Dimineaţa, octombrie 1920 (Anul 17, nr. 5101-5125)

1920-10-28 / nr. 5122

s\ ) / i Iarăși libertatea presa. Când am debutat, la Adevăr îmi amintesc ca primul articol era întitulat „Presa, a patra putere în Stat sau a cin­am toata la căruță“. După a­­tâta amar de ani pare ca, presa nu mai reprezintă nici un fel de pu­tere în Stat și nimica la căruță, cel mult ceva peste care calcă căruța. Totuși. Da, totuși, cred că e numai o aparență că e așa. Colegul și amicul Brăniștea­­nu arăta, ieri în acest loc că vechea generație de politician­ înțelegea mai bine rostul și menirea presei într’o țară con­stituțională, iar publicul de­ a tunei ar fi fost mai simțitor da­­că s’ar fi adus vre­ o vătămare libertății tiparului. Ca pildă D-sa dă pe 1907 când, deși tre­ceam printr’o perioadă aproape catastrofală, guvernul nu s’a a­­tins de presă. Cadavre am a­vut cu miile dar cenzură nu. Vreau să admit, îmi place din tot sufletul să cred că generația trecută am avu­t călități intelec­tuale, morale și politice mai mari decât a noastră, deși plă­cerea aceasta e răscumpărată cu­ o adâncă, emo grozavă tris­teții. Mai curând însă mi-aș da cu părerea că generația de astă­zi nu e mai puțin dotată sufle­tește și mai puțin înțelegătoare și simțitoare la drepturile con­­stituționale, ci împrejurările sunt altele acum și țara se gă­sește la un punct din evoluția ei care se deosebește mult de cele din trec”­. Chiar exemplul cu 1907 mi se pare foarte caracteristic în astă privință. Dacă atunci nu am avut cen­zură, pricina e de căutat poate în altă parte decât în cumințe­nia și civizmul politicienilor, e de căutat în aceea că ziarele nu nu citeau aproape de loc prin acte, și cele câte­va sute de exemplare care ajungeau mai mult întâmplător în mâinile ță­ranilor, nu prea erau înțelese de aceștia, cu atât mai vârtos că luptele de persoane care um­pleau presa de pe vremurile a­­celea nu interesau de loc pe rurali. Dacă însă satele ar fi fost Știutoare de carte și ziarele s’ar fi ocupat de­ aproape de proble­mele țărănești, cum se ocupă ,astăzi de cele muncitorești, de nevoile muncitorilor cari, a­ceștia, citesc. Ei, atunci, mă tem c’am fi avut cenzură și la 1907. Așa încât ,interesul poartă fesul, iar principiile stau băt pe departe. Impresia ce-o am eu unul, așa ,iar, este tocmai că dacă se lo­vește astăzi în libertatea presei,­­ că­ presa înseamnă ceva, în­seamnă incomparabil mai mult decât în trecut. Nimeni nu-și pune mintea cu nevolnicii, nici se luptă cu fan­tomele. De când lumea puterea cată să lovească în puterea protivnică-Reacționarii noștri n’au avut de ce lovi în presă, întrucât domnia lor era de fapt ce ata­­cată și tăria lor în fond nețăr­murită. Numai din ziua când au dat dovezi că sunt o primejdie pen­tru puternicii zilei și pentru exploatatorii epocei, creștinizm, socializm, liberalizat, liberă cu­getare, etc., au îndurat persecu­ția și martiriul, numai din ziua aceia au început să umple ca­lendarele cu mucenici și sa fon­deze aniversări glorioase pen­tru omenire. Cenzura, pentru presa româ­nă, asta înseamnă: in­âine, pu­tere, rol politic și social activ, influența asupra maselor popu­lare. Și n’avem­ a ne teme de ni­mic, căci cu drept cuvânt a spus Victor Hugo frumoasele și a­­devăratele cuvinte ”: „Libertatea are asta unic, că ori­ce se făptuește pentru ea sau în contra, ei, de-o potrivă îi f­olosește“. . T ® © dor@$-«ii Un nou ministru „Monitorul Oficial" ne aduce vestea și pecetea .Statului că de acum înainte, șeful superior al Casei Regale va purta "*■11 de m­'nistru Funcționarii de acest tel s'au înmul­țit în așa proporție, in ultimul timp, în­cât nu-i în definitiv mare lucru ca să mai existe unu­, mai cu seamă că n’are nici portofoliu. Decât, există în țara aceasta o Con­stitute, care are un capitol întreg „descip miniimi“ și reglementează în chip amănunțit materia. Or, nicăeri nu nici un text din Constituție nu încape acest nou ministru creat acum prin decret regal. Știm, ni se va zice că există și „mi­niștrii” plenipotențiari, cari poartă a­­cest titlu în afară de prevederile Con­stituției. — dar îi poartă în puterea u­­nei legi. Pentru noua și ultima creațiu­­ne ministerială nu există insă un vot al Parlamentului. Faptul nu trebuie să ne surprindă. Pe măsură ce puterea legiuitoare decade, absorbită de cea executivă, într’o vre­me când decretele înlocuesc legea și când guvernele cred­ că-și pot permite să afirme sincer­ul pe față că Constitu­ția e inexistentă, într’o vreme când se creiază locuri de miniștri cu mai mul­tă ușurință cum se creiau altădată lo­curile de copiști*— nu trebuie să sur­prindă, pe nimeni că o nouă excelență a putut, naște din spuma albă a unui simplu decret regal. , Așa­dar, țara românească are azi un nou ministru. Al câtelea e, Dumnezeu știe, căci siguri suntem că nici d. gene­ra! Averescu habar mare câți miniștri există n*i în Dacia-Felix. , X. P. *S^PUeCRrwenvnÄni DECEPȚII In perturbarea inevitabilă ■» tre­­bue să aducă greva generală, multe speranțe au­ fost puse de toți si­niștrii profitori ai dezastrelor care asemenea celor ce pândesc furtunele la malul mării întind undita după orice­­ fărâmături- Mândrii și aro­ganți, speculatorii Capitalei noastre în ajunul grevei, se gândeau cum să mărească mai strașnic prețurile și printre articolele de prima necesitate, lumina fiind amenințată, lumânările fură taxate cu prețuri fantastice. Aproape pretutindeni se cerea în­tre 30 și 35 de lei pe fundul de lu­mânări ! Decizia plină de cumințenie a greviștilor d’a nu lăsa Capitala în întunerec cu nici un preț, a adus mulți norișori negri pe frunțile a­­celora cari se vedeau dintr'o dată îmbogățiți, și prețul lumânărilor re­veni iar la oftinătatea lui de cinci lei unu ! D'asemeni și zahărul care se urca,­se brusc la cincizeci de lei a scăzut iar la treizeci felial. Și astfel s’a făcut că ai voc spe­culanții și-au deșirat speranțele și au­ înghițit decepții],« și au rămas oftând de durerea că. greva cu aus­picii așa de frumoase nu s. reușit. •deții oameni. Fut Moartea regelui Mialei DSss cine compune regente ! O telegramă din Atena anunță moartea regelui Alexandru al Gre­ciei pe care știrile din ultimile zile o lăsaseră să fie prevăzută. Regele Alexandru care s-a născut la 20 iulie 1893 în castelul Tatoi de lângă Atena era fiul al doilea al re­gelui Constantin și al reginei Sofia, principesă de Prusia, sora lui Wil­helm II. Nașterea sa nu-l indica deci pentru tron; după ordinea regulată a succesiunei monarhice, coroana a­­vea să-i revie prințului regal al Gre­ciei, George, principe de Sparta, fiul mai mare al regelui Constantin. Se știe că acesta a trebuit să pă­răsească Grecia și tronul la U Iu­nie 1917, în urma unui ultimatum al înaltului comisar francez in Grecia Jomnari, cerând retragerea sa, drept reparatiune pentru asasinarea mari­narilor francezi în Zappeion, în De­cembrie 1916. Aliații au înlăturat de la tron și pe diadocul George, înfeudat ca și tatăl său și mama sa, Germaniei și îm­păratului ei. Atunci prințul Alexan­dru deveni regele Greciei. Causa morfei Un accident stupid, datorit turbă­­rei subite a unei maimuțe sV răpit acum în floarea vârstei de 27 de ani. O înaltă personalitate din anturajul imediat al regelui a descris astfel împrejurările în care s’a petrecut accidentul care avea să-i coste vi­ața : Regele se plimba în grădinile pa­latului său când auzi deodată pe că­țelul favorit al reginei lătrând de du­rere. Alergând într’ajutorul anima­lului, îi văzu atacat și mușcat oribil de juia din cele două maimuțe pe care un curtean le oferise suvera­nului. Această maimuță era de o gelozie extremă și avea o ură implacabilă pe foxul privilegiat al­­ șefiei regelui Greciei, d-ra Mănos. Ea își luă astfel răzbuna­rea când regele sosi și liberă pe cățelul reginei, aplicând o corecțiu­­ne agresoarei. Umilită și furioasă, maimuța îi mușcă pe stăpânul sau la mână. Rana era fără nici o impor­tantă, dar regele, iritat, omora bes­tia cu o lovitură de baston. In mo­mentul acesta, cealaltă maimuță care rămăsese calmă în tot timpul acestei scene, se repezi la vestule Alexandru­ și-i sfâșia abdomenul. Regele deve un .tipul de durere și leșină apoi. Starea sa se agrava din zi în zi; doi profesori fură chemați d­e la Paris, dar ultimele știri nu mai permiteau nici o speranță în vinde­carea tânărului rege. Regele Alexandru nu citea Despre fostul rege Alexandru se povestește o anecdotă foarte nos­­­tismă. Se­ spune că iscălea toate de­cretele pe cari îi le supunea sfetnicii săi, fără să se citească.­­ Odată fiind întrebat de ce nu ci­tește decretele pe care le iscălește, el­ a răspuns: „Am în fața mea două exemple foarte elocvente. Bunicul meu, rege­le nheorch­ip, n’a citit niciodată ■’e a iscălit, și a domnit 50 de ani. Tatăl meu, regele Constantin, a ținut să citească ce trebuia să semneze șî n’a domnit decât patru ani“. Succesiunea la tronul Greciei Din Atena se anunță că după moar­tea regelei Alexandra, a fost pro­clamat rege principele Paul (Pavlos). Acesta fiind, după Constituție, minor, s-a instituit o regentă com­pusă din d. Zaimis și Amiralul Kon­­dariotis. Se afirmă că cel dintâi va purta titlu­l de vicerege. Cei mai recenți Dintre cei doi desemnați ca re­cenți, d. Zaimis a fost de repetite ori președinte al Consiliului de mi­niștri, iar Kondariotis, este un vechi colaborator al d­lui Veni­zelos. Când acesta s-a refugiat la Atena, pentru a porni acțiunea sa contra regelui Coristantin, amiralul a fost mâna dreaptă a d-lui Veni­zelos și a desfă­șurat­. o vie activitate pentru a orga­­­niza­ revoluția contra regimului con­­at..i­ A..­.hn.* ?■» Arafiralul Kondariotis are cele mai mari p șanse de a fi numit regent. El estel­ un erou național al Greciei și a repu­tat frumoase­ victorii în luptele navale din timpul războilului bal­canic. Dificultățile succesiune. In cazul când succesiunea la tronul­­ Greciei a prințului Paul va întâmpi­na dificultăți din partea familiei re­gale, este probabl că Grecia va renunța la actuala dinastie­ și va o­­feri tronul ei unui principe englez. Dela Londra la în$i în aer ©»,­« „Daily Telegraph“ din 12 Oc­tombrie anunță: Aeroplanul Uandley-Page pilotat de d. Per­ry, care la transportat pe ingi­nerul Reginald Wright din Man­chester în România, s’a înapoiat eri la Crickleiwood din Iași, care se află, la 215 mile depărta­re de București, parcurgând în­treaga distanță de 1635 mile în 16 ore și 5 minute, adică peste 100 de mile pe oră. Distrugător englez cum­părat de România Citim In revista engleză Truth": Guvernul român a cumpărat dis­trugătorul „Penn" pentru serviciul pe Dunăre. Vasul a fost construit in 1916, e de 1008 tone și 3­1 noduri și in toate privințele cât si poate de efectiv, încercăm în zadar să apro­fundării politica ce dictează vânza­rea acestor vapoare de rezervă așa de moderne. Admițând chiar că a­­vem un mare stock de rezervă, to­tuși, dat fiind că v am cumpărat și plătit, ce rost are să-l desființăm pentru vreo o zecime din ce ar costa înlocuirea lui? se poate ca am­irali­­ataa să spere în venirea lisei na­­’iișilor. Dar atunci, de ca să înar­meze, cu tot dinadinsul, alte puteri? ■ [UNK]„.I­I Chestia Adriaticei Roma, 26. — „New­ York Sun“ scrie că Statele­ Unite refăcând parte din liga națiunilor, nu mai au nici un motiv să păstreze im­portante forțe militare pentru a de­termina frontierele­­ și destinele­­ populațiiunntor adriatice. America trebue să lase acestor populați­uni deplina libertate de a-și regula în­tre ele afacerile. O măsură bună Ridicarea imobiliza­rea grâului, se­carei și a orzoaicei, precum și lăsa­rea libertai și măcinatului, fabricăr­iei și vinderei pâinei a avut ca re­zultat, neașteptat din partea guver­nului, urcare de prețuri peste cele maximale, prevăzute în regulamen­tul pentru imobilizarea­ cerealelor. Ca întotdeauna, acei cărora s'a lăsat mâna liberă, în loc să ajute guvernul la opera de ieftenire a tra­iului, au abuzat de măsurile cele bune și au acaparat cantități mari de cereale, cu scopul—după cum se constată oficial— „de a fi sustrase consumațiunei interne în vederea unui eventual export“, sau a unor noul urcări de prețuri, ce s-ar acor­da mai târziu, în vederea lipsei de cereale. Consiliul de miniștri ocupându-se de această chestiune a hotărât să se menție prețurile maximale prevăzu­te de regulamentul pentru imobili­zarea cerealelor, dându-se un spor de 20 la sută peste acele preturi cari se înțeleg laco producător, a prohibit complect exportul grâului, secarei și a derivatelor lor și a fi­xat cota necesară consumului in­tern pentru orz și ovăz. In ce privește acaparatorii sau negustorii cari în vederea speculei nu ar accepta de bună voia nouile prețuri, guvernul va rechiziționa întreaga cantitate aflată in mâna a­­cestora. Guvernul a scutit cu acest prilej­­ de rechiziție micii agricultori , iar­­ de la marii proprietari va lua o cotă în raport cu nevoile de hrana și iu­­sămânțare. Măsurile sunt drepte și ele vor mulțumi pe toți acei ce văd cu dure­re jocul de speculă al acaparatorilor. Rămâne numai să se ia măsuri și împotriva.... permiselor de export, pentru ca prohibirea să rămân folo­­sitoare­­ și în practică. V. Se. TELEFON Direcția 10/66 Pem­ipsia ziarelor 6/6? Publicitatea II /BA Oisoof ile in jurul Misei ínjaiéi Exiști unele obscurități sipla»are» confl­itei­ti din in­icani foséira «'»Icurri Interesante din presa © si§1 ® £ si tată câteva interesante aprecieri ale presei engleze asupra Micei înțele­geri, înainte de venirea d-in­ Take Ionescu la Londra, Bu­garia șii Mica Alianță „Manchester Guardian“ anunțând încheierea convenției comerciale între România și Austria, continuă : Aceas­tă convențiune care va fi de mare fo­los pentru ambele țări, face parte din­­tr’un plan mai vast pentru o strânsă înțelegere politică, și economică între România, Serbia, Cehoslovacia și Austria. Sunt in curs negocieri cari vor avea poate ca rezultat intrarea Bulgariei în această grupare de na­țiuni ; aceasta va forma atunci, cu excepția Ungariei, un bloc puternic și solid în Europa sud-esticâ. Dacă Un­garia va fi admisă, în viitor, în a­­­ceastă­­ nouă înțelegere, depinde nu­mai de ea însă«* Va trebui să re­nunțe mai întâi U politica ei actuală de agresiune fățișe și ascunsă. Planul acestei înțelegeri nu conține nim­ic ce ar putea provoca suspiciuni sau antagonisme în Europa occiden­tală. Atât pe tărâmul politic, cât și pe cel economic, există dorința în a­­ceastă parte a lumei, de a fi mai pu­țin dependințe de capriciile și toa­nele celor trei mai puteri europene, de cum au fost în ultimile optsprezece lun. In mod incidental, formarea a­­cestui bloc va înlesni foarte mult relațiile comerciale cu Marea Britanie și cu alte țări industriale din occi­dent“ Inlăun articol mai lung, pe care-l consacră Micei Înțelegeri, „Liverpool Courier" scrie intre altele: Cu Orad­a sau cu Serbia! D. Take Ionescu, priceputul bărbat de stat care conduce acum politica externă a României, a primit propu­nerile de la Praga și Belgrad în­ spiri­tul cel mai cordial. Dar a declarat că România va adera la Mrea" înțelegere numai cu condiții" ca bazele ei să fie amplificate. Căci prietenia­­ României cu Grecia este cel puțin așa de strânsă ca aceia cu Serbia, astfel că nici nu poate să se gândească să o lase pe Grecia în afară de o atare alianță, și apoi, alăturându-se numai Serbiei și Cehoslovaciei, România ar risca să fie copleșită de cele două state slave. Și nici Polonia nu poate fi lăsată în afară, fiindcă aceasta ar agrava și perpetua discordia ceho-polonă, și ar întări Rusia bolșevică contra Po­loniei. In privința aceasta, politica dlui Take Ionescu e în concordanță cu aceia a Antantei în general, dacă Antanta ar avea o politică comună. Dar mai presus încă de toate aces­te considerațiuni d. Take Ionescu simte că dacă „Mica înțelegere“, — cu toate că rămâne în prietenie și chiar , în alianță cu Marea înțele­gere — e să emancipeze micile puteri de pe Dunăre de orice tutelă străină neindicată, ea trebue să fie cât mai cuprinzătoare și itta4 puternică. De a­­ceia, stăruințele sale ca ea să includă cel puțin cele cinci puteri menționate, constituind un front unic militar și diplomatic de 80.000.000 de oameni, o federație capabilă să ceară chi zile unei mari puteri. S'sre ©­lin­!<ara cu B 4 gsria Dar viziunea po'ifeâ 'a d-lui Take Ionescu merge și mai departe. Ca noua alianță să poită face față ori­cărei renașteri a pangermanicului „Drang nach Osten“ sau oricărei alianțe între Berlin și Moscova roșie sau albă, ea trebue să caute mai în­tâi, printr’o împăcare fermă cu Bul­garia, să asigure pacificarea Balcani­lor. Nu că s’ar pute­a avea încredere în Bulgaria , afară doar că a deve­nit neputincioasă de a face rău din­ cauza inferiorităței ei numerice față de celelalte state ale Micei înțelegeri,"* dar interesul ei ar putea s'o îndem­ne să-șî unească soarta cu a vecinii« ei balcanici. D. Take Ionescu și d» Venizelos cari au fost întotdeauna buni prieteni, vor găsi, între ei, o soluție satisfăcă­toare pe care d. Lloyd George și Foreign-Office- ul o văd cu ochi buni Căci Londra este sincer favorabilă unei emancipări a Europei de est * ceea ce e mimai spre cinstea ei“. O opinie interesantă găsea în „The Nation­" din 2 Octombrie. D. Take Ionescu ,,minictu­l de ex­terne­ al României, spre revista, se află acum la Roma și peregrinajele acestui bărbat de stat ,nu sunt ne­demne de atenție, in ultimile zece zile a fost în mai multe rânduri pe primul plan . In sperat în presa fran­ceză nu tre­ce o zi fără ca să apară o explicație a d Jjii ,,Take Ionescu a înțelesului­ adevărat al Micei înțele­geri. Probabil că nu fără intenție d. Take Ion­escu n’a izbutit să-și Tacatex­­­plicațiile complect clare și satisfăcă­toare. Așa de pildă, lumea n­u este încă la aju­rită asupra poziției exacte a României în Mica înțelegere. D. Be­­neș, când s’a înapoiat din Belgrad și București, a­ vorbit de un acord sem­nat cu Iugoslavia și­, cu toate că n’s spus în mod explicit că s'a semnat un acord cu România, a dat totuși să­ se înțeleagă ca această țară faci parte din Amanta. D- lonescu vor­bește uneori în acel­aș sens, dar alte­ori vorbește ca și cum noua Antanta n’ar fi înfăptuită, ci mai mult o aspi­­rațiune. Doresc ca Polonia și Grecia să facă parte din ea și în unele mo­mente pare a arunca o privire galeșă în­spre Ungaria. Aceste fluctuatwții nu sunt fără legătură cu politica fran­ceză, care e serios turburată de suc­cesul d-lui Beneș cu formarea un» bloc în Europa orientala contra răz­boiului cu Rusia, contra reactiunei militare din Ungaria și contra unei confederațiinii dunărene habsburgice. Francezii s’au apucat imediat de punctul slab al Micei înțelegeri, de, România. Pla­nul lor este să-l facă pe­ Vranghel să garanteze României Ba­­sarabia și astfel s’o cumpere pe a­­ceasta țară d­e Mica înțelegere, și s'o unească cu­ Polonia, cu Grecia și cu Ungaria în­tr’o alianță cu totul diversă". .......­ • ♦•■«gsw—— I € M5!LiNO^ ZMtéEt Valoarea lucrului — Se nuda știi la pungașul hm bu­cures SS î — &§’& cun­oscut valoarea furat haine $i ghete $1 a lăsat găf

Next