Dimineaţa, februarie 1928 (Anul 24, nr. 7598-7626)
1928-02-01 / nr. 7598
Miercuri I renis 1988 ifkiAT ARTAaSTiiNT/y CULTURA AGRARA ŞI PROGRESUL ECONOMIC Conferinţa d-lui G. Ionescu-Sişeşti la institutul social român D. G. Ionescu-Sişeşti a avut sarcina să trateze chestiunea învăţământului agricol în România, ca parte din ciclul de conferinţe .Politica culturii“ organizat anul acesta de institutul social român. Duminică, d-sa a ţinut conferinţa despre acest subiect, intitulată „Cultura agrară şi progresul economic“. D. Ionescu-Şişeşti a ţinut să prestabilească determinismul spiritual ca premergător al economiei. Cu acest primat, d-sa voia să evidenţieze adevărul că orice popor valorează ceia ce însemnează cultura lui, mai exact realizările lui culturale. In aceiaş ordine de idei, d-sa a accentuat că prosperitatea fiecărui popor este în raport cu însuşirile sale sufleteşti. Mai mult, la revoluţiile oricărui popor rezidă transformarea sufletească, evoluţia sufletească singură poate da un ritm mai intens vieţii economice. Ţările cu mare producţie economică — fie agricolă, fie industrială — sunt ţări de cultură intensivă, extensivă şi de o amplă cultură tehnică şi profesională. Realizările experimentale ale ştiinţei în industrie sunt patente. In agricultură, aplicările ştiinţei par mai puţin impresionante ca în tehnica industrială; totuşi agricultura a fost profund revoluţionată de desvoltarea ştiinţei Ea a ajuns să producă, prin aplicaţiunea metodelor ştiinţifice, cantităţi enorme de produse de hrană, care au perms Europei să-şi înzecească populaţia. In secolul a! XlX-lea s’au făcut cele mai mari progrese în agricultură şi ele îşi au obârşia în progresul ştiinţei. Este o strânsă corelaţiune Intre desvoltarea institulrilor de cercetare şi de cultură agrară şi între desvoltarea agricolă şi economică a diferitelor ţări. După o bogată argumentare raţională a acestei susţineri, de conferenţiar conchidea la dependenţa dintre progresul agricol şi cultura profesională respectivă. D-sa a expus situaţia învăţământului agricol din majoritatea statelor europene, întrecute de a celui din America de Nord, pentru ca în urmă să vorbească de România. „Cultura agrară la noi s’a născut cu renaşterea noastră culturală şi naţională“. Prima carte agrară română s’a tipărit la Buda în 1806, succedată tocmai după 1833 de numeroase tipărituri. La Academia mihăileană din Iaşi, I. Ionescu de la Brad preda un curs de agricultură. La 1853 Vodă Ştirbey înfiinţează şcoala de agricultură de la Pantelimon, devenită actuala şcoală de agricultură Herăstrău. In mesagiul său din 1859 Cuza anunţa înfiinţarea unei şcoale superioare de agricultură în Bucureşti. După emanciparea ţăranilor din 1864, preocuparea de şcoala agrară a încetat cu desăvârşire până pe la 1880. „Nu e de mirare — spunea d. Şişeşti — căci această epocă a fost aculturală“. In 1883 s’a mai înfiinţat o şcoală de acestea şi până la 1901 alte două. Ilaret, în 1901, prin legea învăţământului profesional a înfiinţat 28 şcoale de agricultură. La această situaţie — fără să mai insistăm asupra înzestrării lor lamentabile — să se mai aibă în vedere ambianţa defavorabilă învăţământului agricol; 1) temere de ştiinţă şi aprehensiune pentru şcoalele ţărăneşti; 2) lipsa de înţelegere pentru învăţământul profesional (în adevărată subordine a liceului şi gimnaziului) ; 3) lipsa de iubire pentru agricultură. „In genere, marea proprietate n’a iubit agricultura. Moşia era un izvor de rentă. Şi chiar ţăranul o primea cu obidă, idealul său fiind să-şi scape odraslele de ea“ — declara conferenţiarul. De aceea, România este azi una din ţările cele mai înapoiate în ceea ce priveşte tehnica agricolă şi producţia la hectar. * Astăzi problema ne e pusă cu toată gravitatea ei. Dacă agricultura e pe planul cel de jos, ni se impune un program de ridicare a ei. Nu vom putea inaugura o epocă de progres economic pentru România, decât întărind cultura agrară. învățământul agrar superior este pe cale bună. El are nevoie de mijloace materiale mari pentru laboratorii şi pentru a înlesni viaţa studenţilor; are nevoie de o legee organică care să-l încadreze şi de drept în sistemul învăţământului superior. Prin crearea Institutului de cercetări agronomice s-a inaugurat şi la noi drumul cercetării ştiinţifice şi se va putea coordona munca diferiţilor cercetători. învăţământul secundar agricol (mediu, inferior şi elementar) de asemenea a făcut progrese în ultimii 7 ani, de când e la ministerul agriculturii. Nu i s’a dat totuş nici destulă atenţiune, nici destule mijloace. Trebue organizate şcoalele de agricultură după normele didactice şi pedagogice ale celorlalte şcoale, spre a atrage pe fiii de ţărani, care-şi pot face uşor o îndeletnicire agricolă chiar pe o mică suprafaţă, ceia ce nu e cazul cu absolvenţii liceelor. D. Ionescu-Şişeşti conchidea: „Pentru a asigura progresul economic al ţării, trebue să ne întoarcem cu iubire şi înţelegere spre agricultură. Trebue făcut un învăţământ superior aşa fel, ca elementele distinse ale tineretului să se îndrepte spre el; conducătorii unei ţări agricole ca a noastră trebue să-şi facă cultura lor socialeconomică în institutele de învăţământ superior agrar, iar opinia publică trebue să urmărească cu simpatie o mişcare îndreptată în acest sens, pentru că, mai mult ca aiurea, la noi agricultura e aşezarea de bază şi de ea depinde dezvoltarea statului şi soarta noastră a tuturor. „Să ne întoarcem spre agricultură, nu în sensul retrogradei rutine, ci al ştiinţei şi progresului.“ V. G. » Statul şi autonomia comerţului Conferinţa d-lui prof. N. Iorga ţinută la Sfatul Negustoresc nrap Ciclul de conferinţe organizat de „Sfatul Negustoresc“ şi având ca obiect tratarea chestiunilor interesând comerţul, s-a inaugurat ori cu o interesantă expunere a d-lui profesor N. Iorga, autorul celei mai complete lucrări asupra trecutului comerţului românesc. In conferinţa sa, d. prof. N. lorga a stabilit o serie de etape in istoria comerţului pentru a arăta că, in trecut, şi anume până in epoca fanarioţilor, comerţul avea o autonomie deplină, aşezările negustoreşti conlucrând mână în mână cu Domnia. De la epoca fanarioţilor, comerţul a suferit stânjeniri şi aceasta nu din reaua voinţă a stăpânitorilor, ci din dorinţa acestora de a aplica societăţii tiparele apusului nu totdeauna potrivite cu stările sociale din ţară. CE ESTE COMERŢUL NAŢIONAL Trecând la comerţul românesc de azi , prof. Iorga face o incursiune împotriva concepţiei dominante azi în stat. Comerţul românesc, spune d-sa, nu este decât o serie de întreprinderi individuale, necoordonate şi împiedecate de stat.. Statul modern pare că se sprijină pe fărâmiţarea oricărei vitalităţi naţionale. Se vorbeşte de o vreme mereu de comerţul naţional. Socot că acela este comerţ naţional care aduce folos ţării. Capital naţional este acela care sporeşte bogăţia ţării. Şi nu importă de unde vine acel capital, după cum nu interesează cine trage căruţa, ci acela care ştie cum să rămâie în căruţă. Un proces negustoresc. Înseamnă azi o prostie a negustorului care nu se convinge să plătească paguba de la început. Fireşte, există o legislaţie. Insă legea e făcută după un număr de experienţe şi nu le poate cuprinde pe pate. Nu putem rămâne la principiile dreptului roman şi ale codului napoleonean. Nu pot rămâne norme neschimbate, câtă vreme societatea evoluează DATORIILE STATULUI Statul are alte datorii. De a păstra perfecta rânduială în ţară şi a împiedeca risipa bogăţiei naţionale lovind în interesele fiecăruia Statornicia banului este datoria statului şi dacă nu poate asigura această statornicie nu mai are raţiune să deţină valoarea ţării. Responsabilitatea în zilele noastre e inexistentă. Primul ministru săi şi miniştrii nu pot avea nici ei răspundere fiindcă n au competenţa necesară Aşa se explică cum un doctor de suflete s’a pomenit între doctorii da oameni şi ce răspundere poţi pretinde unui ministru preot în afacerea unor aparate care n’au nici în clin nici in mânecă cu preoţia. În loc de răspundere, avem azi domnia hârtiei Am ajuns la regimul hârtiei anonime. La noi statul e In discuţia partidelor, provocându-se nestabilitatea angajamentelor în interior ca şi în exterior Statul trebue să fie prezentat în aşa fel, încât în anume chestiuni esenţiale, să aibă continuitate o crimă sau o nebunie să te joci cu viaţa unei societăţi. Atâta vreme cât avem fantasma statului, aşa cum se înţelege azi, reclamăm autonomia în toate manifestările deci şi autonomia comerţului. In locul universităţilor,, unde se culeg pietre pentru Oradia Mare, prefer organizarea autonomă a învăţământului liber Refacerea naţională nu se poate face decât în colaborarea tuturor componentelor societăţii La noi parcă nimeni nu vrea să înţeleagă că Parlamentul trebue să fie reprezentanţa reală a tuturor categoriilor sociale. Până la această autonomie, comerţul e dator să se organizeze şi odată organizat trebue să declare războiu negustorilor falşi bancherilor exploatatori ai nevoilor negustoreşti şi împotriva politicianilor, atunci când ei se ascund în dosul fiecăruia dintre aceşti exploatatori. REP. USA ŞI APĂRAREA NAŢIONALA Conferinţa d-lui prof. dr. Şt. Ilinovici Duminică seara la orele 9, d. prof. dr. Ştefan Minovici, directorul institutului de chimie din Capitală, a ţinut o conferinţă la Ateneul Român tratând despre „Chimia şi apărarea naţională“. D-sa a arătat că dacă în războiul mondial chimia a jucat un rol de căpetenie, în eventualitatea unui război viitor ea va deveni factorul determinant al victoriei. Numai graţie războiului chimic, conflagraţia mondială a putut lua sfârşit cu un ceas mai devreme. Echibrul de forţe ce se stabilise la un moment dat între beligeran,ţii de pe toate fronturile de luptă a fost rupt prin apariţia gazelor asfixiante Deşi această apariţie n’a fost o noutate, totuşi modul cum au fost întrebuinţate aceste gaze în trecutul război, a făcut ca, după încheierea păcei, conducătorii naţiunilor să se gândească nu numai la viitoarele mijloacele de luptă în războiul chimic, ci şi la mijloacele de apărare contra unui altfel de război. Asupra eficacităţii gazelor toxice în viitoarele războaie, se fac preziceri groaznice. In Germania, patria industriei chimice, s’au înfiinţat numeroase societăţi pentru pregătirea războiului chimic şi în acelaş timp pentru apărarea populaţiunii de ororile lui. Conferinţa internaţională dela Washington (1922), în care s’a discutat desfiinţarea războiului chimic n’a dat rezultatele dorite. Alături de Germania Rusia pregăteşte cu multă activitate mijloacele pentru un război chimic In faţa primejdiei care ne ameninţă, trebuie să ne punem pe lucru pentru a nu fi surprinşi nepregătiţi chimiceşte în cazul unui război. Experienţa tristă din trecutul război, trebuie să ne servească de pildă. Trebuie să dăm atenţiunea cuvenită războiului chimic, pentru a nu ne expune la mari dezastre în viitor. In timp ce naţiunile prin reprezentanţii lor, se întrunesc în conferinţe internaţionale, în cari se discută mijloacele de evitare a războaielor, în taina laboratoarelor de acasă, la adăpostul graniţelor, se lucrează pe tăcute la nouă procedee ştiinţifice de atac contra vecinilor. Cu ocazia congresului naţional de chimie ţinut anul trecut la Băile Herculane, „Societatea de chimie, din România“ împreună cu delegaţii armatei au discutat organizarea serioasă a apărării naţionale în războiul chimic. Cu acest prilej s-au stabilit următoarele deziderate: desvoltarea şi naţionalizarea industriei chimice din ţară; crearea unui corp de technicieni specialişti; înfiinţarea unei comisiuni mixte civilo-militară care să pună la punct to’** chestiunile privitoare la un eventual război chimic, în încheiere d. profesor dr. Minovici, spune: „fără să arătăm publicului lipsurile, să cerem mai puţină politică şi mai multă grijă pentru apărarea naţională". MIRA Menţinerea pedepsei cu moarte in Statul New-York NEW-YORK. — Comitetul de justiţie al statului New-York s’a pronunţat, într’o rezoluţie, pentru menţinerea pedepsei cu moarte. Această rezoluţie est© răspunsul la o mişcare, care începuse în urma executării d-nei Snyder şi a amantului ei, şi care avea de scop desființarea pedepsei cu moarte în statul New- York. dimineața Ilt nou ateneu popular In Capitală s’a inaugurat un nou ateneu popular. El va funcţiona în localul şcoalei primare No. 18 de fete din str- Precupeţii Noui. D-na Maria N. Dinescu, directoarea şcoalei şi iniţiatoarea acestui ateneu e ţinut cu acest prilej o cuvântare ocazională, arătând importanţa şi rolul cultural al ateneelor populare în desăvârşirea operei de educaţie şi cultură, începută în şcoală. A urmat apoi un frumos program artistic, după care dnii Niculescu Slavea, preşedintele comitetului şcolar şi V. Georgescu, delegatul primăriei, au exprimat mulţumirea lor tuturor acelor cari au încurajat realizarea înfinţării în acest cartier a noului locaş de cultură şi promit concursul lor nelimitat. Cărţi-Reviste A apărut: Găina moţată de Ion Pas; Povestea unei fete, roman de Ion Pas; Bragomir Valahul de căpit. O. Dessilă; Cu ou şl cu oţet de dr. Urechia, Georges Enescu de pr N. Hodoroabă; Catalogul presei din România (publicat de agenţia R. Mosse); Cele trei Crişuri, an. 9 nr. 1; Lamura, an. 8 nr. II; Revista scriitoarei, an. II nr. 3; Ateneul B. P. Haşdeu din Câmpina , istoric şi activitate, întocmit de dr. Şt. Ionescu şi A. V. Lecca. * Călăuza studentului — vademecum academicum. A apărut noul volum de studii literare şi artistice „Ultime siluete" de scriitorul Jenan H. Eulenberg în traducerea d-lui C. Săveanu. Volumul are următorul cuprins: Van Gogh, Jean Paul, Luther, Goethe și Italia, Robert Schumann, Giordano Bruno, Tiepolo, Columb, Pascal, Bulow, Milton, Eichendorff, El Greco, Andersen, Auzengruber, Berlioz, Washington. Li-Tai-Pe, Balzac, Reynolds, D'Assisi, Leopardi, Dürer, Gluck, Röckert, Geibel, Keller, Conrad F. Meyer, Goldoni, Bismark, Bleichröder, Maeterlink și H. Eulenberg, împreună cu cele două volume anterioare Siluete literare și Alte Siluete literare, acest nou volum Ultime siluete, instituie o adevărată enciclopedie de o mie pagini cuprinzând o sută de studii literare și artistice. Fiecare volum costă 50 lei. Librarii din provincie își vor adresa comenzile la tipografia „Albina”, strada Seulescu No. 1, Iași. * Salaritatea de la Cercul profesorilor secundari ÎMPLINIREA A 25 ANI DE ACTIVITATE Duminică dimineaţă „Cercul profesorilor secundari din Capitală“ a sărbătorit, la sediul său din strada Imprimeriei,25 de ani de existenţă. Au participat la această festivitate numeroşi profesori şi profesoare iar din partea ministerului instrucţiunii d-nii: C. Kiriţescu, secretar general, T. Alessianu, administratorul „Casei Şcoalelor“ Ilie Panaru, directorul general al învăţământului profesoral, Teişanu şi Lefteriu, subsecretari generali. A prezidat d. profesor Lupu Antonescu, inspector general şcolar. După oficierea unui serviciu divin, d. prof. N. Creţu, secretarul general al Cercului a citit istoricul acestei instituţii de la înfiinţare şi până în prezent, evidenţiând atât activitatea culturală cât şi lupta dusă pentru revendicările corpului profesoral secundar. D. Ionu, membru fondator al acestui cerc şi unul dintre cei mai vechi profesori, evocă figurile conducătorilor cari s’au perindat în fruntea acestei instituţii şi citează diferite episoade din activitatea d-sale dăscălească. D. prof. Nichifor a vorbit din partea soc. „Tinerimea Română“ mulţumind profesorilor secundari pentru concursul ce l-au dat totdeauna acestei societăţi. După amiază la orele 5, s-a ţinut, în localul cercului, o şezătoare artistico-literară, iar seara la orele 8 a avut loc o serată dansantă la care au luat parte numeroși profesori și profesoare din Capitală. CREMATORIUL IN CAPITALA: PRIMA INCINERARE Pagina 8-4 Vaccinările antituberculoase prin metoda Carmette Rezultatele obţinute la spitalul din Craiova Sunt nouă luni de când din pro-vaccinărilor şi că orice opunard din partea părinţilor este o adevărată crimă faţă de copiii lor. DATE PRIVITOARE LA ORAŞUL CRAIOVA De altfel in mediile tuberculoasa, adică acolo unde tata sau mama, sau ambii părinţi sunt tuberculoşi, mortalitatea la cei nevaccinaţi, după toate statisticele, este de 24 la sută, iar astăzi, după statistica prof. Calmette, mortalitatea este arbia de 0.2 la sută la cei din familiile tuberculoase, unde Insă s’au făcut vaccinările. Pentru Craiova nu pot da aceste relaţii, căci după datele primite din cercetările sumare făcute de d-nii medici oficiali ai oraşului, ar reeşi că nu am avut la cei 608 vaccinaţi, nici un părinte bolnav de tuberculoză. Deci nu vom insista tn această, direcţie căci părerea noastră este contrarie acestor afirmaţiuni, mai ales că după statisticile mele avem circa 20—25 la sută mortalitate, in general prin tuberculoză in Craiova. Dar cifrele luate global, între mortalitatea celor vaccinaţi şi a celor nevaccinaţi, ne indică clar că vaccinările antituberculoase influenţează enorm în bine asupra vitalitaţei noul nor născuţi, dând 22 la suta procentul de viaţă şi sănătate la cei vaccinaţi, faţă de cei nevaccinaţi. Vaccinările, repet nu trebuiesc respinse, ci contrar cerute cu insistenţă de părinţii copiilor şi cred că e bine a se mai repeta, că ele se fac din două în două zile şi un număr de trei, prin iniţiativă şi graţie unei extreme bune voinţe din partea d-lui profesor dr. Cantacuzino, am procedat la vaccinările antituberculoase la nouii născuţi din oraşul Craiova. Acest an oficialitatea doreşte a face aceste vaccinări în zece oraşe din ţară şi experienţa căpătată prin aplicarea vaccinărilor antituberculoase precum şi admirabilele rezultate ce am obţinut, mă determină a da aceste relaţiuni. In adunarea ce a avut loc la d. prof. Cantacuzino şi la care au luat parte şi ministru Inculeţ, d. dr. Cazacu, secretarul g-ral al ministerului Sănătăţei, d. prof. Ciucă mai mulţi d-ni inspectori generali sanitari, am expus rezultatele precum şi greutăţile ce avem de Învins în aplicarea vaccinărilor. Principial sunt fericit că și oficialitatea face aceste vaccinări care azi sunt aproape singurele eficace în combaterea tuberculozei in România, întrucât, neavând sanatorii şi spitale suficiente pentru izolarea celor cu tuberculoza deschisă, cred că nu se poate vorbi la noi de această metodă decât un mod sumar. SE IMPUNE INAUGURAREA UNEI POLITICI SANITARE Și nu vom discuta cauza acestor lipsuri căci în România încă nu s’au convins cea mai mare parte din diriguitori, că Înaintea oricărei politici, trebuie să avem la bază politica sanitară, pe care trebuie să o discutăm și să o aplicăm. Convins deci şi adept al metodei Calmette, am pornit la luptă. De altfel asemenea vaccinări s’au mai făcut în România în unele sectoare ale oraşelor mari, cum sunt Clujul, Bucureşti, Iaşi etc., dar mai mult s’a aplicat în maternităţi. Iată ce spun tutulor concetăţenilor mei şi tuturor părinţilor copiilor celor zece oraşe în care se vor face vaccinările, fiţi fericiţi că aţi trăit timpul când ştiinţa v-a dat această armă contra celei mai teribile şi omorâtoare boli. Mergeţi la luptă contra tuberculozei prin această metodă, căci veţi obţine victoria, sănătatea şi fericirea şi anume sănătatea copiilor voştri. Ei nu vor mai avea tuberculoză. Gândiţi că peste 25—30 ani, cu minimale cheltueli, vom avea capitolul acesta dureros „Tuberculoza“ ca România, prin tuberculoză, de circa România, prin tuberculoză de circa 50—60000 pe an, va dispare aproape complect. Şi acum iată pentru ce entusiasmat şi fără multă discuţie, am pornit la luptă şi iată rezultatele cari sunt cea mai scumpă răsplată pentru munca mea absolut dezinteresată. CIFRE EDIFICATOARE In intervalul de 9 luni, de la 15 Mai 1927 şi până la 15 ianuarie 1928, s’au născut în Craiova 828 copii. Din aceşti 828 noi născuţi am putut face vaccinările la 608. Deci, fără nici-o presiune şi fără alt mijloc decât convingerea cu care făceam vaccinările, am dat vaccinul la circa 75 la sută din cei născuţi. Restul de 25 la sută, din cei ce nu au fost vaccinaţi, se insumeză copi noi născuţi nedeclaraţi la timp la Oficiul stărei civile, de unde noi luăm datele, decât după 8-10 şi chiar după 15 zile de la naştere. Cum severitatea cea mai mare trebuie să o avem la aplicarea vacinărilor, toţi cei ce vor citi aceste rânduri şi cari doresc cu adevărat a feri copiii lor de tuberculoză, terbuiesc să declare copiii noi născuţi la Oficiul stărei civile în primele 2— 3 zile dela naştere, căci vaccinarea trebuieşte făcută numai în a 3- a, a 4-a sau cel mult a 5-a zi dela naştere. De altfel deseori am avut neplăcerea de a găsi adresele greşit date aşa de mult nu l-am putut găsi pentru vaccinare. Numai în foarte puţine cazuri nu am putut vaccina copiii din cauza opunerei părinţilor şi cu regret constatam, aceasta tocmai în familiile de intelectuali. Din cei 608 vaccinaţi în acest interval, au murit 34 şi nici unul nu a murit de vreo manifestare tuberculoasă, ci de alte diverse maladii. Deci am avut o mortalitate generală la cei vaccinaţi de 5.59 la sută. Din cei 828 născuţi in aceste 9 luni, au murit 97, deci o mortalitate de 10.5 la sută. Scăzând din cei 828 născuţi pe cei 608 vaccinaţi, rămân numai 220 copii cari nu au primit vaccinările. Din aceşti 220 copii noui născuţi nevaccinaţi au murit 63, deci un procent de 27.7 la sută. Recitirea acestor cifre ne spune mai că la cei vaccinaţi avem 5.59 la sută mortalitate faţă de 27.7 la sută mortalitate la cei vaccinaţi, deci iată un procent de circa 22 la sută din copiii cari sunt daţi vieţii,, prin vaccinările antituberculoase. Cred că aceste cifre sunt concludente, că iar în ochi binefacerile CUM SE DA VACCINUL Cel mai eficace mijloc de administrare a vaccinului, este următorul: vaccinul se dă pe gură, tntr’o linguriţă tn laptele muls dela mamă. Copilul atât in timpul zilelor de vaccinare, cât și după vaccinare rtU suferă absolut de nimic, vaccinul nedeterminând nici-0 turburare In organism. Cazurile Sn cari copiii noui nă&CLti au sucombat curând dela vaccinare, am găsit că sunt datorite cu toW*%L tor cauze fie tetanosului nou doi născuţi, fie unei debilităţi congenitale foarte pronunţate chiar dela naştere, fie gastro-enteritei, broncho-pneumoniei etc. In tot cazul afirmăm, că în nici un caz nu am avut tuberculoza care să fi dat moartea la vreunul din cei vaccinaţi. „ Termin aceste rânduri, neştiind cum sundem mai mult părinţii ca săşi vaccineze copiii iar eu sunt fericit că din proprie iniţiativă, am putut da concetăţenilor mei posibilitatea de a’şi apăra copiii contra tuberculozei. Ministerul sănătăţei începând în acest an vaccinările numai în zece oraşe, să sperăm că în bugetul viitor va aloca sumele necesare ca toţi copiii Românei Mari să poată profita de aceste vaccinări. Dr. AUREL METZULESCU Medic primar al spit. de boli Contagioase, Craiova ACORDareromania SI AUSTRIA Articolul 10 al convenţiei Încheiate la 26 Iulie 1924 Intre România şi Austria cu privire la regularea datoriilor şi creanţelor liberate In coroane austro-ungare vechi, a fost modificat printr'un acord adiţional din 17 Ianuarie . Cuprinsul nou al art. X este: „Pe teritoriul înaltelor părţi contractante toate termenele de prerscripţiune,peremţiune şi forcluziune vor fi suspendate în cursul epocii cuprinsă între 31 Octombrie 1918 şi punerea în vigoare a prezentei convenţiuni, întrucât zisele termene se raportă la datoriile şi creanţele reglementate într’însa. Aceste termene vor reîncepe să curgă de la punere în vigoare a prezentei convenţiuni şi nu vor putea să expire înaintea unui termen de 6 luni cu începere de la constituirea tribunalului de arbitraj prevăzut de articolul XI al convenţiunii“. „Data constituirii tribunalului va fi adusă la cunoştinţa publică de către guvernele celor două ţări”. „Dispoziţiunea primului aliniat al articolului de faţă nu se va aplica în cazurile când prescripţiunea, peremţiunea sau forcluziunea erau deja terminate înainte de 31 octombrie 1918”. Drept care, plenipotenţiarii respectivi au pus semnăturile lor. Făcută la Bucureşti în dublu original, la 17 Ianuarie 1928. (ss) L G. Daca. (ss) R. Lukea. CITIŢI REVISTA„PARDON“