Dimineaţa, octombrie 1913 (Anul 10, nr. 3441-3471)

1913-10-28 / nr. 3468

Anul X.—No. 3468 — 0 6-8-10-12 PAGINI I p«Btu itatEff Cu cele din urmă știri din temea întreagă :,„ £ B“ TM­EL,„ f COMCEDATA EXCw.U51V «j IÎ4Î38 Ij^Ü 6« E« § AGENȚIEI DE PUBLICITATE •»#_ .____ /..r­,b.te''T' It TT i tu Pentru­­ trasuăt„(« prețul este Îndoit la L.Dn. criTTîi­n"D «a­r Director: CONST. MILLE —­ . % CAROL SCHIMLDAR ® Comp. ---------- telefon 4 linii ^ strada Doamnei No. 8, Etaj | —Telefon «­1 Bi­rourile ziarului : Str. Sărindar No. 11. — București No. 1 14 10; 34 73; 14 90; 12 40 „Raidul" d­e la Ferdinandov. D. GENERAL BOGDAN „Războiul elegant" din anul de pomină și fatal la număr 1913, a dat prilej ofițerimei noastre să se ma­nifesteze în două feluri după cum i-a fost luminarea minței. Tot răz­boiul fiind o întredere unii ofițeri s’au întrecut în a fi militari în cu­venita accepție a cuvîntului, în vre­me ce alții s’au­ întrecut în­ arta de a inventa schingiuiri după variate sisteme numai și numai să­ li se ducă vestea. Ar fi putut să se facă cunoscuți ca buni ofițeri; au­ preferat însă să fie buni bătăuși. Să fie vocațiunea? # De altfel ofițerii bătăuși au dove­dit o impunitate quasi-legală de cînd cu sentința dată împotriva priete­nului Millian. Nimeni nu are voe să spue că s’a bătut. Dacă s’a bătut e că așa cereau necesitățile educației militare moderne și prin urmare ci­vilii nu au voie să se amestece în misterele milităriei sacre. Cu toate astea eu unul continuu să mă amestec. Rog însă pe com­petentele autorități militare să­­ nu își­ frăm­înte, capul cu alcătuirea u­­nui dosar pentru­­ insulta superioru­lui. Sînt scutit și prin urmare fără superior militar. Mă­ amestec și cînd trebue să arăt , răul și cînd trebue să mențio­nez o faptă cu adevărat de faimă. * E cazul generalului Bogdan de al cărui nume se leagă cea mai fru­moasă ispravă ostășască din Bul­garia : capturarea diviziei bulgare de la Ferdinandovo. Generalul Bogdan, înaintat acum general de divizie voia să întreprin­dă un raid și a luat-o înainte chiar dacă sfîrșitul raidului ar fi trebuit să-l ducă în mijlocul Sofiei. Se știe­­ cum s’a capturat divizia bulgară, mult mai bogată la număr, și cu­ merit revine, comandantului brigăzei romînești. Dacă ținem să amintim încă oda­tă numele generalului Bogdan, e probabil fiindcă suntem­ porniți con­­­tra ofițerilor, că­ insultăm armata și fiindcă sîntem niște indivizi buni de­puși la zid și doborîți de un foc de pluton. Și din pricina generalului Bogdan consiliile de războin n­u trebue să-și schimbe atitudinea Aceste consilii au statornicit că acei dintre noi, cari am făcut cam­pania nu avem voie să ne spunem păsul. Pentru­ aceste consilii ispră­vile plutonierului din volumul lui Millian sunt mult mai faimoase ,de­cit isprava soldaților generalului Bogdan la Ferdinandovo. Cel puțin, așa înțeleg eu rostul condamnărilor de la Constanța. Mai au și altul ?, D. Dh # Laai 23 Octomb­re v Scrisori din.­­­..12 Procesul Beilis continuă.—Bilanțul politic și fin al procesului. Petersburg, 13 Octombrie — El­ s-a terminat cu ascultarea martori­lor în afacerea Beilis, azi vor vorbi experții și probabil vor vorbi încă o săptămână întreagă, căci apărarea a adus în contra aserțiunilor cara­ghioase ale profesorului Sikorski, dovezile temeinice ale somităților mondiale în medicină legală. Făcînd bilanțul depozițiilor mar­torilor reese un fapt: că crima im­putată lui Beilis nu se poate sus­ține de acuzare, nu e nici un motiv serios, nici o prezumție că ei ar fi autorul acestei crime. Și cum auto­rul crimei nu poate fi Beilis, nu poa­te fi vorba nici de un omor ritual. Cît s’au căznit procurorul și par­tea civilă de a afla cine au fost acei doi evrei cu pălăriile enorme, pe cari i-a văzut Jenea Ceberiak că ar fi tîrît pe Iuseinski în casa lui Bei­lis, totuși n’au ajuns decît să se fa­că ridicule în întrebările și în supo­zițiile lor. A fost o scenă foarte interesantă următoarea : Tot timpul s’a vorbit în cursul a­­cestui proces de doi evrei cu pălă­rii mari, și cari după procuror ar fi aparțiiând unei secte religioase e­­vreești țadic și cari au venit special din Austria să ia sînge creștinesc, ba chiar au fost văzuți ducînd în sticle sîngele lui Iuseinski. Se stabi­lise de ancheta judiciară că acești doi țadici sînt unul Landau și altul Ginsburg, ambii rude cu Zaițev, pro­prietarul fabricei de cărămidă, un­de s’ar fi petrecut omorul ritual. Se înțelege cu ce atenție și Curtea și jurații și publicul așteptăti să va­dă pe acești doi evrei religioși cu pierciuni, cu pălării enorme, îmbră­cați în caftane, apărînd la baza mar­torilor. Și cînd colo au apărut doi ghi­­gherli îmbrăcați , quatre epingles, cu cărare la spate, cu monoclu în ochi. Unul din acești tndici scrie chansonete pentru café chantant, iar celalt e inginer și un berbant cu­­cunoscut în lumea vieneză. Și procurorul și partea civilă dispărură în dosul pupitrelor. Sala a izbucnit în rîs și însuși președintele abia și-a ținut rîsul, așa de ridicată a fost scena aceasta cu „cei doi țadici“. „Cuiul“ însă al întregei serii de martori a fost bine înțeles fostul polițist Krasovski și Kiricenko. Kra­sovski a arătat cum a procedat spre a ajunge la concluzia că această a­­facere nu e nici o crimă rituală, ci opera unei bande de hoți, cărora Iu­­scinski prin faptul că le știa toate afacerile era o piedică. Krasovski a arătat cum Iuscinski într’o ceartă avută cu fiul Vere! Ce­beriak i-ar fi zis : — Am să denunț pe mama ta că e tăinuitoare de hoți. Această amenințare Jenea Cebe­riak a­ comunicat-o mamei lui și în cîteva zile după aceasta Iuseinski a dispărut. Bineînțeles procurorul și partea civilă au micșorat valoarea decla­rațiilor lui Krasovski, arătîndu-l ca interesat în afacere, ca cumpărat de evrei și că pentru necorectitu­­dinea arătată în această afacere a și fost îndepărtat din postul său. Kiricenko, alt polițist, contra că­ruia procurorul n a putut nimic spu­ne deoarece el este și azi­ în slujbă, a făcut declarații cari au nimicit și ultima nădejde a acuzărei. Acest martor a spus : — Orice cale apucam în cercetarea acestei crime, fie că presupuneam omorul ca fiind ritual, fie că’l soco­team opera hoților, toate mă du­­ceau spre același punct de plecare : casa Verei Ceberiak.­­ Chiar, a încheiat Kiricenko, dacă Bellis poate fi vinovat, nu pot îndepărta părerea că Vera Ceberiak știe despre crima aceasta și a luat parte la ea. Declarațiile lui Kiricenko au fost zdrobitoare pentru acuzație și mai ales că ele au fost dintre cele din urmă, așa că au lăsat o adîncă ur­mă in mintea juraților. Acuzarea a adus pe doi indivizi suspectați de toți cari s-au ocupat cu ancheta acestei crime că ar fi au­torii morței lui Iuseinski ca martori. Amândoi sunt reținuți pentru crime, unul din ei Rurdzinski­a din Siberia. Depunerile ia o impresie oribilă. Se ved care vorbă a lor că ei și crimei, dar că se simt pro însăși justiția vrea ca ei, socotit­ ca omorîtorii lui Cu ce delicateță, cu ce­te, cu ce maniere delicate tot procurorul și partea c cești doi criminali în cît­­ că sînt doi din cel mai p­­tățeni. Și culmea ! Pe cînd pre­dă importantă celor de pi zorile Diaconove, contra beriak deoarece ele sînt și prietenele unei cunosc ce, d. procuror pune mare spune însăși această hot Ceberiak și cei doi acoliți Zinski și Singaevski ! Acest fapt îl remarcă Kievsianin care scrie : „Cu ce drept nu dați cele ce spun cele două care ar fi conduita lor, în caz din punct de vedere nimeni acuzate, pentru fi fost prietene cu c h dați atîta importantă hi sași ? Orbește, fără să judei cînd ochii atî crezut unei numai prin o neînțelegei­rească, s’a prezentat în sulul cu pălăria împodob în loc să fie îmbrăcată în pușcăriașă“. Da, Kiev­ianin, gazeta duce cea mai aprigă lupi acestui proces. Pentru a fost confiscată, iar direct ghin­dat judecăței. Chemat de judecătorul tie, Șulghin a spus că n­e tnde și că va vorbi nu juraților. Se știe că răposatul­­ director al ziarului Kîsul sedat dovezi netăgăduite și­ nu e vinovat. Aceste formă de documente le­ghin predate lui de moartea acestuia. Judecătorul de instruct pe Șulghin să depuie a­minte justiției, dar Sulfe­rat spunînd : — Pentru mai multă bine să fie la mine și ea­zenta justiției cînd voiai Se vorbește că dacă condamnat, a doua zi îi publica aceste document cmiro aiBgg iBM« iBm­mnmuE aae est in curînd în Dinai: Dina Mi Roman de CONST relatat i­n Ki., „Un ban nu face Inten Așa s’a spus un cîrd Dar asta este calomni Și bine este, să se ști Tu, în războiă, avușî Să dai dovada, că fa­c O . In armată, cum văzu Astfel e orînduit: Ca să nu spui ce ai g Și să nu gindeștî ce ? Ce-a cătat Mita ’n ră­ceaba rîdeți zefIerii. Ați uitat, se vede, vo­ia’n armată’s bicicli IONESCU­.... —I Veniți cu țepi uzi* .Duminecă, ere!#3f 1 4E8în «iEP «iSll&t tä»? J&L === pentru a pro lasts . ’ ^ centra sugi ============= gj^ertătii presei ===

Next