Dimineaţa, februarie 1928 (Anul 24, nr. 7598-7626)

1928-02-01 / nr. 7598

Miercuri I renis 1988 ifkiAT­ ARTAaSTiiNT/y CULTURA AGRARA ŞI PROGRESUL ECONOMIC Conferinţa d-lui G. Ionescu-Si­şeşti la institutul social român D. G. Ionescu-Sişeşti a avut sar­cina să trateze chestiunea învăţă­mântului agricol în România, ca parte din ciclul de conferinţe .Po­litica culturii“ organizat anul ace­sta de institutul social român. Du­minică, d-sa a ţinut conferinţa des­pre acest subiect, intitulată „Cul­tura agrară şi progresul economic“. D. Ionescu-Şişeşti a ţinut să pre­stabilească determinismul spiritual ca premergător al economiei. Cu acest primat, d-sa voia să eviden­ţieze adevărul că orice popor va­lorează ceia ce însemnează cultura lui, mai exact realizările lui cultu­rale. In aceiaş ordine de idei, d-sa a accentuat că prosperitatea fiecărui popor este în raport cu însuşirile sale sufleteşti. Mai mult, la revoluţiile oricărui popor rezidă transforma­rea sufletească,­­ evoluţia sufle­tească singură poate da un ritm mai intens vieţii economice. Ţările cu mare producţie economică — fie agricolă, fie industrială — sunt ţări de cultură intensivă, extensivă şi de o amplă cultură tehnică şi pro­fesională. Realizările experimentale ale şti­inţei în industrie sunt patente. In agricultură, aplicările ştiinţei par mai puţin impresionante ca în tehnica industrială; totuşi agricul­tura a fost profund revoluţionată de desvoltarea ştiinţei Ea a ajuns să producă, prin aplicaţiunea meto­delor ştiinţifice, cantităţi enorme de produse de hrană, care au perm­s Europei să-şi înzecească populaţia. In secolul a! XlX-lea s’au făcut cele mai mari progrese în agricultură şi ele îşi au obârşia în progresul ştiinţei. Este o strânsă corelaţiune Intre desvoltarea institu­lrilor de cerce­tare şi de cultură agrară şi între desvoltarea agricolă şi economică a diferitelor ţări. După o bogată argumentare ra­ţională a acestei susţineri, de con­ferenţiar conchidea la dependenţa dintre progresul agricol şi cultura profesională respectivă. D-sa a ex­pus situaţia învăţământului agricol din majoritatea statelor europene, întrecute de a celui din America de Nord, pentru ca în urmă­ să vor­bească de România. „Cultura agrară la noi s’a născut cu renaşterea noastră culturală şi naţională“. Prima carte agrară ro­mână s’a tipărit la Buda în 1806, succedată tocmai după 1833 de nu­meroase tipărituri. La Academia mihăileană din Iaşi, I. Ionescu de la Brad preda un curs de agricul­tură. La 1853 Vodă Ştirbey înfiin­ţează şcoala de agricultură de la Pantelimon, devenită actuala şcoa­lă de agricultură Herăstrău. In me­­sagiul său din 1859 Cuza anunţa în­fiinţarea unei şcoale superioare de agricultură în Bucureşti. După­ emanciparea ţăranilor din 1864, preocuparea de şcoala agra­ră a încetat cu desăvârşire până pe la 1880. „Nu e de mirare — spunea d. Şişeşti — căci această epocă a fost aculturală“. In 1883 s’a mai în­fiinţat o şcoală de acestea şi până la 1901 alte două. Ilaret, în 1901, prin legea învăţământului profesio­nal a înfiinţat 28 şcoale de agri­cultură. La această situaţie — fără să mai insistăm asupra înzestrării lor lamentabile — să se mai aibă în ve­dere ambianţa defavorabilă învă­ţământului agricol; 1) temere de ştiinţă şi aprehen­siune pentru şcoalele ţărăneşti; 2) lipsa de înţelegere pentru în­văţământul profesional (în adevă­rată subordine a liceului şi gimna­ziului) ; 3) lipsa de iubire pentru agri­cultură. „In genere, marea proprietate n’a iu­bit agricultura. Moşia era un iz­vor de rentă. Şi chiar ţăranul o primea cu obidă, idealul său fiind să-şi scape odraslele de ea“ — de­clara conferenţiarul. De aceea, România este azi una din ţările cele mai înapoiate în ceea ce priveşte tehnica agricolă şi producţia la hectar. * Astăzi problema ne e pusă cu toată gravitatea ei. Dacă agricul­tura e pe planul cel de jos, ni se impune un program de ridica­re a ei. Nu vom putea inaugura o epocă de progres economic pentru Româ­nia, decât întărind cultura agrară. învățământul agrar superior este pe cale bună. El are nevoie de mij­loace materiale mari pentru labo­­ratorii şi pentru a înlesni viaţa studenţilor; are nevoie de o legee organică care să-l încadreze şi de drept în sistemul învăţământului superior. Prin crearea Institutului de cer­cetări agronomice s-a inaugurat şi la noi drumul cercetării ştiinţifice şi se va putea coordona munca di­feriţilor cercetători. învăţământul secundar agricol (mediu, inferior şi elementar) de a­­semenea a făcut progrese în ultimii 7 ani, de când e la ministerul agri­culturii. Nu i s’a dat totuş nici de­stulă atenţiune, nici destule mij­loace. Trebue organizate şcoalele de agricultură după normele didac­tice şi pedagogice ale celorlalte şcoale, spre a atrage pe fiii de ţă­rani, care-şi pot face uşor o îndelet­nicire agricolă chiar pe o mică su­prafaţă, ceia ce nu e cazul cu absol­venţii liceelor. D. Ionescu-Şişeşti conchidea: „Pentru a asigura progresul e­­conomic al ţării, trebue să ne în­toarcem cu iubire şi înţelegere spre agricultură. Trebue făcut un învăţământ superior aşa fel, ca e­­lementele distinse ale tineretului să se îndrepte spre el; conducătorii unei ţări agricole ca a noastră tre­bue să-şi facă cultura lor social­­econom­ică în institutele de învăţă­mânt superior agrar, iar opinia pu­blică trebue să urmărească cu simpatie o mişcare îndreptată în acest sens, pentru că, mai mult ca aiurea, la noi agricultura e aşeza­rea de bază şi de ea depinde dez­voltarea statului şi soarta noastră a tuturor. „Să ne întoarcem spre agricul­tură, nu în sensul retrogradei ru­tine, ci al ştiinţei şi progresului.“ V. G. » Statul şi autonomia comerţului Conferinţa d-lui prof. N. Iorga ţinută la Sfatul Negustoresc nrap Ciclul de conferinţe organizat de „Sfatul Negustoresc“ şi având ca o­­biect tratarea chestiunilor intere­sând comerţul, s-a inaugurat ori cu o interesantă expunere a d-lui pro­fesor N. Iorga, autorul celei mai complete lucrări asupra trecutului comerţului românesc. In conferinţa sa, d. prof. N. lorga a stabilit o serie de etape in istoria comerţului pentru a arăta că, in trecut, şi anume până in epoca fa­narioţilor, comerţul avea o autono­mie deplină, aşezările negustoreşti conlucrând mână în mână cu Dom­nia. De la epoca fanarioţilor, comerţul a suferit stânjeniri şi aceasta nu din reaua voinţă a stăpânitorilor, c­i din dorinţa acestora de a aplica socie­tăţii tiparele apusului nu totdeauna potrivite cu stările sociale din ţară. CE ESTE COMERŢUL NAŢIONAL Trecând la comerţul românesc de azi , prof. Iorga face o incursiune împotriva concepţiei dominante azi în stat. Comerţul românesc, spune d-sa, nu este decât o serie de între­prinderi individuale, necoordonate şi împiedecate de stat.. Statul mo­dern pare că se sprijină pe fărâmiţa­rea oricărei vitalităţi naţionale. Se vorbeşte de o vreme mereu de comerţul naţional. Socot că acela este comerţ naţional care aduce fo­los ţării. Capital naţional este acela care sporeşte bogăţia ţării. Şi nu importă de unde vine acel capital, după cum nu interesează cine trage căruţa, ci acela care ştie cum să ră­­m­âie în căruţă. Un proces negustoresc. Înseamnă azi o prostie a negustorului care nu se convinge să plătească paguba de la început. Fireşte, există o legislaţie. Insă le­gea e făcută după un număr de ex­perienţe şi nu le poate cuprinde pe pate. Nu putem rămâne la princi­piile dreptului roman şi ale codu­lui napoleonean. Nu pot rămâne norme neschim­bate, câtă vreme societatea evo­luează DATORIILE STATULUI Statul are alte datorii. De a păs­tra perfecta rânduială în ţară şi a împiedeca risipa bogăţiei naţionale lovind în interesele fiecăruia Sta­tornicia banului este datoria statu­lui şi dacă nu poate asigura aceas­tă statornicie nu mai are raţiune să deţină valoarea ţării. Responsabilitatea în zilele noas­tre e inexistentă. Primul ministru săi şi miniştrii nu pot avea nici ei răspundere fiindcă n au competenţa necesară Aşa se explică cum un doctor de suflete s’a pomenit între doctorii da oameni şi ce răspundere poţi pretinde unui ministru preot în afacerea unor aparate care n’au nici în clin nici in mânecă cu preo­ţia. În loc de răspundere, avem azi domnia hârtiei Am ajuns la regi­mul hârtiei anonime. La noi statul e In discuţia parti­delor, provocându-se nestabilitatea angajamentelor în interior ca şi în exterior Statul trebue să fie pre­zentat în aşa fel, în­cât în anume chestiuni esenţiale, să aibă conti­nuitate­­ o crimă sau o nebunie să te joci cu viaţa unei societăţi. Atâta vreme cât avem fantasma statului, aşa cum se înţelege azi, re­clamăm autonomia în toate mani­festările deci şi autonomia comerţu­lui. In locul universităţilor,, unde se culeg pietre pentru Oradia Mare, prefer organizarea autonomă a în­văţământului liber Refacerea naţională nu se poate face decât în colaborarea tuturor componentelor societăţii La noi parcă nimeni nu vrea să înţeleagă că Parlamentul trebue să fie repre­zentanţa reală a tuturor categorii­lor sociale. Până la această autonomie, co­merţul e dator să se organizeze şi odată organizat trebue să declare războiu negustorilor falşi bancheri­lor exploatatori ai nevoilor negus­toreşti şi împotriva politicianilor, atunci când ei se ascund în dosul fiecăruia dintre aceşti exploatatori. REP. USA ŞI APĂRAREA NAŢIONALA Conferinţa d-lui prof. dr. Şt. Ilinovici Duminică seara la orele 9, d. prof. dr. Ştefan Minovici, directorul insti­tutului de chimie din Capitală, a ţi­nut o conferinţă la Ateneul Român tratând despre „Chimia şi apărarea naţională“. D-sa a arătat că dacă în războiul mondial chimia a jucat un rol de căpetenie, în eventualitatea unui răz­boi viitor ea va deveni factorul de­terminant al victoriei. Numai graţie războiului chimic, conflagraţia mondială a putut lua sfârşit cu un ceas mai de­vreme. Ech­­ibrul de forţe ce se stabilise la un moment dat între beligeran­,­ţii de pe toate fronturile de luptă a fost rupt prin apariţia gazelor asfixiante Deşi această apariţie n’a fost o noutate, totuşi modul cum au fost întrebuinţate aceste gaze în trecutul război, a făcut ca, după încheierea păcei, conducătorii naţiunilor să se gândească nu numai la viitoarele mijloacele de luptă în războiul chi­mic, ci şi la mijloacele de apărare contra unui altfel de război. Asupra eficacităţii gazelor toxice în viitoarele războaie, se fac prezi­ceri groaznice. In Germania, patria industriei chimice, s’au înfiinţat numeroase societăţi pentru pregătirea războiu­lui chimic şi în acelaş timp pentru apărarea populaţiunii de ororile lui. Conferinţa internaţională dela Wa­shington (1922), în care s’a discutat desfiinţarea războiului chimic n’a dat rezultatele dorite. Alături de Germania Rusia pre­găteşte cu multă activitate mijloa­cele pentru un război chimic In faţa primejdiei care ne ame­ninţă, trebuie să ne punem pe lu­cru pentru a nu fi surprinşi nepre­gătiţi chimiceşte în cazul unui răz­boi. Experienţa tristă din trecutul război, trebuie să ne servească de pildă. Trebuie să dăm atenţiunea cuve­nită războiului chimic, pentru a nu ne expune la mari dezastre în viitor. In timp ce naţiunile prin repre­zentanţii lor, se întrunesc în confe­rinţe internaţionale, în cari se dis­cută mijloacele de evitare a războa­ielor, în taina laboratoarelor de a­­casă, la adăpostul graniţelor, se lu­crează pe tăcute la nouă procedee ştiinţifice de atac contra vecinilor. Cu ocazia congresului naţional de chimie ţinut anul trecut la Băile Herculane, „Societatea de chimie, din România“ împreună cu­ delega­ţii armatei au discutat organizarea serioasă a apărării naţionale în răz­boiul chimic. Cu acest prilej s-au stabilit urmă­toarele deziderate: desvoltarea şi na­ţionalizarea industriei chimice din ţară; crearea unui corp de techni­­cieni specialişti; înfiinţarea unei comisiuni mixte civilo-militară care să pună la punct to’**­ chestiunile privitoare la un eventual război chimic, în încheiere d. profesor dr. Mino­vici, spune: „fără să arătăm publi­cului lipsurile, să cerem mai puţină politică şi mai multă grijă pentru apărarea naţională". MIRA Menţinerea pedepsei cu moarte in Statul New-York NEW-YORK. — Comitetul de ju­­stiţie al statului New-York s’a pro­nunţat, într’o rezoluţie, pentru men­ţinerea pedepsei cu moarte. Acea­stă rezoluţie est© răspunsul la o mişcare, care începuse în urma exe­cutării d-nei Snyder şi a amantului ei, şi care avea de scop desființarea pedepsei cu moarte în statul New- York. dimineața Ilt nou ateneu popular In Capitală s’a inaugurat un nou ateneu popular. El va func­ţiona în localul şcoalei primare No. 18 de fete din str- Precupeţii Noui. D-na Maria N. Dinescu, direc­toarea şcoalei şi iniţiatoarea ace­stui ateneu e ţinut cu acest pri­lej o cuvântare ocazională, ară­tând importanţa şi rolul cultu­ral al ateneelor populare în de­săvârşirea operei de educaţie şi cultură, începută în şcoală. A urmat apoi un frumos pro­gram artistic, după care d­nii Niculescu Slavea, preşedintele co­mitetului şcolar şi V. George­­scu, delegatul primăriei, au ex­primat mulţumirea lor tuturor acelor cari au încurajat realiza­rea înfinţării în acest cartier a noului locaş de cultură şi pro­mit concursul lor nelimitat. Cărţi-Reviste A apărut: Găina moţată de Ion Pas; Po­vestea unei fete, roman de Ion Pas; Bragomir Valahul de căpit. O. Dessilă; Cu ou şl cu oţet de dr. Urechia, Georges Enescu de pr N. Hodoroabă; Catalogul presei din România (publicat de agenţia R. Mosse); Cele trei Crişuri, an. 9 nr. 1; Lamura, an. 8 nr. II; Revista scrii­­toarei, an. II nr. 3; Ateneul B. P. Haşdeu din Câmpi­na , istoric şi activitate, întocmit de dr. Şt. Ionescu şi A. V. Lecca. * Călăuza studentului — vademe­cum academicum. A apărut noul volum de studii li­terare şi artistice „Ultime siluete" de scriitorul Jenan H. Eulenberg în traducerea d-lui C. S­ăveanu. Volumul are următorul cuprins: Van Gogh, Jean Paul, Luther, Goethe și Italia, Robert Schumann, Giordano Bruno, Tiepolo, Columb, Pascal, Bulow, Milton, Eichendorff, El Greco, Andersen, Auzengruber, Berlioz, Washington. Li-Tai-Pe, Bal­zac, Reynolds, D'Assisi, Leopardi, Dürer, Gluck, Röckert, Geibel, Kel­ler, Conrad F. Meyer, Goldoni, Bis­­mark, Bleichröder, Maeterlink și H. Eulenberg, împreună cu cele două volume anterioare Siluete literare și Alte Si­luete literare, acest nou volum Ul­time siluete, instituie o adevărată enciclopedie de o mie pagini cuprin­zând o sută de studii literare și ar­tistice. Fiecare volum costă 50 lei. Librarii din provincie își vor a­­dresa comenzile la tipografia „Albi­na”, strada Seulescu No. 1, Iași. * Salaritatea de la Cercul profesorilor secundari ÎMPLINIREA A 25 ANI DE ACTI­­VITATE Duminică dimineaţă „Cercul pro­fesorilor secundari din Capitală“ a sărbătorit, la sediul său din strada Imprimeriei,­­25 de ani de existenţă. Au participat la această festivita­te numeroşi profesori şi profesoare iar din partea ministerului instruc­ţiunii d-nii: C. Kiriţescu, secretar general, T. Alessianu, administrato­rul „Casei Şcoalelor“ Ilie Pan­aru, directorul general al învăţământu­lui profesoral, Teişanu şi Lefteriu, subsecretari generali. A prezidat d. profesor Lupu Anto­­nescu, inspector general şcolar. După oficierea unui serviciu di­vin, d. prof. N. Creţu, secretarul ge­neral al Cercului a citit istoricul a­­cestei instituţii de la înfiinţare şi până în prezent, evidenţiând atât activitatea culturală cât şi lupta dusă pentru revendicările corpului profesoral secundar. D. Ion­u, membru fondator al a­­cestui cerc şi unul dintre cei mai vechi profesori, evocă figurile con­ducătorilor cari s’au perindat în fruntea acestei instituţii şi citează diferite episoade din activitatea d-sale dăscălească. D. prof. Nichifor a vorbit din par­tea soc. „Tinerimea Română“ mul­ţumind profesorilor secundari pen­tru concursul ce l-au dat totdeauna acestei societăţi. După amiază la orele 5, s-a ţinut, în localul cercului, o şezătoare ar­tist­ico-literară, iar seara la orele 8 a avut loc o serată dansantă la care au luat parte numeroși profe­sori și profesoare din Capitală. CREMATORIUL IN CAPITALA: PRIMA INCINERARE Pagina 8-4 Vaccinările antituberculoase prin metoda Carmette Rezultatele obţinute la spitalul din Craiova Sunt nouă luni de când din pro-vaccinărilor şi că ori­ce opunard din partea părinţilor este o adevă­­rată crimă faţă de copiii lor. DATE PRIVITOARE LA ORAŞUL CRAIOVA De altfel in mediile tuberculoasa, adică acolo unde tata sau mama, sau ambii părinţi sunt tuberculoşi, mortalitatea la cei ne­vaccinaţi, du­pă toate statisticele, este de 24 la sută, iar astăzi, după statistica prof. Calmette, mortalitatea este ar­bia de 0.2 la sută la cei din familiile tuberculoase, unde Insă s’au făcut vaccinările. Pentru Craiova nu pot da aceste relaţii, căci după datele primite din cercetările sumare făcute de d-nii medici oficiali ai oraşului, ar reeşi că nu am avut la cei 608 vaccinaţi, nici un părinte bolnav de tuberculo­ză. Deci nu vom insista tn această, direcţie căci părerea noastră este contrarie acestor afirmaţiuni, mai ales că după statisticile mele avem circa 20—25 la sută mortalitate, in general prin tuberculoză in Cra­iova. Dar cifrele luate global, între mor­talitatea celor vaccinaţi şi a celor ne­vaccinaţi, ne indică clar că vaccină­­rile antituberculoase influenţează e­­norm în bine asupra vitalitaţei noul n­or născuţi, dând 22 la suta procen­tul de viaţă şi sănătate la cei vacci­naţi, faţă de cei ne­vaccinaţi. Vaccinările, repet nu trebuiesc respinse, ci cont­rar cerute cu insis­tenţă de părinţii copiilor şi cred că e bine a se mai repeta, că ele se fac din două în două zile şi un număr de trei, prin iniţiativă şi graţie unei extreme bune voinţe din partea d-lui profe­sor dr. Cantacuzino, am procedat la vaccinările antituberculoase la nouii născuţi din oraşul Craiova. Acest an oficialitatea doreşte a fa­ce aceste vaccinări în zece oraşe din ţară şi experienţa căpătată prin a­­plicarea vaccinărilor antituberculoa­se precum şi admirabilele rezultate ce am obţinut, mă determină a da aceste relaţiuni. In adunarea ce a avut loc la d. prof. Cantacuzino şi la care au luat parte şi­­ ministru Inculeţ, d. dr. Cazacu, secretarul g-ral al ministe­rului Sănătăţei, d. prof. Ciucă mai mulţi d-ni inspectori generali sani­tari, am expus rezultatele precum şi greutăţile ce avem de Învins în apli­carea vaccinărilor. Principial sunt fericit că și ofici­alitatea face aceste vaccinări care azi sunt aproape singurele eficace în combaterea tuberculozei in Româ­nia, întru­cât, ne­având sanatorii şi spitale suficiente pentru izolarea ce­lor cu tuberculoza deschisă, cred că nu se poate vorbi la noi de această metodă de­cât un mod sumar. SE IMPUNE INAUGURAREA UNEI POLITICI SANITARE Și nu vom discuta cauza acestor lipsuri căci în România încă nu s’au convins cea mai mare parte din di­riguitori, că Înaintea ori­cărei poli­tici, trebuie să avem la bază politica sanitară, pe care trebuie să o discu­tăm și să o aplicăm. Convins deci şi adept al metodei Calmette, am pornit la luptă. De altfel asemenea vaccinări s’au mai făcut în România în unele sec­toare ale oraşelor mari, cum sunt Clujul, Bucureşti, Iaşi etc., dar mai mult s’a aplicat în maternităţi. Iată ce spun tutulor concetăţenilor mei şi tuturor părinţilor copiilor celor zece oraşe în care se vor face vaccinările, fiţi fericiţi că aţi trăit timpul când ştiinţa v-a dat această armă contra celei mai teribile şi o­­morâtoare boli. Mergeţi la luptă contra tuberculo­zei prin această metodă, căci veţi obţine victoria, sănătatea şi ferici­rea şi anume sănătatea copiilor voş­tri. Ei nu vor mai avea tuberculoză. Gândiţi că peste 25—30 ani, cu mi­nimale cheltueli, vom avea capito­lul acesta dureros „Tuberculoza“ ca România, prin tuberculoză, de circa România, prin tuberculoză de circa 50—60000 pe an, va dispare aproape complect. Şi acum iată pentru ce entusias­­mat şi fără multă discuţie, am por­nit la luptă şi iată rezultatele cari sunt cea mai scumpă răsplată pen­tru munca mea absolut dezinteresa­tă. CIFRE EDIFICATOARE In intervalul de 9 luni, de la 15 Mai 1927 şi până la 15 ianuarie 1928, s’au născut în Craiova 828 copii. Din aceşti 828 noi născuţi am putut face vaccinările la 608. Deci, fără nici-o presiune şi fără alt mijloc de­cât convingerea cu care făceam vaccinările, am dat vaccinul la circa 75 la sută din cei născuţi. Restul de 25 la sută, din cei ce nu au fost vaccinaţi, se insume­­ză copi noi născuţi ne­declaraţi la timp la Oficiul stărei civile, de un­de noi luăm datele, de­cât după 8-10 şi chiar după 15 zile de la naştere. Cum severitatea cea mai mare trebuie să o avem la aplicarea vaci­­nărilor, toţi cei ce vor citi aceste rânduri şi cari doresc cu adevărat a feri copiii lor de tuberculoză, ter­­buiesc să declare copiii noi născuţi la Oficiul stărei civile în primele 2— 3 zile dela naştere, căci vaccina­rea trebuieşte făcută numai­ în a 3- a, a 4-a sau cel mult a 5-a zi dela naştere. De altfel dese­ori am avut neplăcerea de a găsi adresele greşit date aşa de mult nu l-am putut găsi pentru vaccinare. Numai în foarte puţine cazuri nu am putut vaccina copiii din cauza opunerei părinţilor şi cu regret con­statam, aceasta tocmai în familiile de intelectuali. Din cei 608 vaccinaţi în acest in­terval, au murit 34 şi nici unul nu a murit de vreo manifestare tuber­culoasă, ci de alte diverse maladii. Deci am avut o mortalitate gene­rală la cei vaccinaţi de 5.59 la sută. Din cei 828 născuţi in aceste 9 luni, au murit 97, deci o mortalitate de 10.5 la sută. Scăzând din cei 828 născuţi pe cei 608 vaccinaţi, rămân numai 220 copii cari nu au primit vaccinările. Din aceşti 220 copii noui născuţi ne­vaccinaţi au murit 63, deci un procent de 27.7 la sută. Recitirea acestor cifre ne spune m­ai că la cei vaccinaţi avem 5.59 la sută mortalitate faţă de 27.7 la sută mortalitate la cei vaccinaţi, deci iată un procent de circa 22 la sută din copiii cari sunt daţi vieţii,, prin vaccinările antituberculoase. Cred că aceste cifre sunt conclu­dente, că iar în ochi binefacerile CUM SE DA VACCINUL Cel mai eficace mijloc de adminis­trare a vaccinului, este următorul: vaccinul se dă pe gură, tntr’o lingu­riţă tn laptele muls dela mamă. Copilul atât in timpul zilelor de vaccinare, cât și după vaccinare rtU suferă absolut de nimic, vaccinul ne­determinând nici-0 turburare In or­ganism. Cazurile Sn cari copiii noui nă&CLti­­ au sucombat curând dela vaccinare, am găsit că sunt datorite c­u toW*%L tor cauze fie tetanosului nou doi nă­scuţi, fie unei debilităţi congenitale foarte pronunţate chiar dela naşt­ere, fie gastro-enteritei, broncho-pneumo­­niei etc. In tot cazul afirmăm, că în nici un caz n­u am avut tuberculoza care să fi dat moartea la vre­unul din cei vaccinaţi. „ Termin aceste rânduri, ne­ştiind cum su­­ndem mai mult părin­ţii ca săşi vaccineze copiii iar eu sunt fericit că din proprie iniţia­tivă, am putut da concetăţenilor mei posibilitatea de a’şi apăra copiii contra tuberculozei. Ministerul sănătăţei începând în acest an vaccinările numai în zece oraşe, să sperăm că în bugetul vii­tor va aloca sumele necesare ca toţi copiii Românei Mari să poată pro­fita de aceste vaccinări. Dr. AUREL METZULESCU Medic primar al spit. de boli Contagioase, Craiova ACORD­areromania SI AUSTRIA Articolul 10 al convenţiei În­cheiate la 26 Iulie 1924 Intre Româ­nia şi Austria cu privire la regula­­rea­ datoriilor şi creanţelor liberate In coroane austro-ungare vechi, a fost modificat printr'un acord adi­ţional din 17 Ianuarie . Cuprinsul nou al art. X este: „Pe teritoriul înaltelor părţi con­tractante toate termenele de prers­­cripţiune,peremţiune şi forcluziune vor fi suspendate în cursul epocii cuprinsă între 31 Octombrie 1918 şi punerea în vigoare a prezentei con­­venţiuni, întrucât zisele termene se raportă la datoriile şi creanţele re­glementate într’însa. Aceste termene vor reîncepe să curgă de la punere în vigoare a prezentei convenţiuni şi nu vor putea să expire înaintea u­­nui termen de 6 luni cu începere de la constituirea tribunalului de­ ar­bitraj prevăzut de articolul XI al convenţiunii“. „Data constituirii tribunalului va fi adusă la cunoştinţa publică de că­tre guvernele celor două ţări”. „Dispoziţiunea primului aliniat al articolului de faţă nu se va aplica în cazurile când prescripţiunea, pe­­remţiunea sau forcluziunea erau deja terminate înainte de 31 octom­brie 1918”. Drept care, plenipotenţiarii res­pectivi au pus semnăturile lor. Făcută la Bucureşti în dublu ori­ginal, la 17 Ianuarie 1928. (ss) L G. Daca. (ss) R. Lukea. CITIŢI REVISTA„PARDON“

Next