Dimineaţa, iulie 1920 (Anul 17, nr. 5022-5049)
1920-07-22 / nr. 5041
Un alsuz Un sergent de oraș a fost o ispravă, care nu trebui frecată cu vederea, pentru că ea ar putea da o pildă colegilor săi. Intr’o ceartă pe care a avut-o cu doi cetățeni pe lacul Tei, pe motiv că aceștia au deranjat să se scalde liniștit, gardistul a făcut uz de revolver, rănind pe cei doi cetățeni. Faptul, precum vedem, nu a avut loc in exercițiul funcțiunei și el constitue un atentat la viata a doi oameni. Păzitorul avntid al st vietei concetățenilor săi a avut un gest criminal și pornirea aceasta sălbatică și abuzivă trebue exemplar pedepsită. Arma încredințată sergentului, nu poate servi decât pentru a se apăra, când e atacat de răufăcători, sau, cănd silit de împrejurări, trebue să salveze viața și avutul populațiunei, din punctul ce i s’a încredințat spre pază. Reglementele poliției opresc pe gardist, chiar în exercițiul tinetimei sale să abuzeze de arma ce i s’a încredințat, impunăndu-i ca numai în cazuri grave și numai după ce a întrebuințat toate mijloacele impuse de împrejurări, să tragă cu arma — și încă almnă preventiv, primul foc, în aer. In nici un caz și sub nici un motiv deci, gardistul nu poate face uz de armă, în certurile sale personale. Comandantul sergenților de oraș trebie să lămurească acest fapt subalternilor săi. V. SC. Criza ungară Paris, 20.— Teleki va izbuti probabil să formeze cabinetul și să găsească o soluție definitivă în chestia reformelor, agrare, opuse. Roma. — Situația politică din Ungaria este obscură. Nu numai chestia internă face obiectul unei discuțiuni violente, dar și chestia relațiunilor externe. Se continuă a vorbi și de cedarea căilor ferate ungare către Franța, dar până acum nu s’a publicat nimic precis în această privință. Se vorbește și de cedarea multor alte industrii. — HSP»-«——— Culisa unor examene Zügle trecute s’au terminat examenele candidaților pentru admitere de noui promoții în școala de război, anul întâi. Potrivit unei dispozițiuni, apărute anul trecut în „Monitorul Oficial" primii clasificați la acest examen urmează să fie trimiți să frecventeze cursurile școalei speciale din Franța-O serie de candidați, cari fac față acestei promoții au reușit să fie printre primii clasificați și ceea ce a făcut nota justă a acestui examen e modultrălucit cu care d. general Ghristescu, a apreciat valoarea primilor candidați, între cari unii porniți cu sufletul cald pentru oștire, dela coarnele plugului. In reușita acestor candidați se închegase o muncă de doi ani de preparare și astfel meritul lor trebuia cu atât mai mult recompensat, cu cât și o dispoziție a ministerului de război, ținea să lumineze in Franța capacitatea Și capabilitatea celor reușiți in fruntea candidților. Dar, in loc ca acești candidați să fie porniți la cursurile școalei speciale din Franța, spre surprinderea tuturor cercurilor militare, candidații au fost chemați la un nou examen pe ziua de 20 iulie. Cu ce scop. Cei inițiați în secretele... protecțiilor, susțin că anumite ambiții trebuiesc satisfăcute, spre a se trimite în Franța în e complul statului, tineri cu blazon și nu feciori ai căror părinți trag brazda pământului românesc. Să sperăm însă că d. ministru de război nu va lăsa ca dreptatea să fie ingenunchiată și meritul disprețuit. Aceasta, tocmai pentru respectul ce se cuvine artnn**i. Dacian ȘTEFAN MEITANI Vicpreședinte al Senatului, ales raportor la legea islazurilor. Două discursuri!**1 • In ședința de L rnii a Camerei s’au perindat la tribună doi deputați. Unul, Zelea! Codreanu, care vorbea în numele umei doctrine naționaliste „demo- eratice“,^— celalt, Iosif Cizer din Ardeal, în numele muncitorimei și doctrinei social-democrate. D. Zelea a vorbit trei ceasuri. D. Cizer o oră și jumătate. Și cu toate acestea deputații cari scWi plecat din Cameră, după această ședință, din discursul celui dinéinorator, n’au putut retine nimic. In schimb , discursul muncitorului, alesul minierilor din Valea Jiului, a făcut asupra deputaților o profundă impresiune. ’, Căci dacă d. Zelea Codreanu a debitat numai o fraseologie incoloră, inodoră și insipidă, făcânduse ridicol prin declarațiile umanoste, gearbă de fără nici o scânteie de cugetare, d. Cozer, a venit cara foarte bine a spus nu ca să se afișeze , — ci ca să contribuie cu cuvântul lui, cu critica lui viguroasă și bine motivată, cu demascările lui fără cruțare, — la purificarea, la regenerarea Ardealului. A fost o ușurare pentru Cameră, când d. Codreanu și-a strâns... catrafusele de pe tribună. .S’a restabilit însă atmosferă serioasă de viața parlamentară, în Jocul spectacolului de bufonerie, *— îndată ce deputatul muncitor Cizer, într’un ton calm, sincer, convingător a desfășurat în culori sumbre, tabloul Ardealului, după Revoluție, de la Consiliul Dirigent până în zilele noastre. Viața din Ardeal, sub toate aspectele ei, sub regimul militar al stărilor de asediu, sub regimul Consiliului Dirigent, când la resortul de alimentațiune era d. Missici care a evoluat în... „Permisiei“, cu un regim de afaceri mici și mari, cu vagoane cu cărbuni, cari dispăreau, cu prieteni cari se îmbogățeau peste noapte, cu autorizații de import, prilej de afaceri grase pentru o serie de protejați. Și alăturea de acest dans al permiselor și milioanelor o sume de muncitori care trăia sub paza aspră, riguroasă a armatei, a curților marțiale, a jandarmeriei, cu salarii derizorii, ci dreptul de întrunire și de asociere răpit, prigonită și hăituită de agenți și denunțanți, asta numai fiindcă cerea condiții de trai acceptabile. A avut acest orator socialist, accente atât de sincere, de mișcătoare în discursul lui strâns argumentat, temeinic motivat, încât a stârnit aplauze nu numai la minoritate, unde d. prof. Iorga, a dat totdeauna semnalul pentru aceste aplauze, ci și la majoritate. Ceea ce a plăcut în deosebi la discursul acestui deputat socialist, a fost tonul calm, și felul ponderat cu care oratorul și-a plasat toate datele culese pentru a dovedi că ’n epoca de consolidare a Ardealului s’au săvârșit abuzuri și păcate grele, și se săvârșesc încă în numele „naționalizării“ și mai ales de dragul, cointeresării. hPa făcut un secret deputatul socalist Cizer, din faptul că d-sa e contra tacticei urmate de o fracțiune a mișcării muncitorești de aci, — tactică sgomotoasă, vehementă, extremistă, — dar aridă fără urmări practice pentru mansere proletare. Declarațiile lui: — Fiecare țară are socialiștii cari îi merită. — Greva, la noi în Ardeal,— este arma de luptă „extremă, cea din urmă“, pe care o folosim în lupta între capital și muncă, când ni s’au isprăvit toate celelalte mijloace îi căi, pentru aplanarea unui conflict. — declarațiile aceia au provocat aplauze generale. In rezumat, — deputatul muncitor Cizer, cu destăinuirile lui despre cointeresările în Ardeal, a făcut senzație, iar cu declarațiile lui despre dorul muncitorimei Ardelene de a sluji opera de refacere a Ardealului și țării întregi, — cu condiția numai de a fi tratată omeneș^e, ca demnitate îi remânevieței de azi, o cer — a cucerit aprobări unanime. Precum, d. Grigorivici la Senat, așa d. Cizer la Cameră, au dovedit, că socialiștii din provnciile eliberate, aduc o notă nouă, ridicată, în desbaterile parlamentului României mari, maturitate de cugetare și un îndemn la muncă. L. P. In treacăt MI !!2 „Pe drumul de Costișe ce duce la Vaslui, mergea un om agalei.“ Sau mai bine zis: „In centrul Capitalei, în focul soarelui, mergea un om agale zicând ln gândul lui: „Aș face o baie ca să mai îmi vin în fire, fiindcă m'a doborît căldura!“ Și când vine bietul la baie poarta e închisă deoarece nu e păcură. „O să iau tramvaiul ca să mă duc acasă“ (tot in gândul lui). Iar de unde nu e fiindcă „tramvaiul e în grevă“. In fine cu chin cu vai, bietul cetățean pornește pe jos spre casă, unde azi cum, faci pe dracu ghem să alungi căldura, și zicând iar în gândul lui: „O să vin acasă, o să mă fac comod, o să dau drumu robinetului de la cișmea și o să fac un duș cum nu s’a mai pomenit“. « O sa ///» A venit acasă, s'a făcut comod a dat drumu robinetului, dar pe astfel de călduri nu se dă drumu apei. sc, o plăcere! Și atunci și-a zis omu în gândul lui: m’aș duce undeva la băi dar mi-e teamă că atunci când mă voiu decide C. F. R. o să fie în grevă. Vexo RISESCO Balaniturî: 6090.920.003 Chefitul: M00.000.030 Deficit: 509.080.009 Luta 4. Ytttce Tonescu, ministru ad- Interim la finanțe a depus pe biroul Camerei proectul de buget general al Statului pe exercițiul 1920-1921. Solul 1 constitue fn eveniment intru* cât e vorba de primul buget al României întregite și cel dintâi buget după un șir de ani în care țara s’a condus fară buget. EXPUNEREA DE MOTIVE Dela început expunerea de motive a d-lui ministru Take Ionescu ține să menționeze caracterul de provizorat al acestui buget, caracter ce nici nu se poate și nu trebue să fie ascuns. De altfel nimeni nu poate avea pretențiunea ca în împrejurările excepționale în care ne găsim să putem da un buget care să fie oglinda fidelă a veniturilor și cheltuelilor Statului. Principalele piedeci care. nu îngădue certitudinea unui buget final sunt chestiunea anuității datoriei publice și bugetul ministerului de război care nu se poate socoti decât pe ipoteza trecerei armatei pe picior de pace. In tot cazul așa cum este alcătuit bugetul, este un mare avantaj pentru Stat căci se pune o limită dezordine financiare care fatalmente domnește într-un regim fără niciun buget. Faptul că el se încheie cu un deficit de peste o jumătate de miliard nu este alarmant și garantează sinceritatea sa. Desigur că bugetul viitor, în urma soluționării atâtor chestiuni în legătură cu politica externă precum și în urma unificărei impozitelor pe tot cuprinsul României întregite, va avea cu totul un alt caracter și va înfățișa rezultatul unor reforme financiare și economice care va schimba însăși temeliile veniturilor și cheltuelilor Statului. Această operă va fi opera de căpetenie a viioarei sesiuni a Corpurilor legiuitoare. .VENITURILE ȘI CHELTUELILE STATULUI Veniturile României întregite pe anul financiar 1920—1921 sunt calculate la suma de 6.090.920.000 iar cheltuelile la suma de 6.600.000, deci un deficit de S09.000.000. Iată acum repartizarea acestor venituri și cheltueli. VENITURILE STATULUI Impozite directe 461.000.000 lei, indirecte 1.900.890.000 lei, drepturi de timbru și înregistrare 575.250.000 lei, Monopolurile Statului 1.035.000.000 lei, Serviciile publice 1.651.120.000 lei, Subvențiuni 29.187.000 lei; Ministerul Finanțelor 99.888.400 lei; Ministerul de Interne 30.758.000 lei; Ministerul Justiției 17J88.000 lei; Ministerul afacerilor străine 500.000 lei; Domenii și Comitetul agrar 14.182.000 lei; Ministerul Industriei și Comerțului și Subsecretariatul aprovizionară 92.636.000 lei; Ministerul de Război 1.415.000 lei; Ministerul Lucrărilor Publice și căilor de comunicație 4.272.000 lei; Ministerul Cultelor, artelor și ăl instrucțiunei CHELTUELILE STATULUI Ministerul de războia 900 milioane; Ministerul finanțelor — / miliard 527 milioane. Ministerul instrucțiunei publice 656 milioane. Ministerul cultelor și artelor 131 milioane. Ministerul internelor—702 milioane. Ministerul lucrărilor publice — 421 mlioane. Ministerul căilor de comunicație — 1 miliard 763 milioane. Ministerul justiției 203 milioane. Ministerul de domenii și agricultură —132 milioane. Ministerul de industrie și comerț — 116 milioane. Ministerul afacerilor străine 21 milioane. Ministerul muncă și ocrotirilor sociale— 24 milioane. Comitetul agrar—81 milioane. Subsecretariatul aprovizionărei și refacerei—16 milioane. Fond pentru deschidere de credite extraordinare 496 milioane. VENITURILE FIECĂREI PROVINCII Repartizate pe provincii veniturile se prezintă astel: VECHIUL REGAT: 4.470.497.400. TRANSILVANIA, BANAT, CRIȘANA și MARAMUREȘ: 1.253.006.000. BUCOVINA: 90.507.600. BASARABIA: 276.909.000, Scandalurile de la Barăcile comunale La bărăcile prin care Prispărece distrările populației articole diferite, se întâmplă zilnic diferende între cumpărători și funcționarii respectivi. Așa azi, primim la redacție o plângere prin care ni se face cunoscut că la baraca din Str. Ion Creangă, casierul, anume Frangopol, un tânăr abia eșit de pe băncile școalei, ca să-și economisească din timp refuză primirea monedei de 1, 2 și 5 lei, sub pretext că nu are timp să o numere! Cea mai mare parte dintre muncitori, ca cei de la tramvaie care primesc leafa în hârtii de câte 25 bani, cei de pe la jurnale etc., nu pot să-și schimbe banii în hârtii mari, decât dând 3—4 la sută, sumă care se face resimțită de bugetul muncitorilor nevoiași. Și când te duci să-ți cumepri ceva, mai eftin, de la „Bărăcile Comunale“ se găsesc „domni casieri“ ca Frangopol care respinge această monetă. Mai grav e însă faptul că intransigența și lenea sus-zisului casier, nu au cedat chiar rugăminților d-nei directoare a bărăcei, care a cercat să arate greutățile cu care se face schimbul. Avem credința că cei în drept vor interveni pentru a se preîntimpina conflictele ce s’ar ivi dacă funcționarii persistă în încănăținarea și indolența lor. .. ! I.. 1 ! ! A*SC&«ET £ L £ NOASTRE Prețuri exorbiante, lipsă La cântar trufandale etc. și bucureștenii lasă in piață 8 milioane pe z .—Unde se duce numerarul de pe piață.— Nouă hale mari și peste 3000 de twi rătd risipite prin toate barierele ți ungherele Capitalei, alimentează astăzi populația Bucureștenilor în număr de peste 700 de mii de oameni. Toată lumea se plânge de scumperea zarzavaturilor dar toată lumea plătește prețurile nemaipomenite ale legumelor și fructelor, în afară că tolerează micile învârteli ale negustorilor cari au realizat prin ajutorul balanței — ca și vechii falsificatori de monede de argint de pe vremurile când argintul se găsea pe piață — dintr’un coliogram, două. Ne-am dus la cea mai ieftină zoll a Capitalei, halaghiea. Din răvărsatul zorilor, înainte de ora 4, încep să se scurgă spre piață prin toate stradele și stradelele mărginașe, cuconițe și domnișoare, domni și servitoare, birtași și diferiți popotari ai diverselor instituțiuni spre a face târgnele zilnice. Afluența este mai mare la precupeți. . Este și explicabil. Carnea și peștele simt alimente ce le găsești fiin ca uzuz când și bucureșteanul nostru s’a deprins să și le procure „pe la prieteni“— dacă este să întrebuințăm cuvânt la care subînțelege contrabanda. Maghernițele denumite prăvălii sunt doldora de marfă. Intr’o parte cartofi noui cu 1.50 gr„ in altă parte roșii cu 6 lei kgr„ mai încolo vinete a 5 lei bucata, castraveți 3 de tm leu, ardei grași unul la băncuță, porumb a 2 lei,kg., bârne, dovlecei, fasole verde și țucără, până la pepenii de 15 si 25 lei bucata și anghinara care costă chilogramul cat este plătit un magistrat de la Casație pe o zi. Valul de lume se repede avid la tarabile cu marfă. Cei mai practici, care știu că oriunde ai merge prețul este acelaș, cumpără și pleacă pentru a face loc altora. Cucenițele mici pretențioase, unele au gândul de a economisi banul bărbatului, altele din snobism cutreeră hala întreagă și le apucă prânzul cel mare fără ca să târguiască nimic Și atunci când prinde veste că e târziu, marfa cea bună e dată și sunt silite să ia „ciurucul“ pe acelaș preț enorm. La dreapta și la stânga înghesuiala este enormă și aceasta este un prilej pentru negustorul care face pe amețitul sa se greșească cu balanța cu o litră în minus la fiecare kilogram de marfă. Scump și tipsă la cântar, negustorul vinde marfa — și cea dosită și cea expusă— până într’un fir, pentru că a doua zi să ia dela început, specula de toate zilele.Un senator, care s‘a indeletnicit să facă o statistică a halelor va desvolta poate chiar azi o interpelare, în care va dovedi că negustorii noștri câștigă 7 mii de lei la sută asupra mărfei ce o vând publicului. G 4. Ihm as J* Mase#. , Dar senatorul țărănist M « ÄaÄ îl o altă socoteală cu care ne antinctele țuicii noi „ Dacă din populația de 700 și ceva de mii de oameni a Capitalei numai 400 mii am târgul de un pol în piață — cerea ce este ridicat de puțin — am ajunge la cifra de 8 milioane zilnic pe care populația Capitalei o lasă în plete. Și vezi, din aceste opt milioane, nu știu dacă cel puțin 6 nu merg la țăranii și grădinarii din jurul Capitalei și de aiurea. Iată pentru ce nu trebue să se întrebe nimeni unde este numerarul de care se vartă atâta lume comerciala a Capitalei Căci aceste opt milioane reprezintă lunar 240 milioane ce ies din București. Și iată cum te la Cădea, unde e nul ieftin ca oriunde, înghite lunnar această fantastică cifră. O gheretă în hala dhica Du oltean cântărind NUVELELE PIMINETEI*" fenüKul de AL. C*ZABAN Se spărsese bâlciul dela PancBt* Șoseaua, altădată așa de putin umblată, acum pare că se însuflețise Un șirag neîntrerupt de care, că* rațe, camioane și harabale, printre cari mișunau oamenii și vitele, arbora stârnind o prălărie de se îneca văzduhul. Părea un convoi« straniu de emigranți cari pleca« să se exileze într’un pustiu, departe. » După culmea dealului, soare», punând, îșî scălda coama loi de r** ze bronzate în ochiurile bălților ce luceau împrăștiate pe șesul Trott« șutul. „ La încrucișarea șoselei c* drumul care ducea la Adjud, convoi# se opri deodată. Norul de praf făcu pe sus câteva rotocoale ca fumul aruncat dintr o lulea uriașă și, înce încet, se întinse peste șes, pudrându-i fața. In torcătura de opincari , sur… tucari, de boi și de cai, se aflat negustori veniți din Bacău, din Focșani, Iași și chiar din Basarabii Se deosibeau căruțele legate în fier ale giambașilor cari aduceau cai rusești, înalți, cu coardele semețe, cu picioarele subțiri și sprintene. Erau și negustori turci cari vindeau mărgele lustruite sau alte podoabe aduse din Constantinopol. Țăranii din satele din apropiere eșiseră la drum, să vadă, să se minuneze, să întrebe și chiar să cmpere câte ceva mai eftin, mai deosebit Cei mai mulți însă, și mai ales copiii se îndreptau spre coada convoiului, unde î atrăgea o minune, ceva nemai văzut sau pomenit. Era bazatca pe roate a comedianților cari uimiseră cu năzdrăvăniile lor pe toți cei cari fuseseră la bâlciul din Panciu. Băeții făcuseră toată tuturul unei cămile — cine știe de unde adusă — care pare că în bătaie de joc, comedianții o înhămase la o căruță încărcată, vârf, cu scânduri, leaturi, steaguri, scaune, mese, marine de gătit, în sfârșit cu tot calabalâcul ce alcătuia rechizita in gospodăria saltimbancilor. — Da vrâtă-î și cămila — strigă un băiat mai răsărit — par’că 0 Marin cocoșatu âfi Pafești. kSBT‘............................................ — WW iCmi zmarește. Pes. tl ttk t