Dimineaţa, iulie 1912 (Anul 9, nr. 2989-3019)

1912-07-22 / nr. 3010

3'!si concurs de premii 3 iu­l! 10. N­ teils 1912 !Pentru a lua parte la tragerea premiilor? |„DIMINUETEl“ care va avea loc în ziua 1 lîle 12 Anglist a. o.— A se ține și păstra­­ fiilnic, apoi a se trimite Administrației­­ ziarului „Dimineața“ negreșit între 1—5 | Siir — BRAIL­A — PORT — m * _ * * MARELE MAG. de MUZICA Ilii IlIIul 1 Jian Feier Kl iu Fink­end Car­tel St­egale CU MARE RABAT “IPS București Cal. Victoriei 54 las­estisi ca ori­unde.­Cataloage gratis Comandele din provincie se efect. premi?t Bomboane purgative fila fr.o de. fructa­ti s­i de luat de copii și adulți. Efect sigur. Excelente contra­: Constipației, Leneviei intestinale, Hemoroizi­or, Congestiunei,­­ Migrenei De vitazare la toate farmaciile și dro­­ggeyiili.________­­ . * , De vânzare la toate farmaciile și dro­­ggreyiii«.________ . * , Prețul I»«l­ett Vii 4?î­și 3isc"fîlr­em SA Ci cec Calcuta, Austra­lians,­­Bombay și Tarpau- Ung. DECIMALE, MUȘA­MALE, PÂNZETURI, ori­ce cantitate «»PAW: Lână Merinos, Spanca, Țigae, Țur­­c­ană,Tă­băcărească, ori­ce cantitate și în ori­ce gară. G.­­ I. Gru­pper — Furnisoare­a Curței Regale — l Domnișoară un tânăr pentru stenografie și mașina de scris, care sa cunoască perfect germana și româna SE CĂUTA la o casă importantă. Se reflec­tează numai asupra unei foarte bune, platindu-se bine. Oferte sub „Perfecțiune“ la­ agenția Carol Schulder , Co., București. Medic român la Karlsbad Si. Sili 111 Sprudelslr. Sohwedischesaus Dactilograf - SAU - Dactilografă care să cunoască perfect corespondența română și francezii se caută de o mare casă de comerț din Capi­tală. A se adresa sub „Co­merț“ la Agenția de publi­citate Carol Schulder & Co. București, str. Doam­irifi*í ß Cred­it Motoarele Sacvrge Originale­­ de țiței (motorină) Se găsesc numai la representanța generală Dintre cumpărâtorii noștri numim pe: S. A. R. C. Societate Anonimă Rom­ină de Comerț fost NICOSIE FEUER­A­C-Se București, strada Smârdan 10 Brăila, Bulevardul Cuza 95 Craiova, str. Kogâln­ceanu 22 Botoșani, calea Națională,­­85 și la agențiile Societăței în: Sfiargiu, Buzău, B.­Sărat, Călărași, T.­Severin, Slatina, T.­măgurele, Corabia, etc. Cu motoarele BOUNDER am obținut succese desăvârșite. Ele stârnesc admi­rația cum­părătorilor prin simplicitatea lor extremă, soliditatea lor neîntrecută și economia cea mai desăvârșită în combustibil, care revine la 1 Cend­ftlS de ceas și cai putere!­­ • Im l­aior până ssimrul 50 Motoare 1 MilIOERJ Direcțiunea generală a Căilor Ferate Beata»­l »»1 I. ». Ensteheceat Dobrotinet, Olt. ■­­ ,, „ ,, Navigației Fluviale Romane « „ ä. V. Voiculeu­ca, Stoe­nești, Vla­ iet». „ „ „ Arsenalului Marinei JUlitare î­n lug. K. Poenara-Jatna, Poiana lalamile Galați. ,, lordaelie Ultriforn, «nst. l»ori, •* Societatea pet­roliera Astra.Româună, CAmplua. f „ Trapera Ligór, nrlgtanett Vlasett. 1.«1 Alex. üu­lea*Veletii, Botoșani „ S. N. Si», v­ior«l­. elt. * „ », T. A.»»stol. ’ilnttb­. Brau­n, f . Antoneeen .in S. Temelie, R.,vaie«a „ Si«»» P.­­»esati, flai­tetti, ialomița.­­ „ S. Jlelltwori,­­îrtsb&a. It.­Sftrjit * „ M. blurdan, Ibstinienesti. Roma«.­­ „ A. ScUattira ituerunti, Cal.Ran­ov«ioi Fabrien­tie M. Gelber, lași f et«, etc. eet., a ® tra forta a pa­­chetelor de Lessin ă Salipnrina“ se falsifică OSSERVAd­ OUVXIFT17X. SILIPISRIi­ ® mm­­ mm sa».: 4 DIMINEAȚA CONSILIUL de administrație al cor­porațiilor COMPLECTAREA SA PRIN RE­PREZENTANȚII MUNCITORILOR FARA PREGĂTIRE DE MEȘTE­ȘUG DIN FABRICE. Pentru a se putea complecta con­siliul de administrație al corpora­țiilor cu reprezentanții muncitorilor fără pregătire de meșteșug din fa­brici, casa centrală a meseriilor, creditului și asigurărilor muncito­rești a luat următoarea dispozițiune: A prânduit ca funcționarii corpo­rațiilor să viziteze toate fabricile pendinte de ele și să alcătuiască lis­ta muncitorilor fără pregătire de meșteșug și cari nu fac parte, din nici o breaslă. In acest scop funcționarii corpora­țiilor se vor prezenta patronului sau reprezentantului său, rugind să li se pue la dispoziție registrele sau foile de plată, după care să-și întocmească lista muncitorilor, cari fac parte din sus numita categorie, arătînd patro­nului scopul venite­­lor și dispozi­­țiunea ce li­ s’a dat de casa mese­riilor. In listă se vor înscrie toți munci­torii fără deosebire de naționalitate. Cu această ocazie funcționarul corporației va pune în vedere patro­nului fabricei — dacă va vedea că e nevoe — dispozițiile alin. 2 de sub art. 141 din noua lege a asigurărilor muncitorești, anume: dacă pruncito­­rii nu vor fi înscriși regulat ca membri în corporație, atunci în caz de accident, muncitorii răniți vor fi căutați pe seama patronului, timp­­ de două săptămîni. Tot cu acest prilej funcționarul­­ corporației va pune în vedere mim­­i­citorilor că odată înscriși în corpo­­­rație ei nu au a plăti nici o taxă, de aici tra fel și sate micî via­ csivînî;­ că înscrierea în corporație se face în­­ scopul ca ei să-și poată alege pe re­prezentanții lor în consiliul de admi­nistrație și pentru ca ei să-și poată exercita drepturile lor față de­­ pa­tron. Muncitorii deci­ nu vor avea de plă­tit altă taxă decât numai cotizațiile pentru asigurările muncitorești. Listele muncitorilor fără pregătire de meșteșug din fabrici vor fi ținute deosebit de celelalte liste de membri alegători ai­ corporației, deoarece po­trivit art. 79 din legea meseriilor, a­­cești muncitori votează deosebit pentru alegerea reprezentanților lor. Din listele luate de la fabrici, cor­porațiile sunt datoare să întocmea­scă un registru în care se va înscrie: numele și pronumele muncitorului, iofjuitația,­ naționalitat­ea, numărul­­ corf­or-d­istinnțe­,și fabrica unde lu­­­crează. îndată ce registrele muncitorilor fără pregătire de meșteșug din fa­brici vor fi gata, casa centrală va dispune asupra numărului repre­zentanților muncitorești, de sus nu­mita categorie, care urmează să fie aleși în consiliul de­­ administrație al corporației. ------------------«ww­s^a»---^­^*aesS3 sa P B»^^----------------­ Irin in li«»» FI Al ---------------------------------------------­ Un g­ardian sever.­—Dușmănia deținuților. — Crima. Furia lor.—Intervenția gărzei și a directorului.— Cine este criminalul ? PIATRA-N., 19 Iulie. — Iată noul și complecte amănunte cu privire la crima din Închisoarea Pinigărațî. In­tre gardienii din această temniță era și Simi­o­n Butunoiu, orginar din a­­cest județ, în etate de 25 ani și de un an și jumătate în această func­țiune. Pe cînd alții erau toleranți, mai îngăduitori el era cu cei ares­tați d­e o severitate nemiloasă. Nu tolera cea mai mică abatere. Cu­noștea pe de rost regulamentul în­chisorii și cea mai neînsemnată con­travenție era imediat adusă l­a cu­noștința­­ direc­ți­unei, căci regulamen­tul în chestie era pentru acest mo­dest fu­n­cționar o adevărată evan­ghelie care era păzită cu sfințenie. Era o santinelă neadormită. In ultimul timp descoperise că în­suși un soldat păze­a pe cîțiva deți­nuți ca să nu fie deranjați dej­a un jo­c­­ de cărți, căci trebuie să se știe că jocul de cărți se practică pe o scară întinsă în închisori, cu toată paza. Nu odată acest gardian avuse conflicte cu ocnașii. Cu unul chi­ar se lu­ase la bătae. E lesne deci de înțeles că în sufle­tele celor închiși se născuse o ură, o­­ dușmănie puternică și nu se știe dacă în comun acord n’au jurat moartea aceluia care se întunecă ori­ce rază de lumină sau se stinge la fiecare clipă orice iluzii de libertate. Nu este clar de mirat că în inimile lor clocotea necazul, furia sălbatecă, care duce adeseori la f­a­pte necuge­tate. Deținuții se inapoi­au din grădina închisorii unde au cosit și cul­es fi­nul. La îinto­ar­cere ei au obiceiul să-și umple buzunările cu fructe, gar­dianul Simion Butunoi­u avea și el obicei­ul să-l caute, să-l capue unei per­chiziții­­ corporale. Acest lucru s-a repetat în seara crimei. Deținuții se afl­au in curtea atelierelor și a ce­lulelor. La po­arta care dă în­­ curtea direcțiunei sa afla gardianul cu mi­na pe clanță. Ușa era întredeschisă. La un moment dat, deținutul Ioan Vizitiu se repezi cu un cuțit asupra­­ nenorocitului gardian aplicîndu-i o lovitură în­­ pept. Lovitura fusese dată cu­­ atî­ta putere încit cuțitul străpunse plămînul sting făcînd mari ravagii. Gardianul care în ultimele ore ale vieței sale -nu părăsise postul ce-i era încredințat, împinse pe criminal înăuntru și închise poarta încuiînd-o cu cheia. In urmă, cu mina pe rană di­n care sî­ng­ele curgea șirone,­ se duse în­­ cabinetul directorului inchi­­soarei, d. Antoniu, căruia Îi povesti toată chestia. Se duse apoi în camera sa unde țm_ infirmier Îi dădu primele îngri­­­jiri. Starea agravînd­u-se a fost tran­sportat la spitalul local unde după câteva ore de suferință își dădu su­fletul, povestind pînă la ultima clipă a m­orței diferite scene din viața sa unei îngrijitoare care­­ a stat tot tim­pul lîngă patul sau.­­fr Să n­e întoarcem acum la fio­rosul criminal. Cu cuțitul în mînă pli­n d­e sî­nge, el s­e îndreptă spre grupul camarazilor săi strigînd: — Fraților, l’am achitat... Se auzeau murmure de bucurie. Deținuții deveniră furioși și chiar a­­meniințători. Au refuzat să libereze pe criminal din mijlocul lor. A so­sit imediat garda, iar directorul în­­chisorei, d. Antoniu, se duse printre ei și cu vorbe bune reuși să-i poto­lească și să scoată pe Io­n Vizitiu din mijlocul lor. Numitul a fost i­­mediat pus în fiare și băgat intr’o celulă. * întrunirile muncitorești ori după amiază a avut loc în sala sindicatelor o consfătuire a lucrător­­ilor metalurgiști din Capitală. S’au discutat chestiuni de breaslă. . .Aseară s’a ținut la sindicatul din strada Morilor o nouă întrunire a lucrătorilor tăbăcari. S’au discutat nemulțumirile pro­vocate printre lucrători de purta­rea unora dintre patronii fabricilor de tăbăcărie, cari nu respectă anga­jamentele luate cu prilejul grevei ge­nerale. Au luat cuvîntul în acest sens lu­crătorii D. Ivășeanu, Țancovici și alții. Duminică 22 Iulie 1912 Mișcarea Bancilor­ comerciali din Galați GALAȚI, 20 Iulie. —■ Funcționarii comerciali în consfătuirea lor de a­­seară au hotărît ca Duminică să fie o întrunire în sala „Apollo” pentru apărarea legei repauzului duminical. Printr’un manifest împărțit azi funcționarii comerciali blamează purtarea acelor patroni cari nu res­pectă legea. Nenorocirea unei mame — UN COPIL MORT IN COLONIA ȘCOLARA DIN BREAZA — , Eri a venit la redacția noastră o sărmană femee să se plin­ga de ne­norocirea care a lovit-o. Biata femee, o văduvă cu șase co­pii,­­anume Elena Vasilescu, din str. Măcelari No. 1, a trimis pe băiatul ei Andrei,­­cu colonia școlară de sub c­onducerea d-lui Gavril Nicolescu, l­a Breaza. Andrei absolvise cursul pri­mar, era un băiat silitor, ascultător, cînta frumos, într’un cuvînt era bu­curia­­ acestei nenorocite văduve, că­­r­eia i-a murit soțul acum cinci l­uni. D-ela Breaza, copilul, v­oinic, sănă­tos, scria mer­eu m­amei sale că se află bine și că e voios. Intr’una din zile conducătorul coloniei anunță primăria C­apitalei că Andrei Vasi­lescu s’a îmbolnăvit grav și a fost internat la spital. A d­ou­a zi văduv­ a primi știrea că copilul ei a încetat din viață. Durerea acestei nenorocite văduve este de nedescris. I­ucîndu-se la Breaza, a constatat că copilul a murit în urma unei­­ pneumonii neglijate. Nimeni nu s’a îngrijit d­e starea lui. Deși era sufe­rind,­­a fost purtat prin escursiuni Ion Vizitiu este condamnat ia ar­mată pentru dezertare și fu­rt. Mai avea de făcut 8 ani pînă la elibe­rare. E­ra neastâmpărat, violent și foarte nervos. — Gol. pînă ce starea lui s’a agravat într’a­­tît în­cît orice ajutor era esclis. ■ Biata ferice, care înțelegea că pu­­blicînd toate acestea, durerea ei tot așa de mare rămâne, a insistat să înregistrăm această nenorocită în­­tîmplare pentru c­a conducătorii co­loniilor școlare să-și dea seama de m­area răspundere pe care o au și să vegheze cu cea mai mare atenție la starea copiilor cari le-au fost încre­dințați. Astfel se vor putea evit­a pe viitor alte nenorociri. 45* I­nregistrînd toate acestea, atragem­­ atenția primăriei asupra acestei săr­­m­an­e văduve, atît de îndurerată și împovărată cu cin­ci copii. Primăria­­ ar putea s’o ajute, îngrijind de creș­terea, copiilor ei ..și ușurindu-i astfel mizeria insuportabilă. --------------- --------------------------------­ -Moartea unui fost senator SLATINA, 20 Iulie. — Azi la orele 10 dimineața a încetat din viață d. Teodor Atanasiu, proprietar, fost se­nator. Inmormîntarea se va face mîine la orele 5 seara. _ Felix. Rraserea Dimitriu la Iași — Nouț amănunte — IAȘI, 20 iulie. — D. Dimitriu, ad­ministratorul moșiei Băcești­, con­tinuă să fie arestat la Siguranță. In sarcina d-lui Dimitriu, cad­e­bateri gr­ave, săvîrșite în calitatea sa d­e administrator al­­ sus zisei moșii. In acelaș timp, se spune că el ar fi sustras d-lui Dimittrie Greceanu­­ o, sumă de 25.000 lei, încredințați lui pentru aduceri de muncitori străini pe moșia Stînca. Dimitriu neagă faptul și spu­ne că termin­înd socotelile a lichidat pe toată lumea. — Dan. FOIȚA ZIARULUI „DIMINEAȚA“ UN REGE RELEANT sau fjili| li 1-Ü1 Si fiil Sui! Mai toate femeil­e din casa de Habs­burg s’au distins printr’­ rară inte­ligență și o vastă cultură, căci la Viena principesele dobîndesc o in­strucție mult mai serioasă decit se obișnuiește a se da în clasele aristo­cratice. Dar Leopold al II-lea avea în a­­ceastă privință păreri franțuzești. Dansul, muzica, pictura, iată arte­le­­ ce îngăduia femeilor și nu le ierta de fel lipsa de grație. Judecând după portretele și foto­grafiile sale, regina Henrietta era frumoasă. Contrastul dintre tablourile sale­­ teza Curtea din Viena și tablourile din Belgia, est­e izbitor. Lui'"''" ■ înfrumusețează pe rntr ■ regină a dobînidit o : figura eî inspira on ■ i. Io tablouri, poate îng . . n’a fost fericită... ) Mult timp nu putea sta Leopold in Belgia de n’avea vr’o legătură de inimă. Suzana Berrée, drăguța fată a băr­bierului, n’a fost unica lui amantă în Bruxelles. Pe cînd se afla el acolo, iată că veni la Opera mare, primadona Emilia V. și fu ridictă în slavă de toți cri­ticii muzicali. In ziare apărură fotografiile divei, cu unicul ei bă ® fet, în brațe. Re­porterii scriau articole pline de du­ioșie despre această m­amă bună. Această reclamă iscusită a con­tribuit mult la entuziasmarea publi­cului pentru slăbuța și negricioasa privighetoare. Ea fu sărbătorită ca o regină, dar cea mai mare onoare i-a făcut’o Leopold al II-lea, chemînd-o după reprezentație în loja sa. —Ne-am văzut ultima oară în ca­tedrala din Milano, d-nă, zise el. Vă mai aduceți aminte? — Negreșit, majestate­! răspunse Emilia. Nici odată nu voi­ uita a­­cea seară de Paști atît de frumoasă! — De atunci vocea dv. s’a mai în­frumusețat, zise regele. M’ați ferme­cat ! — Ah, majestatea voastră a auzit atîtea artiste, răspunse diva cu mo­destie. Nu sunt prada, nici nu voi­ fi ultima care își ia arta în­ serios. — Ești o ființă ciudată, zise­ Leo­pold. Altfel cum o mai duci d-nă? —. Oh, vă mulțumesc maj­estate, îmi merge bine, răspunse Emilia rezervată. — Domnul soț e încă în— călăto­rie? zise Leopold zîmbind ușor. — Dacă majestatea voastră numiți astfel lipsa lui, atunci răspund, da. — Te ofensează întrebarea mea, d-nă?­­— Cred că am povestit soarta mea, majestățea voastre, zise Emilia fără a răspunde la această între­bare. — Și cugeți d-nă ca și atunci ? — Cum am cugetat odată, așa vom­ cugeta întotdeauna, răspunse tînăra femee. — E foarte rar o artistă cu prin­cipii atît de severe, zise regele pri­­vind’o gânditor. Cîntăreața ridică din umeri. — Iubirea așa cum o înțeleg­ea, se bizue pe credință veșnică, inima mea îmi poruncește așa, deci eu nu pot asculta de alții. Regele o luă de mînă la care avea pe deget inelul cu rubinul roșu ca sîngele. — Dacă ași poseda eu inima care iubește astfel, cit de bogată ași fa­ce-o, zise el încet. Artista îl privi zîmbind printre la­crimi. — Majestate, n’ar fi trebuit să spu­neți asta.. — Emilia, simpatia mea e adlincă și sinceră, o asigură regele. — N’am nici un drept a mă îndoi ce spusele majestăței voastre, răs­punse diva ofiînd. Dar nu se poa­te dărui decit ceea ce mai ai. Eu sunt femee măritată, sunt mamă ! De ce ași mai spune majestăței voastre, ceea ce am mai spus odată ! — Ești încintătoare d-na. Voiu ră­mîne în Bruxelles ci­ timp vei sta și d-ta aci. Nu ai intenția de a te duce mai tîrziu la Opera mare din Paris ? _ Da, mă voiü duce, răspunse E­milia. Succesele m­ele din Bruxelles, mă fac să sper că voi­ fi bine primi­tă și în Paris. De la Scala din Milano am avut o recomandație direct la Paris, d­ar m’am întors la Roma.­­ Duci o viață frumoasă d-nă, dar fiind delicată mi-e teamă că în curînd te vei surmena, zise Leopold. — Oh, sínt rezistentă , exclamă diva cu ochii strălucitori. Cite n’am îndurat, cine n’am învins eu pe cînd eram încă în școală. Am luptat cu tot felul de nevoi. — Mi s’a spus d-nă că «înteți din­tr’o familie de aristocrați celebri. — Da, majestate, așa este, dar am rămas foarte săracă cînd soțul meu m’a părăsit și micul m­eu băiat tre­buia să trăiască. — Ești o femee curagioasă, zise regele, multe în locul d-tale s’ar fi prăpădit. — Oh, majestate, aveți multă ex­periență a vieței, ceea ce e ciudat la persoanele cari trăesc pe culmea so­­cietăței. — Toți ne urcăm și ne coborîm micuță Emilio, de purtam hermeli­­nă sau haine de burghezi, inima ră­­mine aceeași, răspunse Leopold. Regele este dator a se amesteca printre supușii săi pentru a le cunoaște bucuriile și durerile, virtu­țile ca și viciile. Din fericire sînt prea, puțini regi cari domnesc în țara lor cu ușile pa­latului, încuiate. .Ei nu pot nici­oda­tă dobîndi inima supușilor, fiindcă n'o cunosc. — Oh, majestate! exclamă Emilia privin­du-i cu ochii strălucitori. Ce frumoase au fost cuvintele dv., ce multe poți învăța dela un prinț care cugetă atît de frumos. Majestatea voastră sînteți din a­­cei regi cari se duc între supușii lor, îi iubesc și-i înțeleg. Leopold se simți cam încurcat fa­ță de mica divă entuziasmată. Nu-i putea spune în ce mod ome­nesc se amesteca printre oameni, cum și ce fel câștiga el inimile su­puselor sale. Cum ajunsese el să cunoască vir­tuțile și viciile fetelor din Bru­xelles, mai ales ale celor cari nu îm­pliniseră încă douăzeci de ani cînd făceau cunoștință cu dînsul. Nu, asta nu putea s’o spue! Se mulțumea a zîmbi binevoitor, căci măcar atîta merita pentru entuzias­mul ei nevinovat. — Ași dori­­ să vă revăd curînd, d-nă, zise el după o pauză, căci opera începuse a se goli. V­a fi în curînd ? Emilia era încă sub impresia de adm­irerea. — Cînd majestatea voastră dore­ște ! zise ea cu duioșie, Leopold al II-lea pleacă cel din urmă din Operă. Cînd eși în stradă îl întîmpină o fetiță palidă și slabă. x ■ — Cumpărați vă rog chibrituri de ceară ! zise fetița cu glas plîngător. — Nu-l cunoști pe regele tău, mi­­titjeo ? zise Leopold punînd o piesă de doi lei pe cutia de lemn în .­.­are fetița, își purta marfa. — Eu sunt franceză domnule, răs­punse copila. — Cum te numești ? — Renée Gibson. — Gibson e nume englezesc. — Nu știm Am fost înainte în Franța și apoi am fost trimeasă în Belgia. — In America n’am fost ? — Nu —­ sau poate cînd eram fri­că de tot. — Ai părinți ? — Nu știți, eu am fost asta ?> stă­pîn. — Cîți ani ai ? Doisprezece, domnule, dar cînd vine poliția, am patrusprezece ani dar d-ta nu vei fi dela poliție, adău­­gă ea privindu-i îngrijată. — Nu, zise el, deși am și eu o funcțiune publică. — Ce e asta ? întrebă fata nelini­ștită. Nici restul nu pot să vi­i dan d-le, îmi pare foarte rau, dar n’am cîștigat nimic astă-seară. — Sărmană copilă, zise Leopold netezindu-i părul castaniu. Nu ,traduc să-mi dai rest, cei doi franci sînt ai tăi. ■ — Oh, cît vă mulțumesc d-le ! ex­clamă copila cu bucurie. Sînteți bogat, dar veți ajunge și mai bogat pentru dărnicia d-v. Leopold zîmbi înduioșat. — Ți-am mai spus odată, micuța, eu sînt regele Belgiei. Iată sosește careta mea. Fetița, privi trăsura regală cu ochii plini de admirație. — Ah, cum ași vrea să mă­ plimb și eu odată cu o trăsură ca asta.­­ — Urcă-te, acum te vei plimba. 1 Renée Gibson nu așteptă să-i spu­nă aceasta de două ori. Figura ei palidă și uscățivă de nemii ca­re strălucea acum de bucurie. — ■ (Va urma) —— i

Next