Dimineaţa, mai 1922 (Anul 19, nr. 5575-5596)
1922-05-15 / nr. 5585
BUCUREȘTI, Sărindar 8-1 i Direcția 57]72 Redacția \ Administrația / 1 Fondat !n 1904 de Const. MILLE { Jrtraisefie” Aceste cuvinte se rostesc destul de des la procesul comuniștilor, bineînțeles din partea președintelui. Insă cu o excepție totuși, niciodată nu se adresează ele martorilor acuzării sau comisarului regal. Una din recrminările cele mai principale ale acuzaților fiindcă sunt judecați de o justiție de clasă, dublată, complicată și agravată, de o Justiție de castă, e de neînțeles cum judecata nu ține să spulbere această recriminare. Și unul din mijloacele cele mai potrivite de a o spulbera, ar fi ca să permită acuzațiior de a pune orice întrebări ar voi. Are cineva ceva de ascuns ca să nu li se îngădue aceasta ? Căci toată lumea imparțială va fi convinsă că întotdeauna când se interzice o întrebare, dacă nu chiar in totdeauna dar desigur foarte adesea, este că acea întrebare folosește acuzatului și deservește acuzarea. Atunci care va fi un terea morală a sentinții ? De cea materială nu vorbim căci aceea e cel mult valabilă față de persoanele fizice, efemere si tranzitorii, neputincioasă însă față de idei. Și doar ideile se urmăresc astăzi. Dacă ele sunt socotite primejdioase, ilegale, subversive, interesul suprem al următorilor este ca ele să fie, arse de lumină nu înecate în întunerec. Cum nu înțeleg judecătorii acest adevăr așa de elementar ? Index Trufandalele In piață s'au scumpit cartofii, cari au ajuns la 3—4 lei kgr., s-au oftenit ridichile de lună cari se vând acum trei legături la un leu. Eftin se vinde și spanacul, dar negustorii nu se mai ocupă cu aceste vechituri, ci au adus pe piață trufandale. Iată câteva prețuri : Castraveți 18—30 lei bucata. Dovleceii 15—30 lei; pătlăgele roșii 40— 00 lei kgr.; sparanghel 45 lei; ciuperci 60 lei; cireși 50 lei; ardei grași 6—8 lei bucata; ardei iute 2 lei bucata; o conopidă 30 lei; foi de vită 30 lei kgr. și așa mai departe. Și mărfurile nu prea stau pe tarabele negustorilor. Oamenii cu punga plină, cei care câștigă banii fără muncă, îndeasă trundale în coșnițele servitoarelor și se ospătează copios. Din când în când câte un funcționar se oprește și cumpără un castravete sau doi ardei grași, ca să mănânce și el trufandale. Nu trebue să se grăbească nimeni să cumpere trufandale, pentru că nimeni nu moare de dorul lor. Am așteptat un an ce are să fie dacă vom mai aștepta o lună până se vor mai ofteni legumele și zarzavaturile. De altfel nimeni nu încurajează mai bine specula decât consumatorii. Sunt lucruri de caritual absolută nevoe și dacă s-ar observa o rezervă din partea consumatorilor, specula nu ar „progresa“, UT. Vilegiatura Pușcăriașul: Care va să zică, azi numai noi și Îmbogățiții de război .«SUSS# px _ „Ordinea pitică" S’au atribuit încă 6 milioane „ordine publice“. „Ordinea publică“ e numele științific și tehnic a ceea ce vulgul numește „fonduri secrete“. E, adică, izvorul nesecat și nevăzut al puterii guvernamentale. E dreptul ministerial de a risipi avutul public fără control și fără teamă. Mărirea acestui fond, destul de revoltător și fără creșteri extraordinare, este, astăzi, cel puțin neîndemânatică... A pretinde cele mai aspre economii, a vesti cele mai grele impozite și a adăuga în acelaș timp fondului tainelor necurate încă 6 milioane, e oarecum îndrăsneț din partea unui guvern care-și trâmbițează zilnic pretențiile-i de „purificare“. Căci, nu există o cheltuială mai provocătoare pentru simțul public decât cele ale „fondurilor secrete“. Nimic, nici o sinecură, nici un lux, nici o legație inutilă și nici o misiune de prisos nu exasperează pe contribuabil ca jugul tainic înscris sub formula „ordinea publică“. Ce motive speciale îndrituesc guvernul să crească necuratele fonduri? E țara amenințată? Dacă e o amenințare serioasă, nu este cifră destul de mare care să nu poată fi comunicată opiniei publice cu o sinceră specificare a destinației. Pentru ce „fonduri secrete“ și nu pur și simplu fonduri pentru cutare lucru absolut necesar și urgent? Gura lumii... Petrolul pare un nod Gordian al Conferinței. Diplomația are un rol ingrat câteodată. Veni doar vorba de „petrol“ Și s’a aprins pe dată. F. Lobodă Dt Brătianu se retrage de la conferință Ruinele Babilonului , și ruinele Europei România pMjita pe nou Protestul d-lui Brătianu Mica Antantă solidară cu România Nu e vorba de o metaforă sau de-o apropiere istorică la mare distanță ci de-o legătură reală, strânsă și imediată, după cum nădăjduesc să v’o pot demonstra. Până pe la jumătatea veacului trecut nu prea se știa unde se găseau exact așezate acele umiuri ale prea faimoasei, falnicei și a totputernicei cetăți a Babilonului ceea ce constituia, în trecut , fie zis, o crudă ironie a soartei. Dar la un moment dat s’au descoperit și săpăturile făcute au dat la iveală rămășiți minunate, adevărate comori istorice. De aci a rezultat motivul principal care a prilejit marele nostru război: ,Vi se pare curios? Urmați-mă, rogu-vă, mai departe. * Când s’a lățit vestea acestor s senzaționale descoperiri, mii și mii de pelerini au venit să le viziteze. S’au găsit însă printre aceștia unii cu nasul foarte fin și cu uimire, au simțit ei că în pustietățile Mesopotamia miroase a petrol. Pare că nasurile cele mai bine dotate de la natură au fost cele nemțești. De aci o serie de cercetări altele decât arheologice, cercetări geologice, miniere. In scurtă vreme unii și-au format convingerea , că ruinele Babilonului stau pe izvoare de petrol. Mai mult, luându-se chestie de-a firapur, se conchise că între Marea Caspică, golful Persic și Marea Roșie trebue să zacă sub pământ un adevărat ocean de țiței a căreia ră j ’suflătoare, extrem de abundentă , <și pentru o simplă răsuflătoare, era la Racu. Atâta a fost de-ajuns pentru ca « împăratul creștin al Germaniei ■ » să se simtă, robit, că e văr primar și chiar frate drept cu Sultanul Turciei. Cine nu-și amintește de faimoasa vizită a Kaizeirului la Stambul, urmată de re- organizarea militară a Turciei de către Germania, de concesiuni de căi ferate în Asia Mică și altele ? S’a crezut la început că era vorba numai de un plan politic. Era și acesta adevărat, dar sub planul politic mocnea și unul economic de o colosală importanță: Germania râvnea la petrolul , din Mesopotamia. Căci asta îi lipsea puternicei s țări industriale și militare pentru ca să-și desăvârșească urar clui progres, să pue deplin stăpâinire economică pe lume înlăturând în același timp complect pe . Anglia, singura concurentă serioasă ce-i sta în cale: petrolul, s ’Avea ea cărbuni, dar nu destul ! și nu de prea dună calitate. c Cu petrolul însă mai era și alt ceva. Anglia dominând mai toate strâmtorile globului și cărbunele , fiind un combustibil voluminos } orice vapor german care pleca la Varum lung trebuia să poposească sub farurile engleze și să-și resnoiască cărbunele de la englezi . «Asta era incomod, scump și primejdios. Pe câtă vreme petrolul , dând multe calorii sub un mic volum, vapoarele prevăzute cu acest combustibil puteau pleca de la Hamburg sau Brema în Australia, în Japonia ori în Sudul Americei fără a mai poposi, ci dintr’un întins. Concurența și primejdia engleză ar fi fost astfel înlăturate pentru flota comercială și, eventual, pentru cea de răzbboi a Germaniei . Dar Anglia veghea, sau mai bine zise la lui moment dat bănuise ceva. Franța și Rusia urmară. Tustrele se amestecară dar și ele în afacerile turcești, în concesiunile de căi ferate din Asia Mică, toată lumea cea mare roia acum în jurul petrolului din Mesopotamia și se îngrijorau de chestie. Când și alte probleme grave s’au pus la ordinea zilei, când jumătate din lume s’a simțit pe punctul de a încăpea în gheara economică a altui sfert de lume, când războiul mondial devenise un fel de fatalitate, nu puțin a atârnat în cumpănă petrolul asiatic, fiecare căutând să excludă pe ceilalți de la folosință lui. Și iată legătura dintre ruinile Babilonului, atât de vechi, și lui : «die Euro» Btâ* ă fim’msteL Nu v’aș și povestit acestea dacă ele n'ar constitui din nou o chestie la ordinea zilei, și încă din cele mai apropo și mai grave : la Genova se pune iarăși petrolul în discuție, tot din pricina petrolului pacea lumei e de iznoavă în grea primejdie. * Dar să nădăjduim că învățătura de minte durează încă și că ceea ce a prilejit catastrofa din 1914 va prileji astăzi o împăcare. Vorba românului, acomodată situației , o pace strâmbă e mai folositoare decât un război drept. L TEODORESCU O telegramă din Genova transmisă de stațiunea radiografică Nauen, prezintă atitudinea d-lui Ionel Brătianu imediat după ce a luat cunoștință de răspunsul dat de delegația sovietică la memorand, în modul următor : In vederea refuzului rușilor de a recunoaște granița noastră basarabeană, d-l Brătianu ar fi protestat declarând că nu înțelege să mai trateze cu rușii și că va părăsi Genova, chiar dacă celelalte state ale Micei Antante ar continua să participe la Conferință. Aceste state ar fi înțeles însă să se solidarizeze cu România în ce privește Gestiunea Rusiei și urmarea a fost că întreaga Mi*ică Antantă s’a asociat punctului de vedere francobelgian. In conformitate cu acesta rolul subcomisiunei rusești a Conferinței trebue socotit sfârșit. Mica Antantă va rămâne totuși la Genova, pentru a participa la lucrările celorlalte comisiuni și la hotărârile lor. Aceste amănunte le transmite, după cum am spus, stațiunea radiografică din Nauen. Ele trebuesc cu atât mai mult înregistrate sub rezervă, cu cât în cercurile autorizate de la noi, nu s’a primit nici o știre corespunzătoare. luci de wisse Sfios, palid, cu chipul veștejit de boală orbul ține strâns în mâinile lui tremurătoare buchetul de marcisse. Aduse de departe, gingașele flori și-au pierdut și mirosul și fragida lor albeață dar orbul In candoarea infirmității sale nu-și dă seamă și mi le olleră cu un gest stângaciu. Le iau ca pe cel mai prețios dar și mulțumind mișcată ascult dureroasa poveste a nefericitului care în delicatul lui suflet și-a zis poate că nu trebue să vină cu „mâna goală“. Aflu astfel cel mai straniu mai neîndurător joc al soartei Operat în câteva rânduri locuit puțin întriun timp orbul Virgil Ornând din comuna Vlad, județul Făgăraș, voi să muncească, să lupte pentru ai săi intreprinzând un negoț. Cum însă Infirmitatea ț reveni din nou și timpurile ’rituri neprielnice, el pierdu tot ce bruma avea, tadatorindu-se cu o sumă mare asigurată de modesta lui căscioară. Azi creditorii îl vor arunca pe drumuri dacă, cum el eră în naivitatea și încrederea ce are în oameni și dacă nu va fi ajutat cât de puțin. Adăpostit momentan la Vatra Luminoasă, Virgil Cosma așteaptă cu Inima strânsă data sufletelor bune. E atâta încredere intransul abta blîndă melancolie ne întreaga lui făptură încât e cu putință ca soarta să se îndure puțin și înduioșarea să se coboare asupra celui care sfios și palid întrupează atât de bine veștedele narcisse aduse de tremurătoarea lui mână. „ gsn*. _ Citită la Ultima oră Sofia du lidera de la Geneva Chestia Basarabiei la tezauranui român . Pentru dicționarul Academiei Române poezie și bursă Vremurile valutare și lipsa de locuințe au desființat o specie simpatică, pe cea a bohemilor. Mă întâlnește unul din cel de odinioară, și mi se plânge : — Fericite erau zilele când clădeam castele în Spania. — Ba nu, dragul meu. Fericit ai fi astăzi să pot clădi un castel în Spania. $1 să-l și închiriezi imediat, — pentru câteva micșoare de pesetas. Că vezi dumneata, cursul schimbului la Paris transmis nouă prin Lafayette cu data de 13/V este pentru Spania 170. 23. Dar bohemul meu: — Miete! spui ? Sunt doar remizier la bursă ! B. L. A fost pește ra In fiecare an și anul acesta Direcția pescăriilor a înștiințat publicul că pescuitul a încetat, din cauză că începe epoca de reproducție. Publicul rămâne surprins de comunicat, deoarece pentru dânsul pescuitul încetase mai de mult. Ceea ce-l mai interesează acuma, e noutatea faptului. Va să zică era pește, pe care nu-l găsea nimeni; se consuma, însă nu se știe de cine. Problema e foarte gravă, e atât de gravă chiar, încât putem fi siguri că ministerul de domenii și agricultură Va institui o comisiune bine plătită, care să studieze chestiunea. X, Mul dintre Vatican și Vassa San Paolo. 13. —■ Se anuunța încheierea unmui acord între Vatican și Rusia pe baza acceptării primelor articole, retrăgându-se articol privitor în restituirea averilor ..I ik» 3 115 Mai 1848 Ardealul românesc comemorează astăzi cu Însuflețire marea adunare național îU ținută de Câmpia Libertății din Blaj la 15 Mai 1848. Adunarea aceea a fost nu numai scânteia care a deslănțuit participarea poporului român la revoluția dmpotriva ungurilor oprimanți și a dat loc admirabilei desfășurări de putere și entuziasm a legiunilor revoluționare conduse de tribunul Avram Iancu, dar a fost totodată prima trezire masivă a sentimentului național,prima încercare eroică de emancipare socială și politică. Avem păcatul de a intai voi să cunoaștem istoria noastră, de a nu trage dintr’tasa învățămintele ei fecunde și mai ales de a nu păstra memoria figurilor strălucite care o alcătuiesc. O aniversare ca aceea de azi, e binevenită. Ha ne silește la o evocare plină de satisfacții pentrui oricine: înălțătoare pentru pasionații luptelor naționale, impresionantă pentru admiratorii marilor mișcări de masse, duioasă pentru acei puțini cari caută zadarnic temateria Pariul vremei noastre flacăra aspirațiunlilor ideale, smiciuiriii romantismului generos și roditor. Lăsăm pentru alții sarcina de a preaslăvi însemnătatea politică a faptului din Câmpia Libertății, precum și aceea de a pune alături viselte de atunci și înfăptuiriie de azi. Ar fi ușor să măsurăm cu cuvinte severe distanța dintre punctele formulate la Blaj și realitatea în care trăim după 74 de ani. Dar la ce ar sluji ? Avem alte puncte mai apropiate care acoperă pe cele vechi. Am avut după Blaj, Alba-Iulia. Vrem astăzi, îa afară de orice paralele și conduzii, desbărați de patimetre zilnice, să amintim figurile ardelene de la 48 și cei 40.000 de români adunați la Blaj. Așa, numai pentru frumusețea lor, pentru valoarea lor omenească,, pentru acel romantism pe care nu-l mai regăsim. Este cel mai bun fel de a-I cinsti. Anan Pumnul, Simeon Bamuț, Avram Iancu ! Ce nume admirabile de pionieri, de precursori. Caracterul curat democratic, proveniența lor proaspăt burgheză, sunt trăsăturile care le dau un loc atât de deosebit printre figurile trecutului nostru. Nu știm prin ce asociație involuntară din idei figurile acestea ne fac impresia eroilor simpli dar ireductibili din războaiele americane și din luptele Transvaalului. Este în ele un ciudat amestec de cultură și de forță elementară, de ideologie și de putere de făptuire. Gândiți-vă la Simeon Barnul. Privițil alergând din cine știe ce inspirații, să agite mulțimea, să o suggestioneze, să o conducă. Auziți-l ținând discursul său, devenit de atunci clasic, mânuind cu dibăcie toate argumentele democrației propagate la apus, punând de relief nevoile imediate ale țăranilor, mișcând printr’un patetism plăcut strunele sentimentalității obștești, devenind deodată tribunul, șeful politic al unei mișcări impetuoase. Amintiți-vă de Avram Iancu, pașnicul cancelist dan Oșorneiu, micul secretar de avocat cu creerul Îmbibat de drept roman 9l de drept canonic, transformat prin văpaia revoluției în general conducător de legiuni, tactogând sabia paste haina m coatele roase te cancelarie, tocul ce fiind superb și pornind la o luptă neînfrântă, asedând orașe, transmițând ordine, improvizând o intreagă strategie de răsboi cive — e îr fi camera el taste?. Gândiți-vă la studenții ’deveniți șefi de legiuni și Varsându-și sângele cu spontaneitatea tinereții la luptă cu armatele regulate. Admirați această formidabilă expansiune de virtute cetățenească. Și te ține intoarceți-vă gândul La cei 40.000, la sutele de mii de români înarmați cu topoare și coase, așa cum* odinioară Polonii se ridicaseră la o lapte asemănătoare. Ne înduioșează ți ne înaltă generozitatea romantică, sănătatea junlgjjgj já țggomăm îje copleșește isbucnirea democratică a zilelor de la 1848. Ziua de 15 Mai și cele ce au urmat, constiituesc o nespus de frumoasă pagină a istoriei noastre. Cetățenii care au pornit revoluția de la Blaj, au fost adevărații înaintași ai cuceririlor politice de mai târziu. De n’ar fi decât sittel grandios al faptei lor și tot ar trebui să le fim pentru totdeauna recunoscători. EUGEN FILOTTI O vedere a Blajului lad 15 Hal 1922 ANUL? XIX No. 5589 1 Leu exemplarul In țară 2 Lel ex. în străinătate Ipucilrskj șiîl chirior PRIMĂRIA CALCA DISPOZIȚIILE NOUEI SEGI Cu începere de er, agenții primăriei Capitalei, din ordin superior, au început să încaseze chiriile chiriașilor primăriei. Normele după care agenții primăriei încasează chiriile sunt însă contrarii cosnozițiilor clare a nouei legi a chiriilor. Servicu financiar al primăriei a alcătuit un tablou al tuturor chiriașilor. Și pentru fiecare în parte a hotărât un spor de chirie, fără însă să fie seamă de chiriile din 1916, pe care socotindu- se prea mici, înmulțite chiar de cinci ori pentru prăvălii, cum prevede legea, le-a mai sporit cu alte cote mai mari. INTERVENȚII LA OFICIILE DE ÎNCHIRIERE O parte din negustori s-au supus dispozițiilor arbitrare ale primăriei, și aceștia sunt cel puțini, cari ocupă cele mai bune poziții în halele de alimenta cei mai mulți însă dintre negustori au depus chiriile la Casa de depuneri și au început noi demersuri pe lângă „Liga chiriașilor“ și oficiile de închirierii cari, pe baza nouilor plângeri, vor face demersurile cuvenite ca primăria Capitalei să reintre în legalitate. o*«, aMmmplicii la ^»*»»II» "■ "III - va» R. a D, Dați pi In filiii de la Hunadioara — ■ [UNK] - -im... ------------* Ofițeriingheliști au luat o răscoală în Ardeal mugitori ia 1 1891 Siguranța sesizată face câteva arestări Revoluționare sau agenți provocatori Cu câteva zile înainte de 1 Mai în sânul muncitorimei clujane se simțea o vie agitație. Unii, mai naivi, vorbeau chiar de venirea unei revoluții în Ardeal, care va lua naștere la 1 Mai la Cluj și apoi se va extinde în toată țara. Alții spuneau că apropiata revoluție trebue să fie în strânsă legătură cu succesul rușilor la Conferința de la Genova. Comisia locală a sindicatelor muncitorești din Cluj a bănuit că trebue să fie vorba de o provocare a muncitorilor și s’a interesat mai de aproape de unde vine această vie și bruscă mișcare între muncitori. Muncitorii influențați au declarat că ofițerii ruși din armata lui Wrangel organizează revoluția pentru ziua de 1 Maiu și că aceasta va reuși deoarece vrangheliștii au două divizii de armată revoluționară care va bate toate trupele regale din Ardeal și va proclama dictatura proletariatului în România. Printre muncitori se zvonea că între vrangheliștii revoluționari se află și numeroși ofițeri români, cari în mare parte au fost în armata austro-ungară. PROPAGANDA VRANGHELISTA Conducătorii sindicatelor muncitorești repede și-au dat seama că e vorba de o provocare a muncitorimei și interesându-se mai de aproape s’au convins că într’adevăr ofițerii vrangheliști din localitate prindeau pe muncitori prin localurile publice din mahalale și pe străzi și îl îndemnau să înceapă acțiunea pentru pregătirea revoluției, care trebuia să izbucnească la 1 Mai. Atunci Comisia locală a Sindicatelor a denunțat cazul Siguranței care a făcut repede cercetările și a deținut 5 ofițeri evvangheliști, cari într’adevăr au fost descoperiți ,că puneau pe muncitori la cale să facă revoluție. DOUA EXPLICAȚII Și acum câteva constatări ce se impun. După ce s’a demascat cazul și s’a descoperit că nici vorbă nu poate fi de divizii revoluționare în Ardeal,printre muncitori sunt două păreri . Unii zic că ofițerii evangheliști sunt niște revoluționari cari greșind ,față de guvernul sovietic din Rusia și văzând acum că puterile europene recunosc sovietele și tratează lor la Genova, azi vor să repare greșala lor prin a provoca revoluția în România, ca apoi să se poată reîntoarce în Rusia. Alții zic că ofițerii erangheliști sunt niște simpli agenți provocatori, puși la cale de guvern ca să provoace muncitorimea la tulburări revoluționare pe cari guvernul le va înneca în sânge și apoi va avea motiv să proclame starea de asediu, cenzura și Curțile marțiale în tot Ardealul. Muncitorii conștienți, cari cunosc mijloacele de guvernare ale oligarhiei reacționare, sunt de părerea cea din urmă—și de aceea au atras atenția muncitorime} să nu se lase provocată. Și într-adevăr, nu există decât cele două posibilități din care cea din urmă pare mai verosimilă. CARE E ADEVĂRUL? In orice caz muncitorimea protestează contra acestor apucături de ohrană. Și cu drept cuvânt. Pentru că dacă e verosimil cazul prim, atunci guvernul comite o mare greșeală că întreține în țară armata eranghelistă care provoacă populația la răscoale. Iar dacă al doilea caz e adevărat, atunci împreună cu muncitorimea trebue să protesteze întreaga opinie publică contra acestor provocări meschine menite să măcelărească muncitorii, să dea motiv de persecuții și să suprime libertățile publice. ________ TIRON ALEAN! Căsătoria princifesaiul Marioara La oficierea căsătoriei regelui Alexandru al Serbiei cu principesa Marioara a României, care s’afises, definitiv pentru zile de 1 Iunie, vor asista membrii tamäiilor noastre regate și princiare, d-nii N. Misa, zdroisină Palatul, și generalul Paul Angelescu, mareșalul Palatului, doi aghicolinți regali și două doamne de onoare. Din partea guvernuului va participa o delegație în fruntea căreia va fi d-l. I. C. Hrattanu; vor face probabil parte din ea d-lul I. G. Duca și general Mărdarescu. Primăria Capitalei va fi reprezentată prin doi delegați, cari rim tost tacă desemnfl, «r- 4 1