Dimineaţa, septembrie 1913 (Anul 10, nr. 3411-3440)
1913-09-15 / nr. 3425
Anul X.—No. 3495 — O I PUBLICITATEA A CONCEDATÄ EXCLUSIV I AGENȚIEI DE PUBLICITATE TAROL SCHULDER ® Comp. Strada Doamnei No. 8, Etaj I —Telefon */4 Cu cele din urmă știri din lumea întreagă Directors CONST. MILLE laminior 15 Septembrie 1913 ABONAMENTE CO PREMII: Col an Cei 30.— ® lanț Cei 11 3 laul Cei 6. — Pentru străinatate prețul este Îndoit TELEFON 4 LINII No. 114 IO; 34/73; 1499; 132/40 Birourile ziarului : Str. Sărindar No. 11. — București 19 ghi 11ÉÍ.. Puucni combaterea pericolului pe care îl prezintă pentru Serbia răzvrătirea triburilor albaneze, guvernul sîrb a ordonat mobilizarea parțială. Vor porni soldații sîrbi, după ce aproape zece luni au fost ținuți pe picior de războiu, să apere o graniță pe care au tras-o diplomații de la masa verde a reuniunea de la Londra. Ei nu vor avea insa avînitul pe care ll’aü avut atunci cînd au purces la războiu pentru dezrobirea fraților de sub jugul turcesc. Soldații sîrbi vor ști că acuma este vorba de robirea unui neam, de fixarea unei granițe arbitrare trase în trupul unui stat vecin abia creat și că expediția lor nu va atrage simpatii patriei lor. De data asta, nici chiar în statele amice Serbiei, nu se va găsi nimeni care să aprobe un războiu care are la bază o nemăsurată dorință de mărire pe care vecinii și amicii noștri vor s-o satisfacă în detrimentul unui neam prea puțin pregătit pentru o rezistență militară. Dar nu numai de lipsa asentimentului lamei civilizate vor suferi vecinii noștri, dacă nu se vor opri la timp în campania pe care o pregătesc contra albanezilor. Sîrbii își vor slei forțele cari le-au mai rămas în urma celor două războae pe cari le-au purtat și istoviți de puteri și căzuți ca prestigiu, vor redeveni sclavii puterei care-i paște de decenii. Din campania lor contra Albaniei sîrbii nu pot recolta decit rele. Doar nu este nici un om politic sîrb care să socotească posiblă cucerirea unui stat creiat și garantat de puteri, își amintesc desigur sîrbii, prietenii și vecinii noștri, cîtă frămîntare zadarnică le-a cerut dorința de-a ’și întinde granița pînă la un port pe Ariatică. In această chestiune sînt așa de mari interese în joc incit Serbia ar stîrni o furtună în raporturile dintre puteri dacă ar reîncepea ceea ce n’a izbutit acum cîteva luni. Și nu i se va găsi nici o putere — nici chiar Rusia — care să se arunce într’o aventură numai pentru salvarea intereselor Serbiei. Marile puteri au reușit cu greu să se sustragă izbucnirea unui războiil european. Rusia și Austria au demobilizat trupele care așteptafl ultimul ordin ca să intre în foc și desigur că nici una nici alta nu va reîncepe jocul de la început. Este, însă, foarte posibil ca de astădată Rusia să părăsească pe sîrbi și să nu se opună unei intervențiuni austro-italiană pentru apărarea integrității Abaniei. Intervenția aceasta n'ar folosi decit Austriei. Ea nu mișcă un singur om din oastea ei, fără ca pentru aceasta să nu ceară răsplată uzurară. Desigur că și albanezii vor avea să plătească apărarea Austriei, dar mult mai mult va trebui să plătească Serbia intervenția monarhiei habsburgice. Și Serbia știe mai bine ca orice alt stat ce înseamnă a fi dator Austriei și ce consecințe are un moment de slăbiciune fată de ea. In conflictul albano-sîrb nu este decit o singură cale de urmat: tratative directe între guvernul sîrb și guvernul provizor albanez. Se va găsi ușor și soluția diferendului, soluția echitabilă care să pună capăt ciocnirilor periculoase de la granița albano-sîrbă. Nu trebue întrebuințată numai forța pentru menținerea silită sub sceptrul regelui Petru a sute de mii de albanezi, cari vor să aparțină Albaniei. Trebue trasă o granița mai puțin arbitrară între, Serbia și noul stat albanez. Nu poate să fie trainică o framera tăiată în trupul unui popor deșeptat la viață neatîrnată. Albanezii sunt niște răzvrătiți și nu vor uuia rana adîncă pe care granița diplomaților a făcut-o neamului albanez. Acesta este sentimentul, nu al acelora cari vor slebrea Serbiei ci întărirea și ridicarea ei. M. Sărăteanu 0-8-10-12 PAGINI TOAMNA - Culesul viilor - Se duc dearîndul obiceiurile și cu vremea nu va rămîne nimic care să ni le amintească. Se duc obiceiurile cum se duc și locurile prefăcute de complicitatea civilizației cu vremea, în așa fel nncit numai o închipuire a mintei ne-ar, mai putea înfățișa ce-au fost... Printre aracii de vită, prin desimea frunzelor late, se aud glasuri vesele de fete dornice să muncească și să rîdă și ce-i drept mai mult să rîdă decit să muncească. Și nu eram vina lor! Cine-i pune pe flăcăii de alături să se arunce în sin boabe de strugure cu pretenția de a le scoate tot el de acolo de unde sînt? Și după ce culesul s’a sfîrșit, toți flăcăii și fetele, cu coșurile pline de struguri, o iau spre teasc unde se storc boabele în vreme ce viorile țiganilor țipă de mama focului... Veneau altădată și boerii și fețele boerilor și se’ncingea veselia cala culesul viilor. Așa se făcea vinul de Cotnar care nu știu de se mai găsește curat în vreo parte a tarii și pe atunci nu era nici pomeneală de filoxeră și alte gîngănii intrate buluc din străinătate odată cu celelalte gîngănii... Dar a venit vremea de curînd, vremea perfecționării. Au venit teascurile mecanice, vitele altoite din strugurii cărora s’au produs tot felul de vinurî exceptind vinul romînesc. Și cum e la noi eu pretutindeni., Vedeți această fată voinică, rumenă, cu coșul plin de struguri care par’vă îmbie să-i spijatT,pe lingă boabele dulci, o guriță,tot așa de dulce?. . . , * / . v. tfA_ Priviți-o iubitori ai frumosului și disprețuitori ai utilului, priviți-o cu mai e vreme, pînă cînd nu va veni cine știe ce invenție mecanică pentru culesul automatic al strugurilor. Fiindcă, fără îndoială, va veni și o asemenea invenție. Și dacă cumva vă place mustulbăut afară,la cîmp, pe iarbă, verde, beți’l tot citi mai este vreme fiindcă în curînd se va găsi un precedeu , care va transforma strugurii direct în vin și de altfel nici must nu veți putea să mai beți la cîmp, mai ales cînd și iarba verde va dispare. 1 [UNK]. . Poate că aceasta înseamnă civilizație, modernism, cosmopolitism ■sau altfel. Se poăre/Și e bine ca e așa fiindcă omul tinde spre progres.. .Și cu toate acestea par c’am dori o clipă de regres, numai o clipă care să fie mai puțin utilă dar mult mai inimoasă, fiindcă orice sar zice civilizația nu se prea împacă cu poezia trecutului, a acelui trecut care uneori îți umezește ochii cînd li ți aduci aminte tor. .. . GÎNDURI SIMPLE PLOURI In sfirșit ne deteazeă. tocmai ceea ce ne mai lipsea! O ploae frumușică și rece, dar nu prea, prea ca să ne răcească holera și să se prăpădească sărmănica! De acum cel puțin nu mai avem praf, ci noroiu, un noroiu gras și lipicios cum numai în frumoasa noastră Capitală se poate găsi. De acum adio măsuri sanitare, fiindcă ploaia spală și curăță totul! Dar mai e un „adio" ff. dureros: plimbările pe calea Victoriei, cu ghete de lac, pantofiori albi și rochii subțirele ! — Vezi, de asta ne arde nouă acum! (răspund mii de voci răgușite). Nouă dom'be ne arde de chirii, paltoane, galoși și umbrele. Ne arde de percepție, de datorii vechi și noul pe cari am vrea să le facem. Ne... — Ajunge! Ajunge! Toate aceste sînt niște fleacuri pe lingă imensa ardere ce se face acum în inimile june și plăpinde, cari se văd constrînse a sta în casă cu toaletele depuse în garderob ! Veți zice dacă nu mai sînt s. f. serios ca altă dată. Dar veți fi nedrepți, căci, vă întreb, unde ați văzut mai multă lume umbrind hal-hul pe străzi decit în Capitala noastră ? Podul Mogoșoaei. Lipscanii cei ispititori sînt pline de dimineața și pînă noaptea de cucoane și dudul... El vedeți, toată lumea asta, suferă și geme, cînd plouă, iar mie sărăcuțul mi se rupe inima! Unde mai puneți că stînd în casă vor fi silite să se mai ocupe nițeluș și cu gospodăria! Ce mizerie! Plouă! Plouă și străzile sînt depopulate. Jalea mă coprinde l a Stan Bolovan Holera In Orhania In toate ziarele din tară s’au publicat numeroase articole relativ la modul cum s’a ivit holera în armata noastră și cum a fost combătută de către corpul medical militar. In general, sa discutat,, fără nici, o discrețiune, insuficiența și nepregătirea a acestui serviciu medical din toate punctele de vedere, care este un adevăr ce nu poate fi combătut de cel cari ar voi să susțină contrariu, căci sunt atîtea dovezi puse în evidență și asupra cărora vom reveni într'un articol viitor. Ceea ce voesc să arăt astăzi, este felul cum a fost condusă campania in combaterea holerei în Orhania, centru holeric al corpului I de armată. ... ” Cazarma regimentului 10 infanterie din Orhania a fost transformată într’un adevărat spital de holerici, datorită energiei, devotamentului și abnegațiunei întruchipate în sufletul distinsului profesor doctor Anibal Teohari, șeful secției a IlI-a a spitalului mobil din corpul I de armată în colaborare cu tot devotații medici al acestei secții: d-ril N. Ionescu, D. Ștefănescu, I. Măldărescu, Cr. Georgescu și neobosiții medici-ajutori : Const. A. Demetrescu, Petrescu I. Arie B., Macri I. și Daniile Al., precum și harnicul farmacist căpitan Stoenescu ajutat de locot. farm. Pompilian I. In acest focar de holeră trebue să mai menționez munca fără pregeti medicilor frații Lupu, d-ri. Bălteanu și Titu Vasiliu, cari faceau în fiecare zi sute de examene bacteriologice, înlesnind prin aceasta izolarea și combaterea acestui flagel. Timp de 21 zile,— dela 1 ® Iulie, lata cînd am sosit în Orhania și pună la 1 August, cînd am început retragerea, — fiind înconjurat din toate părțile de holericî, acești mencî împreună cu întreg corpul sanitar al secției III-a, care merită toată auda, au fost singurii, cari au dus apta împotriva flagelului și au puit, prin măsurile urgente și mijoacele, insuficiente la început, îndejunie mai la urmă, să jugureze această epidemie, curmînd ■ întinderea eî; și 'făcînd' ca mortalitatea în corpul I de armată să fie mai mică f ață cu celelalte, corpuri unde a piamit holera.Au fost și alți medici și alte formațiuni sanitare, cari nu și-au cunoscut menirea lor; li s’au părut toate prea scumpă viața pentru a o expune în lupta care o duceau frați noștri cu moartea , au căutat să ba, bir cu fugiții, alergînd după servicii exterioare sau prin dosuri. Ampra acestor chestiuni voia maurereni. V. A.