Dimineaţa, august 1916 (Anul 13, nr. 4460-4489)

1916-08-01 / nr. 4460

r \ % asul xn^- * I 11! ft (J SEALE FABINI SACRIFICII PREM ATSIRE Catastrofa de la Dudes«de Ski. C!URCțr / De azi dimineață, câteva lopeti de pămînt acoper trupurile nume­roaselor victime adormite pe vecie in urma catastrofei de la pulberăria Dudești. Răul e ireparabil și nu putem decît să plângem pe cei ră­mași pe urma morților și pe cei ce se zvârcolesc încă în chinuri gro­zave.­­ Pe morți nu trebue să-i plîngem niciodată, fiindcă mortul­ nu mai suferă și nici nu poate să-și regre­te moartea. Cu toate acestea, noi, totdeauna ii plîngem pe cei morți și inimile noastre sângerează de milă pentru ei, de o milă cu atît mai profundă, când vârsta lor era încă departe de termenul firesc al vietei. In realitate, suferința e numai pentru cei cari,* rămași în viață, s’a fi despărțit pentru totdeauna de niște ființe scumpe lor. Morții nu știu c’au murit. ’ Noi, însă, cari știm, îi regretăm adine și de aceea suferim. Noi pierdem prin­ moartea celor scumpi nouă ; morții nu pierd ni­mic. Că ei ar mai fi putut trăi este foarte adevărat, dar mortului îi e indiferent dacă a trăit o zi, un ceas sau un milion de ani. înduioșarea, mila pe care o sim­țim pentru cei morți e un senti­ment, nu vom­ zice egoist, dar un sentiment așa zicînd reflex. Mila­­ s’o păstrăm pentru cei cari trăiesc, iar pentru memoria morților să a­­d a vem vene­atie­mpGiii­a „Dacă sîntem noi nu e moartea și dacă e moartea nu sîntem noi“. Moartea este dizolvarea și, du­pă multele lovituri primite de la oa­meni și de la soartă, ea este ultima lovitură de grație a naturei, zice­­un filosof. Ea nu poate fi un rău, fiindcă în bunătatea ei mama natu­ră ne-a făcut pe toți părtași de ea, este un rău inevitabil. Ea este ac­tul al cincilea al tragicomediei de pe pămînt. In contrastul dintre via­ță și moarte stă ceva fermecător, e o dulce melancolie, pe care n’am putea-o gusta dacă viața ar fi veci­­nică. Un cugetător german a zis că moartea este o mîncare pe care trebuie s’o înghiți fără să mesteci, cu cît mai repede, cu atît mai bine, ,de unde rezultă că moartea fulge­rătoare în mijlocul unei catastrofe, ca cea de la pulberăria Dudești, e preferabilă celei de pe patul de lungi suferințe. Si nous,, avons besoin de sage femme ă nous mettre au monăe, a zis Montaigne, nous avons besoin ú’un komme sage ă nous en faire sortír. Dacă unul din epitafele cele mai spirituale pare a fi acela al unui actor, pe mormântul căruia se ci­tește : Hier lieg ich nun, das Stück ist aus; O Publicum, ruf mich heraus 1 Aicea stau, piesa s’a gatat; Aștept de public să fiu rechemat, apoi consider ca pe unul din cele mai adinci filosofice, următorul e­­pitaf englez: Here lies John Small, And that is all. Aici zace Ion Zlot. Ș’asta e tot. d­acă morții nu pierd nimic mu­rind, apoi pierde națiunea cărora ei aparțineau, dacă erau folositori societății și dacă moartea i-a răpit înainte de vreme. Și cu atît mai mult regretăm dispariția unor ast­fel de ființe, dacă ne gîndim că este datorită răutății altor oameni, ne­glijenței sau imprudenței și că ar fi putut fi evitată. Acesta, e și cazul celor dispăruți în catastrofa de la Dudești. Această catastrofă îmi sugerea­ză cîteva reflecțiuni. Cu cît o ocupațiune prezintă mai multe primejdii, cu atît m­ecanijai­nile trebuie să fie mai mari. Cele mai minuțioase precauțiuni se iau acolo unde se umblă cu explozibile, unde ele se fabrică sau se depun. Mai întâi la fabricele de explozibi­le, apoi la depozitele de munițiuni, pe vasele de războiu, pe­ uscat, pretutindeni unde ele stau­­ pe loc sau sânt transformate și manipu­late. Se luase măsura monopolizării eterului ,la pulberăria Dudești, de unde să fie distribuit droghiștilor și farmaciștilor. Se știe ce s’a în­tâmplat . Au venit oamenii farma­ciștilor cu borcane mari de pămînt ca să ia eter și după ce se umplu­­seră cu eter mai multe din aceste borcane, fără să se întâmple ceva, la el nu știu câtelea, eterul a luat foc și catastrofa a devenit inevita­bilă. Dar victimele ar fi fost puțin numeroase, dacă nu săreau cu to­ții să stingă focul, în cap cu regre­tatul colonel Albu. S’au grăbit unii să vadă în acea­stă nenorocită întâmplare mina cri­minală a dușmanilor țărei. Eu nu văd decît o neglijență. In tot cazul, dacă e permis a suspecta, a bănui, nu e permis a afirma și a trage concluzii înainte de a cerceta și a dovedi că bănu­țile erau îndreptă­țite. Dar așa sîntem noi, ușura­­teci în toate. Că în borcanul care a luat foc va fi fost un rest de acid care a provocat, în contact cu eterul, de­f­a o rT-3­­ ?■ C'H „• *­babil, dar că acel rest de acid a fost lăsat pe fundul borcanului din­­tr’o intențiune criminală, e mai pu­țin probabil. Știm doar cum se pe­trec lucrurile în practică. — Băiete, du-te în pivniță de scoate borcanele goale de eter, co­mandă patronul, și băiatul le scoa­te fără să mai verifice dac și a mai rămas ceva­ pe fund. Poate că e un rîndaș, care nici nu poate cunoaște gravitatea amestecului diferitelor materii chimice. Ceea ce nu este însă admisibil, e ca oameni străini să intre într’o pulberărie ca într’un han ; ceea ce nu e permis este ca personalul pul­berăriei să nu verifice interiorul borcanelor înainte de a turna eter în ele. Și apoi de ce să vină oa­menii farmaciștilor să ia eterul din interiorul pulberăriei, în loc de a institui pentru ei un depozit afară din pulberărie ? Am lucrat un an și jumătate în pulberăria de la Sevran-Livry,, la nord-estul Parisului, și de câte ori pășeam prin poarta de intrare trebuia să las la portar chibriturile pe cari le aveam în buzunar. Ni­meni nu putea să­ pătrundă în inte­riorul pulberăriei, dacă nu avea o ocupație acolo și o autorizație spe­cială — și un amănunt care dove­dește până la ce grad merg precau­­țiunile, e următorul: Cînd am fă­cut experiența înaintea fostului mi­nistru de războiu­, d. de Freycinet și a numeroasei sale suite, n’a pu­tut sa pătrundă în pulberărie colo­nelul Lausedat, directorul Conser­vatorului de arte­ și meserii, fostul director al parcului aerostatic de la Meudon, fiindcă întîrziase și nu avea invitațiunea asupra sa. Tere­nul pulberăriei avea poate o mie de pogoane. Tentativa colonelului Albu și a nenorociților săi tovarăși de a stinge incendiul, a fost un act de mare eroism, dar a fost o temeri­tate inutilă. Catastrofa era inevita­bilă și regretatul colonel Albu ar fi trebui să ordone depărtarea tutu­ror de clădirea în care se ivise fo­cul. Noi nu putem însă decît să glo­rificăm actele de devotament și de curaj chiar și atunci cînd ele sînt inutile, căci cele mai mari acte din istorie­­ au răsărit din disprețul mor­ții și de aceea vom venera me­moria celor sacrificați în această catastrofă ca pe a unor eroi. Eu personal pierd în colonelul Albu un vechiu prieten, cu care încă de acum 20 de ani am petre­cut momente plăcute la Copăceni, unde el se complăcea așa i de mult. Sacrificarea atîtor vieți și neno­rocirea atîtor familii să ne servea­scă cel puțin de învățătură pentru viitor și să luăm precauțiuni înso­țite pretutindeni unde vietele co­piilor acestei țări pot fi primejdu­ite. N’am intrat încă în războiu și numărăm cu sutele victimele ac­cidentelor datorite neglijentei. Să rezervăm aceste sacrificii pentru ceasul suprem. AL. CIURCU • 29 Iulie. S­ă î­nt­â­I REGELUI Focul­­torului de frați, Ce ne mistite cumplit II poți stinge, negreșit, Doar cu apa din Carpațî. & O PĂRERE „Românul are șeapte vieți în pieptu-i de aramă“. (Poetul) S-a exportat aramă. * De­cit să treacă, prin hotare Aramă 'n cantitate mare; Mai bine e de bună samă, Să treacă... pieptul de aramă « O­COMĂ TĂTAR F­ii­ i ciUiliile Car­puțl­or . Sunt trupe moscovite, iar noi trimetem, fraților. j Peste Carpați — doar — vite. Quintus­­'Ziarele) foarte­ d-rului Mendonidi Vineri a încetat din viață la mî­­năstirea Văratec, d-rul Mendonidi,­­o figură cunoscută a Capitalei, fost ajutor de primar. Știrea morții d-rului Mendonidi va produce o impresie dureroasă în Capitală, unde defunctul medic avea foarte mulți­ prieteni. D-rul Mendonidi a fost un mili­tant foarte popular al partidului conservator. DR. MENDONIDI Hernii împrumut­elc razboiu german LONDRA, 29 iulie.­­ Corespon­dentul financiar din Paris al zia­rului „Daily Telegraph“ spune că știri din Berlin menționează măsu­rile preparatorii de o natură dras­tică în vederea noului împrumut de războiu. Dobînda efectelor te­zaurului­ va fi ridicată de la 4 jun. la sută la 4­9/16 la sută asupra a­­celor bonuri de ale tezaurului care expiră la sfîrșitul lunei Septem­brie, dar posesorii acestor efecte trebue să convie să dea întreaga sumă datorată lor de către tezaur, ca subscripție pentru noul împru­mut de războiu. Astfel nimeni în Germania nu poate să-și uzeze în mod legal după voia sa propria sa monedă. (As. Tel. engl.)r tifflat 1 August 193 ’ismi­ J Sie ceîop uciși il rAniti» cari așteapt a­șa acum !» fata forjei, tinde zilnic sunt aduse, din ^© fericire, broms entrawre, de p © 8a spiîaS› ssBma&mm Situația Fron ©tului FRONTUL ORIENTAL. — Rușii înregistrează o întreagă serie de succese, foarte importante. Au cu­cerit pe de o parte nodul de cale ferată Monasteriska și orașul cu­­ acest nume, apoi localitățile­ Ostie,­­­Zelecne și Mindjigovoe;­­pe de altă­­ parte au cucerit orașul Stanislau și se îndreaptă spre Flalici. Ei se con­solidează pe țărmul sting al Bis­triței. Drumul li-e deschis pe de o parte spre Lemberg, pe de alta spre trecătorile Carpaților. E momentul ca o puternică con­­tra-ofensivă austro-germană să se manifeste, căci altfel, tot „retrăgîn­­du-se strategic“ nemții ,se lasă bă­tuți definitiv. Comunicatul austriac spune, că „gruparea trupelor aliaților (aus­­tro-germani) se găsește în curs“. El recunoaște însă că de-o­cam­dată, în unghiul Nistrului și al Bis­triței, au trebuit să cedeze față de superioritatea adversarului. FRONTUL OCCIDENTAL.­La nord de Somme, infanteria france­ză a dat un atac reușit. Mai multe tranșee au fost luate cu asalt de către trupele franceze, care au sta­bilit noua lor linie pe înălțimea si­tuată la sud de Maurepas și dea­­lungul drumului care duce din a­­cest sat la Hem. Cam la nord de pădurea Hem, o carieră puternic fortificată de ger­mani și două pădurici au căzut în­­ stăpînirea francezilor. Ei au făcut­ 150 prizonieri valizi și au luat două­­ mitraliere în cursul acestei acțiuni.­ La sud de Somme, luptă intensă­­ a celor două artilerii. Pe frontul Verdunului, bombar­dare­a primelor și secundelor linii franceze din regiunea Chattaucourt și din sectorul Thiaumont-Fleury. FRONTUL ITALIAN.­­ Cotiti­­i" miînd "atacu­l pe sectorul munților­­ St. Michele și St. Martino, italienii­­ au­ cucerit liniile fortificate ale duș­manului, de pe Carso, între Vip­­pacco și muntele Cosich. Austriacii s’au­ retras în complectă dezordine spre răsărit, menținînd numai pu­ternice ariergarde pe înălțimile co­tei 121, și spre răsărit spre Monfal­­cone. Italienii au ocupat Subbia, St. Martino Del Carso, și întreg șe­sul din Doberdo, pe care ieri aus­­triacii îl declaraseră inexpugnabil. In zona spre răsărit de Gorizia austriacii au rezistat, puternic întă­riți pe linia muntelui St. Gabrielle și muntelui St. Marco. Trupele ita­liene au ajuns la povîrnișurile occi­dentale ale acestor pozițiuni și la linia torentului Vert­­bizza. FRONTUL BALCANIC.­­ Arti­leria franceză a bombardat orașul Doiran cu efect considerabil. Ata­cul bulgarilor contra podului de pe linia Monastir a fost respins­ de garda sârba. După comunicatul bulgar s-ar părea că aceste lupte ar însemna începutul ofensivei aliaților. Frontul aliaților se întinde de la Prespa pînă la rîul Struma și nu e numai o linie provizorie, ci pozițiile aliaților apără întreg ținutul al că­rui centru e Salonicul. Trupele sîr­­bești se află la aripa vestică a aces­tei linii. Fraudele dela Poșta ' — Cercetării © instrucțiune!. Sunt min­cenele Poștei m Elveția? —­­— —$--$----------­ Victor Filotti nu a fost descope­rit pînă­­ acum. Se crede însă că el nu a putut trece granița și, că s’ar afla ascuns pe undeva în țară. Ast­fel­­ că speranța de a prinde pe ma­rele fraudator, nu a părăsit încă pe membrii parchetului. Cercetările d-lui judecător­­ de instrucție Paul Iliescu pe , ziua de orî, s’au mărginit în a deschide, în mod forțat prin arderea­­ cu oxigen, a cassei de fier particulară pe care o posedă Victor Filotti, în biroul său de sindic. S’a găsit numai o corespondență cu poșta, care urmează,să fie citită cu deamănuntul pentru­­ a se vedea ce concluzii se pot trage pentru in­teresul instrucțiunii. Nici un regis­tru privitor la­­ operațiunile cu poș­ta nu a fost găsit; de asemenea alți bani fiu au fost pași* Judecătorul de instrucție a as­cultat era pe cîțiva membri din fa­milia dispărutului, căutând să afle ceva despre urma acestuia. * ■UF.­Dar chestiunea cea mare, care preocupă instrucția, este de a se ști dacă în adevăr există depus în banda din Elveția. Indicată de Fi­lotti, depozitul în valoare de circa 5 milioane de lei, pe cari dînsul îi ridicase de la poștă. Fiindcă o comisie rogatorie pe cale normală ar face ca răspunsul să întîrzieze prea mult și nu ar pu­tea aduce informațiunile totale și precise de cari are nevoie instruc­țiunea, — d. judecător Paul Ilies­cu a dispus ca să se trimeată un cu­rier special în El­veți,a și anume în banca „Schweizerische Volksbank“ -în Zürich, unde Filotti pretindea că f are întreg depozitul. Această comisiune rogatorie, prin curier special, era necesară pen­tru clarificarea chestiunii milioa­nelor și a se ști cu certitudine d­e sini și în ce condițiuni sânt depuse­, căci Victor Firoiti, cu prilejul pri­melor cercetări, preantase parche­tului acte din partea numitei banc­­ elvețiene din care rezulta un de­­­pozit de 3 milioane. Acele acte purtau o dată mai veche, astfel că era posibil ca si­tuația depozitului să nu mai fi fost același în momentul înfățișării ac­telor. Pe de altă parte Filotti ar fi putut de atunci, pe cale telegrafică să fi dispus de o parte din acei bani. Comisiunea rogatorie trimi­să, va aduce răspunsul definitiv. M­­ajloritorii oficiali și Comitetul Bursei Se știe că motivul invocat de Fi­­lotti, fostul sindic de fraudator, fa­ță de administrațiunea poștelor­ franceze pentru a întîrzia cu plata sumelor datorite în 1914, a fost­ legea noastră a moratoriului, cu străinătatea. Dar cînd administra­ția poștei franceze observînd întâr­zierea, a cerut poștei romane ca cel puțin să îi se achite dobinda mora­­torială, sa descoperit frauda... Este într’adevăr revoltătoare rea­ua credință a unui oficial al statu­lui (și naivitatea străinilor) ca sal se recurgă la legea moratoriului cu străinătatea, pentru a nu-și îndepli­ni obligațiunile. In legătură cu aceasta ni se in­dică, că la Bursa din București, se mai găsesc și alte cazuri în cari, mijlocitorii oficiali s’au sprijinit pe legea moratoriului pentru a nu fa­ce vărsămintele, la cari sînt obli­gați, nici pînă azi. Se spune ceva mai mult: ca de­­punîndu-se reclamațiunî repetate comitetului Bursei, acesta a găsit­ de cuviință să înlăture sistematic soluționarea acestei chestiuni. Dacă faptul este adevărat , că e­­xistă vr’un mijlocitor oficial care mai recurge și azi la legea mora­­­toriului pentru a nu fi executat an­gajamentele sale de Bursă, din 1914 și pînă azi, sprijinindu-se pe o lege făcută numai în favoarea persoanelor particulare și străine de­­ o instituție superioară de stat. —­­aceasta constitue un grav prejudi­­­ciu în sarcina comitetului de Bur­să din București. Lucrurile ar trebui cercetate. 1 Un nou consiliu de război la Paris ? BERLIN, 30 Mie. — Cores­pondentul din Haga al M „Tägliche Rundschau" telegrafiază : Aliații vor ține în luna August oft­ nou­ consiliu de război în Paris.

Next