Dimineaţa, ianuarie 1923 (Anul 20, nr. 5807-5833)

1923-01-31 / nr. 5833

»«II BUCUREȘTI. Sărindar 9-11 . Pagini Fondat în 1904 de Const. MILLE Problemele capitale ale României " . ..­T Făcând BEantu!­ocretății de un sta a guvernului — a guvernului „capacităților“ — constați că două juncrori numai i-au stăpânit atenția,­­ca și cum ar fi fost problemele ca­bale ale României de azi: încoro­­­narea și constituția reacționară ce­­ ni se prezintă azi. Sunt singurele împliniri ale gu­vernului în silințele lui de un an în­cheiat. Ne întrebăm, numai, dacă­­ pentru atâta treabă era nevoie de atâta „capacitate“ cât pretindea și făgăduia partidul liberal înainte de a veni la putere... Oamenii cari ne-au fericit până azi cu cele două realizări, erau de părere, acum un an și mai bine, că altele sunt nevoile obștii. Intre toa­te, foile și oratorii lor ne învățase­ră să credem — și, credem și azi! !— că unicul motiv pentru care ge­me Românul și merge prost țara e reaua administrare a lucrului pu­blic. Ea pricinuește și scăderea con­tinuă a leului și scumpirea vieții și tot dezastrul economic ce ne do­boară. In fata unor asemenea nenorociri, nici încoronarea, nici constituția reacționară — unicele realizări ale guvernului „capacităților“ — nu sunt suficiente. Când țara se istovește sub­ apă­sarea nevoilor, guvernul îi pregă­tește o serbare națională care cos­tă două miliarde și-i dăruește o constituție de sclavie politică. La fie oare acesta leacul miracu­los care ni se făgăduia pe vremea când capacitățile de-acum criticau tocmai și cereau un guvern serios? Sau, poate, în proectul constituției reacționare se cade să vedem nu­mai pedeapsa ce se cuvine tării pentru păcatele care au adus-o In­­ starea de-acum... Ne întrebăm, deci, sunt dezas­­­trele publice de-acum efectul exce­sului de libertate constituțională?... De aceea, oare, e sărăcie în țară, de aceea a scăzut leul și de aceea ,n’avem ordine și cinste în adminis­­­trație? Nu e nici unul din filosofii­­ constituționaliști ai guvernului ca­re să pretindă așa ceva. Dar, poate, că exercițiul din tre­cut al vechilor libertăți constituțio­­ale va fi justificat pornirea de-a­­cum a modificatorilor pactului fun­damental!... Ne întrebăm, deci, greșelile și nenorocirile dinainte de război sunt ele în­ vina libertăților cetățenești? Din cauza lor n’am a­­vut parlamente reale, din pricina lor n’au fost școli la sate, nu s’a rezolvit chestia țărănească sau e­­vreiască?­ — din cauza Libertăților publice am intrat în răsboi nepre­gătiți cum am­ fost și de la ele se trag toate hoțiile imense ce-au ca­racterizat administrația publică de la răsboi încoace? * Căci, e însemnat un lucru. Nici­odată n'a înflorit abuzul mai în voe, nici­odată nu s’a coborât mai jos viata economică si politică a țării ca în anii când și putinele rudimente de libertate publică au fost complect înăbușite. Pe la răs­­boi încoace, și puținele drepturi constituționale practice pe cari le avea cetățeanul (teoretice avea des­tule!) au fost, în cea mai mare par­te a vrem­ii, suspendate sau com­­plect anihilate prin abuzul poliție­nesc. Cine poate susține că țara a mers mai bine atunci ca înainte vreme? Din potrivă, toate decăderile, toate pagubele și suferințele de­ acolo o­­bârșesc, din vremea când guverne­le își putură acoperi activitatea fa­tă de orice control al opiniei publi­ce. E în această constatare de is­torie, un adevăr de peremptorie în­vățătură. * Dar, cine are nevoie să asculte asemenea argumente ale logicei și ale realităților pentru a-șî da sea­ma că proectul de constituție reac­ționară ce se pregătește nu e decât pornirea unor pasiuni de tirani ce vor să-și asigure și teoretic ceea ce știu să aibă de atâta vreme călcând libertățile „garantate“. Țara nu se teme, însă, nici de a­­cest atentat. Ea știe că are tip pu­terile ei înlănțuite încă taina1 salvă­rilor de mâine. Asta e grijă și în vremea când guvernul e obsedat exclusiv de „constituția" lui: că viața omului devine din zi în zi mai imposibilă în Românk Maxe,­­victo­rioasă și bogată. Dar, asemenea preocupări sunt, se vede, mai pre­jos de marea capacitate a onoratu­lui guvern de­ acuim. 74 Dch. Pun rămășag Acum un an noul guvern ne-a fă­găduit, deși cu jum­ătate de gur, dar ne-a făgăduit Îndreptarea fi­nanciară și urcarea leului. După o jumătate de an de guvernare libe­rală leul a Început insă să scadă și, după o bălăbăneală de câteva luni, azi se duce de vale de-a tumba. La un moment dat oficesul guvernului a îndrăznit sâ ne spue că e un ac­cident, dar că legii** și măsurile luate, echilibrarea budgetului și prevederea într’însul a tuturor chel­­tuelilor și nevoilor țării vor Îndrep­ta lucrurile. . Nu am crezut ?­ din nefericire, bursa ne-a dat dreptate. De atunci au amuțit ziarele oficiale și s’au rupt condeile „Viitorului”. Dacă dezastrul va continua, mu­țenia va dura și ea. Dacă Iasă, din Întâmplări și Împrejurări mondiale asu­pra cărora guvernul nostru are tot atâta Influență ca și asupra In­­vărtirea pământului în jurul soare­lui, leul va sălta nițel, să vedeți ce gălăgie va fi pe capul miniștrilor și a gazetelor oficiale. Nici musca la arat nu va fi vorbit mai țanțoș. Tot meritul va fi al lor. Puneți rămășag un leu contra o mie, valuta actuală bine­înțeles! Mai țineți și alt rămășag , că vor fi naivi cari vor crede ? Ba mai mult, aceiași cari sunt convinși astăzi că guvernul are ceva vină în prăbuși­rea leului, vor avea atunci convin­gerea că tot guvernul va fi cu meri­tul de a-1 fi ridicat . Eu unul sunt sigur pe cei doi lei, puteti și d-o fi siguri pe cele două mii7t T Scădere lăturalnică Pe lângă starea critică din Euro­pa,­ pe lângă persistența pricinelor rele economice interne, pe lângă toa­te cauzele cunoscute, vechi și noul, care contribue la scăderea­ leului, a­­ceastă scădere ca să zicem aea nor­mală a provocat ea însăși o pricină lăturalnică de scădere: e panica. Și panica se dă la iveală prin hotări­­rea multora de a-și transforma leii in valute forte. Cererea acestor valute e deci mai mare decât trebuințele reale. Și pe măsură ce se cer valutele forte in cîtimi mari, in același proporție scade leul, și pe măsură ce leul scade de iznoavă, cererea de valute tari crește. E un cerc vițios. Faptul s’a produs și în Austria și în Ger­mania, când marca și coroana o lua­seră vertiginos în jos. De altmintrell e curios cum lu­crează instinctul, încă de acum um an se observă printre țărani, mai cu seamă pentru cei din juru­l Capi­talei, tendința de a-și schimba pro­dusele lor mărunte ca fructe, ouă, păsări, zarzavaturi pe obiecte și nu pe bani. E același fenomen care se întâmplă astăzi la bursă. Pe câtă vreme unii cer pantaloni, ghete, căciuli, etc., ceilalți caută do­lari, lire sterline și franci elvețieni. Semnul e rău în orice caz. Este oare cu putință de­ a fi oprit . E­­xistă măsuri care să împiedice pe deținătorii leilor de a se desface de ei cu orice preț . Greu de spus.­­ • ----------- —» Știri de tot felul C­ramponul — A murit mama... ".T" — Nu, ceva mai grozav. N'a demisionat primarii... Tragicomedia prelungita dela pri­mărie promite să te termine prin­­tr'un desnodământ de adreptul tragic ți brutal. D. Corbescu nu vrea să plece. D. Corbescu s'a jucat numai de-a demisia. In fine, d. Corbescu va fi dat afară scurt și maitarește, fără expunere de motive, așa cum se dau afară primarii la fiecare schimbare ds regim si cum insul d-sa a dat afară pe consilierii ce nu-i făceau pe plac. E trist dar n'a­­vem ce face. Pentru noi înlocuirea lor este o târzie satisfacție și nu avem motive să reedităm nici criticile si nici ne­­croloagele anticipate. Ne preocupă astăzi numai procesul mintal din capetele consilierilor comunali care nu voesc să plece. Știm că Mirabea­u a spus intr'un moment istoric, că nu-și părăsește locul decât sub pre­siunea baionetelor. Dar tirada acea­sta nu are ce căuta in gura com­i­­siunei interimare. Căci gospodarii cramponi se află acolo in contra voinței poporului. Au primit să fie numiți de guvern fără consultarea nimănui. Ei bine, placă-le acum să fie schimbați in acelas fel. A! Dacă administratorii comunei ar fi fost aleși, am fi înțeles. Dar nu e cazul. Zău, nu e cazul, d-le Corbescu. Plebs. — Am să ți dau o veste grozavă. ■ ■ [UNK] ---------­România caută o Capitală Sub­ acest titlu ziarul „Figaro“ a­­flă din Viata . Prezidentul consiliului d-l Bră­­tianu, a scos din proectul de lege articolul care declară că Bucu­­reștiul este capitala regatului și re­ședința guvernului, observând că din motive strategice, comerciale și englerice, este necesar să se reflec­teze serios asupra oportunității, de a se inffința o capitală mai potri­vită. Propunerea d-lui Brăttianu a fost acceptată. Nu s’a publicat însă numele orașelor cari aspiră la suc­cesiune. _ ___ Veper scufundat in Marea Neaptă CONSTANȚĂ. 29. — O știre pri­mită eri pa cale particulară a­­nanță că vaporul „Amoletta" sub pavilion Italian s’a scufundat, din pricina unor grave spărturi cau­zate de furtună, in fața portului Zubiac din Marea Neagră. O parte din echipagiu s’ar iUMcatr Momentul decisiv d­e la Lausanne Tratatul va fi predat mâine Situația fn „Ruhr“ e tot gravă Ne apropiem de momentul hotărîtor al conferinței de la Lau­sanne, dar situația continuă a fi neclară. Proectul­ de tratat a fost terminat și lucrările suspendate până la ședința plenară de Mier­curi când proectul va fi remis de­­legațiunei turcești. Liniile lui gene­rale ne sunt cunoscute. Sunt multe puncte asupra cărora răspunsul pare este mai mult decât indoelnic. E sigur însă că nu exista alt mij­loc de a pune capăt unor tratative ce se întindeau de trei luni în con­diții echivoce, decât această pre­zentare energică și oare­cum ulti­mativă a proectuluii marilor puteri S’a făcut concesiile ce putem fi fă­cute. Dacă Turcii doresc pacea ei vor accepta proectul, care dă o lar­gă satisfacție celor mai multe din revendicările lor. Dacă nu sunt dor­nici de pace, dacă ei socotesc că au mai mult de câștigat prin prelun­girea provizoratului nesigur de a­­cum, atunci vom avea ruptura, dar în acelaș timp certitudinea că o continuare a conferinței nu mai a­­vea rost. Vor semna Turcii ? Nu fi­­vem nici­ o Indicație care să ne în­dreptățească a fi optimiști. Știrile oficioase din tabăra lor sunt mai mult negative. Se pare că Ismed Pașa ar vrea să recurgă la formula unei amânări sine dre­ a conferin­ței, care ar echivala de fapt cu un refuz și ar fi în orice caz tot atât de primejdioasă. Alia­ți încearcă totuși să facă până în ultimul mo­ment presiuni morale asupra Turci­lor pentru a-l determina la conci­lianță. Greutatea cea mai mare printre aceste demersuri o va avea acela al d-lil Poincaré, căruia Tur­cia învingătoare îl datorează atât de mult. Nu se poate vorbi de o a­­meliorare a situației din Ruhr. Gre­vele continuă și odată cu ele mă­surile de constrângere ale autorită­ților militare franceze. In urma sa­botaților de la căile ferate din zona ocupată crește­at, terifori au proce­dat la militarizarea parțială a servi­ciilor de mișcare. Se pare însă că Cei doi delegați francezi efectele acestui crunt război eco­nomic nu intâriie să se arate atât față de Germani, cât și față de Francezi. Producția stagnează, pres­­tațiunile fată­ de Franța sunt reduse iar Germania e aproape complect lipsită de cărbune. E o situație care nu poate dura. Și oricât de greu e de imaginat astăzi o soluție pentru a eși dintriînsa ea va trebui găsită. BOMPARD ȘI BÄRERRE 0 primărie grijulie Na are numai biata Capitală o primărie ingrijată de viața esti mal comodă a cetățenilor*. Aflăm acum întâmplător, că ți la Focșani se e­­xercită o grije excesiv de părintea­scă. Primăria de acolo are niște ma­ghernițe pe care le Închiria până acum cu 4—5000 de Ioi anua. Aten­tă la spiritul de prevedere socială al d-lui Jean Th. Florescu in ce privește chiriile, primăria Focșani­lor a scos par­ți simpla in licitație publică zisele prăvălioare și a par­venit să obțină cate 40—60.000 lei de fiecare. Că e o afacere bănească pentru comună, evident Dar, pe seama cui s’a oferit acele sume, e iarăș u­­șor de înțeles, sunt bieții consuma­tori cari vor plăti cu banul ier chi­riile exorbitante ale ofertanților cu CH. De ce scade Leul Fiind­ ca toată lumea găsește mo­tive, am să arăt și eu unul. O doam­nă, originară din Germania, a pri­mit erl o scrisoare disperată de la mama ei prin care i se scrie: „Am citit în ziare că sunteți în război cu Ungaria. Știrea aceasta m’a zdrobit cu totul. Imi închipui că barbatul tău trebue să fie mo­bilizat și că ai rămas singură” și așa mai departe. Această scrisoare arată că zvo­­nurile asupra conflictului cu Unga­ria au fost mult exagerate in străi­nătate. Cursul leului depinde de ne­numărate imponderabilii. Chiar dar că marii financiari, in curent cu po­litica externă, știu că nu sântem In război cu nimenea, e de ajuns ca mulțimea sf o creadă, pentru ca cel care, pe urma speculei, ar fi în po­sesia unor sume mai mici sau mai mari de lei să se alarmeze, pentru ca scăderea să aibă loc. Altfel, ultima scădere ar fi cu to­tul neînțeleasă. Francul francez a scăzut mult in ultimul timp, din cauza încurcăturilor externe în le­gătură cu ocupația Ruhrului. Ar fi trebuit ca leul nostru, în schimb, să crească în raport cu francul, rămâ­nând staționar față de celel­alte va­lute. Faptul că leul nostru este în func­țiune de francul francez ar fi expli­cat chiar si o scădere a leului in a­­ceiași măsură ca a francului, adică păstrarea proporției față de franc ș scăderea față de celelalte valute. Realitatea este însă mult mai tristă. Leul a scăzut chiar față de francul în scădere ș 1 a scăzut deci enorm față de celelalte valute. Care e faptul nou care a avut cest rezultat! Din scrisoarea de ca­re vorbim ar urma că acest fapt ar fi, conflictul cu Ungaria. N’ar fi fost oare mai bine dacă și la noi s’ar fi vorbit mai puțin despre acest con­flict și nu i s-ar fi dat proporții mai mari de­cât cele pe cari le me­rită? Iar păstrarea starii de asediu în Ardeal, după ce conflictul a fost aplanat, nu este oare in stare să men­ie tn stră. •tate zvonul că sân­tem in stare de­ război? Tr. VL Se modifică legea chiriilor? IAȘI. 29. — Pe cale particulară aflăm, că ministrul de justiție, a numit o comisiune, în frunte cu d-l D. Dimitriu, deputat din Iași, care să se ocupe cu modificarea actua­lei legi a chiriilor. Alte amănunte lipsesc. » D. Un nou combustibil în locul Petrolului Ziarele englezești vorbesc de Inven­ția unui d. Strong din Sidmond­ susceptibilă de a înlocui petrolul. D. Strong ar fi inventat un produs care, adăugat apel, ar da un com­bustibil tot așa de bun și mult mai­eftin decât petrolul. D. Strong a făcut 6.400 km, pe o motocicletă condusă de noul com­bustibil. Hematia franceză In Bahr tota PMwie Wijg Kumm ANUL XX­­ No. 5833 Miercuri 31 Ianuarie 1923 1 Leu exemplarul în țară 2 Lei ext în străinătate Ce ne învață cifrele D­olarul la 250 Toată această Românie Mare să-și ducă dar întreaga gospodărie cu nici 150 milioane — atunci când vechiul regat, el singur, ajunsese să aibă ne­­voe pentru acelaș scop — de 700 mi­lioane, bilete și metal, adică mai bine de cinci ori mai mult! Ce producțiune și ce mișcare co­mercială pot fi, la un disponibil de numerariu real de mai bine de 10 ori mai mic decât este neapărat ne­­voa . A ajuns leul nostru atât de jos, căi­tării de maximum 8 miliarde cu c. un dolar trebue plătit 250 lei, adică putere operantă de numai vreo 135 de mai bine de 48 ori mai scump ca­ 1 milioane lei adevărați întretii înainte de război, când dolarul va­lora numai 5 lei și 18 bani. Cam la fel stă valuta românească și față de celelalte valute forte, fortul și fran­cul elvețian. Raportul cu valutele slabe se pre­zintă mai puțin grav. Francul fran­cez este numai de 15 ori scumpit, lira italiană de 10­­ ori, etc. Dar ce folos când aceste valute sunt în mod co­respunzător, scăzute față de dolar­u’ de sterling și când aceste depreț *­ri ale lor își găsesc expresia corespun­zătoare la prețurile de export ale ță­rilor respective? După cum la noi prețurile de export ale cerealelor și petroliferelor sunt în funcțiune de­cursul leului, tot așa trebue să fie cazul și în Franța, Italia, etc. In cât, pentru întreg comerțul nos­tru extern, atât cu țările cu valute forte cât și cu acelea cu valute sla­be, leul a ajuns să aibă o valoare de vreo 45 ori mai mică ca­m­ Prin repercusiune fatală, și comer­tul nostru Intern tinde să ia în tot coprinsu­­lul acelaș aspect valutar in foarte numeroase puncte, conin­­cidența este chiar de acum, vizibilă și invizibila (adică învelită în apa­rențe Înșelătoare), perfect atinsă. Și unde Încă nu este are să fie așa cu necesitate intr’un viitor apropiat cu tot intervenționismul oficial, sterp în bine, precât de rodnic în rău, în această materie. Ce perspective! In toată întinderea complexului de afaceri din cuprin­­­sul României Mari, leul nostru cu o putere operantă a unei monezi de a­­bia doaă bani și un sfert din timpu­rile normale. Să ne dăm bine seamă de­­ ea cea înseamnă aceasta Tot numeraidul românesc actual este de circa 16 miliarde, Inclusiv cutimea de bilete Încă deținute de banca noastră de emisiune. Cel pu­țin 10 miliarde sunt imobilizate — cum am arătat Intr'un articol prece­dent—la sate ?i dincolo de hotare. Rămâne dar nu disponibil pentru trebuințele comerțului ?1 industriei VASILE GHIMFA ét Avem un buget de cel puțin de zece ori mai mic decât ne trebue —­ cum ară­tat Intr’un alt articol. Nu-i o simplă întâmplare aceasta. Statul român este fatal condamnat la o­ gospodărie cu un atare buget ridicol, atunci când viața economică a țării sufocă din lipsă de numerariu, o lipsă atât de monstruoasă, o lipsă­ de mai mult de nouă părți din zece, O industrie și un comerț lucrând cu un numerariu real de numai 135 milioane, cum să alimenteze ele un buget normal, care ar reclama cel puțin 1200 milioane lei întregii . Și dacă nu atâtea gospodării ticulare românești se gustă azi amarurile lipsei de cele mai _____ sare unei vieți omenești, cauza a­­­dfnică este iarăși această teribilă criză de numerariu, de care se vor­­bește azi atâta, dar de a cărei gravi­­tate adâncă, dea dreptul ucigătoar pentru economia și întreaga viață românească, numai foarte puțini dau clar seamă. Când sunt azi atât de puțini banii pentru nevoile mișcării industriale și comerciale, de unde să mai iași prisos de numerariu îndestul, pentru ca populațiunea românească care nu­­ participă direct la procesele de pro­­ductiune, circulațiune și distribu­­tiune a bunurilor economice, să postă câștiga din exercițiul profesiunei, în­ lei actuali, de 45 ori pe atâta cât câștiga In timpurile normale 7 Epidemia de exantematie Ce este despăducherea Mai intâiu o lămurim Spunem „despăduchere“ u­ mi „deparazitare”, pentru că socotim că a venit vremea sa părăsim ipocrizia și falsa rușine. Păduchele este un animal pe care Dumnezeu l’a lăsat pe pământ ca pe oricare altul. In lupta pentru exis­tență, și a ajuns la un conflict intre dânsul și om. In cazul de față, al tifosului exan­­tematic, bietul păduche n’are nici o vină. Este o victimă ca ți noi. Și el se îmbolnăvește de tifos exantematic ca și noi, pentru dânsul aceea ..Ric­kettsia Prowazeki“ despre care se a­­fim­ă că ar fi provocatorul boalei este un „parazit“. Dar noi oamenii mi putem merge cu iubirea aproapelui până acolo. In­cât să ne fie milă de păduche. De­oarece știm că trecerea prin acest a­­nimal este absolut necesară pentru ca boala să se poată transmite, tre­bue să distrugem păduchii ca să ne salvăm pe noi. „Vezi eu sunt mai mare, iar tu mai mic“ rămân« pe vecii vecilor In vigoare, ori­cât ne-am trudi să smul­gem acest dicton din practica poli­tică, atunci când e vorba de mai mare sau mai mic intre noi, oa­menii. Iar de vreme ce e vorba de un pro­ces natural, nu înțelegem de ce am acoperi lucrurile ți m­i le-am spune pe numele lor adevărat. Cuvâ­ntul „deparazitare“ poate fi mai frumos, dar zăpăcește lumea. Ei mai bine să vorbim pe șleau și să spunem păduchelui păduche, iar ac­tivității administrației sanitare, in­culte. Prin urmare despăducherea, este absolut necesară intr’o țară !n care tifosul exantematic a devenit ende­mic, ca la noi. De ce e nevoe de atâta bătae de cap pentru a putea introduce o des­­păduchere efectivă . Pentru că deși această operație ar părea simplă, ea est­e din cele mai grele. Pentru reușita ei e nevoe real­mente de multă pricepere, de o exac­titate matematică in aplicarea mă­surilor de luat Cea mai mică greșală poate peri­clita toată munca depusă, mai mult încă, poate agrava lucrurile, făcând ca, prin operația despăducherii, oa­meni curați să capete păduchi. Un exemplu de despăduchere ine­ficace. Se iau hainele omului supus ope­rației, se fac pachet legat cu sfoară, se prinde o etichetă cu numele o­­m­ului și se leagă in etuvă. Metodă foarte uzitată, pentru că astfel se pot pune in etuvă, in acelaș timp, un mare număr de haina Pur la «twrj» temperatura se urcă la 105 maxi­mum 110 gr., la suprafața hainelor. In interiorul pachetului bine strâns căldura nu poate pătrunde și abia atinge 30—40 grade adică tempera­­tura optimă penttru... dezvoltarea păduchilor. O astfel de despăduchere nu face doi bani. Un exemplu de despăduchere pe­­riculoasă. Se aduc la etuvă hainele a zece inși, dintre cari unul nu avea pă­­duchi de loc. Aceste haine se trân­tesc pe jos, la ușa etuvei, apoi se seul pe rând efectele, una câte unașin. Introduc resfirate la etuvă. In felul acesta căldura pătrunde pretutinde­ni, toți păduchii ți ouăle lor (Unde a­nu­) sunt distruși După terminarea o­perației etuva se deschide, efectele se aruncă pe jos,­ pe acelaș loc, se lasă câteva minute să se răcească, apoi se im­­part proprietarilor. Dar pe pământ se găseau câțiva păduchi, căzuți de pe haine înainte de Începerea desinfectării. Aceștia se reîntorc, poate tocmai pe hainele cari înainte de dvsinsecte n’aveam păduchi. Omul venise curat și pleacă cu insecte. Am dat aceste exemple pentru a se vedea cât de greu e să faci o despă­duchere exactă. Pentru acest scop, trebue ca etuva să se găsească, la mijloc, între intrarea și eșirea „bol­­navilor”, dar așa ca să nu existe nici un contact intre cei despăduchiați deja și cei nedespăduchiați încă. Iată un exemplu de Instalație di­­­rectă de despăduchere. Omul iatră ta sala de desbrăcat; acolo se desbracă, hainele lui sunt trecute pe fereastră in etuvă sau cuptor, iar el trece la cabina frize­rului unde i se tunde părul de pe cap ți de pe corp. Apoi trece la baie, unde nu e ne­voe de putini ci numai de câteva du­­șuri, cari pot fi ți improvizate ca butoae pe stâlpi. După bale trece la camera de îm­brăcat, unde așteaptă până i se dam hainele din etuvă, pe fereastra cea­laltă, as­embracă ți părăsește loca­ Sală de desbrăcat . "Etuvă" sau ^dușuri^jj^ w­w «3’2­a Bale ■a* Friier cu 1 *£

Next