Dimineaţa, decembrie 1908 (Anul 5, nr. 1723-1750)

1908-12-01 / nr. 1723

l final 1 T^ROPmbrie Silfii­­iî Mâl;': și perfecționate I pentru Benzină ?« Gaz Sărac I cu construcțiunea simplă, foarte economice I fSSO?** Fuuncționîn­d atosom­i sigur *^10 * din Fabrica: I Scharrer si Gross Nürnberg — GES5I4NS1 - I Motoare­le Benzină de S ®„ 8i și 4 © ssi puters Se găsesc gata în: deposit las !Biehard Graepel, Mm j I Farnieă și depozit de mașini agricole și industriale CELE «w 30HE panica AUTOMOBILE și BICICLETE Continents­ Caputchouc- Repräsentant pentru Romînia " Ciu­ta Ferd­a Co. ST. S3. SítPaT8ü0 Hartmij"! Bucurrști, Str. ^nitrolen, 5 , c­s Osîi UviiI (Casa Țăranul Telefon 5 |­99 S Șoșoni sí Gálost 11 j 9 9 ‘ fl % _ de SI. Petersburg _ VER8TABJL1 nyáiaí cu Recunoscuți ca cel mas bum 1 din toata lumea Grand Prix la expoziția din Paris 1908r I Motoare CRESSLEU1 j pentru Silfi si b­at ® usurile, furnizează prompt din depozit stt. STAADERKER - BUCUREȘTI — PROSPECTE LA CERERE S8BB5K888^BO^B^9B­ îS8BSM^ CARBILSBA.B I­. Leon Lebouici — MEDIC ROMÂN — dela Facultatea din Viena Exercită tot anul (și iarna) CăRbIBAO. ..Ufeisser »ai” Becherplats „COMETA” Pi­ma Fabrică La România pentru Pila uscate (Element ijsrat­­ii pen­­tai­copuri Telegrafice,Te eforice, sonerii alarme și Electromedicinale. Fabricațiunea pilelor noastre utscate este lu. i­ L .P. B.p. 19S.375 și ne­întrecute în durabilitatea lui de viață. Cereți probe și vă veți convinge Mai fabrică Elemente Ni­­troin pentru lumina Electrica ceva n­emai auzit pînă acum și în cu­­rind se va putea vedea o aseme­nea instalație de lumină în Fabri­ca noastră. Se caută reprezentanți în toată țara COME­­ S­A.— Brăila St. Ștefan­­ Cel Mare, 231 De închiriat­­ dela 23 Aprilie 1908 — O Prăvălie Slare «i © 15 m­. pe 18 m. , și trai birouri de 6 m. pe 4 m. — Strada Sf Vineri n­o. 12. —■ A se adresa la : Locotenentul Fopessis — Sfiss5ăt<da Sfis^d­ Ho* 69 —* — St2ssa<da Sfia^IS M ©«. 69 — iii mi București, 5, str. B&r&tiel Telefon 21­92 — ® ISC € 5«M ColOSUl ultimele noutu­ri pentru piano Min sens d'amour, vals m­i.sq cl­* l. Paschill m­­­ossil si Merele, vals I,ei 1.2s la cilii ca alifa Un, Lei 1.­nomanța de I. Pasch 11 — Expediție în provincie — Conu'a mandat sau ramburs ISÎRZI: 30 Noembrie (13 Decembrie) 1908 Răsăritul soarelui 7.45 a. n­.—Apusul soarelui 4.35 p. m. CALENDAR ORTODOX: Apost. Andreiü. CATOLIC: Lucia. MEMENTO Autoritate: Toate autoritățile sunt închise. Judiciare: Toate tribunalele sunt Închise TE­A­TRUL NAȚIONAL în matried: Doctorul fără voe și Bolnavul închipuit, seara Haidel­­bergul de altă dată. SPECTACOLE a*.- ‘ .■***■ GRADINA TERASA a berăriei și restaurantului „La Garpati“.­ In toate serile dela 7—12 ți jum. seara 1i Du­­­minicele dela 5—7 d. a. concert de profesorul Ercule Pifferi de la conser­vatorul din Milano. Restaurant­e la carte si preț fix 1.60­4 feluri. Specia­litatea casei: bere­a la Pilsen, din fa­brica CocI­.—TEATRUL BOULEVARD: In fiecare seară cinematograf­ieatra Deser. — CIRCUL SIDOLI : In fie­care seară reprezentații cinematogra­­fice „Pathé Frères“. — TEATRUL DE VARIETĂȚI „IMPERIAL": (strada Cimpineanu No. 10). In toate serile re­prezentații pentru familii. Program ma­re și variat. Debutează pentru prima oa­ră Los Diotz, duet francez, Emil Du­­mitrescu, cupletist comic român­­ u con­cursul unui admirabil duet Tyroloz ți a celorlalți artiști angajați. Intrarea gene­rală 1 IeS pentru I dietă. Duminicile ți sărbători Mat­roft cu intrarea liberă. TEATRUL EDISON: Cinematograf Pa­­thé Fréres, "cu program nou. Simpaticii comici Am­y-Poi­ni The 4 Otinos, co­mici excentrici. MUZEE BLu.­­­­­­m.:„ MUZEUL ZOOLOGIC, (șoseaua Kisse­­ieîi). Deschis Joia, Duminică r,i săr­bătorile, dela 10—12 a. m. 3—S scara!*­­MUZEUL DE GEOLOGIE ȘI PALEON­TOLOGIE, (Universitate). — PINACO­TECA STATULUI, (Palatul Ateneului, intrarea prin strada N. Golescu). — A­­TENEUL ROMÂN, (vizitarea localului și colecțiilor sale). Deschis in fiecare zi 9—12 dim. 2—4 d. a. Taxa de intrare 50 hani, MUZEUL DE ANTICHITĂȚI, (Universitate). Deschis Duminica de la 11 dimineața —1 d. a. —MUZEUL ET­NOGRAFIC ȘI DE ARTA NAȚIONALA (Monetăria statului, șoseaua Kisseref). Nefiind inaugurat încă, e deschis pu­­blic­ului numai cu învoirea direcțiunei. EXPOZIȚII: In palatul Ateneului Ro­mân expozițiile pictorilor Luchian, O. Mihăilescu și E. Sperlich și Const. P. Constantin. ian uu Al patrulea interogatoriu­ Acest­ interogatoriu, după cum am anunțat, s'a ocupat cu pretin­sul furt, al bijuteriilor d-nei Stei­­heil. Pentru cunoașterea adevărului chestiunea aceasta prezintă un mare interes. JudecătorUl (pune Întrebări pre­cise, la cari d-na Steinbeil răs­punde fără ele entuziazm. — Am dus la Bellevue numai vre­o cîteva bijuterii, spune ea. — Cari? Precizează, stăruește d. André. — Bijuterii, fără d­e mare valoa­re, căci restul era pus la Muntele de pietate. — Care nost? — Cea mai­ mare parte. Asupra acestui cuvânt urmează o serie­­ de explicații confuze, date de văduva, care nu poate sau­ nu vrea să precizeze numărul aces­tei „mai mari părți“ a bijuterii­lor. Judecătorul întreabă dacă după «rimă d-na Steinheil n’a avut ia­răși î­n posesiunea ei toate biju­teriile. •— Da, răspunde ea. Grație unui prieten devotat le-am putut scoa­te de la Muri,tale de pietate. — Aceste bijuterii le-au dat d-lui Som­ley să le modifice. — Da, aceste bijutierii, recu­noaște văduva. 1 Se știe că d. Somley e bijutierul care a scos, după cererea d-nei Steinheil, perla aceia pe care văduva a introdus-o î­n portmo­­neul lui Remy Couillard. Interogatoriul acesta s’a termi­nat, fara sa lămurească Inca vre­­o cîteva pun­c­te importante. Scarlatina la Tulcea — Consiliul de higienă — Tulcea. M Noembrie­ — Scarla­tina făcînd progrese atît în oraș cît și în județ, a fost convocat un consiliu de higienă pentru a se discuta mijloacele de comba­tere la cari trebue avizat. Consiliul aceștia s’a ținut sub preșide­nțiiă prefectului de județ, la palatul administrativ. Au luat cuvîntul d-nil I. Atanasiu, medi­cii primari ai orașului și județu­­lui precum și alte persoane. S’au votat în urmă patru panle­­­te principale cerute de președin­tele consiliului și s’a bote­zit ca să se lupte cu energie­­ ca să fie stîrpită cît mai cu„... epi­demia. Amor-propiiü Judecătorrul urmea­ză: — Ce­rce al declarat la începuți ,că ti­­’au furat toate bijuteririle? D-na Eteinheil răspunde: — Cu prilejul primelor consta­tări, la 31 Marti, cînd am fost în­trebată ce s’au făcut bijuteriile, n’am îndrăznit să spun adevărul. Nu m’amm putut hotărî să mărtu­risesc că cele m­ai multe din ine­lele, colanele, breșele mele sînt la Muntele de pietate. Asta ar fi însemnat să fac publică o situa­­­ție penibilă, pe care țineam s’o ascund. — Mi-am declarat, întrerupe ju­decătorul, că n’ai dus nici­odată lipsă de bani. M’am assigurat că „mătușa Lily“ s’a arătat întotdea­una generoasă. — Așa am spus, recunoaște d-na Steinheil, căci vream cu orice preț să-mi păstrez secretul. M’am g­ăisit un moment în mari Încurcă­turi bănești.. Țineam să nu se știe d­eta.... Am fost victima mân­­driei mele. „Apoi, apucasem să, s­pun că mi s’au furat bijuteriile. Mi-a foist rușine să mărturisesc în ur­mă că am mințit și acuma spun adevărul numai pentru a mă spă­la definitiv de o acuzare îngro­zitoare. „Cînd mi-am putut scoala biju­teriile de la Muntele de pietate, tem­îndu-mă mereu să nu mi se descopere minciuna, nu m’tvm gîndit decit la un lucru: să le modi­fice, să le fac de nerecunos­­cuți și în acest scop le-am încre­­dințtați d-lui Souley. Judecătorul vine ,la perla găsi­tă în sportm­­oneul lui Couillard. — Ai recunoscut că ai pute d-ta îns­ăți perla în portmonieul lui Co­uillard ; nu tăgaduești ? întrea­bă d. André. — Imi reînoesc mărturisirea, spun­e d-na Steinheil. — A fost un procedeu odios, ur­mează judecătorul. Cu ce scop am plănuit aceasta? — Intrasem în bănueli grave... Credeam în complicitatea lui Re­my Couillard. Am­ avut idei­a să-l supun unei încercări, gîndindu­­mă că da­că e vinovat, dacă știe ceva, o să v­orb­easte­l. — Perla pe care tai pus-o In port­­mtonett făcea parte din bijuterii­le duse de d-ta la Bellevue? D-na Sipiinhrdl dă ră­spun­surî indoelnice. Se pare că se teme să apuce pe calea asta primejdioasă. Spune c­ă n­u-și aduce aminte; știe însă că a oprit inelul cu per­la în chestiune. âeziunea Cartei cu ju­rați din jud. Argeș In ziua de 1 Decembrie se va deschide seziunea Curței cu jurați de iarnă sub preșidenția d-lui V. Antinescu, membru­­ la Curtea de apel din București, asistat de d. Brezeanu, membru de ședință la tri­bunalul local și de d. Andrei Rădu­­lescu supleant. Fotoliul ministeru­lui public va fi ocupat de către d. procuror I. Vasilescu, avînd de gre­fier pe d. G. Nicolescu. In această vi­ziune se vor judeca următoarele procese: 1 Decambre: Procesul lui Ghe­­orghe Nae Lache din comuna Băi­­culești, județul Arges rot’zi­! _ tril faptul de omucidere cu voință, crimă sâvîrșită, iar tietzoul­iu.. 2 Decembrie: Procesul lui Pan­­delică Nică Vladuț Baciu, soldat în regimentul 4 Argeș, acuzat pentru­­ aptul de tentativă de omor. 3 Decembrie: Se va judeca pro­cesul lui Marin Dumitru Dinu Nis­­tor, e acuzat pentru faptul de loviri­­ cari au cauzat moartea. 4 Decembrie: Procesul lui Marin Dinu Radu Rădoi, acuzat pentru faptul de loviri cari au cauzat moartea. 5 Decembrie: Procesul lui Constan­tin Matei Enache,­ acuzat pentru faptul de loviri cari au cauzat moar­tea. 8 Decembrie: Procesul lui loan Marin Stancu, acuzat pentru fap­tul de asasinat. ^ Iată numele­ domnilor jurați cari au căzut în această­ seziune: Anghelescu Mihail, proprietar, Ți­­țești, Argeș; Bîrcă T. Alexandru, proprietar, Băseni-Argeș; Bobancu N. Nicolae, farmacist, Pitești-Ar­geș ; Batist Alex., profesor, Pitești; Dumitriu N., medic, Pitești; Flores­­cu Petre, medic, Pitești; Constan­­tinescu Anton, profesor, Pitești; Lă­ Itărescu Dumitru, pensionar, Pitești; Luca Dimitrie, avocat, Pitești; Le­­rescu T. Gheorghe, proprietar, Bas­­cov; Marenco Frideric, proprietar, Pitești; Nicolau Fagi Marcu, pro­prietar, Costești-Argeș; Popescu I. Mircea, proprietar, Humele; Pamfil­e, profesor, Pitești; Bozescu I. Ton, proprietar, Cicănești; Savopol Theo­dor,, căpitan rezervă, Pitești; Leltea B. Petre, proprietar, Argii-Argeș; lt.­­colonel Vlădescu C., pensionar, Pi­tești; lt.­colonel Chicoș Gheorghe, pensionar, Pitești; colonel Ghiță§C. Matei, pensionar, Pitești; Martines­­cu T. loan, profesor, Pitești; Mari­­nescu P. Constantin, medic Pitești; Lahovari G. Ion, proprietar Budești; Vestemean Victor, profesor, Piteș­t; Zănescu M. loan, proprietar, Pitești; Nicolau I. Nae, comerciant Curtea­­de­ Argeș; Șerbănescu­­, proprietar, Broșteni; Penciu Iorga, funcționar Ban­fa­ Populară, Pitești; căpitan G. Zamfirescu, pensionar, Pitești; co­lonel Popovici C-tin, pensionar, Pi­tești; căpitan Pirvulescu D., pensio­nar, Pitești; Garabet G Ștefan, pro­prietar, Pitești; Ghica Vasiliu, pro­prietar, Pitești; Teohari Emil, pro­fesor, Pitești; Schiel Ernest, far­macist, Pitești; Stoenescu Gheor­ghe farmacist, Pitești; Suplimen­tari: Corsin Ion, medic, Pitești; Gheorghiu Alexandru, proprietar, Pi­tești; Bumbuianu N. Stan, proprie­tar, Pitești; Ionescu N. Constantin, proprietar, Pitești. ‘tiijcu ^uuu.ui .uotlcsie in care a inutil lai­xocaiui uh, Cantilli, fost senator. Știri pen­trua Alegerea pentru cele trei scaune de deputat­ la colegiul II de Ilfov sa va face in Capitală în ziua de 21 Decambrie a. c. Se știe că acesta locuri au fost declarate vacante in m­asa numirei în functiuni salariie de stat a d-lor Pompiliu Eliade și îî. Goemnescu; iar cel de al treilea loc in arma în­cetare­ din viață a d-nnSui Ion Ra­­dovici. Decretul pentru convocarea cole­giului electoral a apărut în „M­onito­­ru­l Oficial“ de erî. Tot astăzi a apărut și decretul prin care se fixMna la 21 Decembrie a. R. algerea pentru scaunul de de­putat la colegiul III de Cameră din Romanați, scaun devenit vacant prin acetarea din viață a d-lui G. Poroineanu. La Romanați se crede că vor can­dida d­-nii Șoiculescu guvernamen­tal, V. Oroveanu conservator demo­crat, și N. Chintescu conservator­­carpist. * IAȘI, 29 Noembrie. — Mîine se întrunește la Piatra-Neamțu co­mitetul executiv conservator-de­­­m­ocrat. Va asista la această șe­dință, și d. Alexandru Bädäran, fruntașul conservator - democrat. Dan. •" Din Iași nu sa m­ai comunică zvonul ce s'a răs­pândit că s’ar fi Încheiat un cartel între carpiști și d. Ionel Brătianu cu privire la alegerea de acolo. D. Ionel Bră­­t­ianu ar fi consimțit sa se declare vacant locul d-îuî Panu, să re­nunțe la o candidatură liberală și sa fie susținut, atît de liberali cit și de carpiști, d. Matei Cantacu­­zino, președintele clubului carpist din localitate. In cercurile oficiale dela centru însă, se dezminte categoric această știre și ori deputații liberali s­ c vă dezmințiți de asemenea In culuoa­rele Camerei. # Membrii clubului conservator­­democrat din București sunt con­vocați pentru Mărfi, 2 Decembrie la orele o seara, întrunirea va a­vea loc in saloanele clubului, ca­lea Victoriei No. 66. D. Take Ionescu, șeful partidu­lui­­ conservator-democrat, va lua parte la această ședință.­­­­ D. Take Ionescu, șeful partidu­­lu­i­, conservator-democrat, pleac azi la Ploaști, unde va prezida o întrunire a comitetului execuți al partidului local. Săptăminat artistică La teatrul Național se va juica astă seară Alf Heidelberg. Mîine seară Luni se va da „Scri­soarea pierdută“ iar Marți „Căsătoria silită“ și „Bolnavul tochhipuit“. Doicamidată programul nu s’a sta­bilit de toti pînă Marți seara. Concerte. La palatul Ateneului va avea loc Vineri 5 Decembrie a. c. un prea frumos concert dat de d-ra M. Zaborosky absolventă a clasei d-nei Seria, cu concurdul d-1 al George N. Leca violonist și I. Paschil pianist. •x­ A,stă seară la orele 19 violonis­tul Jean I. Barbu, absolvent al conservatorului va da un mare concert in palatul Ateneului cu concu­rsul d-lui Theodor Fuos pianist. ANCHETELE NOASTRE Școala de educație iRIPc?rsia a fetelor Enne gospodine.—Bune mp.mo cu șorțuri albe curate dinainte, fiecare cu cî­te un lucra în mină elevele Căminului de educație și cultura integrală, se silesc și as­cultă la învățăturile profesoare­ care multe și de folos le explică. Directoarea școalei, d-na Elena Cordoneanu, o personalitate bine cunoscută în învă­țămînt­, ființă cu suflet plin de altruism și i­­deal, și-a consacrat o viață în­treagă de devotament copilelor și vecinie a fost muncită de viito­rul lor așa de greu de realizat în bine. Cu sacrificii enorme, neîncura­­jată materialicește de nimeni d-na Cordoneanu își luă concediu­, plăți suplinitoare la postul de in­stitutoare ce ocupă și se consacră institutului său de ed­ucațiune din st­rada­ Traian. Un măreț scop o conduce: for­marea sufletelor, caracterelor, precum și formarea din niște nepricepurte copile, de menajere bune și viitoare mame model. FRIUBEIE BEI*i BTODÜJFI B«M­a8baria BOTOȘANI, 28 Noembrie.— După cum , v’afi telegrafiat Dumitru Ne­­gruzzi, dirigintele poștei din Bur­­dujeni, acuzat de fraude și delapi­dări în sumă de peste 19.000 lei, a fost adus la Botoșani și depus in a­­restul preventiv. Nostim e că la cercetările procu­rorului V. Tufescu, D. Niruli, a susținut că a fost furat de alții — și anume doi evrei în unire cu o ser­vitoare a sa, asta pentru ca evreii să se ră­zbune contra lui fiindcă cu ocazia devastărilor, știut­e de toată lumea că el a fost în capul devastă­rilor. Procurorul făcînd însă cercetări minuțioase a găsit că de la maga­zia de tutun— de unde pretinde că ar fi fost furat cu suma de peste 19.000 lei—era o imposibilitate de a putea cineva fura din acea ma­­ga­zie, deoarece magazia de tutun e chiar in corpul caselor unde locuește Negruți cu familia, că fe­restrele sunt prevăzute cu gratii de fier duble, că în surșit ușa magaziei dă direct la camera de locuință a lui Negruți, așa că hoții nu puteau pătrunde fără a fi auziți. Apoi în afară de aceasta, chiar după însăși declarațiile lui Negruzzi, la inspec­ția de fiecare dimineață făcută de el în magazie, n’a găsit nici ușa nici ferestrele forțate. Ga s’a furat la poșta din Burdu­­jeni acesta e fapt cert. Iar cine a furat, justiția va descoperi. Deocamdată o clasă întreagă de locuitori din Burdujeni jubilează de pățania acestui strașnic naționalist și cap de devastator, căreia ii ve­nea foarte ușor să facă naționalism cu... banii statului. Tribunalul a confirmat Vineri mandatul de arestare a lui Negruți. Kr\ DIMINEAȚA Pepinierele k li Midie r • .1. ’ Principelui B. Știrbey Drăgășan­î rîeducînd numărul vițelor altoite și plantindu-le în­­tr’un teren nou, a obținut cele mai frumoase Vițe viguroase, fțe sănătoase, lire selecționate atît ca port altoi din Pepinierele Buftea cît și altoaie din Viile Stirbey Drăg­așani Comaridele se primesc prin corespondență la: Direcțiu­unea Pepinierelor Știrb­ey, Drăgașani iar in Bu­CUI BSÎÎ la: Produsele stirbey, și la W. Standscher Calea Victoriei, 3.21 str. Smârdan, 20 xi na U«na or«ioitiea­nu Directoarea institutului de e­t­af a­cel‘lu i» Ajutată de «ceva profesoare, d-na C­ar­do­ne­an­u nu lipsește a lua­ parte la nici anul din emisu­rile elevelor sale în­ număr de 49 din cari 33 sunt absolut gra­tuite.. Ce invacă elevele Elevele t...mimului i,altural se recrutează, de la cele din vîrsta cea mai fragedă (grădina de co­pil) pină la absolventele a patru clase primare. Ele învață mena­jul, curăți­tu­l camerilor, bucătă­ria în deosebi, clipitul rufe­lor, croitoria în ultimul an de perfecționare, cursurile la a­­ceastă­­ școală umilind trei ani, cfntxi­l cu d. Cordoneanu un din,stins mae­stru de muzică, comp­tabilitattea, m­anier­at, germana, conversația în­ limba străină, pedia­g­opia.* edurciția ocolon mjci, în fine tot ce va trebui unei femei ca să știe, spre, a fi un element folk.­.sitar, în societate iar nu o not­ă frivolă cum se întîmplă a­­dasea. Am vizitat cu deamănuntul Căm­­i­nul Cu­ltural­, de la cla­se pînă la sufragerii unde în schim­bul minimei sume de 10 lei lumiar, multe din eleve iau masa de 12 și am rămas înaintata de cură­țenia ce domnea pretutindeni și aerul de pace al copilelor. Ar fi de dorit­ ca primăria și ministernul dă­ în­cu­rajeze iniția­tiva așa da altruistă, așa de lip­sită d­e or­ce interes a d-nei Cor­don­eamu care prin enorme sacri­ficii a înființat această t școală utilă.—Falaion Am publicat într'u­n număr tre­cut un scurt rezumat din artico­lul scris de directorul nostru d. Const. Miile, în ziarul Adevărul, cu ocazia deschiderei colectei na­tionale pentru ajutorarea rom­âni­­lor de peste munți, articol care a avut mare răsunet in opinia publică. Rugați de mai multi ci­titori ai Dimineței publicăm și noi azi în întregime a­cel articol Iată­ l: Am rugat pe d. Rusu­ Ab­rudea­nu ca sa meargă peste munți și să cerceteze de visu starea lucru­rilor de acolo și ceea ce gîndesc și simt romîtrii transilvăneni. D. Huissu Abrud­eanu la întoar­cere mi-a făcut o jalnică des­criere . Situat­iunea. Mi-a adus salutul disiperat al unui popor care se pregătește să moară lup­­tînd, părăsit de toată lumea și în deosebi de așa zișii sai frați din Romînia liberă... Ungurii nu­bunăîțiL de patima oarbă și m­eitiind în stare să-și vadă chiar propriul lor interes, ungurii se pregătesc s­ă dea cau­zei rontine lovitura de moarte. Austria — perfida Austrie, și de astădată, pentru interesele ei,­ trădează cauza banilor, credin­­cioșilor și prea lealilor ei supuși, iar noi, despre noi un gest sem­nificativ al deputa­tului romîn Vaida Voivod a «pus mai mult de­cît mu­lte vorbe și multe rîn­­durî scrise. Noi, Mizerabilii ce sim­tem, am bătut moneda politica din sufe­rințele celor, de un­ sînge și da o pubă cu noi. Am agitat altădată îm­­preună cu Dim. Sturdza stea­gul cauzei lor, cînd rîv­nea pute­rea, iar du­pă ce a căpătat-o, a făcut scuzele dela Iași și a îm­pins pe regele Rominiei — și oa­­­­ce s’ar zice — regele românilor, ca să meargă la Budapesta și sa consfințească cu aceasta vizita, dreptul Ungariei de a face să dis­pară rontîtiizmul... Noi? Am manifestat zgomotos e­strada,­­am agitat steagul unei >acii viitoare, am dat ungurilor un argument mai mult împotriva •ininilor, fal­sul argument al tra lățiel de patrie, dar nici măc­ar -Titlu­­l nu te-aim procurat atu in­­ind din cauza noastră ziarele de este munți copleșite de amenzi, iz­buiau sa dispară,­­iînd sute și ,n­u de inși, pentru a nu fi putut plăți­­ amenzile, zăceau în pușcă- I­, ori trebuiau să se expatrieze .i sa devie inutili pentru cauza l­or națională... Noi ? Dar­­ de ice am mai vorbit de ticăloșia noastră. Bar’ca nu ne cunoaștem, pa­r’.că nu știm ce am făcut și ce nu am făcut, mai ales — pentru aceia cari s’au zbătut și se zbat în lanțurrile de moarte ale oligarhiei ungure­ști?... * ...Așa cum stat­ lucrurile este firesc că fruntașii românilor de peste munți, să se gîndească cel­­ puțin la o moarte eroică, sa-și zică că ceea ce le răm­une este măcar să-și plătească scump pei­­rea lor, dacă nu le este dat să trăiască ca popor cu o aparte in­dividualitate, daca sunt­­ Părăsiți de toată luimea și dacă cel din rigaiul Rominiei, îl lasă sa pia­ră, fără a se deștepta din amor­țeala și adormirea lor. Astfel cel puțin s-a găsit cole­gul nostru de redacție d. Ion Vu­­rriu Abruu­dea­nu, însuși el d­e­ ori­gină de peste munți, din legen­dara țară a Moților, de unde s’a­u­ ncobortt în vale, spre a-și dez­robi pe frați, Hori­a, Cloșca și Cri­șan­ și Avram Ian­cu. Mă întreb îm­să, așa trebue să fie? Dacă Romînia oficială, — cele citevin sute, ori mii de politi­cian!, cari trăesc în jurul palatu­lui nu­ mai sînt în stare să cu­gete și să simtă, de­cît așa cum vede, cu­m simte și ghimdește re­gele Carol I, nădejdea îmi este în cel­e șase ori șapte milioane de romîni. în­­ cari, nu cred, nu e posibil s­ă cred, nu voesc să cred, că orice simț nobil și pa­triot­i­c a di­s­părut. Ei bine, către aceștia îndre­pt privirile și lor le vorbește gla­­su­l meut, care deși de multe o­ri a predicat în pustiu, nu a disparut, nu a încetat să trâmbițeze cauzele cela drepte și sfinte... Dacă nu putem să zicem că să luăm spada și arma și să interve­nim­ în favoarea celor asupriți. Dacă nu suntem­ în stare să si­lim mina guvernului și a Coroa­nei ca să intervină pentru cei de o limbă și de un singe, cum a in­tervenit în Macedonia și să facă aceasta cu autoritate, in chip ho­­tăritor . Dacă aceasta nu sperăm să pu­tem face, suntem­ în stare să înde­plinim un singur Lucru și unul mare, acela de a da fraților de peste munți mijloace bănești de luptă... Acolo amenzile curg­­ ca și lu­nile de închisoare, ziarele națio­naliste române răsuflă greu sub povara zecilor de mii coroane de am­enzi, acolo pentru a lupta une­­leue fonduri, căci oameni de jert­fă sunt. Țăranii români, cari cu o putere de sacrificiu fără pere­idie, s’au pus înainte în lupta pentru cauza neamului, sîn­t co­pleșiți de proces­e d­e­­ contravenție și amenzi. Să-I lăsăm­ pradă răz­­bu­nărei maghiare? Soldaților vi­teji cari merg l­a moarte nu le trebuie numai cuira­j, dar și arme și gloanțe și muniții și haine și merinde. Ei bine, acestea cel pu­țin să le dăim noi și aceasta, tre­­bue să o facem sub pedeapsă de a ne numi singuri mișeii mișei­lor, ticăloși pe­­ cari îl așteaptă moartea, gudurați ca și epuri î In gaura lașității și ignominiei lor. * Iată pen­tru ce Adevărul se cre­de dator să ia inițiativa unei co­lecte naționale pentru ajutorarea luptelor românilor de peste munți. El face ap­el la toate­ clasele so­­­ciale și la bogați și la săraci și la mici ca și la mari și le cere orin miil­e ori sutele de lei din priso­sul lo­r, ori gologanul de cinci ruipi din buicata de­pline a celor lipsiți de toate... Colecta aceasta națională, me­nite să ajute o luptă sfîntă și care este și lu­pt­a noastră, mai are și ținta de a aarăta oligarhiei ungu­­re­ști, că mișcarea din Romînia liberă, nu este o simplă însce­nare și că pe lingă vorbă vine și fapta să demonstreze că suntem­ cu trup și cu­­ suflet frați victi­melor sălbăticiei lor. Adevărul face apel la toate bu­năvoințele și în special nu crede că poate să fie uitată și ocolită această colectă de cei veniți de peste munți cari, aici, au făcut atare și cari totuși nu au uitat să simtă ruminește... E maimie mitul ca el să-și mani­festeze acest sentiment și să facă act efectiv de so­lid­a­ritate națio­nală... Ad­evărul fac­e apel la democra­ția romînă și Îi amintește că, in­tre altele, cauza națională ro­­­mîn­ă, este azi identică cu acea a democrației, de­oarece, ea se În­temeiază pe mișcarea liberatoare a votului universal. * Știm că luînd această iniția­tivă, n­u vom fi cruțați chiar și a­­cum de bîrfeli și acuzări. Acesta nu ne va opri de a ne fa­ce da­­toria, cum ne-am făcut totdeauna și după cum ne vom­ face-o cîtă vreme vom putea vorbi și făptui Și facem această încercare, fi­ind­că, c­u tot persimizmul nostru atît de trist do­cutmenitat, totuși, noi nu desnădăjduim de so­arta acestei țări și a acestui popor, pe ca­re-1 socotim numai adormit și ne facem nouă o vină că pînă a­cum nu­­ am putut deștepta din somnul lui de moarte. Este acum cel mai nimerit pri­lej. Se va ști dacă mai este ceva de sperat, se va ști dacă mai cu­getăm și dacă mai simțim, se va face dovada definitivă dacă nu sîn­tem pentru totdeauna o­sîndiți pietrel. E cel mai bun plebiscit, e cel mai nimerit referendum, a­­cesta pe care îl facem noi... ple­biscitul vitalităței noastre națio­­nale. Pentru a face noi începutul, Adevărul se în­s­crie în capul li­stei de colecta națională, cu suc­ma de 1000 de lei. CONST. MILLE O cu lista naționalâ — Deschidem o listă de subscripție pentru a veni in ajutorul luptei de peste munți — FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA Povestea celui de al doilea calic f și al douilea calic continuă. Am privit-o și îndată m’am în­clinat in fata creatorului care o fă­cuse atît de perfectă și atît de fru­moasă. Atunci ea mă privi și-mî zise: „Ești o ființă omenească sau un zmeu?“ Eu i-am răspuns: „O fiin­ță omenească“. Și ea îmi spuse: „Dar atatfa ce cine te-a putut con­duce în acest loc unde de 20 de ani n’am văzut nici o ființă omenească? La aceste cuvinte, pline de dul­ceață și blîndețe i-am zis: „O stă­­pînă, Alah m'a condus spre locuin­ța ta, pentru ca uitate să fie toate mâhnirile­ și durerile mele“. Și i-am povestit tot ceea ce mi s'a întîmpliat, de la început pînă la sfîrșit. Și asta a întristat-o în adevăr foarte mult, căci­ mi-a spus: „Și eu o să-ți povestesc istoria mea“. „Află chia­r că eu sînt fiica regelui Aknamus, cel din urmă rege al In­diei, stăpînul­­ insulei. Ebene. El mă măritase cu fiul unchiului meu. Dar c­hi­ar în noaptea nuntei, Îna­inte să-mi fi pierdut fecioria, m'a răpit un zmeu, anume Georgicus, fiul lui Rasmus, fiul lui Eblis în­­su­și ! El mă luă cu dîn-sul și zbură, și mă depuse în acest loc, în care a adus tot ce puteam dori, ca dulce­țuri și prăjituri, rochii, stofe pre­țioase, movide, mâncăruri și bău­turi. De atunci vine să mă vadă la fiecare zece zile, se culcă o noapte aici, și pleacă a doua zi dimineață. M'a înștiințat că ‘dacă ași avea nevoe de dînsul în timpul celor ze­ce zile pe cari le petrece departe de mine, n’am decis să ating cu mina cele două linii cari sînt scri­se acolo, sub bolta acestei săli. Și în adevăr, de cîte ori ating a­­cele liniii, îl văd apărînd. De data aceasta sînt patru zii de cînd a venit și-i mai rămîne­mn­că șase zile pînă să vie. Astfel poți să mai rămîî la mine cinci zile, spre a pleca în ziua a șasea, am­intea sosirei sale.­Și i-am răspuns: „Da, pot­“. Atunci ea se bucură foarte mult. Se ridică ln picioare, mă luă de mină, mă conduse printr’o ușă f­ol­­tită, spre o bae plăcută, intr’o at­mosferă foarte dulce. Atunci am făcut o bae bună, iar ea s’a așezat îngă mine și mi-a oferit fel de fel de siropuri bune și diferite prăjituri delicioase. Apoi a­m continuat să vorbim și să măncăm din toate bunătățile ce fuseseră aduse acolo de zmeu. Apoi ea îmi zise: „Acuma să te culci și să dormi bine, ca să fii pe urmă bine dispus! Iar eu, o stăpînă, am dormit foar­te bine, după ce i-am­ mulțumit foarte frumos. Și în adevăr, mi-am uitat toate grijile. Cînd m’am deșteptat,­­am găsit-o șezînd lingă mine. Atunci am in­vocat numele lui Alah, rugîndu-l să o bine­cu­vînteze. Am mai vorbit ca vreun ceas, spunînd­u-ne lucruri foarte plăcute. Ea îm­u zise: „Pe Alah, mai îna­inte eram cu totul singură, în acest palat mare, eram tristă căci n’a­­veam pe nimeni cu care să schimb o vorbă și aștș. tim­p de 20 de ani! Dar, lăudat fie Alah, care ți-a condus pașii aici! Văzînd-o, am iubit-o mult, și toa­te grijile și mihnirile mele le-am uitat. Apoi am început să bem împreună din aceeași cupă și am petrecut noaptea în fericire. Dimineața, i-am zis: „Vrei tu să te scot afară, la lumină, și Să te scap a­stfel de zmeu?“ Atunci ea începu să rîdă și-mi zise: „T­acî și mulțumește-te cu ceea ce ai! Bietul zmeu nu va a­­vea decît o zi din zece, pe cînd cu time Iți făgăduesc, să fiu celelalte nouă zile“. Alunei eu, înflăcărat, i-am zis: „Nu vreau de loc. Am să dărîm a­­ceastă cupolă, împreună cu Inscrip­țiile fermecate, pentru ca zmeul să vie și să-l pot ucide ! In viața mea am ucis mulți zuier, de pe pămînt și de sub pămâ­­t!" Și în adevăr, am dat o puternică lovitură de picior în cupolă.... Im acest moment Șeh­erazada se opri, căci se făcuse ziuă. Și cînd sosi­a hai­spre­zecea noap­­e Ea zise: Am aflat, o prea­mărite rege, că al doilea calif a continuat astfel povestirea sa către stăpîna casei. Cînd, deci, am dat cupolei o pu­ternică lovitură de picior, femeea îmi zise: „Uite zmeul! Sosește spre nou­... Nu ți-am spus? Ohi pe Alah! Tu mă pierzi! Totuși gîndește-te și fugi tot prin locul pe unde am ve­niți Atunci m'am­­ repezit pe scară. Dar din nefericire, d­in pricină că eram îngrozit foarte mult, mi-am uitat jos sandalele și securea. Astfel, pe cînd abea urcasem cî­­tev­a trepte, inteam întors privirea spre a vedea unde sînt sandalele și securea. Dar am văzut pămîntu­l îmtredes­­chizîndu-se, și un zmeu mare, în­grozitor de, arît la vedere eși și zise fem­eel: „De ce ai făcut să se cutremure bolta așa de tare Iacit m’ai speriat? Ce nenorocire s’a întimplat?“ Ea răspustse: „Nici o nenorocire, cu adevărat, dar adineauri mi s’a m­îl­toi­t tind singură și m’am scu­lat să beat­ o băutură răcoritoare, fiindcă m’am sculat prea repede, i­ar a alunecat și am căzut pe cupolă. Dar zmeul Îi zise: „O ticăloasă ce ești! Cum știi să minți!“ Apoi începu să privească prin pa­lat, în dreapta și în stînga, și sfîr­­și prin a-mî găsi sandalele și secu­rea. Atenei strigă: ..Eî! ce înseamnă uneltele astea? Spune-mi de unde vin obiectele acestea omenești?“ Ea răspunse: „Acuma le văd și eu pentru prima oară. Nu le-am vă­zut niciodată pînă acuma! Probabil că era agățate de spa­tele tău și tu singur le-am adus aci. Atunci zmeul, în culmea furiei, strigă: „Ce cuvinte murdare și min­cinoase! Dar nu le voi crede, o, des­­frînato!“ La aceste cuvinte o dezbrăcă cu totul..‘o răstigni lia pămîn­t, lestîndu-i mîinile și picioarele de patru stîlpi din pămînt și începu s’o întrebe a­­supra celor ce se întâmplaseră. Dna­­ett n’am mai putut suferi as­ta, nici să-i mai ascult prinsetele, și, sosiind în sfîrșit afară, am­­»«ez­it capacul cum era, și l’am ascuns de priviri astupîndu-l cu pămînt. Și m'am căit amar de fapta mea. Am început să mă gîndesc la tute to­ iată, la frumusețea ei, și ia chinurile pe cari le suferea de la acel blestemat, cu care trăia acolo de 20 de ani. Și mai ales eram mîhnit la sîn­­dul că o tortura din pricina mea. Și în clipa aceea am început să mă gîndesc și la tata, și la regatul lui, la situația ticăloasă de tăetor de lemne In care mă aflam, și, tot plingînd, recitam versuri triate. După aceasta am umblat pînă es am ajun­s la prietenul meu­ croitorul. El mă așteptase cu nerăbdare, și­ mî zise: „Erî, văzînd că nu vis ca de obiceiu, m’am gîndit numai la tine... Mî-era teamă să nu va fi întîlnit vre-o fiară sălbatec­­ă sau așa ceva. Dar Alah fie lăudat, văd că ești în viață!” Atunci eu l-am mulțumit pentru bunătatea sa, am intrat în pră­vălie și m’am așezat într’un colț. Și am început­­ să mă gîndesc la ceea ce mi s’a întîmplat, și să mă ceri însu­mi că am dat o lovitură de picior în capolă. (Va urma)

Next