Dimineaţa, mai 1924 (Anul 21, nr. 6276-6304)

1924-05-06 / nr. 6281

mICIMȘTI, Sărindar 9-11 @ pagini Fsata din 1904 de Const­AIILE Intâile rezultate Viata a început să se scumpească in proporții îngrijitoare. Prin cele mai multe prăvălii spo­rurile bruște au si fost afișate. Și acesta e numai începutuL In unele saloane de coafură s’au afișat prețurile următoare : „Cu în­cepere de astăzi și din cauza spo­rului de chirie, un ras se va plăti cu 15 lei în loc de 10 și un tuns cu 25 lei în loc de 15“. Rezultatul acestei scumpiri va fi înmulțirea bărbilor și a pletelor. Snobii, cari practicau deja o vreme, mustățile rase, vor fi nevoiți să re­­fle la vechiul obiceiu strămoșesc tl barbel cu mustăți. La restaurantul Elysée s’a afișat­­ porul la consumații, un leu mai scurt la fiecare pârtie. In toate băcăniile preturile au sporit fără afișa­giu. In Lipscani chiriile mai tuturor prăvăliilor au fost ridicate cu pro­fente foarte mari, din care cauză multe firme foarte vechi, unele de câte 70 ani în țară, vor fi silite să lichideze. In câțiva ani Bucu­­reștiul va avea cu totul un alt as­pect, comercianții cei de demult vor dispare, unul câte unul, și în lo­tul lor vor veni alti negustori, cei mai multi străini. Valul de scumpete va crește, în tmpul, acesta, în chip spăimântător, asa că foarte puțini vor fi aceia țari, cu actualele venituri, vor pu­tea face față nevoilor traiului. Chiriile lăsate la libera transacție, atât cele pentru locuințe cât și cele pentru magazine, nu mai pot îi plă­­­te decât de foarte puțini. Apoi dorirea impozitelor și a taxelor co­m­i­nale a luat astfel de înălțimi că ot ce câștigă omul trebuie să fie fărsat în mâinile perceptorilor.­­ Taxele pentru apă, taxele pentru junoi, pentru controlul sanitar, pen­­ru metri de fațadă, impozitele ele­­mentare, impozitul global, au eres­ul și vor crește mereu în salturi­le bune. Totul sporește fără nici o u­rmă, fără nici o socoteală, fără Hei o rațiune, sub cuvânt că sunt «voi publice de satisfăcut, buzuna­­ele oamenilor sunt scotocite și în­­«arse pe dos. „In curând, mai ales când se va a­­ropia iarna, mii și mii de oameni­­ vor mai putea trăi. Cei mai mulți evoiași vor fi siliți să recurgă la trediente și la fapte incorecte. Moralitatea publică va cădea re­­ede foarte jos. Femei foarte de­grabă până astăzi declară că nu ar mai putea pune o rochie pe ele acă nu vor recurge la galanterie,­­­ pe acum se văd semnele aces­ti nou regim de familie, în care Srbații vor fi nevoiți să se asocie­­, sau să se sindicalizeze spre a putea întreține o femee. Cunosc oameni cari erau în ajun­­ a se căsători și cari au renunțat­­ fericirile casnice de teamă că nu ar putea face față cheltuelilor pe a­ii doi. Și fiindcă întreținerea unei mnei bine îmbrăcată costă de două ți cât întreținerea unui bărbat, irbatii se abat asupra femeilor iri fac trotuarul, iar femeile se a­­mcă de gâtul multimilionarilor. Intr’o societate fără prea multă cdeziune, scumpetea va semăna germenul disolutiunei definitive. Dar fiscalitatea nu vrea să știe de astfel de perspective. Guvernan­ților și administratorilor le trebuie să plătească, iar cât despre conse­cințele sociale, să se descurce fie­care cum va putea. Dacă mai sunt naivi în lumea noastră de conducere cari își în­chipuie că o astfel de stare genera­lă poate să urmeze fără ca să se răzbune, aceia sunt niște fenomene zoologice. De pe urma valului de scumpete care va pune cuțitul — la figurat bine înțeles — la gâtul fiecărui con­tribuabil, vor naște un număr de mari nenorociri publice. Și în ziua în care criza dinăuntru va izbucni cu furie, atunci toți dușmanii cari ne pândesc din afară, vor prinde clipa spre a năvăli asupra noastră. Atunci va rămâne de văzut dacă regimul stării de asediu și legiferă­rile în interes de partid vor putea avea darul ca să scape tara. Costi*. Baeii Sfeașa Guvernul și atacurile presei sârbești -- O nota semnificativă *» i Oficiosul guvernului scrie in numărul său de ori: Ne-am abținut până acum, pe cât ne-a fost posibil, fie să comentăm, fie să subim măcar act de atitudinea față de România a unei părți din presa sârbească, care însă cu re­gret constatăm că continuă și se accentuiază pe acelaș ton. Astfel și cu prilejul știrlor fanteziste publi­cate în jurul proectatei călătorii a primului ministru român la Con­­stantinopol, o parte din presa sârbă a manifestat sin­țimtate, cari nu pot fi de folos relațiunilor amicale pe care România dorește să le întreți­nă cu statul vecin. România știe de altfel că în orice împrejurare, pentru apărarea drep­turilor și intereselor sale, ea trebue in primul rând să pună termin pe propriile sale forte, pe puterile unite ale poporului român. Ea știe, însă, de asemeni că înțelepciunea oame­nilor de stat și a presei, care se cu­vine să îndrumeze opiniile publice, îi impune să-și dea seama nu numai de amenințările directe ce se pot ridica împotriva lor, ci și de corela­­țiunile fatale, pe cari împrejurări1 mai depărtate le pot avea ; —­ Iar drept consecință, întrucât le stă in putere, să împiedice ca acțiunea so­lidară a vrăjmașilor păcii, să fie mai eficace decât acela a celor cari au interesul s’o menii să și s’o conso­lideze. In acest sens oamenii de stat ro­mâni au considerat că alianța Ro­mâniei cu statul iugoslav este de folos, fiindcă dacă ar fi fost să aibă în vedere numai primejdiile directe pe cari România le-ar fi putut avea fie din­spre Sud, fie din­spre Apus, propriile­ sale puteri ar scuti-o a se mai îngrijora și de ceea ce ce pe­trece in alte părți ale Europei. S’a încheiat sau nu tratatul cu Franta?­­ Păreri contradictorii în presa englezi - Ce semnificație ar avea un asemenea acord „Observer“ din 27 Aprilie. Intr’o corespondență din Paris asupra perspectivelor unei regulări a pro­blemelor europene, relevă dispozi­ția conciliantă a opiniei responsa­bile din Franța în vederea actuale­lor negocieri interaliate, și scrie: „Cauzele acestei dispoziții conci­liante trebue căutate în faptul că Franța își dă seama de două fapte : 1) că problema nu poate fi rezolva­tă fără sprijinul forțelor financiare din lumea întreagă; 2) că acest sprijin nu poate fi obținut fără coo­perarea Londrei, împrumutul englez a ză­dărnicit tratativele? Primul fapt, deși e de mult evi­dent pentru alții, n’a devenit tot așa și pentru francezi decât acum de curând. Că ei au început să pricea­pă și al doilea fapt se datorește în parte unui eveniment dintr-o altă sferă politică, și anume, încetării subite de a se mai vorbi de o alman­ță franco-română. „Se zice la Paris că dezaproba­rea britanică a unui astfel de pact militar a fost cauza pentru care s’a renunțat la ei, întrucât, dacă el ar fi fost încheiat, City-ul din Londra n’ar fi sprijinit noul împrumut ro­mân. Iar acest împrumut nu poate fi obținut decât la Londra“. Pe de altă parte, „Manchester Guardian“ din 28 Aprilie scrie in­tr’un articol intitulat „Franța și Ro­mânia“ : Dacă tratatul se­­ publica „Nimeni nu va­­ surprins și ni­meni nu va fi direct amenințat dacă zilele ce vin vor vedea publicarea unui tratat de alianță între Franța și România, în felul tratatului fran­co-cehoslovac din ianuarie trecut. Vizita oficială a regelui României s-a terminat de acum două săptă­mâni, dar el se mai află la Paris în­­tr-o calitate nu atât de neoficială ca să nu poată continua discuții de cea mai mare importanță politică. Sem­nificația tratatului așteptat va con­sta mai mult In atentia ce­ o va a­­trage asupra recentei politici fran­ceze, care a creat o legătură intre Franța și România, decât in stipu­lațiile specifice ale tratatului, cari se vor dovedi probabil drept ino­fensive. „Când tratatul franco-cehoslovac a fost semnat, s’a vorbit mult de Fraga ca de o treaptă spre Mosco­va. Mica Antantă tindea atunci să se despartă în două grupuri: Ceho­slovacia și Iugoslavia, conciliante îa atitudinea lor față de Soviete, și România, pe care ocuparea Basara­biei, revendicată mereu de ruși ca o parte din Rusia, o silea să adopte o conduită antagonistică față de Moscova și să se apropie de Polo­nia, care nu face parte din Mica An­tantă. Politica franceză părea a a­­proba prima tendință și România ar părea ca membrul refractar (din punctul de vedere al Franței) al Micei Antante. Dar când Iugosla­via s’a aliat pe neașteptate cu Italia și când 4. Mussolini, după ce a re­cunoscut Soviete­«, a început să le arate cele mai amicale atenții, poli­tica franceză s’a schimbat repede. Pu­petta Daeanohifli Un vechia tratat recunoscând pozi­ția României in Basarabia a fost ra­tificat in grabă, in ajunul conferin­ței ruso-române din Viena, și când suveranii români au vizitat Parisul, o ploaie de elogii s’a revărsat asu­pra lor din partea greriștilor cari sunt, cum s’ar zice, frați laici în or­dinul­­ Splomato francez. Italia, pe de altă parte, a jignit ostentativ Ro­mânia și a continuat să refuze rati­ficarea tratatului asupra Basarabiei, pe care ll semnase și ea. „Bismark, după 1870, a construit un sistem de alianțe întru menține­rea orânduirei europene, favorabilă Germaniei și detestabilă pentru Franța. In acest scop, el s-a stră­duit cu îngrijire să obtte favoarea tuturor celorlalte mari puteri din Europa. Car d. Poincaré, care se străduiește să construiască um sis­tem similar contra Germaniei, s-a pus în opoziție cu Rusia, Marea Britanie și Italia. Fragmentele unui sistem, așa cum el dn­­tecte să se u­­nească, nu sunt decât provocatoare față de Germania, fără a da Fran­ței vreun sentiment de siguranță de mare valoare". Oglinda zilei Recunoașterea Greciei ■ ■ - >• î vi: -jiș ! Jl| Puterile au recunoscut re­­publica greacă. Ziarele — Ce ești așa de jigărit grecule ?! N’ași fi crezut că în hala în care sunt o sa mă recunoaște­ fl.. t D­onn iin­e o le teatra peetrajodi­i iutei Marea artistă franceză Geile So­rel, care se află actualment ț&bfun turneu la Bruxelles, a declarat u­­nui redactor al ziarului »Deraitre Heure“ că d. Clemenceau a ocupat cu scrierea, nu a memoriile sale, ci a unei piese pentru eminena, socie­tara, a Comediei Franceze. m*~ .51 mi-a spus, a declarat d-n So­rei, că ..femeia n'a fost ttă des­crisă fiindcă ea n’a fost vii întâl­nită. Ei bine, a adăugat el eu gă­sesc un d-ta tipul de «negi*, de voință și de forță ce-mi trebuia“. — Cum se va numi această piesă , a Întrebat ziaristul. — Să-mi dai voe să n'o pun în­­ă. Dar voi spune că va fi „ patru acte și că va avea un sucea prodi­gios“. •­­n­i­i. 1­7 întrunire a institute! internațional de apitură ROMĂ, 8. — la­ prezența «actul, a miniștrilor, a delegaților ale Sta­te și a multor personalități,a avut loc cea de a 7-a întrunire a­nstitu­­tului Internațional de Agriulturi. Vice-pr­eședintele Institutulu care înlocuia pe președintele Guge, bol­nav, salută pe rege și pe dlegații guvernului italian. D. Mussolni u­­rează bună venire delegațile asigu­rând că guvernul italian priește a­­cest Institut cu multă simplie. Urează prosperitate și profes ins­­titutului, spre a obține rezulte fa­ive. In interesul agricultrei lumea întreagă. po­ciin Incendiul din portul Constanța ț­riT • IV 1 • •­ ” —— : . 1 ..1 Pagube de peste s mlioame­le CONSTANȚA. 3. _ Un violent in­cendiu 8*8 declarat azi după amiază la ora la 3 dimineața la magazia No. 5 din port distrugând-o in întregi­me. Magazia este proprietatea ser­viciului maritim român. In magazie era depozitată o mare cantitate de butoaie cu hamsii, batonul cu ma­nufactură și alte mărfuri. LUCRĂRILE DE STINGERE Imediat după declararea incendiu­lui au fost anunțate și au sosit la fața locului pichetele de incendiu ale armatei pichetul gării și al o­rașului. In momentul de ață se depun mari stăruințe pentr locali­­zarea incendiului, rare luâd pro­porții, s’a întins și la magsia No. 4 din vecinătatea vămei. FOCUL A FOST PS întrucât focul a izbutit din­tr’o dată la cele 4 colțuri ale ma­gaziei se crede că focu a fost pus de vreo persoană diin servi­ciul magaziilor. Pagubele se urcă la noil 5 mili­oane leL Revizuirea oralii» taoilM? VARȘOVIA!. 3. — Șeful statului major polonez va pleca în curând la Paris. După informațiuni din sur­să sigură, scopul acestei călătorii ar fi revizuirea convenției militare franco-poloneze care va fi tratată la o conferință între mareșalul Foch și generalul Haller. Chestiuni de conștiință Unele pilde din ultimul timp au dovedit că în luptele parlamentare din Anglia, factorul conștiinței personale continuă a juca un rol mai mare ca în alte țări. Profun­da religiozitate a națiunei engleze nu se supune ușor cuvintelor de ordine ale partidelor. Astfel, deputatul Oswald Mos­ley, ginerele lordului Curzon, a trecut deodată la partidul labu­rist Mai întâiu fusese conserva­tor, apoi neafiliat la nici un par­tid. Tot mai mult s’a cristalizat intr’însul ideia că numai în par­tidul laburist operează forțele re­ale ale progresului și, învingând toate obiecțiunile familiare, a fă­cut pasul decisiv. Lloyd Dawes, deputat laburist, a fost în timpul războiului unul din acei pacifiști care au­ refuzat să facă serviciul militar fiindcă conștiința nu le îngăduia să poar­te armele. El are mereu aceiaș conștiință, chiar dacă de astă dată ea a vorbit contra intereselor pro­priului său partid. După ce a fost ales, s-a constatat că pentru pro­paganda electorală în circum­scripția sa se cheltuia cu 2 lire sterline mai mult decât permite le­gea electorală engleză. Era o­ ba­gatelă și nici unul din partidele adverse nu a reclamat. Dar Lloyd Dawes și-a depus mandatul. Aventurile unui frate al generalului­i Ludendorff ZraSele d­atatewa publică amănun­te interesante și până acum treen­­nosdiffe asupra vieței Unui frate al generalul­ Ludendorff Bara a trăit în­ sttdiilo sUandeza de la 1879 până la 1919. Acest fr­ato al treiiteFa Mui, Erich von Liftfendorff, dare se numea Richard, năSCu­t din­ aceeași pă­rinți în și­rul dintâi. Ba proprieta­tea KriSsrawskia fit Poseni, a făcut parte din­ gradele inferioara ale arm­atei coloniala dini Indifie plan FUGIT DIN CASA PĂRINTEASCĂ Richard dara era mai mari ba Erich, a fugit fe­ sărutat da 18 ani dirn «a« rttm­ Steuft și » venit, Its 28 Nteffillerie 1879, li­bírrisicile de racratare al S Huard BJ Hrtjk, M O­­landa, bZUfe s’a an­gajat pe 6 ani, prixindfS Itt schimb’ o primă de 209 floriul Dripă pata» fehl a devenit caporal și m­etocat pe vaporiA „Cgnrad" te Bateria. Timp de câți­va anii, toate .’Mi mers bine, dar în 1888 «J­unt flient iirigvat da Sin fact pi­ù ’foto fe trai Ifiul Imedtevara și te degradam DSdpă te fi-a firest pedeapsa, el s‘a angajat din Jiofl ÎS. 1888 Ca sim­pli­ PriSdaa t* gn­aîtpericol ăs ani­­fes «fthimbfrl pivei fem­me m fSinLAavaS Änd la gradu­l de­­ apgraf și de sergen­i­­major șh appa­doll­arii, a gbtfest gradul do ettl-ofiter. Părea defini­tiv reabilitat șî în 1892 a plecat în Olanda, la pașa­portul în­ regola și cu certificate de bună Cyriddica. Trebuie să fi pe­tru­șcat câtva timp în sînu­l familiei. 9oi prin­d a fotografie a celoe 6 co­­piii Oi­tei Richard Dad­etsdsrff da­tează de pe vrams* aȘem. CĂSĂTORIA CU O INDIANA ‘Amarai para a fi tobt cauza în­­­toarcerei sale în­ Indii. El avea a­­colo­ o Sette indigenă numită Ti­­rah care împărtășise zece ani­ sosr­ta sa. La vârsta de 43 anii, Ri­chard Lu­dendffrff și-a încheiat gări era militară. Si­de attend a felge­pet Ultimul period al vieții sale, la Djogiakarta, Sara a durat 15 ani și a fo­st Sa tffflo de siîfgu­rătate intelectu­ală îf­tri’fi sgliba de trestie înji care el își târa existenta îm­preună SW TiraE. In forma u­nei boli cTernice, a­ început să bea ex­­cesiv, devenind tai alcoolic păti­maș. In­ 1913, el și-a ragh­iarizat situ­ația dl Tirali. Numele lu­i Erie­­drich-Wilhelm-Angrist-Richard Lin­dendorff și al Tirei sun­t înscrise în registrele stărei civile dirn Dje­­­eiakarta. Căsătoria a răm­­as steri­lă. Richard LUdergforff a murit în 1919, lăsând-o pe STreid complec­ Jipeită da pisloaie­i"':y ' ^ " ANUL XXI — No. 623­ Har­t 6 Mais 1294, 2 Lei exemplarul1 4 Lei In străin&tatoi I .G. BIBICESCU Puțin timp după inaugurarea mo­numentului lui Carada, moare I. G. Bibicescu. Facem această apropiere a faptelor, pentru că între cele două nume este o strânsă legătură, iar între ambele persoane sunt multe a­­semănări, ca idei, muncă, luptă și jertfe. Bibicescu rămăsese unul din ulti­mii, poate chiar ultimul supravie­țuitor al „generației uriașe". Ca al Carada el a luptat pentru idela li­berală, socotind partidul ca un ins­trument pentru realizarea ideii, iar nu ca un mijloc de satisfacere a in­tereselor și pasiunilor personale și de loterie. Ca și Carada, Bibicescu a muncit și luptat pentru toate cau­zele naționale și culturale. In văzul public când Împrejurările o cereau, dar de preferință în chip discret, pentru evitarea aplauzelor, a recom­­penselor de mice natură — fie și­ pur morale — In sfârșit a tot­a poate satisface vanitatea. Elev și tovarăș al lui C. A. Rosett­­i, Bibicescu a rămas până la sfâi­­șit devotat partidului liberal, dar Intre liberalismul lus și al nouilor generații deosebirea se săpa tot mai adăncă . Bibicescu a fost democrat în toată puterea cuvântului, în ac­­cepția lui cea mai desăvârșită. A­­ceasta înseamnă că el nu era încân­tat de felul in care se manifestă li­beralismul triumfător. Și poate da aceea — In mod conștient sau nu —­ el a participat tot mai puțin la via­ța politică propriu zisă, concentrămn­du-și puterile asupra unei singura ținte : dezvoltarea economică a ță­rii, In care vedea baza progresului, prea încet dar nu mai puțin sigur, i In această arie a activității sale, Bibicescu a fost unul din stăpânii­ vieții noastre economice, ca să ex­primam aceasta In mod concret, tre­­­buie să spunem că el mânuia, xl cui și, toată bogăția țării, pe care ăra mult« puncte de vedere a avut-o a­ i prospe­ra discreție, fără ca în ac­­țiunea lui să se lase condus de în­ț­­ecepuțS ee pe *10000»« pasea ei­că la propria-* îmbogățire. Sub a­­­ceastă formă, ca și sub oricare alta,­ •i se conforma idealului său și da­­­toriei pe care și-o impusese din ti­­­nerețe: aceea de a lucra pentru bi­nele general. • ~ Firește, vremea Fa depășit, idei de cari el nu se mai putea pătrun­de au pus stăpânire pe conștiințele de azi. Prea înaintat pentru propriul său partid așa cum se înfățișează acuma, el ara în urma nouilor con­cepții cari călăuzesc partidele de­­mocratice actuale. > . Acest neajuns nu i se poate re­­proșa. Privită ln întregul ei, perso­­nalitatea lui Bibicescu a fort vred­nică de tot respectul și moartea lui va fi profund regretată de toți lup­­tătorii sinceri ai democrației. I. G. BIBICESCU fii și­­liații oi J10EE* » ' . dl!*! m — ■­­IM: lin comunicat lămurit Campania persistentă d K iugoslave împotriva României, presei vă­dita ostilitate pe care a manifesta­t-o în chestiunea Basarabiei, oricât am dori cu d. Iorga, să nu ațâțăm lucrurile, nu se putea însă să ră­­mâne nerelevată. Dacă nu e util să contribuim le exagerarea unui in­cident îngroșat peste măsură de vi­olențele unor atacuri de presă, este însă cu totul inutil să băgăm cu struțul capul in nisip și să negli­jăm starea de spirit reală pe care trădează persistenta campanie a duzelor din Belgrad. Credem de aceia că­ bine a făcut guvernul, lămurind printr’un comu­nicat apărut in „Viitorul” de asea­ră, înțelesul alianței dintre țara noa­stră și Jugoslavia. Cei din Belgrad prea își imaginează că in alianța aceasta Romania este singura care primește. Comunicatul pune lucră­rile la punct arătând că prin a­­ceastă alianță România e cea care dă mai mult. Căci de două ori comunicatul re­levă că­ci vederea eventualităților pe cari le prevede tratatul cu Jugo­slavia, — România este ea singură destul de tare. f „România — spune comunicatul odată — știe că f« orice împreju­rare, pentru apărarea drepturilor ți intereselor sale, trebuie in primul rând să pună temei pe propriile sale forțe, pe puterile unite ale poporuluii român". . " " Și a doua oară comunicatul sub­liniază „el dacă ar fi fost să aibă in vedere numai primejdiile directe, cari ar putea amenința România fie dinspre Sud, fie dinspre Apus, pro­priile sale puteri ar scuti-o i de a se mai îngrijora și de ceia ce se pe­trece în alte părți ale Europei“. Mai lămurit nu credem că se poa­te spune, că, mai ales după ce Iu­goslavia a refuzat în­totdeauna să ia vra-un angajement la vederea ti­ne! «meî M*r! a fried, printr’un a­­tac asupra frontierii noastre Răsă­ritene »Hanța ca dânsa are pentru nai numai o foarte fefeev# Și înde­­părțită însemnătate*, g(| grad, date fiind îngrijitoarele siri^teme dinăun­trul Iugoslaviei, nemulțumirile «W țiler,­­tendintre lot fed­eraliste și di­­­­ficultățile din .Afecedarea, alianța a­­­ceasta a­ noastră are'spentru dânsa’’ o cu totul altă­ însemnătate.­­ Totuși România ține la această a­­­­lianță, căci, adune chtummiratul, , ea știe că înțelepciunea­­ oamenilor a fc stat și a presei, care se cuvine să nu­" drumeze opiniile pulfite le impună' să-și dea samă nu n­am­ai de am­e­­nințărie directe ce te pot ridica îm­potriva lor, d ți de. cominațiuniU­ fataie fe cari împrejurări mai de­­­­părtate le firi ansa" și ca consecință să impudice «0 Câ­le stă în putință­­ ca acțiunea dușm­anilor păcei ta fie­ mai eficace decât cea a mwIHUw «h­ par și lâwM și spertȘTX!« ra) Înțelege și pe Belgrad, „5 j­­ I; ’'­­M ,­dÜ^jäpr g^îj ABORA HEHTE _____S­IM TARA Pe un ten 088 lei. Pe vece Ioni SSO lei. Pe «re| |ssn| iSG fete IN STRĂINĂTATE Pe un an 1800 lei. Pe șase luni 700 lei. Pe trei luni 890 lele ts*9 ■ u vei* t BIBLIOTECA „DIMINEAȚA” A apărut: No.1. M. Sadoveanu : Barcanii­ No. 2. — I. Agârbiceanu: Diavolul. No. 3. — P. I. Jotivo: Spitalul. (traducere de Victor Ion Pope) No. 4. — Gérard de Nerval: Mona Vrăjită. (traducere de Eugen Boureanul) Sub tipar. No. 5.— Oscar Wilde: Crima Lordu­lui Arthur Savile. (traducere de Victor Ion Popa) No. 6.— A de Herz: Șeful Gării. No. 7.~~ Gieb. Uspenski: Lăcustele. (traducere de M. Sevastos) No. 8.~— Gala Galaction: Toamne de odinioară. IfpSf m,

Next