Dimineaţa, octombrie 1912 (Anul 9, nr. 3081-3111)

1912-10-26 / nr. 3106

Rawl Tz. — No. 3108 — O 1 PUBLICITATEA ! CONNCEDAT* EXCLUSIV F AGENȚIE! DE PUBLICITATE­­ CAROL SCHULDER & Comp. Stra­­a Doamne­ No 8, Etaj 1.—Telefon­i,4 Cu cele din urmă știri din lunea întreagă Director: CONST. MILLE Biurouror statului: Str. Sărindar No. îl. — București . ;1// TELEFON- 4 UNI! * l«p.­ 14 IO. &g>;731 14/94; 12/40 ABSOROTE £ 0 PRIEMII: § Ta­raa Lei­a».— î­n luni Lei 11 || Peatti«­­«Irftii Mei Satie ps­oțoa »»««? faciali ha Presa străină și chestia Orientului La Petite Republique scrie: Două puncte sunt în afară de dis­cuție: 1) Nimeni în Europa nu se poate gîmîî să ia coalizaților „fructul vic­toriilor lor”; cu ale cuvinte, statu­­quo este definitiv îngropat. 2) Totuși, e cu neputință ca statele balcanice să fie lăsate să ciopârțeas­că după plac imperiul otoman. în a­­devăr, chestiunea pe care o pune vic­toria lor nu e numai balcanică, ea este și o chestie europeană, și tot echilibrul vechiului continent se a­­flă acum un joc. La France: Pu­tem noi striga în gura mare că nu suntem­ direct interesați în aface­rile turcești, nu'î mai puțin adevă­rat că ele o costă pe economia noas­tră n­ațională mai mult de d­ouă mi­liarde și că nu putem lăsa nici pri­mejduite, nici atinse, achizițiile u­­nui lung trecut. Avem asupra Turciei o hipotecă financiară și dreptul de a exercita o tutelă morală la caz de nevoe. Sun­tem europeni, nici vorbă, dar ne ne­­glijind punctul de vedere turcesc, răm­înem­ în tradiția franceză care durează de pe timpul lui Francisc I. șî n­e servim și interesele. Dublu mo­tivata să nu se petreacă nimic a­­cord, fără ca să vorbim tare. La Libre Parole. Am fost martor al unui mare fapt istoric care va domina viitorul: pră­bușirea imperiului turcesc. A vrea s’o tăgăduești și a lupta contra evi­denței înseamnă să’ți pierzi timpul. Omul bolnav e mort, nu se galvani­­zează un cadavru. Medicii răi care ar vrea să se dedea acestui trucaj ar face o operă copilăroasă și zadar­nică.­­ Westminster Gazette:­­ceea ce statele balcanice trebuiU dorească, dacă vor o pace durabila, este ca marile puteri, vecinele lor, să consimtă la o soluție care să fie dreapta pentru aliați și in același timp să fie socoteala de ceea ce pute­rile consideră ca interesele lor esen­țiale. Berliner Tageblatt. In mai puțin de cincisprezece zile micile state balcanice au­ răsturnat eșafodagiul construit cu alta sa­van­trie de diplomația europeană de la 1929. Nici un congres nu va mai putea împiedica lichidarea chestiunei O­­rientului: în 1H78, cînd rușii înaintaseră a­­proape până la porțile Constantino­­polului, Turcia a putut­ fi salvată de o dezmembrare. E puțin probabil ca să fie și azi. Taeglische. Rundschau. Interviewul lui Noradinghian Ef­­fendi, publicat de „Matin’, a arătat îndeajuns că Turcia nu mai are de­cit să imploreze intervenția puteri­lor, Cor­ere de la Scrra. Azi nu mai e posibil ca chestiunea Orientului să nu fie rezol­vată. Consecința războiului, a războiului victorios al statelor balcanice, va fi cu siguranță sfîrșitul stârei de lu­cruri pe care congresul din Berlin a vrut să o creeze în mod artificial. Ilustrația noastră Theodor Roosevelt, fostul preșe­dinte al Statelor­ Unite, după expi­rarea mandatului său a refuzat sa mai candideze și a recomandat can­didatura lui Taft. Acum, cînd mandatul succesoru­lui său expiră, Theodor Roosevelt a reintrat în luptă cu o vehemență și o îndîrjire aproape necunoscută in America, pentru a recăpăta su­prema demnitate cetățenească din Statele­ Unite : prezidenția. Ilustrația noastră reprezintă o batistă pe care fanaticii partizani ai lui Roosevelt au răspîndit-o în milioane de exemplare în tot cursul campaniei electorale. 6-8-10-12 PAGINI Viitorî 20 Octombri* 1912 LUPTA PENTRU PREZIDENȚIA STATELOR UNITE TheODOr ROOSWELT FANATISM ȘI ORBI­RE ÎN POLiT­ICA Urmările acestui fel de BUDAPESTA, 21 Octombrie st. v.— Războiul se desfășoară în Balcani, neîmpiedicat de nimeni, cu întreg caracterul său eroic și tragic. Și’n vremea aceasta, fiecare țară își ur­mează viața sa, politica sa, deși își are m­ereu ațintite privirile spre O­­rientul în flăcări. Ungaria prezintă și astăzi ace­­laș spectacol trist de tiranie cini­că și de rezistență împotriva tirani­ei, ca și acum șase luni. Deși îm­prejurările actuale politice, reclamă ca guvernul Lukacs și Tisza să ple­ce îndată, — lucru­ acesta nu se în­­tîmplă și Lukacs și Tisza preferă să tortureze încă lumea cu reîniciile lor, le place să se cramponeze la putere, ca să mai guste din favorurile ei. Războiul din Balcani, lasă indife­rent guvernul ungar, sau se folose­ște de el spre a amenința opoziția, silind'o să se cumințească. Numai de la partidele opoziționiste, guver­nul Lukacs și Tisza cere o schimba­re de atitudine, el însuși însă nu vrea să cedeze nimic din punctul său de vedere, cum a făcut-o guver­nul din Rominia, propunînd o con­lucrare cu opoziția democrată. Crezîndu-se tare, prin faptul că a­­re sprijinul regelui, și se bucură de protecția poliției și a forțelor arma­te, guvern­ul ungar stărue fn calea sa, sfidînd opoziția și democrația Ungariei. Dar nici o acțiune nu poa­te întreprinde Lukacs sau Tisza fără concursul baionetelor și al poliției de sub comanda lui Pavlik. In orbirea sa fanatică, Tisza nici nu-șî mai dă seamă ce regim întro­nează în Ungaria. Pînă acum era vorba, că toate volniciile săvîrșite de el în parlament sînt măsuri de excepție folosite numai cu scopul de a sringe o rezistență momentană pentru a trece reformele militare, reclamate urgent de situația amenin­țatoare a politicei externe. Astăzi în­să, aceste măsuri de excepție, au de­venit regulă la Tisza și Lukacs, pen­tru a-și putea menține mai departe puterea. Ba mai mult decît atîta, dînșii nu se mai mulțumesc să se folosească de azistența militară, de concentrarea jandarmeriei și poliției în preajma lor, ci vor să consfin­țească printr’o lege, întrebuințarea poliției in conducerea dezbaterilor parlamentare. Lucrul acesta l’am văzut zilele tre­cute. Deși era hotărît ca parlamen­tul ungar sa țină o ședință de tot scurtă, în care să se citească num­ai rescriptul regal de convocare a de­­legațiunilor. Iisza și Lukacs au pre­lungit într­adîns aceasta, ședință, nu­mai pentru a prezenta legi polițiste Ur­a are de scop de­ a se institui o gardă parlamentară compusă din 50 soldați și trei ofițeri pusă sub co­manda militară a președintelei Ca­merei a lui Tisza 150 000 de coroane va costa această nouă înstituțiun<e polițistă, creată de Tisza și mamelu­­cii săi, pentru scopurile lor tiranice A fost aceasta una din ideile fixe ale lui Tisza, de a conduce dezbaterile parlamentului cu ajutorul forței brutale, și acum vrea să'șî legalizeze această idee fixă. Ar mai trebui­ ca în proectul său de reformă electora­lă, guvernul condus de Lukacs și Tisza să introducă și o dispoziție de felul acesta: „Alegătorii sunt obligați să trimeată în noul parlament nu­mai deputați guvernamentali!” In fanatismul său, Tisza ar fi ca­pabil să silească la aceasta pe Lu­kacs și partidul național al muncei. Se știe că o altă lege polițistă pre­zentată de Lukacs în sesiunea tre­cută a parlamentului, și care va fi dezbătută­­ probabil în Noembrie, prevede ca deputații refractari, cari nu se vor supune hotărîrilor preșe­dintelui, și vor turbura ședințele Ca­merei, nu numai că vor fi excluși din parlament pentru 10—20 ședințe, ci își vor pierde și mandatele lor Făurind aceste legi, Tisza­­ Lukacs și deputații guvernamentali servili — în orbirea lor— nu­ șî dau seamă, că și stăpîni­rea lor'va avea odată sfîrșit ca și durata mandatelor lor nu va fi vecinicâ, și că va veni șt rindu’ opoziție! să ocupe Iocrile lor Atunci legile aceste polițiste se vor intoarce contra lui Tisza și Lukacs și a partizanilor lor, și vor simți aceștia la rîndul lor rigorile propriei lor opere. Dar e mai mult ca sigur că toate aceste legi reacționare vor avea o scurtă durată, căci partidele, opoziționiste din­­ Ungaria străbătută astăzi de curentul democratic cînd vor lua frînele puterea în mină, vor curăța și mătura îndată terenul po­litic de gunoiul regimului reacțio­nar. & Zilele acestea, contele Tisza a avut prilejul, de­sigur fără să o dorească cîtuși de puțin, să vie în contact cu poporul — pentru al cărui bine să laudă că lucrează La Budapesta i-a fost dat lui Tisza sa afle ce crede poporul despre dînsul și faptele sale FScînd niște tîrgueli, într’o stradă principală, Tisza se pomenește deo­dată înconjurat de peste o sută de trecători, cari prin fluerăturî și ob­servații malițioase prind să demon­streze contra sa. Unul din mulțimi îi strigă: — Pentru siguranța ta, trebue par­lamentul să'ți voteze o gardă ? Răspunsul lui Tisza a fost numa o privire batjocoritoare. Dar purtătorul de cuvînt al de­monstranților nu se intimida, c continuă să vorbească actualulu președinte al Camerei: — Ce crezi d-ta, plătim noî de a­ceea dări grele, ca poliția să-țî stez la dispoziție? Dacă vrei să te păzeșt­­i să ți aperi viața, înconjoară-te de slugile tale, de detectivi însă avea noi nevoe contra pungașilor noștri“ Și la aceste cuvinte, Tisza răspun­se numai­ cu’n rîs sarcastic, și a in­trat într’o prăvălie, ca să scape pen­tru un moment de cuvintul ustură­tor pornit din adîncul straturilor populare—L. P. politică în Ungaria.—Se votează mereu legi polițiste.—­Regim militar in per­manență. O discuție cu Tisza pe strana NUVELELE „PIMINETEI” Copila norilor de FULMEN In palat ris lumină, cu perdele de nori colorat­ fantastic, Sie mii da ani, de cînd totul Iu nimic și lumea în­treaga un glob de zăbranic ® vapo­roase, trai­a frumoasa facă a seulul nner, făcindu-șî joc di­n ori și ca. Bol 1! era tovarăș și adesea citul cerul se acoperea de întuneric, zbur­dalnicii copil alergau pină la obo­seală, zeița portari­­ íind cu­­ drag pa aripele micului zeu. Prin lumea largă ce începuse a um­ple globul, fiica lui Eter aici nu visa să se coboare, cînd într'o zi per­­deana cen­ușie a cel­ui mai mare diu­ra nori, ce-î făcea zid la superbul ei palat se rupse dintr’odata și cu ea prințesa aerului albastru veni încet peste cîm­pii și plaiuri pămintești,, Zmulgînd din lungul ei por fire <­uri­te, ea le arun­că in ploaie, i­ar ele stră­lucitoare lăsată pe bolta cea iu­­m­ecată, și ca săgeata, cu zgomot i­ozav se înfipseră nu moaie pâmînt. Musculițeie de care zeiței îi era milă, se uimiră și se însprum­ în țară, iar cum nu prea erau fricoase din ire, nici una nici doua, se sticliră ochii in sus $1 prin ceața ce învă­­ura văzduhul, căutară pe poznaș c are le trimitea bombe, lumini **,1 •lele. Eter însă, bâtrlnul tată mai­­us de ea se muntă și o chemă de zrabă în palatul­ ei de lumină și nori olorați. Fu supusă copila cîtva trimș­i, tatu cuminte, își văzu din nou de pc cu Eol, dar într’o bună zi se plic­­tisi și fie înadins, fie din greșala, nu • iii cum se făcu că iar perdeaua de eată se rupse, aduciml din nou pe elta cea luminoasă în lumea noas­tă, unde deja prima ei călătorie își stabilise prietenia cu nevăzute firet. De natodată piticii după pămînt, reveniți și mai îndrăzneți, mai pn­­epuți și mai curioși aruncară iar do­­“tal în culmea norului imprudentei ■­opile. • O ciocnire, cîteva fire din lucitorul •fir, agățate de prin­ Sta are și zeița căpă­ca prin minune. Pericol­ul fu­­ese maro și multă vreme prințesa sorilor fermecați și a lumilor albas­­te nu mai date semn ?de viață. Dar­­’fir ! Cînd e vorba d’a merge spre e­­moții, spre lucruri nesimțite încă, nici chiar o fiică de zeu nu știe ce o prevederea. De aceea din nou iah­i ne vechiul drum. De astădată sa cre­dea tare. Puterea ei în mii și mil­­i­a țărlmi o răspindise pe globul mereu disprețuit dar mereu atrăgător. Armate nevăzute palpitau prin cu­art și ici colo prevestind sosirea h­r­anei zgomote, troznituri ușoare, mărturisireau upei urechi încercate •a ceva din forța zeiței aerului plu­­tea pretutindeni. Dar ea sa cobora cu ce în ec. Ce frumos e pe globul eri numai vapori!... Isi zicea copila m­inunarii, ne cînd corpu­l fluidic, înfășurat în­­trăvezîn voaluri, tresărea, ondula ca un imens șarpe de raze neatinse. — Ah ! iată o căau*u... — urmă qa­mirofilă — ce lumină, cs jerstec și lucrurî frumoase înăuntru ia­să în­­tru binișor, cine oare mă va vedea ? Ascuns în Dinz­ir, în­tr’un coi­­­m­î­­iîc, omul ce lucru de ani întregi i­­­iraculoase experințe, o zări și ca­pa un­ copil capricios o lăsă să se plima­­‘le prin *op+S odaia plină cu vase a căror întrebuințare nimeni nu o știa. Ocărindă, ușoară, tJrîndu-șî lunara el­­­oadă fluidîcă din colț în colț, zeița se plimbă ne me=e Tuci ne sîrme, grozni ne mici grămezi de argint și aramă, iar în urmă se f­rin ti zîmbi­­toare într’o cușcă drăguță, ne d­ouă mi­ cî scăunele alăturate înfiripate numai din metal perfid acoperit cu­­ iriăt.aicB verde ca și dalbul prin care trecuse. — Crac!.. sună o portiță. Mii și mii de scîntipî anătură «i mîndra zei­­ț ă fu p­rizonieră în furia fă ea se zică­­**), iar cînd văzu că asunm fetei sale­­ ad’oase se îndrepntă doi ochi avizi t’n­e cunoaș'e ci’nl prîcenp boiul și­­'ortul, din pumnii strînși deíp Dru­mul unui petec de nor nepătruns nor negru ca noaptea, colțișor rupt din­­ bordeaua pe care nin'îse și îi pîn­­'tu-l dp chinul el zbimne­esc sopii. Sclavă poate sup­ in ă, da ! dar nec­­unoscută și neștiută pe vecî­rnî fî to țipe om semeț ce te-aî priceput a m3 et Sptni“. Sînt n­î și ani de atunci. Tmm­îeic­oită CU savanții noștri. 7P'fa nemțită of ce e rugată a face, zîm­betele. T minunile ei sînt­ adunate toate în­­*tip de cufiute numite anarafe sî din ■î în zi noi farmece î si descoperă. r*n alai mare fu botezată. î­i­ zise Flec‘ra fiica zeilor: polofe strălucite că/duîră sub flnrî adănostinrT ț se a­dîc3 numai m­acca nenăfnin sa -nască run*S din ro*t Uo­nco­rii nor mi Îi O putură smulge și, de aceea ni­meni arT obîni cei mai cu «fea țp, ’mato -simb­ii învățați nu se țvd Tău Ha că «ttfi în mii"*" cum de chipul și de unde vine. din ce se compune mîndra sclavă așa de supu­s* Ftilmsa

Next