Dimineaţa, iulie 1920 (Anul 17, nr. 5022-5049)

1920-07-22 / nr. 5041

Un alsuz Un sergent de oraș a f­ost o ispra­vă, care nu trebui frecată cu vede­rea, pentru că ea ar putea da o pildă colegilor săi. Intr’o ceartă pe care a avut-o cu doi cetățeni pe lacul Tei, pe motiv că aceștia­­ au deranjat să se scalde li­niștit, gardistul a făcut uz de revol­ver, rănind pe cei doi cetățeni. Faptul, precum vedem, nu a avut loc in exercițiul funcțiunei și el con­­­stitue un atentat la viata a doi oa­meni. Păzitorul avntid al st vietei concetă­țenilor săi a avut un gest criminal și pornirea aceasta sălbatică și abuzivă trebue exemplar pedepsită. Arma încredințată sergentului, nu poate servi decât pentru a se apăra, când e atacat de răufăcători, sau, cănd silit de împrejurări, trebue să salveze viața și avutul populațiunei, din punc­tul ce i s’a încredințat spre pază. Reglementele poliției opresc pe gar­dist, chiar în exercițiul tinetimei sale să abuzeze de arma ce i s’a încredin­țat, impunăndu-i ca numai în cazuri grave și numai după ce a întrebuințat toate mijloacele impuse de împreju­rări, să tragă cu arma — și încă almnă preventiv, primul foc, în aer. In nici un caz și sub nici un motiv deci, gardistul nu poate face uz de ar­mă, în certurile sale personale. Comandantul sergenților de oraș trebie să lămurească acest fapt sub­alternilor săi. V. SC. Criza ungară Paris, 20.— Teleki va izbuti probabil să formeze cabinetul și să găsească o soluție defini­tivă în chestia reformelor, a­­grare, opuse. Roma. — Situația politică din Un­garia este obscură. Nu numai ches­tia internă face obiectul unei discu­­țiuni violente, dar și chestia relațiu­­nilor externe. Se continuă a vorbi și de cedarea căilor ferate ungare către Franța, dar până acum nu s’a publicat nimic precis în această pri­vință. Se vorbește și de cedarea multor alte industrii. — HSP­»-«———­ Culisa unor examene Zügle trecute s’au terminat exame­nele candidaților pentru admitere de noui promoții în școala de război, anul întâi. Potrivit unei dispozițiuni, apărute anul trecut în „Monitorul Oficial" primii clasificați la acest examen ur­mează să fie trimiți să frecventeze cursurile școalei speciale din Franța-O serie de candidați, cari fac față acestei promoții au reușit să fie prin­­tre­­ primii clasificați și ceea ce a făcut nota justă a acestui examen e modul­trălucit cu care d. general Ghriste­­scu, a apreciat valoarea primilor can­didați, între cari unii porniți cu su­fletul cald pentru oștire, dela coar­nele plugului. In reușita acestor candidați se în­chegase o muncă de doi ani de pre­parare și astfel meritul lor trebuia cu atât mai mult recompensat, cu cât și­ o dispoziție a ministerului de răz­boi, ținea să lumineze in Franța ca­pacitatea Și capabilitatea celor reușiți in fruntea candidților. Dar, in loc ca acești candidați să fie porniți la cursurile școalei spe­ciale din Franța, spre surprinderea tuturor cercurilor militare, candidații au fost chemați la un nou examen pe ziua de 20 iulie. Cu ce scop. Cei inițiați în secretele... protecții­lor, susțin că anumite ambiții trebu­iesc satisfăcute, spre a se trimite în Franța în e complul statului, tineri cu blazon și nu feciori ai căror părinți trag brazda pământului românesc. Să sperăm însă că d. ministru de război nu va lăsa ca dreptatea să fie ingenunchiată și meritul disprețuit. Aceasta, tocmai pentru respectul ce se cuvine artnn**i. Dacian ȘTEFAN MEITANI Vicpreședinte al Senatului, ales raportor la legea islazurilor. Două discursuri!**1 • In ședința de L­ rnii a Ca­merei s’au perindat la tri­­­bună doi deputați. Unul, Zelea! Codreanu, care vorbea în numele umei doctrine naționaliste „demo-­ eratice“,^— celalt, Iosif Cizer din Ardeal, în numele munci­to­rimei și doctrinei social-dem­ocrate. D. Zelea a vorbit trei ceasuri. D. Cizer o oră și jumătate. Și cu toate acestea deputații cari scWi plecat din Cameră, după aceas­tă ședință, din discursul celui din­éin­orator, n’au­­ putut retine ni­­m­ic. In schimb , discursul muncito­rului, alesul minierilor din Valea­­ Jiului, a făcut asupra deputaților o profundă impresiune. ’, Căci dacă d. Zelea Codreanu a debitat numai o fraseologie inco­loră, inodoră și insipidă, făcându­­se ridicol prin declarațiile um­­anoste, gearbă de fără nici o scân­teie de cugetare, d. Cozer, a venit cara foarte bine a spus nu ca să se afișeze , — ci ca să contribuie cu cuvântul lui, cu critica lui vigu­roasă și bine motivată, cu demas­cările lui fără cruțare, — la purifi­carea, la regenerarea Ardealului. A fost o ușurare pentru Cameră, când d. Codreanu și-a strâns... ca­trafusele de pe tribună. .S’a restabilit însă atmosferă se­rioasă de viața parlamentară, în Jocul spectacolului de bufonerie, *— îndată ce deputatul muncitor Ci­­zer, într’un ton calm, sincer, con­vingător a desfășurat în culori sumbre, tabloul Ardealului, după Revoluție, de la Consiliul Dirigent până în zilele noastre. Viața din Ardeal, sub toate as­pectele ei, sub regimul militar al stărilor de asediu, sub regimul Consiliului Dirigent, când la resor­tul de alimentațiune era d. Missici care a evoluat în... „Permisiei“, cu un regim de afaceri mici și mari, cu vagoane cu cărbuni, cari dispă­reau, cu prieteni cari se îmbogă­­­țeau peste noapte, cu autorizații de import, prilej de afaceri grase pentru o serie de protejați. Și alăturea de acest dans al per­miselor și milioanelor o sume de muncitori care trăia sub paza as­pră, riguroasă a armatei, a curților marțiale, a jandarmeriei, cu salarii derizorii, ci dreptul de întrunire și de asociere răpit, prigonită și hăituită de agenți și denunț­anți, asta numai fiindcă cerea condiții de trai acceptabile. A avut acest orator socialist, ac­cente atât de sincere, de mișcă­toare în discursul lui strâns argu­mentat, temeinic motivat, încât a stârnit aplauze nu numai la mino­­ritate, unde d. prof. Iorga, a dat totdeauna semnalul pentru aceste aplauze,­­ ci și l­a majoritate. Ceea ce a plăcut în deosebi la discursul acestui deputat socialist, a fost tonul calm, și felul ponderat cu care oratorul și-a plasat toate datele culese pentru a dovedi că ’n epoca de consolidare a Ardealu­lui s’au săvârșit abuzuri și păcate grele, și se săvârșesc încă în nu­mele „naționalizării“ și mai ales de dragul­­, cointeresării. hPa făcut un secret deputatul so­­calist Cizer, din faptul că d-sa e contra tacticei urmate de o frac­țiune a mișcării muncitorești de aci, — tactică sgomotoasă, vehe­mentă, extremistă, — dar aridă­ fără urmări practice pentru manse­­re proletare. Declarațiile lui: — Fiecare țară are socialiștii cari îi merită. — Greva, la noi în Ardeal,— este arma de luptă „extremă, cea din urmă“, pe care o folosim în lupta între capital și muncă, când ni s’au isprăvit toate celelalte mijloace îi căi, pentru aplanarea unui con­flict. — declarațiile ace­­ia au pro­vocat aplauze generale. In rezumat, — deputatul munci­tor Cizer, cu destăinuirile lui des­pre cointeresările în Ardeal, a fă­cut senzație, iar cu declarațiile lui despre dorul muncitorimei Ardele­ne de a sluji opera de refacere a Ardealului și țării întregi, — cu con­diția numai de a fi tratată o­­mene­ș^e, ca demnitate îi remâne­vieței de azi, o cer — a cucerit a­­­­probări unanime. Precum, d. Grigorivici la Senat, așa d. Cizer la Cameră, au dove­dit, că socialiștii din provnciile eliberate, aduc o notă nouă, ridi­cată, în desbaterile parlamentului României mari, maturitate de cu­getare și un îndemn la muncă. L. P. In treacăt M­I !!2 „Pe drumul de Costișe ce duce la Vaslui, mergea un om a­galei.“ Sau mai bine zis: „In centrul Capitalei, în focul soa­relui, mergea un om a­gale zicând ln gândul lui: „Aș face o baie ca să mai îmi vin în fire, fiindcă m'a doborît căldura!“ Și când vine bietul la baie poarta e închisă de­oarece nu e păcură. „O să iau tramvaiul ca să mă duc acasă“ (tot in gândul lui). Ia­r de unde nu e fiindcă „tramvaiul e în grevă“. In fine cu chin cu vai, bietul ce­tățean­­ pornește pe jos spre casă, unde azi cum, faci pe dracu ghem să alungi căldura, și zicând iar în gândul lui: „O să vin acasă, o să mă fac co­mod, o să dau drumu robinetului de la cișmea și o să fac un duș cum nu s’a mai pomenit“. « O sa ///» A venit acasă, s'a făcut comod a dat drumu robinetului, dar pe ast­fel de călduri nu se dă drumu apei. sc, o plăcere! Și atunci și-a zis omu în gândul lui: m’aș duce undeva la băi dar mi-e teamă că atunci când mă voiu decide C. F. R. o să fie în grevă. Vexo RIS­­ESC­O Ba­laniturî: 6­090.920.003 Chefitul­: M00.000.030 Deficit: 509.080.009 Luta 4. Ytttce Tones­cu­, ministru ad- Interim la finanțe a depus pe biroul Camerei proectul de buget general al Statului pe exercițiul 1920-1921. Solul 1 constitue f­n­ eveniment intru* cât e vorba de primul buget al Româ­niei întregite și cel dintâi buget după un șir de ani în care țara s’a condus fară buget. EXPUNEREA DE MOTIVE Dela început expunerea de motive a d-lui ministru Take Ionescu ține să menționeze caracterul de provizorat al acestui buget, caracter ce nici nu se poate și nu trebue să fie ascuns. De altfel nimeni nu poate avea pretențiunea ca în împrejurările excep­ționale în care ne găsim să putem da un buget care să fie oglinda fidelă a veniturilor și cheltuelilor Statului. Principalele piedeci care. nu îngădue certitudinea unui buget final sunt ches­tiunea anuității datoriei publice și bu­getul ministerului de război care nu se poate socoti decât pe ipoteza trece­­rei armatei pe picior de pace. In tot cazul așa cum este alcătuit bugetul, este un mare avantaj pentru Stat căci se pune o limită dezordine­ financiare care fatalmente domnește într-un regim­ fără niciun buget. Faptul că el se încheie cu un defi­cit de peste o jumătate de miliard nu este alarmant și garantează sincerita­tea sa. Desigur că bugetul viitor, în urma soluționării atâtor chestiuni în legă­tură cu politica externă precum și în urma unificărei impozitelor pe tot cuprinsul României întregite, va avea cu totul un alt caracter și va înfățișa rezultatul unor reforme financiare și economice care va schimba însăși te­meliile veniturilor și cheltuelilor Sta­tului. Această operă va fi opera de că­petenie a viioarei sesiuni a Corpurilor legiuitoare. .VENITURILE ȘI CHELTUELILE STATULUI Veniturile României întregite pe a­­nul financiar 1920—1921 sunt calculate la suma de 6.090.920.000 iar cheltueli­­le la suma de 6.600.000, deci un defi­cit de S09.000.000. Iată acum repartizarea acestor ve­nituri și cheltueli. VENITURILE STATULUI Impozite directe 461.000.000 lei, in­directe 1.900.890.000 lei, drepturi de timbru și înregistrare 575.250.000 lei, Monopolurile Statului 1.035.000.000 lei, Serviciile publice 1.651.120.000 lei, Subvențiuni 29.187.000 lei; Ministerul Finanțelor 99.888.400 lei; Ministerul de Interne 30.758.000 lei; Ministerul Jus­tiției 17J88.000 lei; Ministerul aface­rilor străine 500.000 lei; Domenii și Comitetul agrar 14.182.000 lei; Minis­terul Industriei și Comerțului și Sub­secretariatul aprovizionară 92.636.000 lei; Ministerul de Război 1.415.000 lei; Ministerul Lucrărilor Publice și căilor de comunicație 4.272.000 lei; Ministe­rul Cultelor, artelor și ăl instrucțiunei CHELTUELILE STATULUI Ministerul de războia 900 milioane; Ministerul finanțelor — / miliard 527 m­­ilioane. Ministerul instrucțiunei publice 656 milioane. Ministerul cultelor și artelor 131 milioane. Ministerul internelor—702 milioane. Ministerul lucrărilor publice — 421 mlioane. Ministerul căilor de comunicație — 1 miliard 763 milioane. Ministerul justiției 203 milioane. Ministerul de domenii și agricultură —132 milioane. Ministerul de industrie­­ și comerț — 116 milioane. Ministerul afacerilor străine 21 mili­oane. Ministerul muncă și ocrotirilor so­ciale— 24 milioane. Comitetul agrar—81 milioane.­­­ Subsecretariatul aprovizionărei și re­­facerei—16 milioane. Fond pentru deschidere de credite extraordinare 496 milioane. VENITURILE FIECĂREI PROVINCII Repartizate pe provincii veniturile se prezintă astel: VECHIUL REGAT: 4.470.497.400. TRANSILVANIA, BANAT, CRIȘA­­NA și MARAMUREȘ: 1.253.006.000. BUCOVINA: 90.507.600. BASARABIA: 276.909.000, Scandalurile de la Barăcile comunale La bărăcile prin care Prispărece dis­trările populației articole diferite, se întâmplă zilnic diferende între cumpă­rători și funcționarii respectivi. Așa azi, primim la redacție o plân­gere prin care ni se face cunoscut că la baraca din Str. Ion Creangă, casierul, anume Frangopol, un tânăr abia eșit de pe băncile școalei, ca să-și econo­misească din timp refuză primirea mo­nedei de 1, 2 și 5 lei, sub pretext că nu are timp să o numere! Cea mai mare parte dintre munci­tori, ca cei de la tramvaie care primesc leafa în hârtii de câte 25 bani, cei de pe la jurnale etc., nu pot să-și schimbe banii în hârtii mari, decât dând 3—4 la sută, sumă care se face resimțită de bugetul muncitorilor nevoiași. Și când te duci să-ți cumepri ceva, mai eftin, de la „Bărăcile Comunale“ se găsesc „domni casieri“ ca Frango­pol care respinge această monetă. Mai grav e însă faptul că intransi­gența și lenea sus-zisului casier, nu au cedat­ chiar rugăminților d-nei di­rectoare a bărăcei, care a cercat să arate greutățile cu care se face schim­bul. Avem credința că cei în drept vor interveni pentru a se preîntimpina con­flictele ce s’ar ivi dacă funcționarii persistă în încănăținarea și indolența lor. .. ! I.. 1 ! ! A*SC&«ET £ L £ NOASTRE Prețuri exorbi­ante, lipsă La cântar trufandale etc. și bucureștenii lasă in piață 8 mili­oane pe z .—Unde se duce numerarul de pe piață.— Nouă hale mari și peste 3000 de tw­i rătd risipite prin toate barierele ți un­gherele Capitalei, alimentează astăzi populația Bucureștenilor în număr de­­ peste 700 de mii de oameni.­­ Toată lumea se plânge de scumper­ea­ zarzavaturilor dar toată lumea plăteș­­­­te prețurile nemai­pomenite ale legume­lor și fructelor, în afară că tolerează micile învârteli ale negustorilor cari au­­ realizat prin ajutorul balanței — ca și vechii falsificatori de monede de argint de pe vremurile când argintul se gă­sea pe piață — dintr’un c­oliogram, două. Ne-am dus la cea mai ieftină zoll a Capitalei, hala­ghiea. Din răvărsatul zorilor, înainte de ora 4, încep să se scurgă spre piață prin toate stradele și stradelele mărginașe, cuconițe și domnișoare, domni și servi­toare, birtași și diferiți popotari ai di­verselor instituțiuni spre a face târgne­­le zilnice. Afluența este mai mare la­ precupeți. . Este și explicabil. Carnea și peștele simt alimente ce le găsești fiin ca uz­uz când și bucureșteanul nostru s’a de­prins să și le procure „pe la prieteni“— dacă este să întrebuințăm cuvânt la care subînțelege contrabanda. Maghernițele denumite prăvălii sunt doldora de marfă. Intr’o parte cartofi noui cu 1.50 gr„ in altă parte roșii cu 6 lei kgr„ mai încolo vinete a 5 lei bu­cata, castraveți 3 de­ tm leu, ardei grași unul la băncuță, porumb a 2 lei,kg., bâ­rne, dovlecei, fasole verde și țucără, până la pepenii de 15 si 25 lei bucata și anghinara care costă chilogramu­l cat este plătit un magistrat de la Casație pe o zi. Valul de lume se repede avid la ta­rabile cu marfă. Cei mai practici, care știu că oriunde ai merge prețul este acelaș, cumpără și pleacă pentru a fa­ce loc altora. Cucenițele mici pretențioase, unele au gândul de a economisi banul bărbatu­lui, altele din snobism cutreeră hala în­treagă și le apucă prânzul cel mare fă­­ră ca să târguiască nim­ic Și atunci când prin­de veste că e târziu, marfa cea bună e dată și sunt silite să ia „ciurucul“ pe acelaș preț enorm. La dreapta și la stânga înghesuiala este enormă și aceasta este un prilej pentru negustorul care face pe amețitul sa se greșească cu balanța cu o litră în mi­­nus la fiecare kilogram de marfă. Scump și tipsă la cântar, negustorul vinde marfa — și cea dosită și cea ex­pusă— până într’un fir, pentru că a doua zi să ia dela început, specula de toate zilele.­­Un senator, care s‘a indeletnicit să facă o statistică a halelor va desvolta poate chiar azi o interpelare, în care va dovedi că negustorii noștri câștigă 7 mii de lei la sută asupra mărfei ce o vând publicului. G 4. Ihm as J* Mase#. , Dar senatorul țărănist M « ÄaÄ îl o altă socoteală cu care ne­ ant­incte­le țuici­i noi „ Dacă din populația de 700 și ceva de mii de oameni a Capitalei numai 400 mii am târgul de un pol în piață — cerea ce este ridicat de puțin — am ajunge la cifra de 8 milioane zilnic pe care po­pulația Capitalei o lasă în plete. Și vezi, din aceste opt milioane, nu știu dacă cel puțin 6 nu merg la țăranii și grădinarii din jurul Capitalei și de aiurea. Iată pen­tru ce nu trebue să se întrebe nimeni unde este numerarul de care se vartă atâta lume comerciala a Capitalei Căci aceste opt milioane re­prezintă lunar 240 milioane ce ies din București. Și iată cum te la Cădea, unde e nul ieftin ca oriunde, înghite lunnar această fantastică cifră. O gheretă în hala dhica Du oltean cântărind NUVELELE PIMINETEI*" fenüKul de AL. C*ZABAN Se spărsese bâlciul dela PancBt* Șoseaua, altădată așa de putin um­blată, acum pare că se însuflețise­ Un șirag neîntrerupt de care, că* rațe, camioane și harabale, printre cari mișunau oamenii și vitele, ar­bora stârnind o prălărie de se îne­ca văzduhul. Părea un convoi« straniu de emigranți cari pleca« să se exileze într’un pustiu, de­parte. » După culmea­ dealului, soare», punând, îșî scălda coama l­oi de r** ze bronzate în ochiurile bălților ce luceau împrăștiate pe șesul Trott« șutul. „ La încrucișarea șoselei c* dru­mul care ducea la Adjud, convoi# se opri deodată. Norul de praf făcu pe sus câteva­­ rotocoale ca fumul aruncat dintr o lulea uriașă și, înce încet, se în­tinse peste șes, pudrându-i fața. In torcătura de opincari , sur… tucari, de boi și de cai, se aflat­ negustori veniți din Bacău, din Focșani, Iași și chiar din Basara­bii Se deosibeau căruțele legate în fier ale giambașilor cari adu­ceau cai rusești, înalți, cu coardele semețe, cu picioarele subțiri și sprintene. Erau și negustori turci cari vindeau mărgele lustruite sau alte podoabe aduse din Constan­­tinopol. Țăranii din satele din apropiere eșiseră la drum, să vadă, să se mi­nuneze, să întrebe și chiar să cm­­­­pere câte ceva mai eftin, mai deo­sebit Cei mai mulți însă, și mai ales copiii se îndreptau spre coada con­voiului, unde­ î atrăgea o minune, ceva ne­mai văzut sau pomenit. Era bazatca pe roate a comedian­ților cari uimiseră cu năzdrăvăni­­ile lor pe toți cei cari fuseseră la bâlciul din Panciu. Băeții făcuseră toată tu­turul u­­nei cămile — cine știe de unde a­­dusă — care pare că în bătaie de joc, comedianții o înhămase la o căruță încărcată, vârf, cu scânduri, leaturi, steaguri, scaune, mese, ma­rine de gătit, în sfârșit cu tot ca­labalâcul ce alcătuia rechizita in gospodăria saltimbancilor. — Da vrâtă-î și cămila — strigă un băiat mai răsărit — par’că 0 Marin cocoșatu âfi­ Pafești. kSBT‘............................................ — WW iCmi zmareș­te. Pes. tl ttk t

Next