Dimineaţa, octombrie 1910 (Anul 7, nr. 2365-2395)
1910-10-28 / nr. 2392
/vini rri.__.tb 2392 ^9 ML PUBLICITATEA: CONCEDATĂ EXCLUSIV Agenției as Publicitate CAROL SCHULDER & Comp. Str. Karageorgeviei, 18.—Telefon 3/4 Birourile ziarului: -Str. Sărindar No. 11 București București * w ----B APARE ÎN FIECARE DIMINEAȚĂ CU CELE DIN URMĂ ȘTIRI DIN TOATĂ DIRECTOR CONST. MINLE Abonamente cu premii t Bomn Lei 30.— 6 Ivni Lei 113 luni • • . I-e Pentru străinătate prețul este Îndoit TELEFON [UNK] Direcția ți Administrația No. 14/10 Redacțiat cu Capitala „ 14/10 Provincia „ 14/90 „ „ Străinătatea „ 12.4. IVLn-n Hr>n<v*vir<vv‘iv--i—-i-——***A****^-I*^^“*‘*';*t^'w'^^ LUMEA falimentul păcii angro - austriace Făgăduirile lui Khuen Hedervary.—Nici separatizm fată de Austria, nici șovinizm fața de nationalitați —împăratul speră și jertfește pe romîni.—Concesiile militare ies iarăși la fiială.—Oligarhia maghiară trebuie înfruntă cu forța. Viena, 20 Octombrie. — Cititorii mei amintesc că am primit cu neîncredere făgăduelile actualului guvern unguresc. Față de Austria ei făgăduise să puc capăt politicii particulariste, maghiare; față de naționalități, făgăduise încetarea politicii de șovinism sălbatic. Felul în care ei au făcut alegerile, nu se potrivea de Ioc cu inaugurarea unui curent nou; și oamenii cari s’au arătat stâlpii guvernului — Tisza și Jeszewsky — constituiau tocmai garanția cea mai sigură că totul va rămâne a cum. A fost. ‘ Recentele dezbateri din delegații au decurs într’un chip destul de mulțumitor pentru pacea austro-ungară. Din acest punct de vedere promisiunile guvernului par a avea deci un început de realizare. Iar în ce privește împăcarea cu naționalitățile. Tratativele se urmează și deci trebue să așteptăm sfîrșitul lor. Este adevărat că samavolniciile administrative, față de toate naționalitățile și îndeosebi față de romîni, continuă cu vechea lor furie. Dar guvernul maghiar poate invoca faptul că tratativele nu s'au isprăvit încă. De obicei, pentru a discuta împăcarea, taberele încheie un armistițiu. Guvernul unguresc, cu dreptul celui mai tare, înțelege să „trateze“ în plin războiu, un rite toiü, cu un simplu beligerant, căci celălalt legat de mâini și de picioare, nu poate decît să încaseze loviturile și să aștepte alte timpuri. Pe cînd însă noi priveam cu toată neîncrederea cuvenită, la „tratativele“ de împăcare, iată că în presa vieneză răsună un strigăt: ungurii cer , concesii militare, concesii dintre acele cari, dacă ar fi hărăzite ar zgudui unitatea monarhiei și in acelaș timp ar mări încă și mai mult nemulțumirea naționalităților nemaghiare din Ungaria. Concesii militare? Dar e adorabili Atunci nu s’a făcut nici un pas înainte!. Concesiile militare stat esența întregii situații de atâția ani. In numele lor s’a ridicat oligarhia loaliționistâ, din cauza lor au fost lupte de parlament și de stradă, pentru ele s’au schimbat guverne și de batirul înlăturării lor împăratul a dat mină liberă lui Khuen, jertfind Încă odată pe naționalități și pe români. Atunci sîntem tot acolo de unde am plecat, atunci făgăduelile date Austriei sânt tot atît de șubrede ca și cele date naționalităților. Am înregistrat la timp acest nou strigat, sau mai exact reeditarea acestui strigăt vechiu al presei vie- Imre De atunci am constatat un fapt:"dacă, pe deoparte, primarul Neumayer s’a dus la Budapesta, satisfăcînd astfel, zice-se, dorința personală a împăratului, pe de altă parte însă ziarele creștin-sociale au Început să înregistreze iarăși samavolniciile maghiare față de naționalități, pe cari o bucată de vreme se uitaseră cu totul. In adevăr, cîteva luni de zile singur Arbeiter Zeitang, ziarul social-democrat, rămăsese neclintit în înfierarea oligarhiei maghiare și în sprijinirea asupritelor naționalități din Ungaria; celelalte nu mai ziceau nimic, căci de îndată ce au putut crede că Austria nu are a se teme de tendințele separatiste ale guvernului maghiar, „nu mai aveau nevoie să se intereseze de bietele naționalități. De aceea, când am văzut că Vaterland, Reichspost și Deutsches Volksblatt vorbesc iaă de tiranizarea naționalităților, ne-am zis că între culise se petrece ceva, că într’adevăr ungurii pun iarăși piciorul în prag pentru a obținea faimoasele concesii militare, că ,deci senzaționala știre era adevărată. •Și iată că se ridică un nou glas, foarte autorizat în această materie: Oesterreichische Rundschau. Oesterrichische Rundschau e cea mai de seamă revistă politică austriacă. Ceea ce, în cazul special, I mărește importanța pentru noi, este că în ce privește politica externă, socotind aci și relațiile cu Ungaria, ea urmează politica oficială, păstrîndu-și tocmai atîta independență cită trebue ca să spue dânsa ceea ce guvernul nu poate spune pa față. Și această revistă, ca și atâtea alte publicații vieneze, a făcut ochi dulci guvernului Khuen. Despre barbariile din ultimele alegeri abia a pomenit„infierîndu-le" destul de blajin, căci a le trece sub tăcere ar fi fost prea bătător la ochi. Or, marea revistă publică acum cn articol de o violență extremă tocmai în potriva pretențiilor ungurești în privința concesiilor militare. După ea, situația e cu atît mai gravă, cu cît oficialitatea austriacă pare gata. a se da bătută, pentru că altfel, maghiarii nu vor să admită creditele și celelalte trebuințe ale armatei comune. Carei este rostul concesiilor derute de maghiari? Revista vieneză o spune categoric: „Puterea armată, întru cît' e comună, este o stîncă die care se izbesc politicienii unguri ai separatismului. De aceea vor să înlăture viața cu această comunitate și să prefacă „oștirea ungurească“ intr’o armată națională. Mijlocul întrebuințat este politica postulatelor. Ei nu vor să admită cererile militare pe, cari "ministerul de război n e silit să le facă, de cît ,cu condiția ca să li se admită !și’ lob:cererile antiteönstituționale ale,comitetului pe nouă steag fiatrn:U ungar’ și limba de serviciu și de justiție, maghiară, pentru ‘ toate ’ trupele complectate cu tr>zvii“ -Ti» 0TO<£ JJXI/* „Dacă această cerere s’ar îndeplini, ea ar avea două rezultate: „Intîî, partea armatei complectată de Ungaria s’ar preface în mașină de maghiarizare. Al doilea și tocmai din această pricină, naționalitățile nemaghiare din Ungaria ar pierde orice încredere în oblăduirea și dreptatea Coroanei și orice motiv de a mai ținea la instituțiile comune ale imperiului. „Peângă asta slăbiciunea Vienei ar favoriza pe politicianii unguri pe drumul desăvirșitei neatrnări“. Va să zică chestia e foarte gravă, însăși esența problemei austro-maghiare rămâne aceeași care a fost,, e vorba de scopul lămurit al desăvârșitei neatrnări, urmărit de politicianii maghiari de la putere, căci de aceștia e vorba, ei, fiind, singurii în stare să spue condiții și să aprobe sau să refuze creditele cerute. Și atît de gravă este situația, la cît Oesterreichische Rundschau cere o măsură energică, decisivă, și aceasta fără întârziere. Dacă ungurii nu părăsesc pretențiile lor neconstituționale, guvernul austriac — rede: împăratul — să-l silească, cu forța, să fie cuminți. Iată încă un pasagiu eloquent: „Printr’o acțiune energică în contra concesiilor militare, am lucra înpotriva oligarhiei maghiare, iar nu înpotriva poporului maghiar care actualmente luptă politicește și economicește în contra acestei oligarhii. „Prin aceasta am da un sprijin eficace naționalităților nemaghiare din Ungaria și am putea conta pe ele, un loc ca, mai tirziu, să le avem ca dușmane. „Ungaria nu este pregătită acum nici din punctul de vedere economic, nici din cel militar, pentru desăvârșita separație; dar ea își întregește tot mai mult, an de an, această pregătire — și pururea pe cheltuiala noastră. Așadar, dacă conflictul, dacă răfuiala definitivă trebue să vie —, și mulți, în Ungaria, se pregătesc, cînd pe față, cind pe ascuns — cu cît mai degrabă, cu atît mai bine pentru noi și pentru întreaga monarhie. E cît se poate mai clar și am spis mai sus că Oesterreichische Rundschau, în asemenea materii, spune mai mult decît se spune în circurile oficiale austriace, dar nu mai mult decît se gîndește în acele cercuri. Și atunci, cum rămâne cu isprăvile minunate pe cari trebuia să le săvîrșească guvernul Khuen, cum rămîne cu pacea ungaro-austriacă de o parte și pacea ungaro-romînă de alta? Se pare că noi n’am fost excesiv de pesimiști cînd, din capul locului, am prezis falimentul lui Khuen Hedervary. Și se pare că falimentul e fraudulos, căci marele bărbat n’a avut niciodată gîndul să’șî ție făgăduelile. — G. VRUTE ȘI NEVRUTE Cochetărie Nu trăim intr’o lume care suferă de meteahna modestiei. Slavă Domnului,numai să i se năzărească vre-unuia că are un miligram de valoare personală,—și nu-l mai încape pămîntul! Rar dacă se găsește cite un corb alb, care, convins că e cineva, să se strecoare, totuși, tăcut și așezat, prin lume, fără să spargă timpanul contemporanilor săi bătînd cu disperare in toba mare. Mai cu seamă in lumea scriitorior gălăgia și exagerarea e de rigoare, se impune! Noi n’avem nici un scriitor lipsit de talent, ferească Dumnezeu! Suntem (ara cea mai fericită din lume in privința aceasta. Ciți scriitori—autea talente ! Fiecare scriitor din zilele noastre — mai cu seamă cei tineri—afirmă, ca o energie și sinceritate lăudabile, că poezia sau proza de la el începe. El e fericitul care a dat la o parte buruienile cari împiedecau să curgă izvorul limpede și tumultuos al adevăratei arte! Aceasta fiind situația, e lesne de înțeles mirarea, stupefacția cu care am citit, zilele trecute, acest sfîrșit de nuvelă: „Ce minuni și para minuni nu poate vedea din etajul unei case mari, în Capitală, o provincială proastă și urită“. Provinciala — „proastă și urită“ — era însăși nuvelista ! E fenomenal! Iată un scriitor care afirmă că e prost! Iată o femee care nu se sfiește să spue, prin ziare, că e urită ! E piramidal, nu-i așa ? Și totuși, lucrul își are explicația lui. E aci un gest drăguț de cochetărie femenină. Cititorul, cînd ajunge la acel sfîrșit stupefiant, a citit nuvela, și știe, astfel, că are de-a face cu un talent nu cu, pardon, .., proastă! iar in ce privește... urâțenia, scriitorii sunt astăzi așa de cunoscuți, nncit—în ce privește pe nuvelista de care vorbim, — asemenea oribile calomnii nu mai prind! Lumea știe că.. e din contra, foarte din contra ! Și'n afară de aceasta rămîne vecinic în picioare adevărul că o femee într’adevăr unită nu recunoaște lucrul acesta niciodată. Asta , e sfînt ! Și cînd o femee afirmă că e unită, atunci abea să știți că trebue să fie strașnic de frumoasă ! Le cunoaștem noi toate astea, ehe! Maximin Candidații la Premiul Nobel Heyse și Frenssen . Ca în fiecare an, se citează și de astă dată numele mai multor candidați literați la premiul Nobel, înainte ca soborul academiei suedeze să se fi pronunțat. Această citare neoficială a numelor candidaților pare că s-a sfîrșit acum și că nu mai sunt de așteptat nume noi de la hotărîrea academiei suedeze. Dacă această academie a procurat adeseori lumea mari surprise, actualeî citări neoficiale de candidați trebuia să i se acorde o oarecare importanță. In anul acesta interesul se concentrează asupra trei nume: Werner von Heidenstam, suedez, și cei doi germani: Paul Heyse și Gustav Frenssen. Heidenstam are desigur mulți partizani și a fost de mult citat printre candidații la premiul Nobel. Dar este eclus că academia suedeză, după ce ia acordat premiul în anul trecut vestitei scritoare Selma Lagerloef, să-l decearnă și în anul firesta unui poet indigen. Sigure, însă, stat șansele lui Paul Heyse și Gustav Frenssen. Numele lui Paul Heyse a fost pronunțat încă în anul trecut. Nuvelele lui aparțin cărților celor mai iubite și mai cetite din Suedia Heyse se bucură în Suedia de o mare popularitate și este îndeobște cunoscut că d-rul Wilsen, care se bucură de multă influență în sinul academiei suedeze se interesează foarte mult pentru candidatura lui Heyse. Candidatura lui Frenssen se recomandă iarăși cu multă simpatie.Prin „Soern Uhl", Frenssen nu a devenit numai cunoscut în Suedia, ci a devenit celebru. Dar nu numai această, ci și alte opere ale lui Frenssen au fost traduse în limba suedeză și sunt cetite extraordinar de mult. Cei mai mulți, însă, sunt de părere că de astă dată Frenssen, care e în vârstă numai de 17 de ani, ar trebui să facă loc veteranului Paul Heyse. Printre candidați se citează și numele belgianului Maurice Masterling și al francezului Sar Péladan. Acesta din urmă se bucură de favoarea specială a lui August Strindberg. Decît, recomandația lui Strindberg, avînd în vedere ciudatele relațiuni dintre dînsul și cercurile literare oficiale și competente ale Suediei, nu va fi de mare importanță. Un candidat periculos pentru cei doi scriitori germani este poate poetul belgian Maurice Maeterling care ■are în Suedia mulți partizani și a cărui candidatură e puternic sprijinită. — N. Feminismul în Norvegia Cunoscuta luptătoare norvegiană pentru drepturile cetățenești ale femeilor, a sosit la Berlin, unde a ținut o interesantă conferință asupra mișcării feministe din Norvegia. D-na Grina Krok Școală cooperatistă în Tirgu-Jiu Tg.-Jiu, 25 Oct.—La 1 Noembrie a. c., vor începe cursurile școalei cooperatiste, ce s’a înființat în orașul nostru, sub direcția d-lui Adrian Dumitrescu-Bumbești, absolvent al școalei superioare de comerț și director al societății cooperatiste viticole „Reînvierea Podgoriilor“. Această școală, singură în țara noastră, are de scop formarea de comptabili practici în administrația tuturor cooperativelor ca: bănci populare, magazine de consum, obștii sătești, etc. Elevii vor primi lecții de comptabilitate, legislație, limba romina, matematica și caligrafia, de la corpul profesoral al școalei, iar în fiecare săptămînă mai mulți distinși cooperatori, vor ține conferințe asupra tuturor chestiunilor ce privesc mișcarea cooperatistă. Durata cursurilor este de un an și se predau în amfiteatrul imnaziului Tudor Vladimirescu. Cursurile se țin numai de dimineață, iar după amiază elevii sunt obligați a face practică fie la magazinele mari din oraș, fie la băncile populare apropiate, la societatea viticolă „Reînvierea Podgoriilor“ și la „Federala băncilor populare din Gorj“, care se va înființa în toamna aceasta în orașul nostru. La finele anului, elevii vor depune un serios examen în fața unei delegații din partea ministerului Cultelor și Instrucțiunei publice și a casei centrale a băncilor populare. Acest pas făcut în mișcarea culturală cooperativă e foarte lăudabil. Jean O VIZITA LA BRAILA Activitatea în port.—Aspectul orașului.—Situația comercianților (J0 1528 --filin'l £ cmin B's’h ■ n mn ■ ■fr ^ r»în din vale“. — Ce spun muncitorii BRĂILA 21 Octombrie. — Astăvară la începutul lunei Iunie, cu prilejul grevei generale a muncitorilor din localitate, am revăzut Brăila după o îndelungată absență de aci. Situația de atunci a orașului am arătat’o ulterior, tot în acest ziar. O privire generală Sînt acum, de cîteva zile, iarăși în Brăila. In acest interval am vizitat atît orașul cît și Portul. Cită deosebire între situația de astă-vară și cea de acum, mai cu seamă în port! Pretutindeni, în toate părțile orașului, nu se vorbește decît de belșugul ce s’a revăzut în anul acesta asupra Brăilei. Totdeauna, toamna, e viață in Brăila și aceasta datorită marelui trafic de cereale ce se efectuiază în portul local. Cum însă în anul acesta recolta a fost supraabundentă, viața comercială in localitate e mai aprinsă și acest fapt produce bucurie în toate straturile sociale. O singură categoria de locuitori sunt momentan deprimați. Dar despre aceștia precum și despre cauza care îi face să fie astfel, vom vorbi mai jos. Activitatea în port Am spus la început că e o mare deosebire între situația portului Brăila. Intr’adevăr, în prezent în localitate, nu poate fi ceva mai interesant decît o vizitare a portului Astă-vară, la începutul lunei iunie, deși ne aflam la începutul campaniei de lucru, totuși, atît dealungul cheiului cît și în docuri, se aflau un număr însemnat de vapoare. Toate însă stăteau locului fără ca pe ele să se facă vre-o mișcare de încărcare sau descărcare de mărfuri. Imensul loc viran care formează cheiul era pustiu. Cele cîteva mii de muncitori se aflau sus pe la casele lor sau la localul de întrunire și duceau înainte lupta lor pentru obținerea revendicărilor formulate. Acum însă priveliștea în parte din cele mai interesante începînd dela intrarea în docurî, abia poci să te strecori printre imensele grămezi de scîndurî ce se descarcă sau sînt exportate. Acelaș lucru și la depozitele de cărbuni. Apoi la celelalte maluri ale docurilor domnește aceiași activitate febrilă la descărcarea și încărcarea diferitelor mărfuri. Mai departe, după ce părăsești docurile și revii iarăși pe cheia, aceiași îngrămădire de vapoare, remorchere și șlepuri. Incepînd de la pescăriile statului și pînă pe la fabrica de ciment, cheiul e tixit de vase. Unele din cauza aceasta, sunt silite să staționeze în mijlocul Dunărei sau chiar la celalt mal. Pe cheia și în ulicioarele unde se află depozitele de mărfuri, e de asemenea o activitate extraordinară. Trenurile sosesc și pleacă într-una: căruțele transportă și aduc sacii cu cereale; muncitorii lucrează de nu mai pot face față cererel; comercianții și reprezentanții lor aleargă încontinuu dînd ordine și luînd mereu dispozițiune noul pentru a se putea face față necesităților cerute de împrejurări; la Bursă și în strada Misiților e o fierbere permanentă; în fine o viață agitată cum de mult timp nu s’a mai văzut în portul Brăila. Aspectul orașului Orașul e mort Nu găsesc altă caracterizare a monotoniei ce întîmpină pretutindeni. Doar în orele cînd locuitorii ocupați în port vin de la lucru sau se reîntorc, atunci mai vezi oarecare animație. Prăvăliile sunt pustii aproape toată ziua. Acest fapt oferă un spectacol din cele mai deprimate. Dar aceasta formează subiectul unui alt capitol de care mă vom ocupa chiar acum. Situația comercianților de „sus” și „din „vale“. După cele arătate mai sus, cu privire la activitatea în port, se înțelege că situația comercianților „din vale“, adică a acelor din port, nu poate fi decit bună și că acest întreg trafic de mărfuri nu le poate aduce decit belșug. Cu toate că prețul cerealelor nu e în anul acesta atît de ridicat ca în alți ani, ținînd însă seama de marea producție rezultată în actualul sezon și care la rîndul ei aduce o mare desfacere, firește, sumele de încasări sunt mai voluminoase și astfel armatorii locali nu vor putea avea pecît dividende destul de însemnate la sfîrșitul acestei campanii. S’ar cădea deci, logicește judecind, ca paralel cu acest abundent belșug din port și «sus“ în oraș, să domine aceiaș situație Ei, bine, pe cînd „în vale“ starea de lucruri e astfel cum am arătat’o, în oraș, mai ales printre comercianți, e o deprimare generală. Atît comercianții din „Brăila— oraș“ cît și cei din „Brăila—tîrg“ se linguesc că, acum cel puțin, situația lor e dureroasă, mărfurile stau depozitate fără ca să se arate cumpărători Cum se explica aceasta ? Foarte ușor, Brăila e un oraș eminamente comercial și toate veniturile sale nu sînt decît aproape exculsiv rezultate din traficul ce se operează în port. In alți ani, deși tot lunile de toamnă sînt acelea cari aduc mai multe venituri în port totuși cum activitatea nu e atît de intensă, cetățenii mai au și timp ca să se gîndească în acest interval și la tîrgueți. Ori, acum, acesta e o imposibilitate generală. Pe lingă obicinuiții ocupați în port, anul acesta sumedenie de meseriași și locuitori din alte ramuri de activitate s’au recoborît în port și cu toții sunt ocupați aici. Anul acesta a fost o cerere de brațe cum rar s’a văzut vreodată. Așadar dacă pentru moment situația comercianților din oraș nu e îmbucurătoare, cu siguranță că afacerile lor vor sălta după puțin timp, odată cu Închiderea oficială a navigației pe Dunăre. Astfel că comercianții nu vor fi păgubiți cu nimica și ei se pot desigur consola cu aceasta în prezent, cînd sînt atît de abătuți Ce spun muncitorii Cele spuse pînă acum arată care e situația orașului Brăila și a locuitorilor săi. Se cuvine să vedem ce spun și muncitorii cari formează un element destul de important în orașul Brăila. Am avut prilejul să convorbesc cu mai mulți dintr înșii și le-am cerut să-mi spună care e părerea lor asupra actualei campanii de lucru din portul Brăila. In trăsături generale ei nu se plîng acum de soarta lor. Regulamentele privitoare la exercitarea muncei în port sînt respectate; cîștigul ce îl realizează e relativ mulțumitor. E desigur surprinzător să auzi astfel vorbind pe muncitorii pe cari îi știu că nu e mult de cînd ați dus lupte însemnate pentru o soartă mai bună. Le-am pus deci întrebarea dacă au credința că situația aceasta va dăinui neștirbită. Și atunci dînșii au răspuns, zîmbind, că nu, căci acum toți acei pentru cari dînșii muncesc au tot interesul ca să nu întroneze un regim greu pentru dînșii, căci forța muncitorilor brăileni s’a dovedit că e covîrșitoare. Continuînd, muncitorii au adăugat, că sînt convinși că pe dată ce activitatea în port va slăbi și asupritorii lor vor căuta să-i subjuge. Aceasta e o regulă generală. Dînșii vor fi însă să opună rezistență atît pentru ca drepturile lor să rămînă neatinse,cit și pentru ca atît comercianții, reprezentanții lor, cît și autoritățile sa se deprindă odată pentru totdeauna că dăinuirea unor drepturi cîștigate, nu trebue să atîrne de faptul dacă e sau nu lucru in port. Am mai constatat un progres îmbucurător la muncitorii portului local. Acum, cîțiva ani cînd au fost importate în Brăila elevatoarele, muncitorii manifestaseră contra acestor mijloace de : încărcat și descărcat cerealele dintr’un vas într’altul. Odată cu organizarea muncitorilor locali, mentalitatea aceasta s’a schimbat și ei caută ca prin solidaritate să lupte pentru compensarea pagubei ce le aduc elevatoarele. * Aceste sunt în linii generale observațiile cari se pot face acum cu privire la situația unuia din cele mai importante porturi ale țărei noastre. S. Albu —-----Armata și medicii —Cîedicii civili și cei militari- Cu prilejul celor scrise asupra lnnstitutului medico-miliar, un meriter absolvent al facilitate de medicină ne-a făcut cîteva interesante observațiunî asupra medicilor militari și civili în legătură cu armata. Tinerii medici militari—ne spuine convorbitorul nostim— au tot dreptul de a se crede nedreptățit. Situația tinerilor medici civili însă, mi se pare cu mult mai grea și iată pentru ce a) un student odată intrat la Institutul medico-militar, urmează 6 ani de facultate, întreținut fiind de stat complect, scutit de taxa școlară, de taxa de examene, de cărți, de cheltuiala tezei și a diplomei și cu 30 oiel plătit lunar. La sfîrșit primește și un mic ajutor pentru uniformă. Termină cu gradul de sublocotenent cu 260 lei lunar și ordonanță, după 3 ani e locotenent, iar după alți 3 căpitan. b) Care e situația studentului civil ? Odată înscris la facultate, trebue depusă taxa școlară idle 90 leî, taxa de bibliotecă 10, taxa de laborator 10 lei, taxa de examene 30 lei , totalul taxelor 140 anual; locuința, hrana, îmbrăcămintiaa, cărțile—120 lei lunar— totalul anual deci : 1150 ; timp de 7 ani — 10.000 lei—o sumă enormă pentru un student sărac. Se adaogă chentruiala tezei—a diplomei și a anului de plutonierat, care mai la vre-o 2000 lei De întreprindere n’ar face un sărac cu 12.000 lei ? Acestea făcînd cheltuelile, cu multă chibzuință. De cite ori vede teatrul un student sărac ? Cel militar e tot atît de urgisit ? De sigur că nu, căci e o mare deosebire între viață și îmbrăcămintea unuia și altuia. Trecînd peste această scurtă rezumare, vine și timpul de stagiu militar al tânărului medic civil. E însumat cu gradul de plutonier —fără nici o leafă—făcînd serviciul de spital sub ordinile valogului său sublocotenent, una ori chiar locotenent. După un an, trebue să repite un examen de capacitate în materie medicală, — pentru a obține gradul de sublocotenent. Oare făuritorii acestei legi—numai prin examene— au ajuns la înălțimea lor ? Tânărul plutonier nu a învățat la aceiași facultate cu colegul sau militar? e mai inferior și trebue să drepue un examen pentru gradul de sublocotenent ? Care e inferioritatea lui? Fiindcă a fost uneori extern și intern prin concurs al spitalelor civile ? S’au fiindcă o chestie de economie și gradul de plutonier medic nu e trecut în budget ? Cari sunt consecințele acestuia desechilibrul ? Tânărul medic — înainte de a-șî da teza—se însumează în arma infanteriei, a cavaleriei sau la vînnători, și primește cu mai mult drag să-și servească țara cu uniforma trupei de Soldat, decît cu gradul de plutonier cu haine scumpe și plătite, disitr’o pungă sleită prea mult. Cunosc cazuri multe vechi și recente, pe economie a adus statutluií— •—reducerea medicului civil stagiar de la locotenent, cu leafă la plutonier fără leafă ? Teama un-lui ministru de răsboiu, a fost ■că armata e prea plină de medici ; nu vor trece cîțiva iani—și ■atunci se va simți că această măsură a dat rezultate dezastruoase. Dacă s’ar fi menținut grajdiuî cell vechiu—sau chiar cel de sublocotenent plătit, mulți dintre trinierii medici civilî stagiari, s’ar fi reangajat din nou în armată, iar lipsa de medici militari au s’ar fi simțit atît. Cred că dacă d. ministru de războiu s’ar gîndi la aceste fapte și dacă plutonieratul ar fi înlocuit prin gradul de sublocotenent plătit, mulți din tinerii civili, epuizați prin greutatea cheltuelilor—ar îmbrăca haina militară și ar servi țara cu aceiași dragoste ca și colegii lor militari, prin acestă măsură, rîmdurie medicilor ■ militari ar fi înmulțite, iar lipsa institutului medico-militar și n’ar mai fi simțită de loc. BRAILA.—Strada Misitiel BRĂILA.—Vedere din port ■Hlfc-r NOVELELE „DISVAIMEȚEI“ VANATORUL de VICTOR EFTIMIU Drinaciul voinic se pripășise la hanul de la Stena. Ii zicea Risto Geava și venea din munții Gramozului, ca să treacă spre Bitolia. O săptămînă, două trecuseră, și Risto era încă la Stena. Nu-i venea să plece, și apoi nici n’avea țintă hotărîtă. Era bine acolo. Auzise că în pădurile din dosul muntelui pe care era clădit hanul, umbrau 02-te de mistreți. Risto Îl pândise la luminișuri, dar nu avusese încă noroc să le dea de urmă, împușca iepuri și găinușe în fiecare zi. De o săptămînă, un foculeț viu se aprindea în toate serile Pe coasta muntelui. In dogoarea lui, Risto învârtea o irigare de lemn, încărcată cu tot felul de vînat; și de o săptămnă, bulgarii din han mîncau cum nu mîncaseră toată viața: piepturi de cocoș sălbatec, aripi de potîrniche și friptură de epure. Erau patru bulgari : hangiul, un frate al sau și doi servitori vînjoși, cu sprmcenile negre, deasupra ochilor crunți. De cînd venise Risto la han,ei trăiau grozav idle bine. Ba de la o vreme începuseră să se îngrașe. Risto- Ceava își făcuse o undiță și prindea pește în lac sau aducea păstrăvi din rulețele pădurei. Bulgarii făceau regulat ciorbă și se ospatau împărătește. Zi cu zi, se imprieteneau cu noul tovarăș, nu-l întrebară nici de unde vine, nici unde se duce. Unul din servitori își luase grija să laude împrejurimile Stenei, ca să-l mai țină pe Risto acolo. Flăcăul înțelese că bulgarii trăganu folos de P © uîtoi luî și zbiera că el Îi hrănește ca pe orbi, iar el îl mai iau și parale pentru dormit. Din ziua aceea nu-I mai cerunră nimic; nici finul calului nu trebui să-l maî plătească. Intr’o zi, Risto întîrziase In pădure. Cei patru bulgari, îngrijorați și cam flămânzi, eșiseră din han și-l l așteptau. Ie văzură tîrziu de tot, scoborînd coasta, cu ceva greu la spinare. Era un pui de mistreț. Ristogîfîia. Trânti sălbăticiunea jos și el se întinse pe iarba pîrjolită de cele dintâi răsuflări ale toamnei. Haragii se învârteau pre lungă, pradă și-șî frecau mânuüe. Unul plescăia limba de cerul gurii, iar altul scăipăra din cremene sub niște uscături adunate în grabă. O flacără lungă începu să fîlfîe In burîndi. In seara aceea fu mare sărbătoare In han. Fălcile îngrășate ale builgiarilor munciră până către miezul nopții ; plosca lui Risto intră de patru ori In pimniță și capetele se amețiză și In zori fură treziți de zgomotele unei harabale. Venea un om cărunt și doi bieți. Gel bătrîn aban putea Umbla de bine trăit ce era. Gîfîia, își vîra mereu degetele pe după ceafă și se uita minunat în jurul sau. Spunea, cu ochii lăcrămați, că de patruzeci de ani n’a mai văzut el locurile acelea. — Când am plecat eu de -acasă, tot pe aci am trecut. Eram băiat sărac pe atunci. Hanul pare că era mai nou. Alți oameni erau pe ■aci, jupîn hangiule, alte vremuri. Uite câtea am dormit cu o noapte, culcat Pe fes și pe lacrimele mele. Am plîns eu raurit în noatptea aceea, jupîn hangiule, am pline mulți că eram tare singur și amărit și nu știam pe ce drumuri s’o iau. Acu, slavă domnului, uiteam bani berechetei mi-am adus doi feciori de prin lume. Dar dumneata ce ai pe aci de mîncare? — Să vă dăm niște friptură de mistreț tânăr și ceva pește prăjit, proaspăt,, și să facem o ciorbă, cum voiți, — ceva vînat, pasăre. — E he, bune lucruri!... Asta se vede că e lucru nou pe aci, cînd am fost rîndul celalt am mîncat numai praz și pîinie riscată... acu mă duc acasă, că al mei tot mai trăesc și mă așteaptă. Uite le aduc și doi feciori!... Bogătașul intră în han, clătină capul privind la pereții fără var, la scândurile putrede. Pînă să-i aducă mîncarea, ea arătă băeților tot hanul. Apoi, își lărgea nările de plăcere, mirosind aburul friptiorel. Zicea că el de cînd e, n’a mâncat așa de bine. Și se lăuda la ce mese a stat în cei patruzeci de ani cît umblase prin lume. — Dar nicä erl zaü, n’am mâncat așa ceva! Hangiul Îi spuse că vînatul n -aduce un băiat pripășit în ban de vre-o trei săptămâni. — Unde e acum? — Păi s’o fi dusi după epuri. Trebue să vie ! Risto pică tocmai pe la prânz. Călătorul cărunt îi cercetă de sus pînă jos și zise: — Voinic băiat! Al cui ești băete ? — Dar d-ta al cui ești? întrebă Risto. — Eu? Eu sunt din Crușova... băiatul lui Toti ,Oasa,pu, sunt eu... Risto îșî aduse aminte de el, răposatul îi vorbise adesea de Nuși, feciorul lui Toli Casapu, spunea că e un băiat cam prostuț dar tare cumpătat și econom. — Așa o să facă parate! spunea Timco, ori de cîte orî venea vorba de Nuși al Casapului. Acum Nuși se întorcea acasă îmbătrînit, gras, cu sufletul înstrăinat de locurile pe care le părăsise în tinerețe. 1) Fragment dintr’o povestire macedoneană. — Și... te duci la Crușova? nntrebă Risto, pe gânduri. — Mă duc, da nu stau mult aicolo. O lună-două, să vadă ș*ța băeții casa unde s’a născut tatăl lor, să-și vadă bunicii. De amii nou, vreau să mă întorc la Atena, fiindcă m’a știatpă nevasta. Ei, n’am vrut să vie și nici pe noi nu, ne-a lăsat să stăm mai mult. Daf altfel, și eu vreau să fiu în Atena de anul nou. Am multe treburi acolo... multe treburi... N’-ai putuip. să faci ceva rost de vînat proaspăt, să ducem cu noi? Iți plătesc bine, băete, că eu am bani, mulți și nu mi-a plăcut niciodată, să nu dau dreptul omulu!... Rista făgădui că într’un ceas, aduice ceva. Intr’adevăr, cît că doarmă bătrînul după masă, el se învîrti în pădure și aduse dlor cocoși sălbateci de toată frumusețea. Nuși îl bătu pe umăr și râse înnăduișit. — He! Doamne-ajută! Așa dai Brava! Ii dădu o medjidle și începu să se gătească de plecare. Vînătorul îl privea cum strînge culorile gîfîind, cuim se ceartă pentru nimica toată și cum se vaită da dureri la piciorul dirept. 11 privea în neștire și se gîndea la omul acela putred,, pe care nici o dragoste nu-l mai lega de locurile strămoșești. Se uita la cei doi băețî cari se mirau de tot ce li se întâmpla, dar nu spuneau nimica. . Ei n’aveau nici o tresărire în fața frumuseței lacului și a murat lor, bătuți de soarele tomnatec. — Oare eu n’aș face tot ca el, dacă aș pleca în lume? Dacă nu voi muri de foame, am să câștig bani prăpădindu-mî tinerețele prin pivniți umede orî păduri întunecoase. Am să mă îngraș, am să mă însor cu vre-o femee de acolo și am să mî uit de sat și de mamă și de surori și de toți!... Și atunci, mai mult ca ’ntotdeauna, i se statornizi gîndul să rămînă la Stena, în pădurile ei fermecate,lingă lacul ei bogat. Acolo, nu-l întrecea nimeni ce face, nici nu-i poruncea ce să facă. Acolo veneau călători din toate părțile; toți aduceau eu iei, din lume, o învățătură nouă; de la fiecare afla cîte ceva, asculta povești, îșî ascuțea mintea. Medgidia pe care i-o dase bogatul îl învăța să nu mai plece din Stena,să urmble mai mult în munte și să vîndă vînatul la călători... Cine știe, poate că într’o zi, va ia avea atîtea parale, cîte îi trebuiau sa se întoarcă în cinste acasă. Se hotărâse. Cînd era gata de plecare Nusif Risto se apropie de el, și întinzindu-i punga, ăi zise: — facă cinci lire, Kir Nusi... Săi întrebi în Crușova de văduva căreia i-a murit bărbatul în pădure, și să-i spui că te-a î întîlnit, departe — să nu-i spui unde — cu băiatul e! plecat în lume. Să-i spui că el se gîndește mereu la ea, că e bine și că o să-l vadă in curînd. Așa să-i spun: Nasi! Băeții ascultau mirați, iar bătrînuluî i se umeziseră ochii. — Să trăești, băete, strigă el, să trăeștî! Apoi, cînd trăsura pomi, arătă cu degetul pe Risto și șopti feciorilor săi: — Așa să faceți și voi! Așa am făcut și eu, așa fac toți băeții cum se cade!... Și se pierdură la praful aruimutui. VICTOR EFTIMIU 1) Aeronautica franceză Generalul Roques A fost numit inspector general al aeronauticei militare din Franța. Orele de lucru FUNCȚIONARII VĂMILOR • .Un funcționar vamal ne scrie:" — ji vreau să ating aci chestia orelor de lucru ale funcționarilor ministerului de finanțe, din serviciul exterior al vămilor (București-intreposite și București-poșta). Pentru această categorie de funcționari, orele de servici sînt: S—12 am. 2—6 p. m. Acum rămîne, domnule director,, ca să judecați și d-voastră și să vedeți, dacă avem sau nu dreptate ,a ridica glasul, spre a vedea implinindu-se, și mai repede, dorința arzătoare și legitimă care ne mistoc: „Schimbarea actualelor ore de serviciu“. De altfel, se știe foarte bine, or ce părți ale orașului sînt așezate aceste birouri vamale: Intrepozita și poșta, și deci puteți aprecia greutățile ce îmtîmpină acești funcționari, din toate punctele de vedere"———— —