Dimineaţa, iunie 1927 (Anul 23, nr. 7361-7389)
1927-06-01 / nr. 7361
Miercur! ! iunie 1827 Literatură - Artă - Ştiinţă CRONICA TEATRALA TEATRUL NOU: „Treaba mea“, revistă în două acte de Nicon, Nican şi Rodin Un excelent spectacol. Aproape surprinzător de bun pentru o companie atât de tânără şi faţă de timpul scurt in care a fost pregătit. O montare din cele mai alese, costume bogate, decoruri sugestive după schiţele pictorului Cornescu, reuşite efecte de lumină şi un balet organizat de profesorul Willy, prezintă publicului o admirabilă revistă de d-nii Constantinescu, Kainer, şi Botescu, tineri autori cu mult umor, multă vervă şi multă fantezie. Au scris o revistă minunat închegată, amuzantă de la scenă la scenă, cu o serie de cuplete nostime şi scene de comedie care dovedesc o remarcabilă priepere teatrală. Fără îndoială că actul întâi este cel mai bun prin originalitatea şi ingenioasă desfăşurare scenică. Jucată fără cusur de d-nii Pizone şi Kanner revista se bucură de concursul artistic al unor excelente elemente ca d-nii Giugariu, Botez, Bliani, Demetriard, Lascu, Şerban, Creţulescu, şi mai are în fruntea interpretelor pe Marilena Bodescu-Vlădoianu a cărei grafie şi al cărui talent pentru detalierea cupletelor de mult n’au mai fost atât de bine puse în valoare. Foarte applaudate după fiecare număr sunt d-nele Dodel Stănescu, Sili Vasiliu, Zeltzer Lari Bogdan. D. Schwartzman, la pupitru însufleţeşte întregul spectacol care nu poate rămâne al unui cartier, ci poate fi o atracție pentru toată lumea de la centru. Ba da hei Academia Comunicarea d-lui Şouţu Şedinţa se deschide la orele 3 p. m. sub preşidenţia d-lui prof. Em. Racoviţă,. D. Şouţu îşi dezvoltă comunicarea sa despre „Monete ponderabile şi monete fără pondere, folosite în antichitate". Momsen — cunoscutul istoric — a păcătuit în mod capital în contra ştiinţei numismaticei, deoarece, deşi îşi afirma cu multă cutezanţă teoriile sale în acest domeniu, totuşi a comis o eroare fundamentală afirmând că monetele antice au fost monete convenţionale. D. Şouţu îşi dezvoltă apoi motivele pentru cari crede d-sa că monetele antice au avut o valoare ponderabilă—spunând că aveau originea în ponduri, cu o valoare veritabilă, iar nu convenţională. Monetele convenţionale au apărut cu mult mai târziu, în epoca de decadenţă a Imperiului Roman, când împăraţii au bătut monezi dintr’un aliaj inferior sau monete acoperite cu un strat subţire de argint. Momsen — spune savantul nostru numismat — când nu înţelege rostul unei monete o consideră convenţională. Pornind dela acest procedeu complect greşit s’a ajuns a se aduna un strat de erori fundamentale, aşa încât putem spune că numismatica oficială nu a progresat în ultimii 40 ani mai deloc. Deşi Momsen se bucură de un mare renume ca istoric, totuşi dânsul a comis unele greşeli ce-i pun în complectă contradicţie cu cunoştinţele istorica Aminteşte de memoria metrologului german Fr. Hultsch care a strâns în 2 volume toate textele antice privitoare la măsuri şi greutăţi şi spune că opera lui Hultsch este cu mult mai importantă ca aceea a lui Momsen. D. Şouţu termină spunând că renunţat a face comparaţia studiilor sale care durează de peste 40 ani cu opera lui Momsen, a cărui operă este, după d-sa „l’erreur a perpetuité"... D. prof Racoviţă, mulţumeşte d-lui Şuţu pentru importanta sa comunicare, aducând la cunoştinţa Academiei că d. Şouţu împlineşte zilele acestea vârsta de 86 ani şi ţine să-l felicite în numele înaltei instituţiuni, pentru munca neobosită ce o depune dar pe terenul arid, dar atât de important al științei numismatice. Sylv. Cronica muzicală Concertul d-nei A. Cernătescu şi ultimul concert simfonic al stagiunii Mercuri 25 Mai a avut loc în sala Liedertafel un reuşit concert dat de d-ra Cernătescu, a cărei voce de soprano a fost mult apreciată de un public select, care umplea mica sală de la Liedertafel. Talentul d-rei Cernătescu pare mai propice concertelor decât scenei şi in această direcţie ar trebui să persiste. Această cântăreaţă de mare viitor a dat probe de un sentiment veritabil in arii de Dima, Bizet, David, Grieg, Bemberg, Proch, M. Reger, sacrificând restul programului muzicei de „bel canto“ cu Donizetti, Bellini şi Gounod. Vocea d-rei Cernătescu este foarte expresivă şi posedă o emisiune de sunete de o uşurinţă surprinzătoare. Graţie unei bune educaţii, poate să emită jumătăţi de tente foarte seducătoare. Toate bucăţile au fost cântate cu atâta artă, încât publicul nu a făcut decât să sublinieze prin numeroase aplauze succesul frumos al d-rei Cernătescu. A plăcut foarte mult o compoziţie, pe care autorul a acompaniat-o el însăşi „Japanisches Regenlied“ de M. P. Dala. » Ultimul concert simfonic de Joi închee seria interesantă a stagiunei 1926—1927. Şeful de orchestră atât de apreciat de publicul nostru, d. Scherchen, a dirijat două compoziţii româneşti, după cunoscuta Uvertură de Weber, la opera Freischuetz. Prima compoziţie aparţine d-lui Robert Cremer şi este adaptată versurilor lui Nietzsche „între duşmani" Muzica d-lui Cremer învălue ca o spumă de şampanie frumoasele versuri şi dispare odată cu ultimul cuvânt. Tenorul Rabega a cântat cu multă pasiune poemul d-lui Cremer. Punctul interesant al programului a fost fără îndoială simfonia pentru orchestră mare de maestrul A. Castaldi. Este o operă frumoasă căreia autorul i-a dat titlul: „L’Eroe senza glorie“. Această compoziţie cuprinde trei părţi: între bine şi rău; între tot şi nimic; între viaţă şi moarte. Bogată ca sonoritate, dispunând de o linie ritmică extrem de suplă, simfonia maestrului Castaldine indică o puternică gândire melodică, care domină toată ţesătura combinaţiilor contrapunctice. Această simfonie pare supranaturală şi nu se aseamănă cu nici una; momentele de puternică impresionabilitate sunt frecvente, de aceea şi emoţia este fragmentată. Fără ca această muzică să corespundă la o explicaţiile sau la o interpretare de intenţii după cum se obişnueşte, ea reprezintă totuşi o filozofie profundă, care-i dă dreptul de viaţă. Deaceea nu putem considera această simfonie ca un joc steril al unei imaginaţii cu toate că autorul nu indică nimic.. De la prima analiză ne dăm bine seamă că marele compozitor nu a căutat numai combinaţiuni de sunete pentru ureche şi nu a urmărit să rezolve problema de contrapunct; el a fost condus de elanul unei gândiri fără limite şi numai aşa ne putem explica cum a creat o operă în care putem descoperi nu numai muzicantul dar şi omul. „Eroe senza glorie“, este însăşi d-nul Castaldi, compozitor modest care împreună cu maestrul Enescu, formează stâlpii cari susţin edificiul nou al muzicei româneşti. Ovaţiile furtunoase de la Ateneu fac să cadă cuvintele „Senza glorie“. Ele aduceau răsplata de recunoştinţă şi glorificau pe unul dintre cei mai de seamă compozitori din ginta latină . In ce priveşte pe d. Scherchen, d-sa şi de data aceasta a dat dovezi de o perfectă înţelegere a conducerea unei bucăţi atât de grele şi nu a neglijat nici un amănunt pentru a asigura perfecţia de execuţie. S. m. i. Succesul baritonului Athanasia la Berlin BERLIN (Rador). — Baritonul român Jean Athanasiu a cântat ca mare succes la Opera de Stat dia Berlin rolul lui Rena din „Ballo in mascherra“. Toate rolurile au fost cântate de cei mai distinși artiști berlinezi, printre cari Frieda Leider, Karin Brânzei, etc. Deşi publicul berliner este foarte disciplinat şi nu obişnueşte a întrerupe in cursul executării unui act, totuşi entuziasmul a fost atât de mare, încât compatriotul nostru. Examenele de la Conservator Luni după amiază a avut loc la Opera Română producţia de fine de an a şcoalei de balet. Au asistat d-nii: Nichifor Crainic, secretarul general al ministerului artelor, Sc. Cocorăscu directorul Operei şi un numeros public. Au avut loc diverse exerciţii coreografice ale claselor superioare dirijate de d-şoara Dobiewska. In clasa d-şoarei Dobieska s-a remarcat mica Tamara. Au urmat apoi exerciţiile elevelor d-nei Bălăcescu. Asistenţa a fost viu impresionată de jocul plin de graţie al micuţei Lily Klain în vârstă de 6 ani. CONCERTUL D-REI ANASTASIA COSTOPOL D-ra Costopol, care a avut frumoase succese în străinătate, s’a prezentat publicului românesc, Sâmbătă seara la Liedertafel, într’un concert de o înaltă ţinută artistică şi o perfectă reuşită. D-ra Costopol posedă o mlădioasă şi întinsă voce de soprană lirică, de un agreabil colorit, foarte studiată şi plină de efecte. Deşi mediul ni s’a părut cam slab, acutele foarte clare au compensat lipsurile datorite, poate emoţiei. Excelenta primadonă nu ignorează nici una din legile cântului; frumosul relief muzical al aguităţilor sale, fioriturile cu care presară bucăţile cântate, arta fină cu care îşi conduce vocea, sunt dovezi de studiu amănunţit şi de real talent. Păcat că programul greoiu şi în-cărcat, lipsit de muzică specifică şi de bucăţi de efect, a micşorat impresia frumoasei voci a d-rei Costopol, pe care totuși sperăm s’o vope o scenă mai mare, în spectacole vrednice de d-sa. Interim Ştiri artistice Astăseară, Marţi 31 Iunie crt., Teatrul Naţional reprezintă pentru închiderea stagiunei „O scrisoare pierdută”, nemuritoarea lucrare dramatică a lui I. L. Caragiale, cu d-na Maria Filotti şi d-nii Ion Petrescu, Ion Brezeanu, Ion Morţun, Mircea Pella, A. Athanasescu, Gr. Mărculescu, Iom Manu, G. Baldovin, D. Grigoriu, etc. Cu această reprezentaţie activitatea teatrului Naţional se închee pe acest an, repetiţiile pentru viitoarea stagiune începând la 10 August a. c. * Mâine seară, Miercuri 1 Iunie, la parcul Oteteleşeanu, încep reprezentaţiile companiei Cigalia cu comedia „Agenţia de căsătorii“ de Starck şi Eysler, ce se joacă pentru prima oară în Capitală. Trupa cuprinde elemente de valoare care vor reda Capitalei un teatru de vară pentru comedii, aşa cum am avut pe vremuri frumoasele spectacole din fosta grădină Bladuzia * Teatrul Cărăbuş de sub direcţia d-lui C. Tănase deschide stagiunea de vară Miercuri 1 Iunie cu revista Zodia parcului de N. Kiriţescu, cu d-nele Zuki Eremia, Nat. Paveescu, Violeta Ionescu, Ecat. Vasiliu, Lizica Petrescu, d-nii C. Tănase, Protopopescu Dan, Codruţ, Milian, Giovani, Lorenz. La Teatrul Central se reprezintă astăseară revista „Fiecare cu a lui”. dimineața* Pagina 3-a Meetingul de aviaţie de la Băneasa Exodul Capitalei spre câmpul de aviaţie Meetingul aeronautic de Duminică a avut un succes desăvârşit din toate punctele de vedere. Faptul că aproape 50.000 de oameni s’au deranjat pe o căldură sufocantă, că au preferat curselor şi plimbării obicinuite de Duminică la şosea, spectacolul aerian de la Băneasa, învederează că publicul nostru a început să se intereseze de marea şi importanta problemă a aviaţiei. SPRE AERODROM Meetingul de la Băneasa a provocat un adevărat exod al Capitalei, spre Aerodrom. Iată de ce de la orele 2 şi până la 7 seara, nici un vehicul, automobil sau trăsură, n’a mai putut fi găsit. Periferiile au expediat şi ele un însemnat contingent şi asta explică pitorescul imensului parc de vehicule de la Aerodrom, unde alături de limuzine elegante, se puteau vedea camioane cu cai, birji şi trăsuri arhaice, docaruri cu două roţi, etc. Cetăţenii cari au vrut să economisească „gologanii de intrare“ şi să-i convertească în răcoritoare, au preferat să ocupe toate cârciumile din preajma Bănesei instalându-se cu scaunele, dealungul şoselei. Marele interes al tuturor era paraşuta. Se puteau auzi: — Auzi mă ! O femee ! Curat pe ea! ! — „Să nu fie vreo şmecherie, o păpuşe de cârpe aruncată din aeroplan, cu umbrela!“. — „Cică este un neamţ care se asvârle de sus cu luleaua în gură!“ Etc. etc. PE CÂMP imensa mulţime împestriţa tot câmpul. O mare de pălării, de toate formele și... sexele, devenite o mare de capete goale, pe măsură ce căldura își arăta efectele. Noroc că organizatorii s’au gândit și la asta, instalând un bufet cu răcoritoare. Multe familii au profitat de acest avantaj, transformând o parte din pistă, în „chef pe iarbă verde“. — Trăiască aviaţia română! Şi câte o urare entuziastă pentru fiecare din concurenţii programului. — Ui de-ar începe odată, se văitau oamenii, veniţi încă dela ora 2. S’ar fi crezut că faptul că 10 inşi se urcă, la răcoare, în văzduh, îi ogoieşte şi pe dânşii. PROGRAMUL A început precis la orele 4. Un avion s-a înălţat în văzduh, de unde a lansat o ploaie albastră de manifeste. CONCURS DE ATERISAJ A urmat un concurs de aterisaj la punct fix, cu premii, la care au participat piloţi militari români. Concursul a reuşit admirabil. Au fost distinşi cu: PREMIUL I: căpitan Burduloiu, gratificat cu un ceas de aur şi 8000 lei; PREMIUL II: locot. Dumitrescu Paul, ceas de argint şi 4000 lei; PREMIUL III: Plutonier Negreanu; PREMIUL IV: locot. Pâclea; PREMIUL V: locot. Coş. Dar exhibiţia care a însufleţit mulţimea, a fost simularea unei lupte aeriene, executată de o patrulă de patru avioane tip „Potez“ şi „Ansaldo“. Au fost înfăţişate toate fazele luptei: bombardamentul antiaerian; incendierea unui avion (un nour de fum negru ce înghite aparatul şi salvarea pasagerului cu paraşuta. LANSAREA PARAŞUTELOR D-şoara D. Collin, o cunoscută paraşutistă franceză, şi-a luat sarcina să ilustreze această emoţionantă fază. Prevăzută cu un aparat tip ,,Vinay", s’a aruncat, dela o înălţime de aproape 900 metri. Aterizarea s’a făcut în condiţiuni excelente, fără balansuri mari, fără precipitări, spre încântarea publicului, care a ovaţionat-o la descindere. Acelaşi succes l’a Înregistrat şi paraşutistul german Heinike, care s’a aruncat In două reprize, cu un aparat invenţie proprie, dela o înălţime de 150 metri şi apoi de 650 metri. S’au remarcat de către specialişti condiţiunile prompte cu care se deschidea şi funcţiona aparatul. AVIATORII STRĂINI Au participat la meeting şi trei aviatori străini: francezul Christiani, pe avionul casei „Loire-Gourdon — Lesueur”, motor „Jupiter“ , şi italianul Bettalla, pe un avion „Fiat”. Acesta din urmă a uimit publicul cu exhibiţiunile sale îndrăzneţe, viralii minunate, loopinguri extraordinare. Cu această ocazie trebue menţionat şi avionul de vânătoare cehoslovac „Avia“ tip B. H. 21, pilotat de d. V. Bican, unul dintre „aşii“ vecinilor noştri, cunoscut ca un recordman în viteză şi acrobaţie aeriană. Primul succes internaţional al acestui îndrăzneţ aviator a fost la Roma, în toamna anului 1926, unde a câştigat în ultima şi definitivă repriză „Coppa d’Italia” pe un avion similar. Cu un acelaş tip de aeroplan a câştigat premiul întâi la concursul internaţional din Bruxeles. . Cunoscătorii regretă că un alt pilot, cel mai îndrăzneţ sburător al Cehoslovaciei, căpitanul Kalla, fiind chemat urgent la Praga, unde e comandantul şcoalei de pilotaj, nu a putut participa la meeting. Intre orele 6 şi 7, a fost „botezul aerului pentru amatori de... aer curat. Mulţi cetăţeni au avut astfel prilejul să guste din fartificul ascensiunii. * S’au admirat mult curajul şi exhibiţiile căpitanului Romeo Popescu, căruia publicul i-a făcut o manifestaţie de simpatie. # La serbare a luat parte şi principele Nicolae, care a urmărit cu interes întregul program. REP. D-ra COLLIN PARAŞUTISTUL HEINIKE Ţărănism şi cooperaţie Conferinţa d-lui Ion Mihalache -------0000 In sala clubului partidului naţionaleărănesc a vorbit joi, seara, d. I. Mihalache, în faţa unui auditoriu numeros. Conferenţiarul începe prin a arăta că problema cooperaţiei, trebue să intereseze tinerimea. Idealurile sociale sunt astăzi strânse de cooperaţie. La noi cei de jos au realizat totul îndrumaţi de Învăţători şi preoţi entuziaşti. Sta-I tul şi conducătorii au făcut prea puţin pentru cooperaţie. In învăţă- I mântul secundar problema nu e loc; academia cooperatistă e ţinută de cele trei centrale. Noi nu ştim precis cum stă coo- Iperaţia în nouile provincii iar statistica în vechiul regat, unde sunt aproape 9000 cooperative, e insuficientă; jumătate din cooperative sunt bănci poporale şi în total sunt 10 milioane cooperatori. Cooperaţia răspunde unor necesităţi reale. D. Mihalache după ce face un istoric al cooperaţiei vorbeşte de progresul cooperaţiei în alte ţări şi la noi. Deocamdată psihologia ţăranului —spune d-sa—se opune cooperatizării integrale; simţul proprietăţii individuale e prea viu şi producţia agricolă e astăzi strâns legată de a fost aplaudat în mod furtunos atât agncola e a^tazi »««us ue , personalitatea agricultorului. Incerîn timpul primului act, cât şi mai c^rjte (je a impune o repede coopecu seamă după ce a cantat într un tratizare au dat greş şi va fi zadarmod magistral marea arie din actul unică şi încercarea în această prial patrulea. ______ Ivintă a d-lui Garoflid. Pretutindeni unde există mica proprietate, baza pe care se organizează munca rurală e cea cooperatistă. Cooperaţia de consum s'a desvoltat în ţările industriale amplificându-se enorm terenul de activitate. Marea deosebire între cooperaţie şi capitalism e evidentă, mai cu seamă în ţările industriale stimulentul capitalismului e dividendul. Prin expediente s-a încercat îmbunătăţirea stării muncitorilor. Cooperaţia fiind şi un sistem de educaţie se adresează tuturor claselor. Chiar în marea industrie cooperaţia a găsit calea regiei cooperatiste, ducând cu succes lupta contra capitalismului. Cooperaţia nu urmăreşte numai profitul, ea face educaţie cetăţenească, ridică cultura şi moralul. Cooperaţia e idealul care trebue să însufleţească pe toţi cei plecaţi de la sate; e un puternic instrument de ridicare a ţărănimii şi orăşenimii. Minorităţile înstărite trebuesc ajunse, straturile lor îmbinate cu ale noastre. D. dr. Victor Jinga, arată măreţia ideei şi faptei cooperatiste, opusă, iar în cel superior aproape de tuturor naționalităților. sus- AUR! Minunata Poveste a generalului Johan August Suter de BLAISE GENDRARS anglo-romane Conferinţa d-lui R. Iorga La Academia de Înalte studii comerciale a ţinut ieri d. Iorga o foarte interesantă conferinţă despre „Raporturile anglo-române“. Şedinţa s-a deschis printr’o cuvântare în englezeşte a d-lui gen. Rosetti care a salutat prezenţa d-lui Scotus Viator. D. Iorga a făcut o amplă expunere a istoriei relaţiilor dintre noi şi Marea Britanie, începând cu cruciatele şi sfârşind cu cele mai recente şi mai glorioase dintre faptele istoriei universale. S-a ocupat apoi de scriitorii englezi cari au trecut şi au scris despre ţările române. Primul, pe la 1807, e un consul englez dela Odessa. Alţii au continuat să se ocupe dar nu în studii metodice şi întinse. Nici la noi nu există o suficientă cunoaştere a istoriei şi vieţii poporului englez. D. Iorga propune o serie întreagă de iniţiative menite ca, printr’o mai exactă cunoaştere reciprocă, să întărească raporturile aşa de utile dintre cele două ţări. D. Iorga a sfârşit prin a arăta încă odată rolul de căpetenie pe care-l are Marea Britanie în civilizaţia europeană şi a cerut ca apropierea sufletească dintre cele două popoare cari se găsiră în marele răsboiu sub acelaşi steag al aceluiaşi ideal, să se continue pe drumurile paşnice şi fecunde ale comunicărilor spirituale. Un public numeros a răsplătit cu mari ovaţii instructiva conferinţa a d-lui Iorga. Institut Social Român Orăşean şi sătean Conferinţa dlui prof. I. Simionescu D. profesor I. Simionescu a vorbit Duminică la „Institutul Social Român“, în ciclul conferinţelor „Sat şi oraş“, despre : Orăşean şi sătean. Adevărata caracteristică a oraşelor stă în felul de viaţă al locuitorilor, marcat de concentrarea vieţii în timp şi spaţiu. Ceia ce diferenţiază specificul oraşelor noastre e viaţa lor embrionară. D. Simionescu a exemplificat rolul oraşelor. D-sa a insistat asupra mediului oraşelor şi, scăzând cota străinilor, minoritarilor şi a mahalalelor, a arătat că rămân, în cel mai bun caz, 6—7 la sută orăşeni români din populaţia întregii ţări , 6—7 la sută care deţin cultura ţării! Acest element e format din boerii autohtoni, străinii împământeniţi şi o parte din populaţia satelor atrasă la oraş. Unificarea acestor componente e un proces de plămădeală îndelungată, care a dat naştere orăşeanului din vechiul regat antebelic (căci după război s’a pornit o altă transformare, anume irumperea elementului băştinaş la oraşe). Cu închegarea elementelor orăşeneşti au venit măsurile de promovare a intereselor lor, seria de legi favorabile şi în prim rând culturalizarea. Rezultatul lor a fost un fel de izolare, un egoism citadin şi, mai mult, o înstrăinare sufletească de natură culturală. Aceasta a avut de urmări diformităţi materiale şi morale, din punct de vedere naţional, care se vădesc dela arhitectura „palatelor“ comunale până la vitrinele librăriilor. Consecinţa morală s-a tradus în acea stare de lâncezire, de lipsă de energie pentru asanarea mediului şi gâlcevire pentru iniţiativele locale. D. Simionescu preconiza o reculegere spre a se concentra energiile acolo unde trebuie. Cât despre sătean şi sat, conferenţiarul afirma că ele formează ţara românească. Ţăranul a rămas arhaic, întocmai ca cel de pe columna lui Traian. Intelectualii români, stilizaţi de cultura occidentală, stau înaintea săteanului ca în faţa unui sfinx. D. Simionescu a dovedit o iubire profundă pentru ţăranul român, cât şi o cunoaştere deplină şi în amănunte a vieţii sale. Cu multă pătrundere şi înţelegere d-sa a analizat acuzaţiile ce i se aduc ţăranului: că este leneş, hoţ, beţiv şi viclean. Săteanul român este o energie latentă. De îndată ce se schimbă condiţiile, el dă dovadă de valorile ce le întrupează. Cu exemplificări latente şi cu expunere lirică, d. conferenţiar a dovedit isteţimea ţăranului cu schimbarea mediului. # Orăşeanul şi ţăranul nu sunt numai două lumi deosebite, dar şi două lumi aproape total străine. Starea de fapt e aceasta. Două clase într’un stat, dintre care una suprapusă, nu duc la nici un fel de creaţiune unitară, proprie şi firească a unui popor. Ce rămâne de făcut? se întreba d. Simionescu. „Datoria orăşenilor e să întăriască înrădăcinarea cu firea arhaică şi mai presus să se scoboare la sate ca să transforme energia latentă în energie dinamică. E o necesitate imperioasă naţională şi de umanitate ca un popor arhaic să cunoască lumina culturii, spre a da umanităţii ceea ce poate eluda din geniul său“. vg. Duminica viitoare va vorbi d. Vintilă Brătianu despre „Solidaritatea între sat şi oraş în statul român“, încheind ciclul Institutului. ♦ --------0009----—— Citiţi „LECTURA”