Dimineaţa, octombrie 1908 (Anul 5, nr. 1661-1692)

1908-10-28 / nr. 1689

A Uui v —1­0. b­by PUBLICITATIAr COM CEDATĂ EXCLUSIV Agenției de publicitate CAROL SCHULDER ( Co. BUCUREȘTI Hr. Kiraffeorgrevicl S3—Telesen 9)4 Birourile ziarului: ~ Str. Sărindar No. 11 A­P­A­R­E ZILN­I­C C­U CEL­­E DIN UR­M­A Ș­T­I­R­I A­­LE NOPȚEI Congresul dela Berlin.»Chestia Dunărei Airt. W. Pentru a. mări garanții!? asigurate libertate­ de navigațiune pe Dunăre, c are e recunoscută de un in­teres european, înaltele puteri contrac­tante hotăăresc ca toate întăririle și fortificațiile, ce se găsesc pe tot cur­sul viului de la Porțile de fier până la gu­șile lui, să fie desființate și nu se vor m­ai putea ridica altele noul. Nici un oras de războitu nu va putea sft pluteas­că in josul Porților de fier, afară de Ti­jele ușoare destinate pentru poliția flu­viului și pentru serviciul vamal. Vasele de stațiune ale puterilor dela gurile Dunărei vor putea însă să se sue puna la Galați. Art. 53. Comisiunea europeană a Du­nărei din sinul căreia va f­i reprezentată Romînia, va rămîne menținută în func­țiile ei pe cari se va exercita cu o desăvîrșită independență de autoritatea teritorială, pînă la Galați. Toate trac­tatele, aranjamentele, actele și Întă­ririle, cari privesc drepturile, privilegii­le, prerogativele și îndatoririle comisiei dunărene, sînt confirmate. Art. 54. Cu un an înainte de încetarea termenului însemnat duratei acestei comisiuni europene, puterile se vor pu­ne în înțelegere comună asupra prelun­girei drepturilor sale sau a modificării lor ce vor găsi de cuviință a introduce. Art. 55. Regulamentele de naviga­­țiune, de poliție fluvială și supraveghe­re, dela porțile de fier pînă la Galați, se vor întocmi de comisia europeană, cu asistența delegaților statelor țerma­­rene, punindu-le in acord cu acele cari a fost făcute, sau cari se vor hotărî pentru parcursul din jos de Galați. Art. 56. Comisia europeană dunărea­­nă se va pune în înțelegere cu cel în drept pentru a asigura întreținerea farului din insula Șerpilor. Art. 57. Executarea lucrărilor destina­te a înlătura piedicele pe cari Porți­le de fier și cataractele le opun naviga­țiunei s’au încredințat Austro-Ungariei. Statele învecinate cu aceste părți ale rîului vor da toate înlesnirile ce s’ar putea cere în interesul acestor lucrări. Stipulațiile art. 6 din tratatul de la Lon­­dra din 13 Maiu 1871, relative la drep­tul perceperea unei taxe provizorie pee­ntru acoperirea cheltuelilor, se mențin în favoarea Austro-Ungariei.­ ­ Coatele Károly. 2. Principele Gorciakow. — 8. W. H. Waddington. — 4. Lordul Bfreonstloid. — 5. Contele Anarassy. — b. jtmnclpeio Btsmark. ’ir. Contele Șayalov. 8. Contele Bülow. — 9. Lordul Russel. — 10. Mardii eu 1 Salisbury. — 11. Hehemed Aii Pașa. Credem interesant să reproducem noi articolele din tratatul de la Berlin privitoare la chestia Dunărei . T­urburarile din Craiova Meetingurile naționale de erî Discursurile violente și turburările din Craiova Asaltul de la consulatul austriac, asupra manifestanților — — Prin fir telegrafic —­­ CRAIOVA. 26 Oct.— După multe frămîntări ale bărbaților noștri po­litici de Seamă, s'a ținut In fine as­tăzi meetingul national în sala tea­trului National. Din discursurile ce vor urma, ci­titorii ziarului se vor putea convinge cu b­leznire că, cu toată silința des­fășurată, nu s’a putut cădea de a­­cord asupra modului cum urmează să fie țimnute discursurile și, mai a­­les, asupra moțiune­ care trebuia ci­tită la urma meetingului. Așa, de pildă, la început era vorba ca tonul discursurilor ce se vor ro­sti, să fie extrem de violent, ca și moțiunea; se vede treaba, însă, că s’au făcut mari presiuni asupra par­lamentarilor înscriși să ia cuvân­­tul, pentru ca în cele din urmă at­mosfera să ajungă a fi mai tempe­rată. D. Iulian Vrăbiescu, deputat gu­vernamental, fost prefect de Dolj și unul din fruntașii de marcă a partidului liberal, a dnzistat, ca meetingul să fie cît mai impozant și discursurile cit mai violente. * Vasta Sală a Teatrului National era 0 mare de capete. Toate chenca­­rele și lojile pline de doamne alese. Primul a luat cuvîntul d. Ion Mi­­tescu, deputat. D-sa propune ca președinte pe d. Petre Chitu, președintele Ligei cul­turale. D. Chita citește telegrama primită din partea uniunei intelectualilor. Semnată de d. dr. Eraclie Stelian, Demetriad­ și Vlădescu cari aderă la întrunire. Continuind, d-sa zice: „Ca națiun­e avem de atins un ideal, de realizat aspirațiuni. Importanța noastră rezidă în aceea că sîntem înconjurat­ de frați romîni cu con­cursul cărora putem reuși în visul național. Evenimentele din Bal­cani trebue să ne găsească pregătit­. In mijlocul nostru sînt reprezen­tanții tuturor partidelor. . Expu­­nînd situația, noi căutăm soluția". D. Nae Popp, deputat: „Puterile din Nordul, Estul și Vestul Europei totdeauna ne-au dușmănit tara. Rusia, Austro-Ungaria ne-au răpit părți din țările Romîniei fără răz­­boiu, numai prin intrigi, corupție“. D-sa atacă pe Andrassy pentru reforma lui electorală cu votul plu­ral. Datoria tuturor romînilor e să lucreze pentru răspândirea senti­mentului national, iar mijloacele sunt: cultură, emancipare economi­că, tratatele comerciale. Austro- Ungaria, ne-a fost ostilă; importul ex­e de 100 de milioane, iar expor­tul numai de 10 milioane. Totuși, taxele vamale sunt defavorabile nouă. D. Irina Tălpeanu, carpist, atacă pe unguri, Călăii fraților noștri de peste munți. Protestează contra presei străine care e ostilă Romîniei. Alianța noa­stră cu Austria e nenaturală; tre­bue făcută o alianță în conformitate cu aspirațiile noastre naționale, cum a procedat și Rusia cu Franța, Anglia cu Franța, etc. Elevii școalei normale intonată în acest moment din galeria tea­trului „Deșteaptă-te române!“" D. Ion Oteteleșanu spune că me­etingul din Craiova diferă de col ti­nut in Capitală. Acolo a fost popor mult fără fruntași politici, aci sunt mult­ cetățeni de frunte, bărbații tuturor partidelor politice. Austria ne va zugrutita politi­cește. Procesele, închisoarea, legea electorală cu vot plural tind la des­ființarea naționalităței fraților no­ștri. D-sa­urează regelui izbindă e­­conomică, cum a reușit, și pe ca­lea politică, îndeamnă la constituirea unui comitet pentru ridicarea unei statui lui Mihai Viteazul, simbolul idea­lului național. D. Iulian Vrăbiescu, deputat spune că în fața interesului suprem națio­nal barierele politice cad, inimile romînilor bat același unison. Guvernul trebue să tină seamă de curentul din opinia publică os­tilă Austriei, prin anexarea Bosniei și Herzegovinei, prin violarea tra­tatului din Berlin a tulburat li­niștea Europei. Atacă cu violență Austro-Unga­ria care cu ocazia tratatului co­mercial caută să înjosească Romî­­nia, să lovească în interesele noa­stre econom­."" Atacă pe baronul de Aehrenthal pe chestia dunăreană. Cere guver­nului să întărească malul stîng al Dunărei. Politica externă trebue schimbată. Aprobă mișcările popu­lare cari în anii 1821, 1848 și 1877 au fost încoronate de succes. D. Nicolae Roman­escu, deputat, spune: ca reprezentant al colegiu­lui al II-lea de Cameră promit co­legilor mei că vom­ susține cu ener­gie interesele romînești. Față de ra­pacitatea monarh­iei vecine con­tează în înțelepciunea guvernului, D. Eduard Dioghenide, avocat, publicist, vorbește în numele pre­sei locale, ilustrînd cu exemple vii, perfidia și ingratitudinea Austriei față de romîni. Politica externă a fost greșită. Mai vorbesc d-nnîi avocat Pomi­­­lian, care atacă pe diplomații cari au uitat romînește și pe baronul de Aehrenthal, vrăjmașul interese­lor noastre, Marin Metulescu, pro­fesor, care arată cu exem­ple istori­ce perfidia monarhiei habsburgice. D. Chitu citește apoi următoarea moțiune: ..Cetățenii Craioveni, fără deo­sebire de culoare politică, conști­enți de menirea și drepturile ța­rei, așteaptă cu­ viu interes desfă­­șurarea evenimentelor din Orien­tul Europei, salută cu dragoste introducerea regimului constitu­tional în imperiul otoman ca o strălucită izbindă a democrației; salută cu simpatie proclamarea independenței Bulgariei, conside­red acest eveniment ca o legitu­riiă victorie a principiului națio­­nalităteX de apararea călăuză a po­poarelor subjugate și in fata e­­venimentelor ce se petrec în ju­rul nostru, invităm guvernul ro­mân a fa­ce să se respecte toate drepturile țarei noastre derivînd­ din tratate și în special referitoa­re la guril­e Dunărei. Manifestăm interesul întru apărarea drepturi­­lor culturale ale fraților noștri a­­­flaț­i sub dominațiunea străină, pentru unitatea cu­ltura­iă a romî­nilor, fiind gată, la orice jertfă pentru atingerea acestor scopuri. Orice g­uvern poate cdnta pe spri­jinul nemărginit al poporului ro­mân­esc, gata la lorice, sacrificiu­ pentru garantarea interes­elor Ro­­m­îniei și îndrumarea politicei țâ­rei către zelul său de neam". Asaltul de la Consulat După terminarea meetingului s’a organizat o mare demonstrație pe­ străzi cu muzică și drapele. Mulțimea snaivită pe stradele ora­șului manifestind zgomotos în stri­găte de „Jos Austria!" La­­ un mo­ment demonstrația se îndreptă spre consulatul Austro-Ungar Consulatul era apărat de armată. Salvele.—Răniți MULȚIMEA ÎNCERCA SA RUPĂ RINDURILE SOLDAȚILOR PEN­­TRU A PĂTRUNDE IN CONSU­­LAT. RESISTENTA TRUPELOR PĂRU INSUFICIENTA FAȚA CU INDIR­­JIREA MULȚIMEI. SOLDAȚI AU TRAS ATUNCI TREI SALVE. MANIFESTANȚII AU CONTI­NUAT TOTUȘI SA ÎNAINTEZE ȘI ATUNGI ARMATA A RESPINS LU­MEA CU BAIONETA. IN INGRE­­RARE AU FOST RANITE NUME­ROASE PERSOANE. INTRE CARE D. NEGULAI POPOVICI, GRAV RĂ­NIT LA URECHE A TREBUIT TRANSPORTAT LA SPITAL. PUBLICUL S’A ÎNDREPTAT A­­POI SPRE PREFECTURA DE PO­LIȚIE IN STRIGATE OSTILE. Im­oceate f st pra ciocnirii MtonMisams ® shSPsi CRAIDIA, 2S Otímtibsk­. — .Os noră <am­&rm­Mts empm «äezmSncT mmntfaeleafs și trage asa snul pot comunica wrm­&tocardLe... După întrunire, wapattfest SHgat ffl­­■ijunglnă în Areptoit esset Petem Chițu, a ră­muat cu ei muzica a­­flată la circul de peste drum, pornind apoi pe calm DnarA. In dreptul iBoreSâriet cu, manifestanții, 'entusiazmatî, voind să încingă o horă olteneas­că, au fost opriți de politie, care a ordonat muzicei comunale să se retragă, îndârjiți de această intervențiu­­ne, manifestantai s’au îndreptat spre prefectura poliției. ..« 'au­ manifestat ostil, s­trig­ând: „Jos politia /“ De aci au pornit spre casa d.lui Nae Popp, unde au făcut o mani­festație de simpatie. D. Mișu Popp a mulțumit în numele părintelui dsale. La consulatul austro-ungar De la casa d.lui Popp, manifes­tantii s’au îndreptat spre consum­­atul austro-ungar, departe numai cîțiva pași. Aci au fost întîmpinați de o companie de sergenți de oraș, co­­mandată de directorul prefecturei poliției, Călinescu, și de o com­­panie de soldați din reg. Rovine, comandată de căpitanul Călinescu. Ciocnire Intre manifestanți și comandanții forțelor armate au început parla­­mentări. In timpul acestor parla­­­mentări, unii din manifestanți îna­­intînd, căpitanul Călinescu a ordo­nat gorniștilor companiei sale să sune „retragerea”, după care solda­ții, după ordin, au tras trei salve in aer. Atunci, îndirjiți, manifestanții eu încercat să rupă cordonul gardiști­lor, aceștia s-au apărat scoțind tesa­­cele și dînd în cei cari ii asaltați. In învălmășeală sancționarul co­mercial Nicolae Popovici a fost ră­nit de tcsacul unui gardist la urechea stingă. El a fost transportat la spi­­tal. După încăerare, manifestanții s’au retras îndreptindu-se spre primărie manifestînd ostil contra d-lui Bros­­cărescu care a dat ordinul de retra­gerea muzicei, apoi totul a reintrat in liniște. Xam. Meetingul io Buzău BUZĂU, 26 Octombrie.— Meetin­gul s’a deschis­ la ora 3, președinte fiind d. î. Demetriade, secretari Al. Godeanu și P. Zaharescu. Ia cuvîntul d. Gh. Zimniceanu care spune: Frați romîni, azi e o zi mare de care nu ne dăm poate destul seama. Evenimentele mari cari ne pun și pe noi în cumpănă se petrec în O­­rient. Ziua de mîine poate să ne aducă războiul. Dorința noastră ca romîni liberi e să fim unit­ cu toțî romînii din toate părțile și să mer­gem mînă în mînă. Mai cu seamă acum, cînd frații noștri sufăr. Aus­­tro-Ungaria așteaptă prima ocazie să pună pumnalul în pieptul­ Ro­­mâniei. „Mișcarea naționala din țară­ va avea răsunet în Europa, și Austro- Ungaria nu va izbuti. „Noi ne găsim băgat­ prin tratate economice cu statul vecin și acum e momentul să vedem dacă noi am tras vreo­dată vreun profit, sau da­că Austro-Ungaria a avut tot pri­sosul muncei noastre. „In conflictul cu Bulgaria de la 1900 ungurii au fost tot austrasia contra noastră. „Ei au înlesnit acum declara­rea independenței Bulgariei, ei unel­tesc contra noastră și trebue să ru­pem odată relațiunile cu eî.” Oratorul termină spunînd: „Tri­mitem o salutare fraților de din­colo, eu cari suferă pentru limba strămoșească, trimitem o caldă salu­tare d-nei Aurel Vlad, care a fost condamnată la o lună închisoare pentru lupta sa în cauza romînismu­­lui”. D. Petre Zaharescu: „Stimați con­­cetăței, aduc viile mele mulțumiri tineretului buzoian, care a luat ini­țiativa acestei importante întruniri, ce va avea însemnătate pretutindeni. Azi avem deschisă chestia Orientu­lui, care trebue să ne ocupe în spe­cial pe noi romîniî. Trebue să­ fa­cem ca idealul de veacuri al Au­­­striei, pentru subjugarea romînis­­mului, să nu se îndeplinească. Ten­dința vecinilor noștri de a pune mîna pe Romînia se manifestă de veacuri, ea s’a manifestat prin lua­rea Bucovinei, prin atitudinea ei vecinie șireală. „La 1774 ea ne ia Bucovina sub pretext că aparține Pocutei, care făcea parte din Polonia și cum își anexase Pollonia, a luat și Bucovina. „La 1891, s’a decretat legile cele mai nerușinate, ca copiii să nu în­vețe de­cit ungurește, în 1892 s'a redactat memorabilul memoriu, cu care s’a dus patiu la împărat, ca să arate starea de mizerie a romîni­­lor de dincolo. „El a rătăcit pe stradele Vienei, a bătut la toate ușile și nici primit n’a fost. „Azi se comite o nouă infamie în contra fraților noștri: votul plural. Și toate le știe împăratul și cu toate acestea nu apleacă un moment ure­chea la strigătele fraților noștri“. „Cine credeți că în conflictul cu grecii, a intervenit pe lîngă noi, ca să ne îngenunchie, decît tot prie­tena noastră Austro-Ungaria?“ Oratorul citește declarația făcută de d. Marghiloman la Craiova în chestia dunăreană. Termină prin cuvintele: „Ne opunem gîndurilor, căci cînd ele vor fi transformate in fapte, greu se va mai face ceva. Să ne mișcăm, să meargă vorbele noa­stre la toate cabinetele europene și de nu vor să ne audă, să ne punem viața în joc“. D. G. Vernescu. „E o laudă, înce­pe d-sa, cînd se răspunde la o ase­menea chestiune. A fost nevoe de un adevărat cu­tremur, ca să ne deșteptăm și să vedem unde am ajuns și în­cotro mergem. Avem împrejurul nostru numai inimici, cari așteaptă momentul­­ să ne doboare.­­ Nu mai vrem prietenia Austriei de la care nu am avut nici un tra­tament mai omenos pentru frații noștri. Vrem uniunea tuturor po­poarelor mici la o altă. Un popor nu poate să trăiască de­cit cu amin­­­tirile trecutului și cu speranțele vii­torului. De pretutindeni ne venea strigă­tul de durere al fraților r­oștri și noi am stat nepăsători. Să răspu­­dem acum, cînd ne-am deșteptat“. D. C. A. Filoti. „Evenimentele petrecute în jurul nostru au ridicat o chestiune, care e pentru ro­mîni o chestiune vitală: chestiunea Dună­rei. Presa austro-ungară a spus că la o conferință europeană, nu am avea nimic de pretins, noi spunem însă că intîia noastră pretențiune ar fi­­ ca nici o putere europeană să nu­­ mai fie amestecată în comisia du­­­­năreană, apoi ca cele 3 milioane de romîni din Ungaria să fie tratate mai omenește, iar nu supuși la ve­xațiuni. Oratorul spune că purtarea Aus­triei față de noi a fost „purtarea u­­nei prostituate“. D. Mircea Vernescu spune: „Se împlinesc 30 de ani de cînd printr’un război­­ glorios ne-am proclamat ca regat. Sînt însă zeci de ani, de cînd, dacă am scăpat de vasalitatea poli­tică, am intrat sub vasalitatea eco­nomică a prietenei noastre Austro- Ungariei“.­­ D. Pompiliu Ioanițescu atacă Austria, spunînd că sîntem datori să tresă­rim cu to­țil în asemenea gno­mente și guvernul e dator să-și spu­nă cuvîntul într’o chestie atît de ma­re. Arată suferințele romînilor din Transilvania și termină printr’un călduros apel, urînd o luptă ener­gică. D. N. Bărb­ulescu, avocat, rezumă cele spuse de ceilalți oratori și dă citire unei moțiuni de protestare, prin care se cere guvernului să ru­pă imedit orice legătură cu Austro- Ungaria. Moțiunea protestează și în contra apăsărei transilvănenilor. La urmă preotul Teodosiu a citit o poezie de ocazie datorită d-lui I. Sănăteanu, avocat. Meetingul s’a­­ terminat în liniște la orele 6. _________ Sandu T.­SEVERIN, 36 Octombrie. — în­trunirea s’a ținut în salonul Apollo și s’a deschis­­ la orele 2 jumătate după ameazi. Salonul era arhiplin cu cetățeni de frunte,­­avocați, profesori, comer­cianți și industriași. Au azistat și doamne. întrunirea a fost prezidată de d. I. Protopopescu. Au vorbit d-niî: Grig. Constanti­­nescu, profesor Armașu, dr. Gruescu, farmacist Bogdan, Resmerita, pro­fesor St. Nanu și Petre Ioțcovici, prefectul Gladova (Serbia), care a venit în acest scop cu o delegație de 25 cetățeni fruntași. întrunirea s’a terminat la orele 6 seara, după ce d. Protopopescu a dat citire unei­­ moțiuni. Publicul s’a împrăștiat în liniște. C. Salve Xam. Meetigul din T.­Severin Iulian Vrăbiescu Moartea lui Sardou , Paris, 26 Octombrie.—Azi, la o­­rele 3 dimineața, a încetat din via­ță Victorien Sardou, cunoscutul dramaturg francez. Victorien Sardou Victorien Sardou, născut la Paris în 1831 a fost fiul­­ lexicografului și scriitorului Antoine Leandre Sardou. A început prin a studia medicina și a debutat fără succes în 1854 la Odeon cu piesa „Taverna studenți­lor". In 1858 s-a căsătorit cu artista Brecourt și în 1860 și-a început re­putația teatrală cu „Les Pattes de mouche". A scris apoi comedii, dra­me, livrete de operă, devenind u­­nul din cei mai fecunzi autori dramatici. In­ 1877 a fost numit membru al Academiei franceze. Numărul operelor sale de valoare e foarte mare, Marți 28 Octombrie „1908 DIRECTOR CONST. MILLE Abonamente cu premii t Üb ßß ••••••»• Lel 29­6 iuni «••••••« H­II S Ibb! ••­>•••• • I TELEFON« Direcțiunea No. 1499 Capitală „ 1410 Provincie și Străinătate No. 12­40 NUVELELE ».DIMINEȚEI« O iluzie pierdută » de ION ADAM 2C fost­ numai un capriciu, sau amor nebănuit? Ea nu-și putuse încă alege bine simțirea, din aceste două senzațiuni amestecate. Știa a­­tît că trăise un timp de adevărată uitare și voluptate, pe urma dra­gostei acesteia ascunse, care pen­tru restul lumei s’ar fi putut pă­rea nepotrivită. Dînsul era student în anul Intíiü și ea­ era măritată numai de atîția ani, citi, avea iu­bitul ei. Cu toate acestea, numai la vîrsta asta știa să iubească băr­bații, acum s’a convins mai bine ca oricînd. De îndată ce intră mai mult în ani, bărbații devin egoiști și material, iar femeia rămîne pentru ei, o necesitate trecătoare, sau o treaptă de urcat. La douăzeci de ani însă, bărbații își trăesc adevăratele sentimente, atunci iubesc și se înalță pînâ la sacrificiu, atunci sînt ei sinceri și emoționali, atunci se înfioară și­­jură iubire vecinică. Ferice de cine n’a scăpat popasul acesta din viața aleșilor lor. Ea a înțeles adevărul acesta cald, mai ales de cînd a cu­noscut pe studentul Prundeanu. Iubirea aceasta cu un minor nu­­ putea să întîrzie, căci treceau anii și se temea de desamăgire. Ca să rămîe cu prima senzațiune de iu­bire nevinovată, ea s’a hotărît s’o rupă cu studentul, mai înainte de a se aștepta ceva. Hotărîrea era în adevăr îndrăz­neață, mai ales acum cînd Prun­­deanu se înflăcărase în iubire pînă la adorație. Mai știi ce se poate în­­timpla cu copiii aceștia îndrăgos­tiți. Nu uitase dealtfel impresia de sfîșiare și mîndrie, ce-i făcuse car­tea aceea, „Werter“, pe care Prun­­deannu i-o lăsase ca o mină tremură­toare. — L­a urmă tot așa e și cu noi. Eu sunt femee măritată și el tînăr sentimental... Sfîrșitul lui Werter, a urmărit-o ca o mustrare. De cîte ori n’a vi­sat pe Prundeanu, cu tîmpla gău­rită de un glonte! — Vai doamne... Gindul acesta a fost un îndemn mai mult, pentru ca s’o hotărască să lase băiatul în pace, să-șî vadă de carte și de viitor. Odată hotărîrea luată, nu mai ră­­mînea de­cît, s’o spue și lui, ca să facă ruptura cea din urmă. Ferestrile erau date în lături și ei stuteau pe prichiciul lat, căutînd a­­mîndoi tăcuți spre orașul adormit. In aer era umezeală rece, ca în toamnele Urzii. La toate îndemnurile ei de des­părțire, Frindeanu rămăsese neîn­duplecat, așa că vorba să lua lot de la 'nceput. — Trebue s’o curmăm, lumea vitește și bărbatul meu a cam sim­țit, — nu vreau să dau de vorbă gurelor rele, nu pot să mă com­promit... — Vorbești cu tot dinadinsul? — Foarte serios. O! îmi vine greu s’o fac, căci te-am iubit a­­tîta și cît te iubesc încă!.. Dar tre­bue să punem cruce la toate, tre­bue—și asta pentru cinstea mea și pentru viitorul tău. Sunt datoare să fac ruptura asta, căci nu mai pot merge lucrurile­­ așa înainte. — Tu însă nu înțelegi că, a nu te vedea, a nu mai fi alături în­seamnă... O! ași primi mai bucu­ros să mor... de­cît să zic adio la atîta fericire... —■ Trebue, trebue... Am copii și nu vreau să se ridice în rușine... A mai întîrzia așa, ar fi un păcat, pe care nu mi l’așî erta... Prundeanu silește un oftat și ră­mîne apoi amuțit. Din cînd în cînd își duce batista la ochii, pentru a-șî usca o lacrimă ascunsă. Noaptea era întunecoasă, tăcută, numai la răstimpuri trecea cîte o trăsură în­­ goana cailor, desmor­­țind liniștea grea și rece din co­­prins. Ea gravă și hotărîtă, vorbea pri­pit, căutînd toate mijloacele ca să-l hotărască. Dînsul foarte abătut, sus­pina și o ruga frumos, să nu-l go­nească, să nu-1... omoare... — Se vede că tu n’am luat în seamă că înbătrînesc? Mi-am min­țit destul bărbatul, acum nu mai pot, mi­i rușine, uite am fire albe în păr... roșesc cînd îmi privesc co­piii..« — Nu mai vorbi în zadar, dra­gostea n’are vîrstă, ce-țî pasă.... Gîndește-te numai la iubirea mea, nu mă.... El îi ia mîinile, le duce la gură și i le sărută. Ea se smucește, îl roagă, îl amenință și-i poruncește. — Destul, vine o vreme cînd se sfîrșesc toate. Tu caută-ți iubirea în altă parte, sunt femei frumoase și tinere... — Te rog taci... Vorbele tale mă străpung... Cum crezi c’ași mai putea iubi pe-o alta? — Cearcă, trebue să încerci, căci nu se mai poate altfel... Prudeanu rămîne tăcut. Prin ferestrile dale în lături, ve­­­nea de afară noaptea și toată ume­zeala rece a toamnei, cu amenin­țarea aceea de sfîrșit și amorțire. Ea se ridică într’un tirziu de pe fereastră și zice cu un ton rece. — Du-te. — Hotărît? •— Fără nici nu poate.« — Pentru totdeauna?, ■ — Da. — Adio, atunci... Prundeanu se smucește hotărît și pornește cu furie, trîntind ușa pe urma lui. Voise să mai zică ceva, dar vorbele i se înecaseră în gît. Ea a rămas plîngînd în hohote, de pare că i s’ar fi desprins o parte din inimă, cu plecarea lui. Gîndu­­rile, tinerețea, fericirea, totul par’că se ducea cu dînsul, o părăseată, rămînînd singură, nenorocită.. * A rămas în prada celor mai gro­zave gînduri. Nu vroia par’că să creadă presimțirilor, atîta munceau tot felul de bănuelî. Copiii aceștia prea iubesc cînd se înfruptă la dra­goste... își zicea ea și amintirea lui Werter, i se pune în ochii ca o fa­talitate. — Bietul băiat, trebuia să-l pre­gătesc la asta!... Obosită de atîta frămîntare, a­­doarme așa îmbrăcată pe o cana­pea. Visuri ciudate i-a tulburat tot somnul și trecutul întregi s’a răsco­lit în mintea buimacă. Visurile eî se întrerup însă ca de-o spaimă, căci din depărtare s’aude o detunătură de pușcă, la mura ca de friguri. Fără să-și dea socoteală cum și ce fel­e, chinuită de gîndul că dînsul și-ar fi curmat zilele disperat, — dă busna pe ușă și coboară în stradă, îndreptîndu-se spre casa lui, așa în dezordine cum era. Disperată, străbate prin noapte în bobote, bocănind paveaua de ră­suna tare în liniștea aceia grea. Nu se mai gîndea c’ar putea-o re­cunoaște cineva și că cinstea ei s’ar spulbera. Tremura și șoptea în­tr’un­a: — Prundeanu.... dragul meu Prundeanu, ce crudă am fost cu tine, — suflet su­hțitor, neînțeles... Inăbușindu-și plînsul, îl vedea căzut la pămînt, cu portretul ei în mînă, îngînînd prin horcăitul sîn­­gelui, adio... St­recurîndu-se printre gardiștii bănuitori, zărește în sfîrșit lumină la geamul lui Prundeanu. Inima i se batea strînsă și picioa­rele i se lasau, cînd se gîndea la sfîrșitul trist al iubitului ei. „Voia s­ă fie cea întîi sosită acolo, să pună mîna pe scrisorile lăsate de el. In mintea-i înfierbîntată le și vedea întinse pe masă, scrise cu o mînă tremurîndS. Alerga tot mai taxe, dar odată a­­junsă, n’a avut curajul să intre. Dă mai întîi cîteva tîrcoale în ju­rul casei, liniștindu-se puțin, cînd vede că nu-î încă lume adunată, l­e ferestre nu se putea uita, căci erau storurile lăsate, fără să-și mai dea seama, călcînd ușor ca o pisică, se strecoară în ti­­da casei. Pleacă urechea la ușă. —­ascultă. Din lăun­tru se aude res­pirări și mișcare. — Ișî dă sufletul! — gîndește ea. O ."’ipa de tăcere. întinde mîna să deschidă. Din casă însă răsună un­ rîs cristalin și alintat de fată sglobie. Dînsa pălește atunci și i se face negru înaintea ochilor. Mași­­na licește se retrage într’un colț al sălciei.­­­ Mizerabilul! — Iugînă ea în­cet. Dar ușa se dă în lături și Prun­deanu petrece din urmă, o tînără frumoasă și elegantă. Marea de lu­mină, îl învălue din urmă, ca o aureolă, pe cînd cea înșelată ve­­ghia din umbră. Prundeanu lu­­îndu-șî rămas bun de la fată îi strigă din urmă: , — £ă vii de acum în toate se­rile, că m’am decotorosit de babor­­niță... Ușa se închide la loc cu zgomot, iar în o­dac se aude Prundeanu fluerînd un vals­a izbîndă. Desi amăgită și înfrîntă, cealaltă se trage din ungherul întunecos și se îndepărtează prin noapte, ca de un loc blestemat, murmurând prin plins. —­ Azi nu mai sunt copii... nu mai e nevinovăție și amor... ________________ loan Adam Mîine t Un vînător de urși de AL. OAZABAH Mișcarea avocaților statului In­ mod foarte pașnic î A­­vocatii statutul s’am­ înțeles să in­tervină în mod colectiv pe lîngă d. ministru al domeniilor spre a le spori retribuțiunile potrivit cu necontenitul spor al atribuțiilor. In adevăr­, avocații de clasa III ai statului, cei mai numeroși din țară sînt retribuiți cîte 230 lei lu­nar și în­ schimb li se cere o mun­că istovitoare, care le ocupă a­­proape tot timpul și n­u le mai dă posibilitatea să își mărească ve­­niturile din clientela pa­rticulară. ■55* Potrivit înțelegerei dintre dînșii avocații statului a­u trimes o de­legație în audiență la d. Anton Carp, ministrul domeniilor, de care depind. Din delegație au făcut pa­rte d-nii C. Bumbulescu din Gorj, Boi­­cescu din Vîlcea, Moscu din­ Bu­zău, Stăncescu din Teleorman, Merlescu din Vlașca, Andriovici din Prahova, Popescu din Ialomi­ța, Plitos din Tecuci și Gogan din Mehedinți.­­D-D. Anton Carp a primit delagrai­­tța avocaților și, după ce le-aj «Rezistat plîngerea, le-a recunoscut dreptatea și le--a făgăduit că în viitorul budget salariile avocaților de clasa I III ai statului vor fi spo­rite la­ 350 lei lunar, iar pentru înlesnirea comunicației cu minis­terul, se vor da acelor avocați bi­lete de liber parcurs pe căile fe­rate pe distanțele respective. Delegația alocaților statului a plecat, se înțelege, satisfăcută și­­ a comunicat colegilor rezultatul de­mersurilor pe lîngă d. ministru al domeniilor, C, Dem. \ premiile DIMINEȚEI Tragerea Duminica viitoare 2 Noembre Casa dm Strada Teilor No.* 208 J

Next