Dimineaţa, noiembrie 1919 (Anul 16, nr. 4851-4876)

1919-11-21 / nr. 4867 (4868)

Deschiderea Camerelor Cu obicinuitul ceremonial se face astăzi deschiderea Camere­lor. Dar dacă ceremonialul e ace­­ljjș, Camerele sront cu totul al­tele. Oameni noul, oameni în mare parte necunoscuți, vor as­culta de astă dată cetirea mesăa­giului regal și vor porni, în mo­mentul când se plămădește o lu­me nouă, să consolideze într’însa R­omânia mare. In majoritatea aceasta de oa­meni noui, cei vecin se pierd a­­proape. Ei vor trebui să facă în­că odată, dacă vre-odata au mai făcu­t-o, proba capacitatei, a ap­titudinilor lor. Elementele de înălțare politică de altă dată familia, averea, influența locală clădită pe aservirea câtorva aler­gători sau pe hrănirea unei re­pugnante clientele, — vor dis­pare, pentru ca criterii cu totul nouî să fie determinante în ca­riera politică. Cetățeanul însă pare după de­punerea votului­­ în urnă, așteap­tă să vadă cele ce va să vie, stă în fața noului Parlament ca în fața necunoscutului celui mai absolut. El știe ce dorește, ce aș­teaptă de­ la dânsul, dar nu știe și nu poate ști, cât din dorințele, cât din așteptările sale vor fi satisfăcute. Vedea­ va el ieșind din Parlamentul acesta al Ro­mâniei unite și al votului uni­versal, măcar începutul mântui­­rei, sau îl așteaptă noul dezilu­zii, f­ieste cele numeroase pe cari le-a avut în trecut ? Cu încordare și nădejde scru­tează necunoscutul. Parlamen­tul cel nou, în special Camera, va avea să-i dea răspunsul și fie a­­cest răspuns depinde dacă în­cepe o eră de progres și prospe­ritate sau de dureroase con­vul­­siuni. Un m­it r Defuncta regină Elisabeth a lăsat un legat In valoare de 300.000 de lei printr’un testa­ment olograf din 24 octombrie 1914. Nimeni nu s’a gândit până azi dela moartea reginei Elisabeta să se respecte clauzele testamentare impuse de defuncta suverană in testamentul ei. A trebuit să intervie personal regele Ferdi­nand să autorize ministerul agriculture­­­i domeniilor să accepte regatul de 300.000 lei, de care, se zice că unele autorități care au memoria scurtă și socotelile Încurcate, au uitat compl­ect de respectul ce se cuvine ulti­mei veni­ți a aceleia care a fost odată regina acestei țări. V. SC. fila «un b­o­im Am putea vorbi de un definitiv fost primar, căci e vorba de d. Emil Petrescu. In ultima ședință a consiliului său comunal, idiscutându-se de scumpa­rea traiului, a crezut si d-sia cu care să inter­vie și s’a plâns de două lu­cruri : că a plătit pentru o lojă 251 lei și că în sală nu erau de­cât ne­gustori și nouii noștri concetățeni, adică evrei. Vedeți două preocupări ale unui om care a fost de două ori chiar, primar al Capitalei. Lui nimic din suferințele populației Capitalei nu-i este strein, iar pe urmia scumpire! traiului sufere și el , a plătit 251 lei pentru o lojă. Scump, dar a plătit, căci teatrul este un lucru strict ne­cesar existenței d-lui Emil Pe­trescu. Dar, vedeți d-voastră, deși a plă­tit atât de scump teatrul d. Emil Pe­trescu, definitiv fost primar al Ca­pitalei, n’a avut parte de dânsul. Căci nobleță sa a văzut in sală nu­mai negustori și nourii noștri conce­­tățeni, adică evrei, șî negustorii și evreii li se apleacă se vede. Și atunci ca tot omul cu digestia rea, d. defteitiv fost pit mar s­a gân­dit la o mică răzbunare și a denun­țat redusului său auditoriu că în mijlocul propulat­ei Capitalei mișună bani streini, dar inteligentul audito­riu a arătat că înțelege aluzia stri­gând : I— Bestile roșii ! Ca să zică banii streini mișunăm mijlocul populației noastre. O spune fostul primar... O să se mire și po­pulația care știe că în mijlocui ei mișună sărăcă, frigul, scumperea, spionii, dar bani— ‘ Oexsnaru^ Uță. Poetul c­ere, alături de Eminescu, a încălzit si înălțat adolescenta si tinerețea generatiunei noastre. — A­­lexandru Vlahuta, s’­a stins. De mult încetase de a cânta. O singură dată tăcerea pe care o im•­pusese lirei sale, a fost întreruptă. La 1907. Atunci a publicat acea poe­zie, sinteză a simtirei si gândirei sale, prin care biciueste minciuna, care devenită cucoană mare, scade cu regii la masă. Atunci a furnizat si explicat limea amo­rei sale: tes­­gustul de o vreme în care toate no­țiunile apăr falsificate, în care a spune adevărul e o îndoită crimă, in care a face cor cu minei iuta, ajun­sese să treacă drept supremă dato­ria patriotică, până când grozava tulburare a mult,mei, la lumina in­cendiilor cari distrugeau fără ale­gere, binele cu răul. a arătat și or­bilor ce valoare are acest soi de pa­triotism, dar nu guvernanților, pă­­rurea stăpânitoare care, reprimând in sânge ceia ce nu fusese de căli iruptiunea unei boli ce mocni­a în­ organismul corpului national, si-a continuat vechea scoală, luând-o de la capăt cu minciuna. Alexandru Vlahiță a fost si ca om, ceiace ni se arată că este ca poet Bun si blând, modest si retras, plictisit de lume și totuși mereu a­­tras de frumusețile si farmecele ei, îndurerat de păcatele oamenilor si totuși vibrând de emoție si indignare când nedreptate li se întâmplă. Tră­ind in vremea influentei operei lui E­­minescu si neputăndu-se sustrage el­ —el nu s'a putut însă sustrage nici farmecului vietei. Lumea o dezgusta dar neantul nul atrăgea ! El dădea toată flozofia pe o floare și cele mai vigurase argumente contra vie­tei, cântecul unui creier le risipea. „C­­e negrăit de lesne „ca să-ti zbori un gliomie'i­ creier. „Dar în natură-i o mișcare .»și în iarbă cânt'un greier“. Și as«. tot suf«r..mi. influenta pe­­­simismulul, atât de bine explicat în efectele lui­ de Gherea prin deosebi­rea fundamentală ce s'a stabilit în­tre idealul generației liberale din 1848­­ și ceea ce reușise să realizeze, se re­volta totuși intr’ănsul taiere­­a, vi­goarea ei, dorul de luptă și dez­gustul de văicăreala atât de nesin­ceră a imitatorilor artificioși al lui Eminescu. De aceea speriat de ur­mările ftmasie­e ale scepticismului și pesimismului el suna din trâmbița energiei, exclamând : „Căci mă ’ntreb :ce sânt aceste vaiete nemâmgăiate, „Ce-i acest popor de spoctri cu priviri întunecate, •»Chipuri palide de tineri osteniți pe nemuncite« „Triști poieti ce plânig și cântă suferin­ți închipuite .•Inimi lașe abătute, fără­ a fi luptat vre-o­dată „$i străine de-o simțire mai înaltă, mai curata?“ Dar bătăiosul din aceste versuri nu a putut rezista nici el multă vre­me presiunei mediului si neputăndu­­i­ se adapta, a ajuns si el in cele din urmă la înțelepciunea splendidei i­­zolări. A început să guste mai mult frumosul de­cât să-l preseze, s’a în­chis in tainele sufletului său si a po­runcit­ lirei sale să tacă. Talentul său atât de frumos si de pronii săi er nu a luat dezvoltarea si avântul la care admiratorii săi erau în drept să i se astepte. Ca si la Caragiale prima perioadă a activi­­tăț­ii sale, a fost nuc fecundă în o­­pere durabile de­cât cea de a doua. Cu dispariția entuziasmului juvenil si intervenția judecatei mature, dez­gustul­­ a cuprins. Ca si Camgeule el a cheltuit din acest moment, auzul talentului său, in bilonul mărunt si ușor al articolelor scurte si produc­țiilor efemere. E și aceasta e dovadă că în împrejurările politice și so­ciale din România veche. Mentele se consumau înainte de vreme, ves­­tej­au înainte de a ajunge la deplină înflorire. Astfel regretăm la moartea lui Vlahuld ne omul admirabil ce a fost el, talentul lui bogat, pe artistul con­știincios și sincer, dar și opera pe care nu ne-a dat-o și ne care ar fi putut să ne-o dea, peste cea cu care a dăruit literatura și cultura noa­stră. Din ceea ce ne rămâne de la dânsul, putem ghici ce ar fi putut să ne mai ofere, dacă vrem de ni ar fi fost atât de vitrege dezvolărei talentelor și dacă moartea nu ar fi fost de două ori crudă rănindu’l și râpindu’i tocmai acum când o vre­me nouă, mai propice, mujește la o­­rizont. HLINDA ZILEI JlL.w "V­­illak despărțită de Antantă Cea mai gravă hotărâre ce o putea lua un guvern a fost luată. Politica cuilatorie pe ca­re a dus-o t­. Brătianui singur, fără a cere sfatul cuiva, fără a asculta de glasul rațiunei și al cu­mințeniei, și-a dat rodul. A ajuns acolo că gu­ver­nul nostru nu avea de ales decât intre a ac­cepta să facă ce tot tim­pul a refuzat sau a accep­ta ca aliații să rispă dela­țiunile cu România. Și a ales a doua alterna­tivă. Nu știm iar ce s’a gândit guvernul când a făcut a­­ceasta. Știm însă că urmă­­rile situațiunei ce se cre­­ază astfel României, sunt incalculabile. Căci sau Conferința păcei are au­toritate și ține la dânsa, sau nu are. Bacă nu are și un aliat o demonstrează, atunci n­ici dușmanii nu vor întârzia să profite de lecție. Ne poate conveni nouă aceasta ? Putem noi dori ca frontierele Ro­mâniei Mari, ca făptura ei de stat, să nu aibă o consacrare de drept in­ternațional, garantată moralmente și material­mente de forța marilor state și popoare ale lu­me­i ? Darpă Insă Conferința păcei are autoritate și ți­ne la dânsa, se poate oare trece cu vederea peste măsurile ce ea ar fi încli­nată, ar fi nevoită să ia ? Știm că unii spun: Ni se atinge demnitatea. Fiecare stat aliat a fă­cut jertfe în interesul pa­cei și nu o atingere mai mare a demnităței noas­tre, decât dacă aliații noș­tri ar declara ruptura cu noi. Știm că alții spun : „Nu au ce ne face !“ E o vorbă goală și nesocotită. Noi nu trăim în afara de lu­me, nu trebue să trăim in izolare. Marile state au azi nevoe de colabora­re reciprocă și simt că nu pot trăi unul fără cellalt și să ne închipuim că noi am putea fiindcă avem ce mânca ? Asta­ a o nebunie, căci o țară, un popor, nu trăește numai cu mânca­rea și ca să se vadă a­­ceasta, e de ajuns să a­­mintim că leul nostru de­preciat la Paris, scum­pește viața la București ! Ceea ce agravează hotă­rârea care duce la des­părțirea noastră de An­tanta, sunt condițiunile In cari a fost luată. Gu­vernul actual s’a declarat el sim­­ir provizoriu. Re­zultatul alegerilor .» ară­tat in tot cazul că țara nu a indicat ca sfătuitori ai Coroanei, pe nici unul din­ cei ale căror sfaturi sunt urmate. Parlamen­tul, noul guvern, sunt ast­fel puși in fața unor fapte îndeplinite de alții și pe cari vor trebui să le des­curce ei (SMS Să credem că aceasta nu va forma din capul lo­cului obiectul unei hotă­râte manifestații din par­tea Reprezentațiunei nasa­ționale, manifestație ca­re să curme scurt și defi­nitiv cu asemenea prece­de­uri ? Ziarul „DIMINEAȚA Primești, abonamente tv: Leî fi# o» un an. Lei an „e­u?«*,«<» Leî !!> — *•“* timi VRON a ** ’~v'r0­» ! CC r>m»i­c I» Administrația ziarului 10 ore întârziere Trenă] accelerat de lași-Bucu­­rești a ajuns o adevărată pacoste pentru călătorii ce au nenorocirea de a voiaja pe această linie. Astfel acceleratul de Moldova de aseară rai rămas dincolo de statia Peri­­? timp de patru ceas uri, în mij­locul câmpului pentru c­ă mașina a plecat să deservească un tren., se zice, d..­. animale, pentru nu se știe care puternic al zilei-Aceasta după ce trenul de Mol­dova a avut o întârziere, în drum, de alte 14 ore. După multă așteptare, mașina s-a reîntors și acceleratul de Moldova a sosit în Capitală cu o întârziere de 18 ore. Neglijează legendară a celor de la C. B- R. întrece orice margine , este o adevărată aventură nenoro­cită de a întreprinde un voiaj cu acceleratul de Moldova înscr’o în­grămădeală sufocantă și pe un frig cum a fost em­. Preda Justice cu baioneta Libertatea presei se stidecă și in­ alte orașe ale țarei după dictatura militară introdusă în Capsala. Astfel ,L No­chtiga, secretarul de redacție al ziarului .,Vocea Galaților", a fost arestat de Curtea Marțială din Galați pentru că a scris câteva apre­cieri cu privire la persoana d-lui co­lonel Limburg de la acea Curte. Cu alte cuvinte d. col. Limburg, care e parte in această cauză, este totdeo­dată și judecător. Lăsând la o parte faptul că nimeni nu-și poate face singur dreptate, con­statăm din nou că se calcă flagrant Constituția, care se opune formal de a se aresta pentru docte in materie de presă și dă numai in­competența Curților cu jurați procesele de acea­stă natură. înregistrăm I­ L­A­i>l, șt­ind că­­ pro­testul nostru nu vă folosi nici de data aceasta. Justiția pe care mitologia a legato de ochi, este astăzi încătușată de mâini și de picioare in tara în care se tolerează și se păzește cu ajutorul poliției afișele incendiare „Bestiile Roșii". DACIAN Ceho-Slav­ ci au evacuat Ungaria Viena. 19. — Din Praga se anunță că trupele ceho-slovace evacuând te­ritoriul ungar­ care nu le revine lor, s-au retras pe noua graniță abando­nând și minele de cărbuni de la Sal­­gotarian. Un detașament anglo-ameri­­can a luat sub supravegherea lui li­nia ferată. (Ag. Dacia). GARDUPI­­ SmILE­H: Zi­uana aprmzionărei Consiliul comunal demisionat a măi finet o ședință de adio în rau s’a pro­­pus desființarea prețurilor maximale. — Dă-n Doamne, mintea românu­lui cea de ne urmăl Mi­nisterul de interne va fi deci ru­gat să se desființeze. Suntem Insă 1. f. convinși că onor, ministerul nu va putea împlini ultima fugă a celor demisionați pentru sim­plul motiv că prețurile maximale nu au existat decât pe hârtie. Cine voia să obțină ceva de ale gu­­rei trebuia sa plătească după cererea negustorului sau să-și pună pofla in­­tr’un cui. Se va decreta din nou libertatea co­merțului, prețurile vor ajunge și mai mari, noi vom protesta din nou. Liga consumatorilor va reîncepe să-și reia activitatea. mârfurile reapărute vor dispare din nou, și vom continua jo­cul de­ a ••uite popa, nu e popa”, până ce ne vom decide cu top', a renunța la vidul măncărei, singurul care s e pri­­cinuește atâtea necazuri, ba ne face și ridicoli ! Libertatea­ comerțului este un su­biect fără rost, „sa cum se practică astăzi comerțul. Totul nu există de­cât pentru cei cu vân­turi mari de tot și nu mai pricepi de ce mai pierd vre­mea edilii noștri cu chestiunea asta, care nu mai poate fi nici condusă, nici lămurită. t — E un fel de halima­ a esclamat rt .un aprig m­em­bru al Ligei, aflând a­ri ea va fi desființată. Halima in 1117 acte Si 10.000 tablo­uri ; reprezentațiile se dau sub cerul Ober In toate piețele. Spectatorii sunt și actori, astfel că in ceea ce privește viața artistică la noi, putem fi satis­făcuți. Muzica la aceste spectacole e de a­­semeni gratuită și produsă de stoma­cul fiecărui artist... STAN BOLOVAN WBIIMHI WMJIU III atentat contra cabinetului din Japonia Exploadarea unei bombe în timpul un­ei rec­epțiuni — .„Staily Express“ află den Tokio. Domnește mare agit­a­ta în toată Japonia din cauza atentatului cu o bombă comis ca reședința viconte­­lui lichida, ministru­ de externe al Japoniei- Pare că ate­ntatul a «uat și că­­ numai întâmplarea a împie­dicat catastrofa» Vicontele și­ vicontesa Uchkin or­ganizaseră o recepție strălucită a întregului corp diplomatic în onoa­rea ziM onomastică a împăratului. Premierul japonez, d. K °i­tiara, se afla printre invitați împreună cu toți membrii cabinetului; de ase­menea asistau la recepție reprezen­tanții principali al puterilor stro­ine, ac­ editat! Pe lângă Curtea Ja­poneză-In toiul recepției, clădirea fu zguduită de o violentă explozie- Mai­muta geamuri fură sparte #­ ziduirl crăpate; din feri­cire Insă ni­meni din casă n’a fost rănit. An­cheta a stabil­t că o bombă explo­dase niu în clădirea Insă?!, ci într’o stradă st­râmtă între­­ reședința vi­­contelui Uchidb l­a ambasada Ru­siei. Doi oameni cari se aflau la o mică distanță de casa vicontelui, au fost răniți. Societatea adunată păstră cea miai mare liniște. Vicontele și vi­­contesa continuară imperturbabil­­ă’și primească sputbau­l, iar prim­­ministrul se învârtea prin mulțime până după miezul noptei, cu surâ­sul obișnuuit pe buze- Toții!?! atentatul ar fi putut avea afect­­e cele mai dezastruoase, căci se întrebuințaseră explozibile foarte puternice. Incidență’] a cauzat cea mai mărei emoție, fi­ndcă un astfel de atentat în ziua împăratului denotă o sf­­dlare a tradiționalei loial­tăți japo­neze- Alegerea unei sărbători națio­nale observată de națiune cu un amestec de fervoare religioasă și patriotică pentru încercarea crimi­nală asupra conducătorilor tărei in­dică intenția bine chibzuită de a batjocori întreg sistemul naționa. Nu se cunosc încă motivele care au călăuzit pe antentatori. Unii spun că atentatul ar fi opera unor fanat­i­ci ca im protest contra tratatului de la Pari­s, de­oarece pretind că japonezi ar fi fost înșelați de ce­lelalte puteri, trebuind să facă prea multe concesiuni, mai probabil e însă că e rezultatul scumpfreT trac­tatul. Săracii suferă foarte mult din cauza scumpetei și nemulțumirea lor e și mai intensă di­n cauza ex­tra­vacanțelor nouifor. îmbogățiți. Librarii spun că ope­rife­tul Karl Miak­x se vând că pâinea caldă toți recunosc că cu toată suprafață b­u­nîîi­tă, o mare agitare frământă spiritele poporului. Socil­­iștii locali sunt strict sau­pravegh­­atî, de asemenea Și labu­riști cari s’au­­ pus la numirea de­legaților guvermam­entali pentru conferința mancei din Washington. síi öli or din A glia In urma articolului de ori, publicat la ches­­tia valutei, prin care arătam atarea studen­ților din Paris in frunta, comerciant intarn de curând din Anglia ne dă amănunte dure­roase cu privire la studenti români din An­glia. Dani la Paris tot li Ba mai schimbi áladon­­tilor 408 franci pe lună ca să-­i lărască mi­zeria, apoi studenților din Audio, care u­r­­mează la Universitățile din Londra, Bir­­mincham, Manchester etc., nu ii se dă ab­solut nimic cu toată Intervenția Leetl­uue­' noastre din Londra. Aceși tineri cari muncesc din even în uni­­versitățile englezești, se zbat in mizerie si st văd sfiit­­să recursă la ajutoarele societăților de binefacere, și la alte mijloace cari injosesc demnitatea lor și a tării noastre, spre a că­­păta hrana de toate lildic. Acești studenți sunt uitati In depărtări fără nici un ajutor ou li se inleseeste at­jleeul de schimb pentru existentă, die valul­ noas­­tră care se risipește pentru preumblările pro­tejaților, a speculanților, a femeilor ușoare si a altor Interese obscure. Atragem serioasă atențiune comisia­ valn­­tei, care este datoare si vină In ajutom­ a­­celor tineri, pentru cari tara noastei, nu f ace alt sacrificiu decât al schimbului oficial, pe când alte țări subvenționează legiuni Introel de Student­ la acele universități, purtându-li de grijă. — B.

Next