Dimineaţa, ianuarie 1930 (Anul 26, nr. 8275-8304)
1930-01-01 / nr. 8275
^(a rcuri 3 ifiu iutri« (033 vm»1 tag. Curiozităţi din lumea largă Ferma maimuţelor murifluide In localitatea cu cea mai dulce clitaă a Europei, pe coasta de Azur la Nizza, intre pini şi lalele, în mijlocul micşunelelor, a narcizeior şi betunielor, acolo unde surâde primăvara eternă se găseşte un loc întunecat, un locaş al morjei şi al tristeţii. Ferma maimuţelor muribunde. Acolo îşi sfârşesc zilele maimuţele cărora le-au fost extirpate glandele pentru întinerirea clainenilor bătrâni. Tot acolo se află şi ferma în care s’a început crescătoria maimuţelor. Contrastul e mare bineînţeles: aci strigăte sălbatece, sărituri, bălai, dincolo mişcări obosite şi lâncezeală tristă. Se hotărâse la început că maimuţele care-şi plătesc tributul să fie repatriate, să li se redea libertatea în pădurile virgine. Făcând abstracţie de cheltuelile impuse de acest transport se dovedi că animalele nu ar mai fi capabile a susţine lupta pentru existenţă şi ar fi ocolite de semenii lor. Atunci li se aranja aci un azil de invalizi, o adevărată casă a morţei. Ele sunt foarte bine tratate şi îngrijite. Li se dă cele mai bune fructe, cuşcele lor sunt spaţioase şi paznicii lor se ocupă mult de ele. Nu manifestă multă dorinţă de libertate şi nu profită aproape de loc de ocazia de a evada. Se caţără cel mult pe migdalul din curte, sau se cuibăresc pe marginea fântânei acoperită aproape în întregime de trandafiri agăţători. Străinii nu prea sunt admişi la aceste maimuţe muribunde. Un om care vrea să fie întinerit trebue să plătească mai întâi glandele. Prin aceasta el dobândeşte şi dreptul de proprietate asupra maimuţei. In primul rând nu e pe placul oricui să se ocupe zilnic de uin cimpanzeu sau mandrin. Al doilea, întreţinerea unui asemenea animal nu e tocmai eftină în zilele noastre şi al treilea nu toţi cei ce reînvie la o nouă existenţă pot suporta vederea zilnică a fiinţei care plăteşte cu viaţa sa reîntinerirea furată, stingându-se încetul cu încetul. O doamnă, o daneză ce a fost taitinerită de profesorul Woronoff la Paris, se simţi obligată să îngrijească până la sfârşitul vieţii sale, animalul ce se sacrificase pentru dânsa. Ea regretă aceasta. Povesti că viaţa îi fu amărâtă prin aceasta şi că se simte mai bătrână ca înainte. Toate îngrijirile pe care le poate avea un om cu situaţie bunută fuseseră date maimuţei. Prin aceasta i se prelungise numai suferinţa. O privea lung cu ochii împăienjeniţi de tristeţă, parcă iar fi vroit să-i reproşeze: ,,De ce ai făcut asta?“ Şi din somn, începea de multe ori să se vaiete ca un om chinuit de cea mai groaznică suferinţă. La început animalele îşi mai păstrează vioiciunea şi veselia, căci extirparea glandelor nu e dureroasă şi întregul organism nu reacţionează imediat. Dar după câteva zile devin mai obosite şi dorm mult. Nu supravieţuesc mai mult de un an operaţiei.Adesea ori cu mult mai devreme dacă se găsesc Intr’o stare letargică şi se face câte o injecţie care ie transportă în pădurile virgine fără să-şi mai redobândească cunoştinţa. Fiecare maimuţă decedată are parte de un mormânt frumos şi un mic monument. Cineva preconizase ideia că pe fiecare piatră să fie gravat pentru cine şi-a sacrificat decedata glandele . E uşor de înţeles că ideia nu a prins. Există însă o listă cu ajutorul căreia se poate cerceta. Primire puţinii cărora le-a fost îngăduit să viziteze ferma maimuţelor muribunde se socoteşte şi acel milionar american, de a cărui poveste tragică s’a scris. El se supuse tratamentului de întinerire spre a face soţiei sale din Newy-York o surpriză plăcută. Şi înapoiadu-se acasă constată că soţia sa se înstrăinase. El se înapoie atunci in Europa şi trăeşte în sud departe de oameni. Dacă povestea sa e verosimilă in această formă, e discutabil. Ea trebuie să însemneze aşa ceva ca o comparaţie. Acest american este o figură constantă în faţa cuştilor animalelor extenuate şi triste cu care se distrează cărora ie aduce delicatese, le ia în braţe şi se aşează cu ele în chioşcul Hang-Hang. Purtarea maimuţelor muribunde e de multe ori foarte curioasă. Ele devin ciudate. Un cimpanzeu făcea încontinuu mişcări parcă ar fi vrut să gonească muşte ce ameninţau să se aşeze pe capul lui. Un pavion puternic privea ,nemişcat înaintea sa. Din timp în timp guiţa ca un porc. Alţii iar se ascund prin unghere de unde nu mai pot fi scoşi. Toate aceste maimuţe au însă aceeaşi tristeţe in ochii întunecaţi cu cari fixează splendoarea florilor şi a plantelor ce acoperă clădirile şi curţile. Mirosul care pare că vine dela gropile Înflorite, parfumul de garoafe adus de vântul de seară din lanurile de garoafe destul de depărtate ne amintește coroanele ce se găsesc in anticamera unei oase mortuare. Aceasta e soarta maimuţelor muribunde. PEISAGSI DE IARNA — prjmp ni f ---------- O bursă a telefoanelor Cererea de telefoane este aşa de mare în Japonia, încât administraţia poştei se vede în imposibilitate de a le satisface pe toate. In legătură cu aceasta au început să se speculeze numerele de telefon şi s’a înfiinţat o adevărată bursă în care se notează cursurile. Bursa aceasta prezintă mari oscilaţii: se oferă pentru un număr de telefon între 40.000 şi 200.000 lei. Japonezii au superstiţia numerelor şi de aceia plătesc sume enorme pentru acele numere care aduc fericire, pe când numerele nefaste, care se termină cu cifrele 42 şi 49, nu sunt acceptate nici gratis. Astfel de numere se atribue poliției, închisorilor sau ospiciilor de nebuni. s&usrtărEâ! de Anul No&a ai revistei „Realitatea ilustrată“ s’a pass Sânî&âtâ in vânzare 40 PAGSPal splendid colorate..... || LEI 10..-= Soldaţi dispăruţi cari se întorc acasă întoarcerea neaşteptată a unui om dispărut In timpul marelui război după ce lumea îl credea mort, a provocat câte odată drame dureroase. O astfel de dramă s’a desfăşurat deunăzi în Ungaria. Un ţăran ungur căzu prizonier în timpul unei lupte din 1915 şi a fost dat dispărut de regimentul său. Soldatul ungur a fost trimis în Siberia de ruşi, şi a rămas acolo până la sfârşitul războiului. Apoi a trecut în China, unde a lucrat câţiva ani într-o mină. Abia acum câtva timp a reuşit să se îmbarce pe un vapor şi să se întoarcă în Europa. Femeia sa crezându-1 mort, s'a măritat cu altul. Un copil din a doua căsătorie a nevestei a deschis ușa nefericitului soldat, când s’a întors la casa sa. Mai norocoasă a fost întoarcerea unui englez, acum câteva zile. In 1916 el s’a angajat în armata britanică sub un nume fals, deoarece nu avea încă vârsta cerută. Doi fraţi ai săi căzuseră în lupte. Tânărul englez, rănit de două ori şi otrăvit cu gaze asfixiante, şi-a pierdut memoria. Rudele nu-l puteau găsi, fiindcă nu cunoşteau numele fals cu care se înrolase. Nenorocitul a rătăcit trei ani de zile în toate ţările, trăind din mila oamenilor. Intri o zi, însă, îşi recăpăta memoria şi se întoarse la casa părinţilor săi, care îl primiră cu cea mai mare bucurie. Judecătorul de instrucţie in avian Dealungul frontierei de răsărit a Poloniei, teritoriul este lipsit de cale ferată., iar drumurile sunt foarte anevoioase. De când polonezii au întărit frontiera cu o armată de grăniceri bine organizată, au încetat Incursiunile banditeşti din Rusia sovietică. Cu toate acestea, în multe localităţi din această regiune îndepărtată, jafu-i, incendiile şi crimele se ţin lanţ Deunăzi, administraţia poliţienească din Pinsk, a fost înştiinţată că la o depărtare de 80 de kilometri a ars casa unui pădurar şi cu acest prilej au pierit în flăcări femeia şi un copil al pădurarului. Judecătorul de instrucţie. Înştiinţat despre acest accident, s-a oprit asupra faptului că incendiul a izbucnit la ora 6 după amiaza. I se păru curios că în timpul zilei femeia şi copilul nu s'au putut salva. Din cauza drumurilor defectuoase, judecătorul urma să facă două zile pentru a ajunge in această localitate. Era clar că in aceste două zile orice indicii ar fi dispărut, in ce priveşte adevărata cauză a incendiului, precum şi a morţii celor două victime. Judecătorul a cerut să i se pună la dispoziţie un aeroplan şi peste un ceas a sosit la faţa locului, spre marea mirare şi perturbare, a pădurarului care nu se aştepta la o astfel de surpriză. Atât femeia, cât şi copilul au fost găsiţi carbonizaţi, dar cu căluş® în gură. Luat din scurt, pădurarul a mărturisit că şi-a ucis nevasta şi copilul din cauza amantei sale, zeu britanic, dovedeşte o industrie bine organizată, ce se afla sub conducerea preoţilor. Tăbliţele de piatră care au fost găsite în subsolurile templelor, arată că pe lângă fiecare templu se afla o fabrică Aceste tăbliţe conţin o contabilitate întreagă despre cantităţile de lână, pe care ţăranii din împrejurimi erau ţinuţi să le dea drept dijmă templului. Lâna era prelucrată şi tăbliţele conţin indicaţii foarte amănunţite cu privire la ţesăturile şi calitatea lor. Munca era efectuată de către sclavele templului, iar obiectele erau vândute. Repararea firelor deranjata Industria templelor din Babilonia La Londra are loc o expoziţie a obiectelor găsite în ţara lui Abraham, cunoscută sub numele biblic de Ur patria chaldeilor. Expoziţia, organizată de către mu O despărţire politicoasă Intrăm oraş din Anglia , s’a prezentat dăunăzi la un post de poliţie o femeie, pentru a se plânge că soţul ei are intenţia să strice căsnicia. La întrebarea magistratului dacă soţul său a părăsit-o, femeie a răspuns că nu, dar că o obligă să părăsească ea locuinţa şi că i-a dat a înţelege aceasta intr’un chip cât se poate de original: i-a împachetat patul şi a întrebat-o la ce adresă să i-1 expedieze. Sezon slab pe Coasta ele Azur Un prieten al ziarului nostru care să găseşte pe Coasta de azur ne scrie: — Aci la Monte Carlo vremea e splendidă. 18 grade căldură. La Nisa e ceva mai răcoare. La Monte Carlo lume puţină. Nici un român până acum. La Nisa ceva mai multă lume şi un număr oarecare de români, dar în general pe toată Coasta de azur au venit anul acesta mult mai puţini străini ca anul trecut. Criza generală se cunoaşte. Americanii nu mai sunt în massă ca altădată din cauza prăbuşirilor bursiere, cari au ruinat pe mulţi. Va mai veni lume în Ianuarie şi Februarie, când e „sezonul”, dar cunoscătorii își dau seama de pe acum că anul acesta Coasta de azur va avea un sezon slab. CRIZA DE GUVERN GRECIA ATENA, 29 (Rador). — In urma unei scrisori publicată de d. Condylis în ziarele din Atena, partizanii săi din guvern, d-nii Argyropulos, ministrul Internelor și Pappas, ministrul Higienei, au prezentat d-lui Venizelos demisiile lor. Demisiile vor fi considerate ca definitive după ce dr.Condylis va fi confirmat autenticitatea scrisoarei. D. Venizeros, care se află îa Patras, pentru inaugurarea unui orfelinat, se înapoiază Luni la Atena. Se afirmă că șeful guvernului va rezolva criza procedând la o largă remaniere a cabinetului. La efilibi ai burlicelor americane, ntembrde clubului ________gustând puding-ul de Anul Nou _ întrevederea Jaspar- Tardieu PARIS, 29 (Rador). — D. Tardieu a primit azi dimineaţă în audienţă pe d. Jaspar, preşedintele Consiliului belgian, cu care s’a întreţinut asupra conferinţei dela Haga. D. Tardieu a reţinut la dejun pe d. Jaspar. Moartea subită a fi Evis Inginer BÂRLAD, 30. — Inginerul Giuseppe Barbieris, inspector la căile ferate, aflându-se în inspecţia liniei ferate Zorleni-Bassarabeasca, inspecţie pe care o făcea cu o drezină, a încetat subit din viaţă, pe când se afla la vreo 14 km. de Murgeai. Nefiind bănueli, s-a autorizat înmormântarea, care se va face la Iași. Pagubele cauzate de accidentul vaporului englez frDeîîham,, CONSTANȚA, 20. — Am relatat acum câteva zile, că pe timpul furtunii care a făcut atâtea ravagii în portul nostru, vaporul englez „Denham“ purtat de vânt a lovit și rupt semaforul de la capătul danei No. 7-8 şi a ciocnit apoi vaporul italian „Diana“ căruia i-a provocat avarii după ce — ca prin minune — vaporul ,,Dacia” al serviciului maritim român scăpase de a fi abordat de vaporul englez. Pentru stricăciunile aduse instalaţiunilor portului prin dărâmarea semaforului, societatea „Intercontinentala“, care reprezintă la Constanţa pe armator, a fost avizată de către direcţia porturilor că va fi ţinută răspunzătoare de valoarea pagubelor cari se vor evalua de către o comisiune de experţi. Deocamdată cooperativa „Energia“ lucrează la micile reparaţiuni de suprafaţă, după terminarea cărora vaporul „Denham“ va pleca la Stambul unde va fi ridicat pe doc Femes cioată de tren CONSTANȚA, 30. — Eri la ora 1 s’a întâmplat un grav accident de tren în gara Bazargic. Femeia Ecaterina Satmari voind să se urce în tren în timpul mersului a alunecat de pe scară, căzând între sine. Ea s’a ales cu un picior și cu o mână tăiate și cu grave contuziuni pe corp. Victima e internată în spitalul „Dr. Sion“. ------- ,a. —— . Spectacolele săptămânii TEATRUL NATIONAL MARŢI: Maior Barbara. MIERCURI: (matineu) Maior Barbara. (seara) O femee fără importanţă. JOI: (matineu) Măsură pentru măsură (seara) Heidelbergul de altă dată. VINERI: Marele Duhovnic. SAMBATA: (matineu) O femee fără importanţă. (seara) Heidelbergul de altă dată. DUMINICA: Relâche. OPERA ROMANA’ MARTI: Bărbierul din Sevila. MIERCURI: Tanhauser. JOI: Cavalerul rozelor. VINERI: Werther. SÂMBĂTĂ: Dom Pasquale. DUMINICĂ: Relâche. TEATRUL VENTURA MARTI, MIERCURI. JOI: Melo. VINERI: Spune-mi că sunt urât. SÂMBĂTĂ: (matineu) Melo. (seara) Spune-mi că sunt urât. DUMINICĂ: Relache. TEATRUL REGINA MARIA MARȚI: Marius. MIERCURI: (matineu) Manasse. (seara) Marius. JOI: (matineu) Manasse. (seara) Marius. VINERI: Marius. SÂMBĂTĂ: (matineu) Marius. (seara) Manase. TEATRUL FANTASIO ÎNTREAGA SAPTAMANA: Pinpette. TEATRUL MIC (Studio Naţional) MARŢI: Amorul veghează. MIERCURI: (matineu) Muşcata din fereastră, (seara) Mary Dugan. JOI: Amorul veghează. VINERI: Mary Dugan. SÂMBĂTĂ: (matineu) Muşcata din fereastră, (seara) Amorul veghează. DUMINICA, Relache. TEATRUL „FANTOME ȘI PAIAŢE“ ÎNTREAGA SAPTAMANA. Sicriul de carne. A apărut in editura „Adevărul“ „Ioni Reesnin“ de Const. Sâineanu Un volum elegant de 340 pag cuprinzând analiza operelor literare române mai de seamă apărute în cursul anilor 1926— 1929. Carte necesară oricărui intelectual. Preţul 80 lei. FEMEILE CARE VOR POLITICĂ ŞI CELE CARE N’O VOR O scistiune in grupul omogen până mai eri, aî feministelor Sunt numai câteva luni, de când în vasta sală a „Casei femeii“ in şedinţe solemnă prezidată de regina Maria, şi în faţa unui imens public compus din tot ce e mai intelectual şi mai ales cele două proeminente figuri ale feminismului românesc, prietene strâns legate în atâtea fapte frumoase, cu atâtea acte însemnate, d-nele Alex. G. Cantacuzino şi Calypso Botez, vesteau primul mare pas al femeii în viaţa cetăţenească: acordarea drepturilor de vot la comună şi judeţ. Au fost clipe înălţătoare care s'au cimentat prin formarea grupului politic al femeilor din toată ţara, la care veniră ca nişte albine la matcă toate societăţile din ţară şi de peste munţi. Se hotărâse în principiu să se aibă de lozincă: unirea tuturora intr'un partid numit partidul femeilor care să conlucreze şi să-şi dea votul acelor partide politice ce vor acorda drepturile depline cerute de feministe de la începutul mişcării lor pentru revendicare. E drept că această linie de conduită era trasată mai mult de una din ceele două leadere ale feminismului, d-na Alex. Gr. Cantacuzino. Membră a castei care stă In vârful piramidei sociale, ocupându-şi nevoia de activitate cu opere sociale ca „Soc. ortodoxă“ „Ţesătoarea“ pe care le creiase şi conducea, d-na Cantacuzino simţia într'însa o chemare cu totul alta. * D'aceia, la primul apel al femeilor intelectuale nedreptăţite, al celor ce simţiau că s'a isprăvit cu timpul de sclavie al surorilor române, d-na Cantacuzino işi părăsi saloanele şi coborî în mulţimea năpăstuitelor. La început fu primită cu neîncredere, chiar cu ostilitate. Secole de viaţă trăită în deprinderea d'a porunci, nu erau favorabile aceleia care deşi dorind din tot sufletul să fie egala funcţionarei, profesoarei, vânzătoarei ca femee, rămăsese totuşi cucoana mare. Dar anii tecură. Amabilitatea, simplitatea de maniere, felul d'a vorbi tuturor, risipiră răceala cu care era întâmpinată și feminista Alex. Cantacuzino, fu primită cu drag, încredere și respect, de la centru până la Obor. O mână caldă de prietenă, de tovarășă, strânsese pe a sa, aceia a d-nei Calypso Botez, una din rarele figuri răsărite in societate. O „self made woman“ dacă mi-e permis să calific o femee de mare merit cum numesc englezii pe oamenii lor „fii ai propriei lor opere". Ştiind totdeauna să impuie ce vrea cu toată dulceaţa de femee care na părăsit'o prin excelenţă merse alături cu aceia care era intitulată principesa, ca două surori, ca două tovarăşe de muncă ce se stimează profund. Neaşteptată, neprevăzută, veni insă sciziunea. Voind de la început să urmeze pilda femeilor din alte ţări care sunt înscrise in diferite partide politice, d-na Botez se decise pentru partidul ţărănist fără a mai aştepta acordarea deplină de drepturi femeilor, şi urmată de partizanele sale, profesoare, avocate, intelectuale, funcţionare, păşi solemn pragul clubului ţărănist unde promiseră sprijinul şi votul lor. Pentru prima oară in viaţa lor de activitate publică, cele două leadere se despărţiră şi d-na Al. Cantacuzino, după ce strânse cu un amar zâmbet de adio mâna tovarăşei de atâţia ani rosti de pe estrada aulei Fundaţiei Carol 1: — Nu vrem politică. — Vrem să rămânem independente. — Vrem să lucrăm numai In slujba ţării. — Vrem să fim solidare într'o grupare de pregătire pentru vremea când vom avea toate drepturile. Odată cu d-sa zeci şi sute de femei distinse, strigară la fel, hotărâte a rămâne In expectativă. , Care din ambele conducătoare unite până mai eri intr'un singur crez, are dreptate, noi nu ne putem pronunţa. Să fie decizia d-nei Calypso Botez prematură, sau rezerva d-nei Cantacuzino, excesiv de prudentă? Tot ce ştim noi care le-am cunoscut de ani şi ani de zile e că la baza hotărârei amăndurora domneşte sinceritate, convingerea şi dragul va fi utile cât mai mult ţării şi semenelor lor. Cine va avea dreptate, cine a făcut bine făcând cum a făcut se vor însărcina să ne-o spună poate evenimentele anului care îşi va deschide noi şi proaspete porţile. FULMEN • ★ O serbare cetăţenească com. suburbană Militari Intr’o atmosferă strict cetăţenească, adică în afară preocupărilor politice, s’a desfăşurat eri, In comuna suburbană Militari, una din cele mai mari din raza municipiului Bucureşti, festivităţile aniversării a 50 de ani dela întemeierea comunei, prin împroprietărirea militarilor cari au luat parte la războiul pentru independenţă din 1877 A făcut o impresiune penibilă neînţelegerea de către unii a acestei festivităţi, cumpănind mai mult anumite consideraţiuni de oportunism politic. Aceste consideraţiuni au determinat o diversiune fără prea mare însemnătate. TEDEUMUL La ora 10 dim. s’a oficiat un tedeum la biserica locală în prezenţa d-lor Jiteanu, directorul pirotehniei armatei şi a d-lui Moţăţeanu, chestorul sectorului IV (Verde) — în a cărui zonă cade comuna după noua delimitare a municipiului. După serviciul religios, preotul M. Bazilescu a rostit câteva cuvinte asupra însemnătăţii zilei. Cu deosebire emoţionantă a fost cuvântarea simplă a d lui Gheorghe Plinescu, fost primar, unul dintre cei dintâi împroprietăriţi după războiul din 1877. D. Plinescu a făcut istoricul comunei relevând dificultăţile edilitare de odinioară cari aveau de luptat cu un buget de 5000 lei. Are cuvinte de laudă pentru tineretul de azi cari a intrat cu impetuozitatea vârstei în comisiunea interimară pentru realizarea vechilor deziderate edilitare. Dela biserică asistenţa a trecut la cimitir unde s’a oficiat un parastas pentru pomenirea celor ce au întemeiat comuna. ŞEDINŢA FESTIVĂ DELA PRIMĂRIE A urmat apoi, o şedinţă festivă în localul primăriei la care au luat parte şi d-nii G. Angelescu, preşedintele comisiunei interimare a sectorului IV (Verde) şi d. Virgil Serdaru, membru în comisiunea interimară a municipiului. D. TANASE NEDELESCU, preşedintele comisiunei interimare a com. Militari, a arătat însemnătatea zilei expunând nevoile comunei cari nu se pot împlini fără sprijinul municipiului. Propune ca în amintirea foştilor militari din războiul pentru independenţa comuna să se denumească Veteranii. D. G. ANGELESCU preşedintele comisiei interimare a sect. I” (Verde) a arătat greutăţile financiare prin cari a trecut sectorul şi împotriva cărora s’a realizat o întinsă campanie de pavaje. Făgădueşte ca in viitoarea campanie de lucru să se amelioreze edilitatea în com. Militari, D. VIRGIL SERDARU expune ideologia edilitară a partidului naţional-ţărănesc şi expune foloasele ateneelor populare. După ce mai vorbeşte d. CONST. CRISTESCU, membru în comisiunea interimara a comunei, se termină programul de dimineaţă. FESTIVALUL DE DUPĂ AMIAZĂ După amiază s’a desfăşurat programul festivalului artistic deschis prin cuvântarea d-lui ERACLE SĂSÂNA, membru în comisiunea interimară căreia i-a urmat cuvântarea d-lui gen. JITEANU asupra însemnătăţii educaţiei religioase naţionale şi a d-lui senator de Ilfov V. DINCESCU-BOLINTIN. D. DEM. I. DOBRESCU, preşedintele comisiunei interimare a municipiului, salutat cu ovaţiuni, arată că dacă pentru moment a fost numit primarul mahalalelor, în anul viitor are ambiţiunea să fie numit primarul comunelor suburbane. Realizările edilitare nu se pot face însă, fără colaborarea cetăţenească indiferent de partid. Are mulţumirea să găsească în Militari o conştiinţă cetăţenească trează şi dârză cu ajutorul căreia se vor înfăptui realizările edilitare A urmat, apoi, programul artistic cu concursul d-lor Baldovin (solo chitară), G. Russe (canto), d-ra M. Petrescu (canto), etc. şi împărţirea darurilor din jurul Pomului de Crăciun. .. Seara la ora 8 a avut loc o agapă în sala restaurantului Graur. .•REP. Construcţiile havaie franceze PARIS, 29 (Rador). — Procentd de construcţie anouei tranşe navale, adoptat erî dimineaţă de spanseră, prevede ud crucişă iar,, seass,contra-torpitoare şi şease submarine, reprezentând un cost total de 1.267.128.000 franci, sumă repartizată pe exerciţiile 1939—1931. Raportorul proectului a subliniat că Franţa obligată să-şi garanteze siguranţa, construeşte numai un minimum indispensabil de unităţi, necesare pazei coastoor şi căilor maritime