Dimineaţa, august 1916 (Anul 13, nr. 4460-4489)
1916-08-01 / nr. 4460
r \ % asul xn^- * I 11! ft (J SEALE FABINI SACRIFICII PREM ATSIRE Catastrofa de la Dudes«de Ski. C!URCțr / De azi dimineață, câteva lopeti de pămînt acoper trupurile numeroaselor victime adormite pe vecie in urma catastrofei de la pulberăria Dudești. Răul e ireparabil și nu putem decît să plângem pe cei rămași pe urma morților și pe cei ce se zvârcolesc încă în chinuri grozave. Pe morți nu trebue să-i plîngem niciodată, fiindcă mortul nu mai suferă și nici nu poate să-și regrete moartea. Cu toate acestea, noi, totdeauna ii plîngem pe cei morți și inimile noastre sângerează de milă pentru ei, de o milă cu atît mai profundă, când vârsta lor era încă departe de termenul firesc al vietei. In realitate, suferința e numai pentru cei cari,* rămași în viață, s’a fi despărțit pentru totdeauna de niște ființe scumpe lor. Morții nu știu c’au murit. ’ Noi, însă, cari știm, îi regretăm adine și de aceea suferim. Noi pierdem prin moartea celor scumpi nouă ; morții nu pierd nimic. Că ei ar mai fi putut trăi este foarte adevărat, dar mortului îi e indiferent dacă a trăit o zi, un ceas sau un milion de ani. înduioșarea, mila pe care o simțim pentru cei morți e un sentiment, nu vom zice egoist, dar un sentiment așa zicînd reflex. Mila s’o păstrăm pentru cei cari trăiesc, iar pentru memoria morților să ad a vem veneatiempGiiia „Dacă sîntem noi nu e moartea și dacă e moartea nu sîntem noi“. Moartea este dizolvarea și, după multele lovituri primite de la oameni și de la soartă, ea este ultima lovitură de grație a naturei, ziceun filosof. Ea nu poate fi un rău, fiindcă în bunătatea ei mama natură ne-a făcut pe toți părtași de ea, este un rău inevitabil. Ea este actul al cincilea al tragicomediei de pe pămînt. In contrastul dintre viață și moarte stă ceva fermecător, e o dulce melancolie, pe care n’am putea-o gusta dacă viața ar fi vecinică. Un cugetător german a zis că moartea este o mîncare pe care trebuie s’o înghiți fără să mesteci, cu cît mai repede, cu atît mai bine, ,de unde rezultă că moartea fulgerătoare în mijlocul unei catastrofe, ca cea de la pulberăria Dudești, e preferabilă celei de pe patul de lungi suferințe. Si nous,, avons besoin de sage femme ă nous mettre au monăe, a zis Montaigne, nous avons besoin ú’un komme sage ă nous en faire sortír. Dacă unul din epitafele cele mai spirituale pare a fi acela al unui actor, pe mormântul căruia se citește : Hier lieg ich nun, das Stück ist aus; O Publicum, ruf mich heraus 1 Aicea stau, piesa s’a gatat; Aștept de public să fiu rechemat, apoi consider ca pe unul din cele mai adinci filosofice, următorul epitaf englez: Here lies John Small, And that is all. Aici zace Ion Zlot. Ș’asta e tot. dacă morții nu pierd nimic murind, apoi pierde națiunea cărora ei aparțineau, dacă erau folositori societății și dacă moartea i-a răpit înainte de vreme. Și cu atît mai mult regretăm dispariția unor astfel de ființe, dacă ne gîndim că este datorită răutății altor oameni, neglijenței sau imprudenței și că ar fi putut fi evitată. Acesta, e și cazul celor dispăruți în catastrofa de la Dudești. Această catastrofă îmi sugerează cîteva reflecțiuni. Cu cît o ocupațiune prezintă mai multe primejdii, cu atît mecanijainile trebuie să fie mai mari. Cele mai minuțioase precauțiuni se iau acolo unde se umblă cu explozibile, unde ele se fabrică sau se depun. Mai întâi la fabricele de explozibile, apoi la depozitele de munițiuni, pe vasele de războiu, pe uscat, pretutindeni unde ele stau pe loc sau sânt transformate și manipulate. Se luase măsura monopolizării eterului ,la pulberăria Dudești, de unde să fie distribuit droghiștilor și farmaciștilor. Se știe ce s’a întâmplat . Au venit oamenii farmaciștilor cu borcane mari de pămînt ca să ia eter și după ce se umpluseră cu eter mai multe din aceste borcane, fără să se întâmple ceva, la el nu știu câtelea, eterul a luat foc și catastrofa a devenit inevitabilă. Dar victimele ar fi fost puțin numeroase, dacă nu săreau cu toții să stingă focul, în cap cu regretatul colonel Albu. S’au grăbit unii să vadă în această nenorocită întâmplare mina criminală a dușmanilor țărei. Eu nu văd decît o neglijență. In tot cazul, dacă e permis a suspecta, a bănui, nu e permis a afirma și a trage concluzii înainte de a cerceta și a dovedi că bănuțile erau îndreptățite. Dar așa sîntem noi, ușurateci în toate. Că în borcanul care a luat foc va fi fost un rest de acid care a provocat, în contact cu eterul, defa o rT-3 ?■ C'H „• *babil, dar că acel rest de acid a fost lăsat pe fundul borcanului dintr’o intențiune criminală, e mai puțin probabil. Știm doar cum se petrec lucrurile în practică. — Băiete, du-te în pivniță de scoate borcanele goale de eter, comandă patronul, și băiatul le scoate fără să mai verifice dac și a mai rămas ceva pe fund. Poate că e un rîndaș, care nici nu poate cunoaște gravitatea amestecului diferitelor materii chimice. Ceea ce nu este însă admisibil, e ca oameni străini să intre într’o pulberărie ca într’un han ; ceea ce nu e permis este ca personalul pulberăriei să nu verifice interiorul borcanelor înainte de a turna eter în ele. Și apoi de ce să vină oamenii farmaciștilor să ia eterul din interiorul pulberăriei, în loc de a institui pentru ei un depozit afară din pulberărie ? Am lucrat un an și jumătate în pulberăria de la Sevran-Livry,, la nord-estul Parisului, și de câte ori pășeam prin poarta de intrare trebuia să las la portar chibriturile pe cari le aveam în buzunar. Nimeni nu putea să pătrundă în interiorul pulberăriei, dacă nu avea o ocupație acolo și o autorizație specială — și un amănunt care dovedește până la ce grad merg precauțiunile, e următorul: Cînd am făcut experiența înaintea fostului ministru de războiu, d. de Freycinet și a numeroasei sale suite, n’a putut sa pătrundă în pulberărie colonelul Lausedat, directorul Conservatorului de arte și meserii, fostul director al parcului aerostatic de la Meudon, fiindcă întîrziase și nu avea invitațiunea asupra sa. Terenul pulberăriei avea poate o mie de pogoane. Tentativa colonelului Albu și a nenorociților săi tovarăși de a stinge incendiul, a fost un act de mare eroism, dar a fost o temeritate inutilă. Catastrofa era inevitabilă și regretatul colonel Albu ar fi trebui să ordone depărtarea tuturor de clădirea în care se ivise focul. Noi nu putem însă decît să glorificăm actele de devotament și de curaj chiar și atunci cînd ele sînt inutile, căci cele mai mari acte din istorie au răsărit din disprețul morții și de aceea vom venera memoria celor sacrificați în această catastrofă ca pe a unor eroi. Eu personal pierd în colonelul Albu un vechiu prieten, cu care încă de acum 20 de ani am petrecut momente plăcute la Copăceni, unde el se complăcea așa i de mult. Sacrificarea atîtor vieți și nenorocirea atîtor familii să ne servească cel puțin de învățătură pentru viitor și să luăm precauțiuni însoțite pretutindeni unde vietele copiilor acestei țări pot fi primejduite. N’am intrat încă în războiu și numărăm cu sutele victimele accidentelor datorite neglijentei. Să rezervăm aceste sacrificii pentru ceasul suprem. AL. CIURCU • 29 Iulie. Să întâI REGELUI Focultorului de frați, Ce ne mistite cumplit II poți stinge, negreșit, Doar cu apa din Carpațî. & O PĂRERE „Românul are șeapte vieți în pieptu-i de aramă“. (Poetul) S-a exportat aramă. * Decit să treacă, prin hotare Aramă 'n cantitate mare; Mai bine e de bună samă, Să treacă... pieptul de aramă « OCOMĂ TĂTAR Fii i ciUiliile Carpuțlor . Sunt trupe moscovite, iar noi trimetem, fraților. j Peste Carpați — doar — vite. Quintus'Ziarele) foarte d-rului Mendonidi Vineri a încetat din viață la mînăstirea Văratec, d-rul Mendonidi,o figură cunoscută a Capitalei, fost ajutor de primar. Știrea morții d-rului Mendonidi va produce o impresie dureroasă în Capitală, unde defunctul medic avea foarte mulți prieteni. D-rul Mendonidi a fost un militant foarte popular al partidului conservator. DR. MENDONIDI Hernii împrumutelc razboiu german LONDRA, 29 iulie. Corespondentul financiar din Paris al ziarului „Daily Telegraph“ spune că știri din Berlin menționează măsurile preparatorii de o natură drastică în vederea noului împrumut de războiu. Dobînda efectelor tezaurului va fi ridicată de la 4 jun. la sută la 49/16 la sută asupra acelor bonuri de ale tezaurului care expiră la sfîrșitul lunei Septembrie, dar posesorii acestor efecte trebue să convie să dea întreaga sumă datorată lor de către tezaur, ca subscripție pentru noul împrumut de războiu. Astfel nimeni în Germania nu poate să-și uzeze în mod legal după voia sa propria sa monedă. (As. Tel. engl.)r tifflat 1 August 193 ’ismi J Sie ceîop uciși il rAniti» cari așteapt așa acum !» fata forjei, tinde zilnic sunt aduse, din ^© fericire, broms entrawre, de p © 8a spiîaS› ssBma&mm Situația Fron ©tului FRONTUL ORIENTAL. — Rușii înregistrează o întreagă serie de succese, foarte importante. Au cucerit pe de o parte nodul de cale ferată Monasteriska și orașul cu acest nume, apoi localitățile Ostie,Zelecne și Mindjigovoe;pe de altă parte au cucerit orașul Stanislau și se îndreaptă spre Flalici. Ei se consolidează pe țărmul sting al Bistriței. Drumul li-e deschis pe de o parte spre Lemberg, pe de alta spre trecătorile Carpaților. E momentul ca o puternică contra-ofensivă austro-germană să se manifeste, căci altfel, tot „retrăgîndu-se strategic“ nemții ,se lasă bătuți definitiv. Comunicatul austriac spune, că „gruparea trupelor aliaților (austro-germani) se găsește în curs“. El recunoaște însă că de-ocamdată, în unghiul Nistrului și al Bistriței, au trebuit să cedeze față de superioritatea adversarului. FRONTUL OCCIDENTAL.La nord de Somme, infanteria franceză a dat un atac reușit. Mai multe tranșee au fost luate cu asalt de către trupele franceze, care au stabilit noua lor linie pe înălțimea situată la sud de Maurepas și dealungul drumului care duce din acest sat la Hem. Cam la nord de pădurea Hem, o carieră puternic fortificată de germani și două pădurici au căzut în stăpînirea francezilor. Ei au făcut 150 prizonieri valizi și au luat două mitraliere în cursul acestei acțiuni. La sud de Somme, luptă intensă a celor două artilerii. Pe frontul Verdunului, bombardarea primelor și secundelor linii franceze din regiunea Chattaucourt și din sectorul Thiaumont-Fleury. FRONTUL ITALIAN. Cotitii" miînd "atacul pe sectorul munților St. Michele și St. Martino, italienii au cucerit liniile fortificate ale dușmanului, de pe Carso, între Vippacco și muntele Cosich. Austriacii s’au retras în complectă dezordine spre răsărit, menținînd numai puternice ariergarde pe înălțimile cotei 121, și spre răsărit spre Monfalcone. Italienii au ocupat Subbia, St. Martino Del Carso, și întreg șesul din Doberdo, pe care ieri austriacii îl declaraseră inexpugnabil. In zona spre răsărit de Gorizia austriacii au rezistat, puternic întăriți pe linia muntelui St. Gabrielle și muntelui St. Marco. Trupele italiene au ajuns la povîrnișurile occidentale ale acestor pozițiuni și la linia torentului Vertbizza. FRONTUL BALCANIC. Artileria franceză a bombardat orașul Doiran cu efect considerabil. Atacul bulgarilor contra podului de pe linia Monastir a fost respins de garda sârba. După comunicatul bulgar s-ar părea că aceste lupte ar însemna începutul ofensivei aliaților. Frontul aliaților se întinde de la Prespa pînă la rîul Struma și nu e numai o linie provizorie, ci pozițiile aliaților apără întreg ținutul al cărui centru e Salonicul. Trupele sîrbești se află la aripa vestică a acestei linii. Fraudele dela Poșta ' — Cercetării © instrucțiune!. Sunt mincenele Poștei m Elveția? —— —$--$---------- Victor Filotti nu a fost descoperit pînă acum. Se crede însă că el nu a putut trece granița și, că s’ar afla ascuns pe undeva în țară. Astfel că speranța de a prinde pe marele fraudator, nu a părăsit încă pe membrii parchetului. Cercetările d-lui judecător de instrucție Paul Iliescu pe , ziua de orî, s’au mărginit în a deschide, în mod forțat prin arderea cu oxigen, a cassei de fier particulară pe care o posedă Victor Filotti, în biroul său de sindic. S’a găsit numai o corespondență cu poșta, care urmează,să fie citită cu deamănuntul pentru a se vedea ce concluzii se pot trage pentru interesul instrucțiunii. Nici un registru privitor la operațiunile cu poșta nu a fost găsit; de asemenea alți bani fiu au fost pași* Judecătorul de instrucție a ascultat era pe cîțiva membri din familia dispărutului, căutând să afle ceva despre urma acestuia. * ■UF.Dar chestiunea cea mare, care preocupă instrucția, este de a se ști dacă în adevăr există depus în banda din Elveția. Indicată de Filotti, depozitul în valoare de circa 5 milioane de lei, pe cari dînsul îi ridicase de la poștă. Fiindcă o comisie rogatorie pe cale normală ar face ca răspunsul să întîrzieze prea mult și nu ar putea aduce informațiunile totale și precise de cari are nevoie instrucțiunea, — d. judecător Paul Iliescu a dispus ca să se trimeată un curier special în Elveți,a și anume în banca „Schweizerische Volksbank“ -în Zürich, unde Filotti pretindea că f are întreg depozitul. Această comisiune rogatorie, prin curier special, era necesară pentru clarificarea chestiunii milioanelor și a se ști cu certitudine de sini și în ce condițiuni sânt depuse, căci Victor Firoiti, cu prilejul primelor cercetări, preantase parchetului acte din partea numitei banc elvețiene din care rezulta un depozit de 3 milioane. Acele acte purtau o dată mai veche, astfel că era posibil ca situația depozitului să nu mai fi fost același în momentul înfățișării actelor. Pe de altă parte Filotti ar fi putut de atunci, pe cale telegrafică să fi dispus de o parte din acei bani. Comisiunea rogatorie trimisă, va aduce răspunsul definitiv. Majloritorii oficiali și Comitetul Bursei Se știe că motivul invocat de Filotti, fostul sindic de fraudator, față de administrațiunea poștelor franceze pentru a întîrzia cu plata sumelor datorite în 1914, a fost legea noastră a moratoriului, cu străinătatea. Dar cînd administrația poștei franceze observînd întârzierea, a cerut poștei romane ca cel puțin să îi se achite dobinda moratorială, sa descoperit frauda... Este într’adevăr revoltătoare reaua credință a unui oficial al statului (și naivitatea străinilor) ca sal se recurgă la legea moratoriului cu străinătatea, pentru a nu-și îndeplini obligațiunile. In legătură cu aceasta ni se indică, că la Bursa din București, se mai găsesc și alte cazuri în cari, mijlocitorii oficiali s’au sprijinit pe legea moratoriului pentru a nu face vărsămintele, la cari sînt obligați, nici pînă azi. Se spune ceva mai mult: ca depunîndu-se reclamațiunî repetate comitetului Bursei, acesta a găsit de cuviință să înlăture sistematic soluționarea acestei chestiuni. Dacă faptul este adevărat , că există vr’un mijlocitor oficial care mai recurge și azi la legea moratoriului pentru a nu fi executat angajamentele sale de Bursă, din 1914 și pînă azi, sprijinindu-se pe o lege făcută numai în favoarea persoanelor particulare și străine de o instituție superioară de stat. —aceasta constitue un grav prejudiciu în sarcina comitetului de Bursă din București. Lucrurile ar trebui cercetate. 1 Un nou consiliu de război la Paris ? BERLIN, 30 Mie. — Corespondentul din Haga al M „Tägliche Rundschau" telegrafiază : Aliații vor ține în luna August oft nou consiliu de război în Paris.