Dimineaţa, octombrie 1912 (Anul 9, nr. 3081-3111)
1912-10-26 / nr. 3106
Rawl Tz. — No. 3108 — O 1 PUBLICITATEA ! CONNCEDAT* EXCLUSIV F AGENȚIE! DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER & Comp. Straa Doamne No 8, Etaj 1.—Telefoni,4 Cu cele din urmă știri din lunea întreagă Director: CONST. MILLE Biurouror statului: Str. Sărindar No. îl. — București . ;1// TELEFON- 4 UNI! * l«p. 14 IO. &g>;731 14/94; 12/40 ABSOROTE £ 0 PRIEMII: § Taraa Leia».— în luni Lei 11 || Peatti««Irftii Mei Satie psoțoa »»««? faciali ha Presa străină și chestia Orientului La Petite Republique scrie: Două puncte sunt în afară de discuție: 1) Nimeni în Europa nu se poate gîmîî să ia coalizaților „fructul victoriilor lor”; cu ale cuvinte, statuquo este definitiv îngropat. 2) Totuși, e cu neputință ca statele balcanice să fie lăsate să ciopârțească după plac imperiul otoman. în adevăr, chestiunea pe care o pune victoria lor nu e numai balcanică, ea este și o chestie europeană, și tot echilibrul vechiului continent se află acum un joc. La France: Putem noi striga în gura mare că nu suntem direct interesați în afacerile turcești, nu'î mai puțin adevărat că ele o costă pe economia noastră națională mai mult de două miliarde și că nu putem lăsa nici primejduite, nici atinse, achizițiile unui lung trecut. Avem asupra Turciei o hipotecă financiară și dreptul de a exercita o tutelă morală la caz de nevoe. Suntem europeni, nici vorbă, dar ne neglijind punctul de vedere turcesc, rămînem în tradiția franceză care durează de pe timpul lui Francisc I. șî ne servim și interesele. Dublu motivata să nu se petreacă nimic acord, fără ca să vorbim tare. La Libre Parole. Am fost martor al unui mare fapt istoric care va domina viitorul: prăbușirea imperiului turcesc. A vrea s’o tăgăduești și a lupta contra evidenței înseamnă să’ți pierzi timpul. Omul bolnav e mort, nu se galvanizează un cadavru. Medicii răi care ar vrea să se dedea acestui trucaj ar face o operă copilăroasă și zadarnică. Westminster Gazette:ceea ce statele balcanice trebuiU dorească, dacă vor o pace durabila, este ca marile puteri, vecinele lor, să consimtă la o soluție care să fie dreapta pentru aliați și in același timp să fie socoteala de ceea ce puterile consideră ca interesele lor esențiale. Berliner Tageblatt. In mai puțin de cincisprezece zile micile state balcanice au răsturnat eșafodagiul construit cu alta savantrie de diplomația europeană de la 1929. Nici un congres nu va mai putea împiedica lichidarea chestiunei Orientului: în 1H78, cînd rușii înaintaseră aproape până la porțile Constantinopolului, Turcia a putut fi salvată de o dezmembrare. E puțin probabil ca să fie și azi. Taeglische. Rundschau. Interviewul lui Noradinghian Effendi, publicat de „Matin’, a arătat îndeajuns că Turcia nu mai are decit să imploreze intervenția puterilor, Corere de la Scrra. Azi nu mai e posibil ca chestiunea Orientului să nu fie rezolvată. Consecința războiului, a războiului victorios al statelor balcanice, va fi cu siguranță sfîrșitul stârei de lucruri pe care congresul din Berlin a vrut să o creeze în mod artificial. Ilustrația noastră Theodor Roosevelt, fostul președinte al Statelor Unite, după expirarea mandatului său a refuzat sa mai candideze și a recomandat candidatura lui Taft. Acum, cînd mandatul succesorului său expiră, Theodor Roosevelt a reintrat în luptă cu o vehemență și o îndîrjire aproape necunoscută in America, pentru a recăpăta suprema demnitate cetățenească din Statele Unite : prezidenția. Ilustrația noastră reprezintă o batistă pe care fanaticii partizani ai lui Roosevelt au răspîndit-o în milioane de exemplare în tot cursul campaniei electorale. 6-8-10-12 PAGINI Viitorî 20 Octombri* 1912 LUPTA PENTRU PREZIDENȚIA STATELOR UNITE TheODOr ROOSWELT FANATISM ȘI ORBIRE ÎN POLiTICA Urmările acestui fel de BUDAPESTA, 21 Octombrie st. v.— Războiul se desfășoară în Balcani, neîmpiedicat de nimeni, cu întreg caracterul său eroic și tragic. Și’n vremea aceasta, fiecare țară își urmează viața sa, politica sa, deși își are mereu ațintite privirile spre Orientul în flăcări. Ungaria prezintă și astăzi acelaș spectacol trist de tiranie cinică și de rezistență împotriva tiraniei, ca și acum șase luni. Deși împrejurările actuale politice, reclamă ca guvernul Lukacs și Tisza să plece îndată, — lucru acesta nu se întîmplă și Lukacs și Tisza preferă să tortureze încă lumea cu reîniciile lor, le place să se cramponeze la putere, ca să mai guste din favorurile ei. Războiul din Balcani, lasă indiferent guvernul ungar, sau se folosește de el spre a amenința opoziția, silind'o să se cumințească. Numai de la partidele opoziționiste, guvernul Lukacs și Tisza cere o schimbare de atitudine, el însuși însă nu vrea să cedeze nimic din punctul său de vedere, cum a făcut-o guvernul din Rominia, propunînd o conlucrare cu opoziția democrată. Crezîndu-se tare, prin faptul că are sprijinul regelui, și se bucură de protecția poliției și a forțelor armate, guvernul ungar stărue fn calea sa, sfidînd opoziția și democrația Ungariei. Dar nici o acțiune nu poate întreprinde Lukacs sau Tisza fără concursul baionetelor și al poliției de sub comanda lui Pavlik. In orbirea sa fanatică, Tisza nici nu-șî mai dă seamă ce regim întronează în Ungaria. Pînă acum era vorba, că toate volniciile săvîrșite de el în parlament sînt măsuri de excepție folosite numai cu scopul de a sringe o rezistență momentană pentru a trece reformele militare, reclamate urgent de situația amenințatoare a politicei externe. Astăzi însă, aceste măsuri de excepție, au devenit regulă la Tisza și Lukacs, pentru a-și putea menține mai departe puterea. Ba mai mult decît atîta, dînșii nu se mai mulțumesc să se folosească de azistența militară, de concentrarea jandarmeriei și poliției în preajma lor, ci vor să consfințească printr’o lege, întrebuințarea poliției in conducerea dezbaterilor parlamentare. Lucrul acesta l’am văzut zilele trecute. Deși era hotărît ca parlamentul ungar sa țină o ședință de tot scurtă, în care să se citească numai rescriptul regal de convocare a delegațiunilor. Iisza și Lukacs au prelungit întradîns aceasta, ședință, numai pentru a prezenta legi polițiste Ura are de scop de a se institui o gardă parlamentară compusă din 50 soldați și trei ofițeri pusă sub comanda militară a președintelei Camerei a lui Tisza 150 000 de coroane va costa această nouă înstituțiun<e polițistă, creată de Tisza și mamelucii săi, pentru scopurile lor tiranice A fost aceasta una din ideile fixe ale lui Tisza, de a conduce dezbaterile parlamentului cu ajutorul forței brutale, și acum vrea să'șî legalizeze această idee fixă. Ar mai trebui ca în proectul său de reformă electorală, guvernul condus de Lukacs și Tisza să introducă și o dispoziție de felul acesta: „Alegătorii sunt obligați să trimeată în noul parlament numai deputați guvernamentali!” In fanatismul său, Tisza ar fi capabil să silească la aceasta pe Lukacs și partidul național al muncei. Se știe că o altă lege polițistă prezentată de Lukacs în sesiunea trecută a parlamentului, și care va fi dezbătută probabil în Noembrie, prevede ca deputații refractari, cari nu se vor supune hotărîrilor președintelui, și vor turbura ședințele Camerei, nu numai că vor fi excluși din parlament pentru 10—20 ședințe, ci își vor pierde și mandatele lor Făurind aceste legi, Tisza Lukacs și deputații guvernamentali servili — în orbirea lor— nu șî dau seamă, că și stăpînirea lor'va avea odată sfîrșit ca și durata mandatelor lor nu va fi vecinicâ, și că va veni șt rindu’ opoziție! să ocupe Iocrile lor Atunci legile aceste polițiste se vor intoarce contra lui Tisza și Lukacs și a partizanilor lor, și vor simți aceștia la rîndul lor rigorile propriei lor opere. Dar e mai mult ca sigur că toate aceste legi reacționare vor avea o scurtă durată, căci partidele, opoziționiste din Ungaria străbătută astăzi de curentul democratic cînd vor lua frînele puterea în mină, vor curăța și mătura îndată terenul politic de gunoiul regimului reacționar. & Zilele acestea, contele Tisza a avut prilejul, desigur fără să o dorească cîtuși de puțin, să vie în contact cu poporul — pentru al cărui bine să laudă că lucrează La Budapesta i-a fost dat lui Tisza sa afle ce crede poporul despre dînsul și faptele sale FScînd niște tîrgueli, într’o stradă principală, Tisza se pomenește deodată înconjurat de peste o sută de trecători, cari prin fluerăturî și observații malițioase prind să demonstreze contra sa. Unul din mulțimi îi strigă: — Pentru siguranța ta, trebue parlamentul să'ți voteze o gardă ? Răspunsul lui Tisza a fost numa o privire batjocoritoare. Dar purtătorul de cuvînt al demonstranților nu se intimida, c continuă să vorbească actualulu președinte al Camerei: — Ce crezi d-ta, plătim noî de aceea dări grele, ca poliția să-țî stez la dispoziție? Dacă vrei să te păzești să ți aperi viața, înconjoară-te de slugile tale, de detectivi însă avea noi nevoe contra pungașilor noștri“ Și la aceste cuvinte, Tisza răspunse numai cu’n rîs sarcastic, și a intrat într’o prăvălie, ca să scape pentru un moment de cuvintul usturător pornit din adîncul straturilor populare—L. P. politică în Ungaria.—Se votează mereu legi polițiste.—Regim militar in permanență. O discuție cu Tisza pe strana NUVELELE „PIMINETEI” Copila norilor de FULMEN In palat ris lumină, cu perdele de nori colorat fantastic, Sie mii da ani, de cînd totul Iu nimic și lumea întreaga un glob de zăbranic ® vaporoase, traia frumoasa facă a seulul nner, făcindu-șî joc din ori și ca. Bol 1! era tovarăș și adesea citul cerul se acoperea de întuneric, zburdalnicii copil alergau pină la oboseală, zeița portari íind cu drag pa aripele micului zeu. Prin lumea largă ce începuse a umple globul, fiica lui Eter aici nu visa să se coboare, cînd într'o zi perdeana cenușie a celui mai mare diura nori, ce-î făcea zid la superbul ei palat se rupse dintr’odata și cu ea prințesa aerului albastru veni încet peste cîmpii și plaiuri pămintești,, Zmulgînd din lungul ei por fire <urite, ea le aruncă in ploaie, iar ele strălucitoare lăsată pe bolta cea iumecată, și ca săgeata, cu zgomot iozav se înfipseră nu moaie pâmînt. Musculițeie de care zeiței îi era milă, se uimiră și se însprum în țară, iar cum nu prea erau fricoase din ire, nici una nici doua, se sticliră ochii in sus $1 prin ceața ce învăura văzduhul, căutară pe poznaș c are le trimitea bombe, lumini **,1 •lele. Eter însă, bâtrlnul tată maius de ea se muntă și o chemă de zrabă în palatul ei de lumină și nori olorați. Fu supusă copila cîtva trimși, tatu cuminte, își văzu din nou de pc cu Eol, dar într’o bună zi se plictisi și fie înadins, fie din greșala, nu • iii cum se făcu că iar perdeaua de eată se rupse, aduciml din nou pe elta cea luminoasă în lumea noastă, unde deja prima ei călătorie își stabilise prietenia cu nevăzute firet. De natodată piticii după pămînt, reveniți și mai îndrăzneți, mai pnepuți și mai curioși aruncară iar do“tal în culmea norului imprudentei ■opile. • O ciocnire, cîteva fire din lucitorul •fir, agățate de prin Sta are și zeița căpăca prin minune. Pericolul fuese maro și multă vreme prințesa sorilor fermecați și a lumilor albaste nu mai date semn ?de viață. Dar’fir ! Cînd e vorba d’a merge spre emoții, spre lucruri nesimțite încă, nici chiar o fiică de zeu nu știe ce o prevederea. De aceea din nou iahi ne vechiul drum. De astădată sa credea tare. Puterea ei în mii și milia țărlmi o răspindise pe globul mereu disprețuit dar mereu atrăgător. Armate nevăzute palpitau prin cuart și ici colo prevestind sosirea hranei zgomote, troznituri ușoare, mărturisireau upei urechi încercate •a ceva din forța zeiței aerului plutea pretutindeni. Dar ea sa cobora cu ce în ec. Ce frumos e pe globul eri numai vapori!... Isi zicea copila minunarii, ne cînd corpul fluidic, înfășurat întrăvezîn voaluri, tresărea, ondula ca un imens șarpe de raze neatinse. — Ah ! iată o căau*u... — urmă qamirofilă — ce lumină, cs jerstec și lucrurî frumoase înăuntru iasă întru binișor, cine oare mă va vedea ? Ascuns în Dinzir, într’un coimîiîc, omul ce lucru de ani întregi iiraculoase experințe, o zări și capa un copil capricios o lăsă să se plima‘le prin *op+S odaia plină cu vase a căror întrebuințare nimeni nu o știa. Ocărindă, ușoară, tJrîndu-șî lunara eloadă fluidîcă din colț în colț, zeița se plimbă ne me=e Tuci ne sîrme, grozni ne mici grămezi de argint și aramă, iar în urmă se frin ti zîmbitoare într’o cușcă drăguță, ne două mi cî scăunele alăturate înfiripate numai din metal perfid acoperit cu iriăt.aicB verde ca și dalbul prin care trecuse. — Crac!.. sună o portiță. Mii și mii de scîntipî anătură «i mîndra zeiț ă fu prizonieră în furia fă ea se zică**), iar cînd văzu că asunm fetei sale ad’oase se îndrepntă doi ochi avizi t’ne cunoaș'e ci’nl prîcenp boiul și'ortul, din pumnii strînși deíp Drumul unui petec de nor nepătruns nor negru ca noaptea, colțișor rupt din bordeaua pe care nin'îse și îi pîn'tu-l dp chinul el zbimneesc sopii. Sclavă poate sup in ă, da ! dar necunoscută și neștiută pe vecîrnî fî to țipe om semeț ce te-aî priceput a m3 et Sptni“. Sînt nî și ani de atunci. Tmmîeicoită CU savanții noștri. 7P'fa nemțită of ce e rugată a face, zîmbetele. T minunile ei sînt adunate toate în*tip de cufiute numite anarafe sî din ■î în zi noi farmece î si descoperă. r*n alai mare fu botezată. îi zise Flec‘ra fiica zeilor: polofe strălucite că/duîră sub flnrî adănostinrT ț se adîc3 numai macca nenăfnin sa -nască run*S din ro*t Uoncorii nor mi Îi O putură smulge și, de aceea nimeni arT obîni cei mai cu «fea țp, ’mato -simbii învățați nu se țvd Tău Ha că «ttfi în mii"*" cum de chipul și de unde vine. din ce se compune mîndra sclavă așa de supus* Ftilmsa