Dimineaţa, octombrie 1913 (Anul 10, nr. 3441-3471)

1913-10-26 / nr. 3466

Anni Xi—No. 34066 I PUBLICITATEA 1 CONCEDATĂ EXCLUSIV­­ 1? AGENȚIEI DE PUBLICITATE CAROL SCHULDER SI Comp. Strada Doamnei No. 8. Etaj 1.—Telefon s­, 6-8-10-12 PAGINI Ca cele din urmă știri din lumea intreag Director: CONST. MILLE Birrourile ziarului: Str. Sărindar No. 11. București Un an Lei 20.—; (1 luni Lei 11 S luni Lei 6. — Pentru strälnätate prețul este indolt TELEFON 4 LINII fio. . 14 IO; 34 73; 14/99; 12/40 „MANASSE“ D. C. Nottara în rolul Manasse Piesa lui Ronetti-Roman, contestată un moment de un grup de tineri, va fi reprezentată în astă seară la Teatrul Național. Manifestul guvernului bulgar către popun­cțiunea teritoriului anexat Guvernul bulgar a lansat cu a­­probarea regelui următorul mani­fest către populațiunea din terito­riile anexate : „După un războiu sîngeros s’a în­cheiat între guvernul bulgar și înalta Poartă la 16 (29) Septembrie 1913 un tratat de pace prin care se recunoaște anexarea fostului te­ritoriu otoman la regatul bulgar. „In baza acestui tratat, Bulgaria a ocupat cu trupele sale ținuturile cedate, instituind acolo administra­­țiunea bulgară. „Ca să dispară odată pentru tot­deauna trista amintire a evenimen­tor sîngeroase ce au adus atîtea nenorociri ambelor state beligeran­te și supușilor lor și ca să se in­troducă liniștea, dragostea și buna înțelegere între locuitori, guver­nul bulgar crede de a sa datorie, ca în numele majestăței sale rege­lui să asigure amnestiarea tuturor celor cari au luat parte la activi­tatea dușmănoasă sau cari au comis fapte condamnabile înainte de în­cheierea tratatului de pace. Ace­eași amnestiare se acordă și ace­lor locuitori din nouile teritorii, cari s’au amestecat în evenimente­le politice de acolo. „Autoritățile bulgare, civile și mi­litare au primit înștiințarea de a trata cu cea mai largă bunăvoin­ță populațiunea nouil­or teritorii, o­­crotindu-le religiunea și naționalita­tea, garantînd libertatea individua­lă, inviolabilitatea domiciliului și o­­crotirea avutului tuturora. „Cetățenii Bulgariei-Noui se bu­cură de aceleași drepturi, fară de­osebire de religiune și naționalita­te ca și toți ceilalți cetățeni ai re­gatului bulgar. „S’au luat măsuri ca să fie res­pectată libertatea religioasă și cul­turală a tuturor cetățenilor, pre­cum și obiceiurile religioase, mos­­cheele, cimitirile, etc. ..Guvernul bulgar luînd aceste măsuri, cere ca nouiî cetățeni să se dedea la ocupațiunile lor pașnice ; astfel se vor bucura de drepturile acordate de legi și de bunăvoința regelui, precum și de ajutorarea guvernului. Guvernul speră că nouiî cetățeni vor dovedi devotamentul lor față de regatul pe lângă care au­ fost în­corporați, prin credință față de re­ge și patrie, prin respectarea legi­lor și purtare frățească față de con­cetățenii lor. Astfel vor contribui la propășirea și prosperarea regatu­lui. „Dar în Sofia la 16 Octombrie 1913“. Stoklaska In curînd în „Dimineața“: Dinu Milian Roman da CONST. MILLE Sîmbătă, 26 Octombrie 1913 Ucenicia In meserii și profesiuni ■ ■ wrm— 1 — Raportul d-nei Savanei — D-na Ella Bm. Savopol, alle cărei merite in dezvoltarea mnicei indus­trii sunt cunoscute, a înaintat mi­niștrilor de instrucție publică și co­merț un foarte interesant raport a­­supra organizării tectonice și juri­dice a uceniciei. Ca să avem me­serii și comerț naționale este de la sine înțeles că trebue să știm a for­ma pe viitorii meseriași și comer­cianți. D-na Savopol, după ce a cer­cetat și din cărți și prin anchete la fața locului cum s’au petrecut și se petrec lucrurile în străinătate, face o serie de propuneri practice reali­zabile la noi. Studiul d-sale este deci de o deosebită importanță și fiindcă am reușit să ni-l procurăm, îl vom împărtăși, în trăsăturile lui generale, și cititorilor. __ Primul capitol al­­ lucrării d-nei Savopol tratează despre „principa­lele faze prin cari a trecut ucenicia în Franța și în Elveția . Din secolul XII lea, epoca cele­brului cod , „Livre des Metiers“ și pînă în zilele noastre, istoria tecto­nică a uceniciei, cuprinde două mari perioade: 1- a) O perioadă lungă a lucrului de mină și a micei industrii care durează pină­ la începutul secolului XIX-lea, adică pînă la introducerea m­așinei cu abur. In această epocă, omul nu are la îndemînă, pentru lu­crarea materiilor prime : lemnul, piatra, materiile textile, metalele, decit instrumente de mină, așa că produsele industriei sînt obiecte de artă sau meșteșug, lucrătorul e meșteșugar sau artist, iar învățătu­ra meșteșuguilui e lungă,,înceată, a­­nevoioasă și absolut necesară. 2­ a) O perioadă scurtă, a lucrului cu mașina, de la începutul secolului XlX-lea, pînă în zilele noastre. In această epocă, aburii, electricitatea, gazul, toți productorii de forțe mo­trice, înlocuesc brațele lucrătorului.­ Atunci în marile uzini, în unele in­dustrii, și mai ales in industriile textile munca omului e redusă la cea mai simplă expresiune, alimen­tarea, supravegherea, conducerea unei mașini. Munca, se devide. Același obiect, o pălărie, un ac, un cui, o toae de hîr­­tie, care altă dată era fabricată de un singur lucrător, trece printr’o sumă de mîini și operațiuni. Ce de­vine vechea ucenicie cu această­ re­voluție a industriei? Decade, moa­re, ca să dea naștere unui astfel de învățămînt, învățămînt pe de o par­te mai simplu, cînd se reduce­­ la su­pravegherea unei mașini, mai com­plicat și mai anevoios, cind e vorba a cunoaște și a perfecționa acea mașină, în care caz practica nu-i suficientă, ci se impun cunoștiinți speciale, o deosebită cunoștință teh­nică. . Istoria juridică a uceniciei, mer­ge paralel cu cea teh­nică. 1- a) Ucenicia e regulamentară. Aceasta în timpul corporațiunilor și a­­ lucrului de mină. 2- a) Ucenicia e liberă, în prima jumătate a secolului XIX-lea, adică de la suprimarea corporațiilor 1791) data celei dinții legi pînă la 1851 moderne asupra uceniciei. Aceste două faze juridice cores­pund aproape cu cele două faze teh­nice. La care se adaogă a treia, aceia a legilor urb­ere. Sînt multe meserii în cari se pot cîștiga frumoase salarii, la cari nu se poate însă ajunge decit printr’o prealabilă educațiune profesională. Să vedem chipul cum s’a făcut a­­ceas­tă educațiune în diferite epoci. Sub vechiul regim economic, uce­nicul capătă învățătura în timpul u­­ceniciei de la patronul său, care era meșteșugar și obligat prin statutele corporațiunei sale de a da în chip foarte temeinic ucenicului, odată cu îngrijirea lui părintească, și această învățătură Marea industrie, intro­ducerea mașinismului, aduce criza uceniciei La ce ai da copilului un meșteșug, care cere din partea pă­rinților sacrificii, cînd sînt atîtea îndeletniciri ce pot să-i dea imediat cișmig ?, la dai în fabrică, unde în­dată i se plătește. Pe de altă parte, chiar principiul de organizare a m­uncei de astăzi, specializarea, nu reclamă c­unoștinți complecte, in ci­te­va săptămâni chiar în ci­te­va zile, lucrătorul e în stare să lucreze, ca­­ să-șî asigure pîinea.­­ Dar sînt meserii de acelea cari trebue să existe, de cari nu ne pu­­­­tem lipsi, cari formează una om se­­r­ie mai înfloritoare industrii națio­­nale, și cari reclamă speciale pre­gătiri, o deosebită învățătură pro­fesională, cum e : croitoria, artico­­­­lele de modă femeească, etc. Așa­­ că pentru cauze de interes general și în interesul particular, s’a orga­­­nizat încetul cu încetul, un învăță­­­mînt teh­nic rațional, pentru a în­­­­locui ucenicia din ateliere, care este în decădere și nu mai există decît de formă, căci în fond ea constă în cea mai mare parte din ocupațiuni domestice, gospodărie, curse, etc. In capitolul următor se va vedea care este organizația actuală a u­­ceniciei în Franța și în Elveția. începutul Toamnei De cîte ori se apropie toamna, cu ploi cari țin săptamînî întregi, cu vînt și frig, îmi aduc aminte de versurile regretatului poet N. Scur­­tescu : Cu­ ale șale flori și cînturi Vara pleacă dintre noi; Vine toamna cînd bat­ vinturî Cu furtune și cu ploi! Și mai îmi aduc aminte și de mult regretatul Lascar Catargiu, ca­­re fiind președinte al consiliului de miniștri, la orice interpelare i se a­­dresa răspundea invariabil : „La toamnă ! Onorabilul interpelatei­ va fi satisfăcut la toamnă !’’ Pe o peti­ție dată de cineva, Catargiu a scris atunci cu slove chirilice, o rezoluție în limba latinească și încă ce la­­tinească ! „Lucrurile vor rămîne sta­tu Kva pînă la toamnă”­­. Katargi Voise să scrie­­ statu quo, dar n’a­vea un­a în alfabetul dascălului Chiosea, profesorul lui Ion Ghica, și­ al altor boeri mari, și a fost nevoit să facă un compromis între latinism și slavism. Altă rezoluție a lui conu Lascăr scrisă tot cu slave chirilice a fost aceea privitoare la numirea u­­nui prefect la județul Dorohoi : , „Să se numească conu­rolați în postul de prefect la Dorohoi, ce se află vacant”. Toamna deși cad frunzele, deși ca­de brumă, zăpadă, fete și damne fru­moase pe poleiul strălucitor și alu­necos de pe trotuare, dar nu cad gu­vernele. De ce ? E o enigmă care to­tuși s-ar putea deslega astfel : Toamna bugetul e pe sfîrșite și par­tizanii îl vor intact. De aceea moar­tea guvernelor se întâmplă mai tot­deauna în luna Martie, cu o săptă­­mănă-două înainte de bugetul nou. Mai ales partidul liberal are fobia lunei Martie în care a căzut de la putere pînă acum de vreo șapte­­opt ori. Cu începutul toamnei în­cepe și viața intensă în București. Teatrele se deschid. Camerele se des­chid, magazine ce-au lăsat obloane de v­ară redeschid cu le pe lunile mărfuri nouă, toate din Paris și Lon­dra; localurile cu petreceri nocturne fac dever, pentru că nopțile fiind mari este destul timp pentru tăvă­leală. Și cîte altele ! Crizanteme ex.­traordinar de mari,­ roșii, albe, ru­ginii, albastre, galbene apar în cătu­­țimî mari. Damele toate poartă în brațe­­ maldăre ca o podoabă ce le prinde. Vin mode de­ toamnă și cu­coanele ispitesc prăvăliile să vază mai dinainte ce" pălării au să fie : â la Pagea din București, â la Essad- Pașa, â la Balcic, a­ la Dobrici, â la Turtucaia, ă la Holera 1 Berea și înghețata iasă loc casta­­nelor prăjite,­ Graiurilor, grogurilor, vinului fiert cu piper —­ bun contra rocelei. B. TSLEOît Catrene Unei fete bătrins Să te fure vreun tinăr. In zadar ai așteptat. O­­ romantică copilă. Numai vremea le-a furat. O culme Lui Iancu Brezeasm I­uTil­vii Zîit­ucîl CCl­idtlClî, Petrecind la o agapă, Și privind bufetul, zise: „Ah !­îmi lasă gură apă“.

Next