină, îl învălue din urmă, ca o aureolă, pe cînd cea înșelată veghia din umbră. Prundeanu luîndu-șî rămas bun de la fată îi strigă din urmă: , — £ă vii de acum în toate serile, că m’am decotorosit de baborniță... Ușa se închide la loc cu zgomot, iar în odac se aude Prundeanu fluerînd un valsa izbîndă. Desi amăgită și înfrîntă, cealaltă se trage din ungherul întunecos și se îndepărtează prin noapte, ca de un loc blestemat, murmurând prin plins. — Azi nu mai sunt copii... nu mai e nevinovăție și amor... ________________ loan Adam Mîine t Un vînător de urși de AL. OAZABAH Mișcarea avocaților statului In mod foarte pașnic î Avocatii statutul s’am înțeles să intervină în mod colectiv pe lîngă d. ministru al domeniilor spre a le spori retribuțiunile potrivit cu necontenitul spor al atribuțiilor. In adevăr, avocații de clasa III ai statului, cei mai numeroși din țară sînt retribuiți cîte 230 lei lunar și în schimb li se cere o muncă istovitoare, care le ocupă aproape tot timpul și nu le mai dă posibilitatea să își mărească veniturile din clientela particulară. ■55* Potrivit înțelegerei dintre dînșii avocații statului au trimes o delegație în audiență la d. Anton Carp, ministrul domeniilor, de care depind. Din delegație au făcut parte d-nii C. Bumbulescu din Gorj, Boicescu din Vîlcea, Moscu din Buzău, Stăncescu din Teleorman, Merlescu din Vlașca, Andriovici din Prahova, Popescu din Ialomița, Plitos din Tecuci și Gogan din Mehedinți.D-D. Anton Carp a primit delagraitța avocaților și, după ce le-aj «Rezistat plîngerea, le-a recunoscut dreptatea și le--a făgăduit că în viitorul budget salariile avocaților de clasa I III ai statului vor fi sporite la 350 lei lunar, iar pentru înlesnirea comunicației cu ministerul, se vor da acelor avocați bilete de liber parcurs pe căile ferate pe distanțele respective. Delegația alocaților statului a plecat, se înțelege, satisfăcută și a comunicat colegilor rezultatul demersurilor pe lîngă d. ministru al domeniilor, C, Dem. \ premiile DIMINEȚEI Tragerea Duminica viitoare 2 Noembre Casa dm Strada Teilor No.* 208 J