Dimineaţa, octombrie 1930 (Anul 26, nr. 8541-8571)
1930-10-01 / nr. 8541
Miercuri ( Octombrie 1930 Se caută într’un local din centru, bine Cunoscut, local paşnic, unde bucureşteanul sau străinul in trecere prin Capitală obişnuieşte să-şi bea cafeaua sau să mănânce un şniţel, cetind gazetele şi ascultând muzica, s’au lipit de curând afişe, prin care „Doamnele neînsoţite' sunt avertizate că nu li se va servi nimic de băut sau de mâncat. Şi să nu credeţi că această ameninţare profund „morală" ar fi doar platonică! Nu, pedeapsa postului forţat se aplică riguros persoanelor de sex feminin, care nu găsesc neapărat necesar să vină cu o dădacă sau cu un cavaler pentru a consuma o cafea turcească. Pe de altă parte, patronii localului se arată foarte omenoşi cu individele, care îndrăznesc să-l frequenteze singure singurele. Nu le dau pur şi simplu afară, afişând de pildă un anunţ prevestitor: „Intrarea Câinilor şi a doamnelor neînsoţite în local este Interzisă". Nu! In profunda lor omenie îngădue acestor fiinţe demne de dispreţ să se aşeze la o masă, atâta doar că chelnerul are ordin strict să le ocolească, chiar dacă mor de sete sau de foame. Oamenii răi ar afirma poate, că există şi un mic calcul in această omenie. O doamnă poate veni singură în localul în chestie, şi, văzând afişul, să-şi găsească în grabă un însoţitor de la o masă vecină sau din stradă. Ba, pe aceste vremuri de şomaj, te pomeneşti dă la fiinţă o nouă categorie de... muncitori, mai mult sau mai puţin intelectuali: însoţitorul de profesie, după cum există dansatori speciali în localuri de noapte, aşa zişii „Eintänzer". Afişul e însă necomplectat. însoţitorul sau însoţitoarea trebue să aibă o vîrstă anumită? Un sugaciu este ori ba un însoţitor admis? Dar un căţeluş? DE AIUREA ŞI DE AICI însoţitori! E doar chestie, ca doamna să nu fie singură, nu este aşa? Apoi, dacă chelnerii n’au voe să servească doamnele singure, le rămâne acestora soluţia, să-şi aducă mâncare şi băutură de-acasă, doar aşa, pentru a sfida imbecilitatea afişului, — sau să şi-o Comande dela cofetăria de peste drum. Şi n’ar fi rău, ca un grup de femei demne să încerce această măsură, bine înţeles Intrând izolate în local, căci e inadmisibil ca un patron să servească in localul său cu ploconeli două cocote sau o cuconiţă cu întreţinutul ei, şi să refuze consumaţia unei funcţionare Cinstite, care în pauza orelor de birou, vine grăbită să îmbuce ceva şi să răsfoiască o revistă. In secolul al XX-lea o asemenea măsură ridicolă din partea patronului unui local frequentat şi de străini e menită să ne compromită ţara, iar valul de moralitate prost înţeleasă, ce a cuprins pe patroni ar trebui temperat de către autorități E. MAKG. Un ou gigantic La Ambovarobe, în insula Madagascar, a fost găsit un ou enorm de la o pasăre uriaşă cunoscută sub numele de Aepiornis. Această rasă de pasări s-a stins acum câteva mii de ani. Conţinutul acestui ou echivalează cu 150 de ouă de găină. Un muzeu din New York a oferit 3000 de dolari pentru acest ou uriaş. Guvernul francez a refuzat să-l vândă, hotărând să-l expună la expoziția colonială din Vincennes. Gusturi şi manii de-ale vedetelor Un observator american care locueşte la Hollywood a notat gusturile şi maniile marilor vedete de cinema. Unele detalii sunt amuzante de redate. Astfel, Evelyn Brent are pasiunea parfumurilor, ea cumpără flacoane după flacoane, dar nu le deschide niciodată, astfel că stocul ei creşte mereu. Bébé Daniels are aceiaşi manie. In ultimul timp după ce a mai dăruit un mare număr din ele, mai avea Încă trei sute de flacoane nedeschise. Dolores del Rio, deşi întrebuinţează destul de mult parfumurile, are încă o provizie de şapte sute de flacoane. Iréne Rich crede în norocul adus de potcoavele de ca,i găsite pe drumuri; ea și-a garnisit grajdul cu astfel de potcoave gravând data și locul unde a găsit pe fiecare. După cum vedem tot se raai găsesc în California drumuri străbătute de cai, pe când In Europa ele sunt mai mult destinate automobilelor. Corinne Griffith are o colecţie în cristal reproducând diamantele istorice. Ele constitue o prea frumoasă dar inutilă podoabă de vitrină! Collen Moore a făcut să se construiască o casă de păpuşi pe care a mobilat-o după moda veche. Ea declară că numai la Paris a putut găsi cele mai frumoase obiecte și bibelouri. Noul sistem de apărare contra hoţilor Se anunţă vremuri grele pentru tâlhari şi hoţi: un englez a inventat un mecanism care face aproape imposibil furtul şi jaful. Walter Heinz, inginer englez, a inventat un aparat, mulţumită căruia, un automobil începe să strige, de îndată ce încearcă un străin să-l fure. Când stăpânul automobilului părăseşte maşina, ea strigă cu glas tare : — Totul e în ordine, puteţi pleca liniştit. Când, însă, încearcă un străin să pună automobilul în mişcare, maşina începe să ţipe ca un om care e bătut. Afară de aceasta, automobilul nu se mişcă din loc şi tâlharul cade numaidecât în mâna poliţiei. Secretul acestei invenţii constă latr’un mic buton ascuns, despre a cărui existenţă nu ştie decât stăpânul maişinei. Bazat pe acelaş principiu, inginerul englez a construit şi alte aparate destinate a apăra locuinţele de atacurile hoţilor. A construit de pildă, un aparat cu ajutorul căruia se aprind toate lămpile electrice din locunţă, precum şi nişte lămpi roşii aşezate pe faţada casei. Din momentul când cineva sparge un geam pentru a se introduce în casă aparate fotografice ascunse în pereţii casei fotografiază numaidecât pe răufăcătorul care încearcă să săvârşească un furt. Orice spargere este de asemenea semnalată de aparate electrice care provoacă un sgomot asurzitor. încercările făcute la Londra, cu toate aceste aparate, au dat rezultate satisfăcătoare» Grevă chinezească Până acum ştiam că grevă însemnează încetarea muncei, greviştii depun lucrul şi părăsesc pe patronii lor. Aşa se practică greva în toată lumea. In China însă e altfel. Greva chinezească constă în faptul că muncitorii continuă să lucreze. Cel puţin aşa au procedat deunăzi impiegaţii şi muncitorii dela tramvaele din Peking. Greva s’a desfăşurat acolo în modul următor : Conductorii şi casierii de tramvai, n’au oprit circulaţia vagoanelor, ci dimpotrivă vagoanele au circulat cât se poate de normal. Numai un singur lucru n’au îndeplinit funcţionarii de la tramvai, nu au vândut nici unui călător bilete. Rezultatul acestei greve chinezeşti a fost că populaţia Peking-ului a călătorit toată ziua gratis cu tramvaiul. Societatea tramvailor, care a refuzat să sporească salariul impiegaţilor, a suferit pierderi enorme. Faţă de această situaţie, direcţia ..tramvailor a cedat imediat şi a admis cererea slujbaşilor săi. In mod analog au procedat şi funcţionarii şi impiegaţii de la poştă. Când direcţia poştelor a refuzat să mărească salariul, funcţionarii n’au depus lucrul, ci dimpotrivă au lucrat cu cea mai mare sârguinţă. Dar ei n'au controlat dacă pachetele şi scrisorile sunt francate. Poşta a suferit din cauza aceasta pagube considerabile, şi administraţia s’a văzut silită să accepte condiţiile greviştilor. Intr’un caz şi în celălalt populaţia întreagă a fost, firește, de partea greviștilor. Congresul presa medicale latine BRUXELLES, 20 (Radar). Duminică s’a deschis congresul presei medicale latine. DIMINEAȚA Curiozităţi din lumea largăUIMIRE BIINTI! Bl £10113 VI de GEO LONDON Pe urmele unui fioros bandit: Al. Şi iatăsună în căutarea lui Al. Capone, ţarul bandiţilor. Trebue în acelaş timp să întâlnesc şi pe Spike O D önnel „decanul bandiţilor“, care este după Al. Capone, figura cea mai curioasă a lamei pe care o cercetez. America este continentul-paradis al reporterilor. Toată lumea se dă peste cap ca să le uşureze munca. In ce mă priveşte, mi se pare că nu voi putea vorbi niciodată îndeajuns despre graba cu care autorităţile m’au ajutat. Cred de-o pildă că dacă poliţia din Chicago ar fi putut aresta pe Capone, l-ar fi arestat numai şi numai ca să-mi facă plăcerea de a-l vedea şi de a-mi ocaziona un interview cu el. Dar Capone nu a fost arestat şi condamnat decât odată în viaţa lui şi atunci pentru port ilegal de arme. Cu toate astea, în ultimii nouă ani, Capone a fost amestecat nici mai mult nici mai puţin, decât în vreo 50 de crime. Acum nouă ani Capone era un tânăr frumos, puţin cam prea frumos aşa încât cei cari nu-1 simpatizau, îl porecliseră cu un cuvânt franţuzesc care indică o atitudine şi o specialitate. Ii ziceau „Madame". NEGUSTORUL DE ILUZII Dar Al. Capone s’a revelat in realitate un bărbat şi încă un bărbat teribil. Era afiliat al celebrei bande „Cinci puncte" care a răspândit teroarea în Brooklyn şi New-York. Din această bandă au făcut parte şi Gyp-Sângerosul, Lefty Louis şi încă doi inşi cari în 1912 au asasinat, din ordinul locotenentului de poliţie Charles Backer, pe patronul de tripoli Hermann Rosenthal, vinovat că a denunţat un şantaj al poliţistului. La 30 iulie 1915, adică trei ani mai târziu, locotenentul de poliţie Charles Backer, a plătit cu viaţa crima săvârşită din ordinul lui. Locotenentul a fost executat pe scaunul electric în închisoarea de la Sing- Sing. Acum de când cu prohibiţia, justiţia americană a devenit însă mai puţin severă. ...Al. Capone s-a ocupat mai Întâi la Chicago de comerţuri aproape liniştite... A luat direcţia unei „case de iluzii“ din South-Wabash Avenue care funcţiona sub firma „La patru draci“. S’ar putea spune că în acea vreme instituţia lui Capone era aproape necesară. Intr’adevăr cu puţin mai înainte de inaugurarea firmei „La patru draci“, cea mai somptuoasă casă de iluzii din Chicago fusese închisă pentru că fiul unui miliardar a fost omorit în saloanele ei. Cele trei sistere, directoarele stabilimentului, au dispărut fără urmă şi clubul şi-a închis definitiv porţile. Iată de ce cei „Patru draci" ai lui Lapone, au fost bine veniţi şi salutaţi aproape cu entuziasm în ziua apariţiei lor în Wabash Avenue. Lapone însă visa o altă soartă decât aceea de simplu patron. PRIMA CRIMA Lei dintâi om pe care Lapone l-a omorit a fost, se zice, proprietarul unei brasserii clandestine, cu numele de Joe Howard. De atunci el a fost actorul şi uneori promotorul celor mai principale crime din Chicago. V’am vorbit la timp despre asasinatul avocatului general Mac Swiggin, acel misterios magistrat care-şi petrecea seară de seară in intimitatea bandiţilor, iar ziua şi-o petrecea anchetându-i şi manifestându-şi indignarea împotriva lor. Mac. Swiggin a fost omorit împreună cu trei bandiţi, de o bandă adversă, pe străzile cartierului Cicero. Şi fiindcă Cicero este cartierul de stat major al lui Lapone, toată lumea a rămas convinsă că „Big-Boy“ e unul dintre autorii asasinatului. Big-Boy a fost chemat deci la poliţie unde i s’a pus această chestiune dea dreptul savuroasă: „Mă rog frumos, Mister Capone, aţi Capone . Are un şic extraordinar. De altfel e aşa de cochet! Cochetăria lui Al. Capone îmbrăţişează uneori aspecte cu adevărat neprevăzute. Aşa, de curând de tot, el a anunţat prin radio că vocala e de la sfârşitul numelui său nu trebue pronunţată ca aşa cum o pronunţă de obiceiu publicul din Chicago. Căci numele lui este Capone şi nu Capone„. Speakerul de la radio a transmis foarte corect acest mesagiu. Dar dacă găsesc în Cicero o surprinzătoare simpatie pentru „dușmanul public“, pentru Capone însuși voi e imposibil să-l găsesc. Va trebui să pierd 9 zile ca să ajung în cele din urmă să stau de vorbă cu el. Și lucru surprinzător, numai cu ajutorul detectivului Vall O’Farel, am ajuns la un rezultat. Vall O’Farel — care s’a ocupat mult de afacerea locotenentului cap politic Becker — a fost invitat de Al. Capone la el acasă după serata faimosului match de box dintre Tuney-Dempsy. Gangsterul a cheltuit atunci la un singur supeu vreo 20.000 dolari, adică un milion de loi... Intr’o bună dimineață m’am trezit cu un telefon chiar de la Capone. Consimţea să-l văd. GEO LONDON (COPYRIGHT Agence Littéraire Internationale, Paris V—Berlin W. 50), ucis pe domnul William Mac Swiggin avocatul general? Dacă da, pentru ce aţi comis această crimă?" Al. Capone a răspuns că nu ştie nimic în această „chestiune“, a strâns mâna poliţistului şi s’a urcat în automobil... un automobil blindat ca un crucişător de luptă. Atunci a fost prima dată când Caputea să ne spuneţi dacă dumnea- none s'a simţit puţin mai îngrijoroastră sunteţi criminalul care a dat. Banditul A3. Capone răsnim cârcd la întrebările pro castram Ini Harry Epstein Aparate cari spală cu aburi monumestiere din grădinile publice. Un betez regal „Trebue să ne gândim bine înainte de a ne boteza fata“, spunea odinioară o încântătoare d-ră căreia mama ei îi dăduse numele de Adelaida; înainte deci de a boteza pe a lor, ducele și ducesa de York s’au gândit mult, deoarece deabia acum au făcut cunoscut numele definitiv ales pentru mica princesă Margaret- Rose. Botezul va avea loc în capela palatului Buckingham. Titlul principesei care va apare în circulările oficiale şi alte documente va fi: „Alteţa sa regală principesa Margaret-Rose de York“. Alegerea acestor două nume a produs o mare mulţumire în Scoţia. Copilita fiind născută în Scoţia toată lumea dorea să i se dea un nume adevărat scoţian şi acela de Margaret era cel mai indicat, ca unul ce fusese purtat de trei regine scoţiene. Rose e numele sorei mai mari a ducesei de York, care posedă un deosebit farmec şi e extrem de populară. Ceremonia botezului va avea loc in cea mai strictă intimitate. Regem şi regina, care vor fi naşi vor pleca din Balmoral la Londra Marţia viitoare şi ducele şi ducesa de York cu copiii lor se vor înapoia în Capitală la începutul lui Octombrie. Prinţul de Galles va fi probabil al doilea narș, după cum lady Rose-Constance Levenson-Gomer, sora ducesei de York va fi a doua nașă. înscenarea simii film. Trecerea pe o scară, de la un munte la altul teacnslan ziua sfântului Valentin Anul trecut, în luna Februarie, s’a produs aceea ce se numeşte la Chicago masacrul din ziua Sfântului Valentin — asta pentru că s’a petrecut tocmai în ziua de 14 Februarie, sărbătoarea sfântului. Intr’un garaj dela North-Clark- Street, 7 bandiţi din banda lui Bugs Moran, rivalul lui Capone, au fost ucişi de 4 oameni înarmaţi cu mitraliere. Printre asasini figurau doi inşi îmbrăcaţi în uniforme de poliţişti. Când a dat ochii cu cadavrele prietenilor săi, Bugs Moran a declarat, amestecând în glas durerea cu admiraţia : — Numai Capone şi oamenii lui pot omorî aşa! Dar Capone n’a fost nici odată urmărit nici pentru crima aceasta şi nici pentru celelalte. S’ar zice că-i sfinţit. Acum s’a întors din Chicago şi cred că dacă se ascunde, o face nu atât de teama poliţiei, cât mai ales de teama gangsterilor, cari-1 urmăresc. Iată de ce Capone e aşa de greu de găsit. O idee! Dacă m’aş duce să întreb pe avocatul lui, Thomas D. Nash? In ordine generală avocaţii gangsterilor au o reputaţie deplorabilă. Unii sunt socotiţi chiar complici morali ai clienţilor lor. I). Thomas Nash, un om extrem de simpatic, nu face desigur parte din această categorie. Este unul dintre avocaţii cei mai stimaţi din Chicago. Birourile sale arhipopulate de secretari şi dactilografe, sunt instalate intr’un măreţ building din 111 West-Washington Street. Avocatul mă primeşte foarte curtenitor, dar plin de rezerve : — Aș vrea din toată inima să poți găsi pe Capone. Ai putea să vezi astfel cât e de simpatic.... A, nici nu-ți poți imagina !... De altfel prietenii lui îl adoră... Căci la drept vorbind... socotind dintr'un anumit punct de vedere... Capone este un om plin de delicatețe... da, da. — Spuneți-mi vă rog unde îl pot găsi. — Ei, vezi asta nu pot... Asta nu-i treaba mea... Tot ce vă pot spune este că, din punct de vedere juridic, nu prea văd cum ar putea Capone să fie împiedicat de a veni la Chicago. — Haide, domnule Nash, fii bun, spune-mi unde l-ași putea găsi. — Imi pare foarte, foarte rău, dar nu pot. Uite eu, sunt un mare admirator al Franței, și aş fi tare bucuros să mă pot duce odată la Paris... Sora mea adoră Montparnasse-ul. CĂPITANUL DE POLIȚIE JOHN STEGE Mă încăpăţânez totuş să caut pe Capone. Iată-mă la Lewington-hotel, tnde a fost multă vreme marele cartier general al gangsterului. Nu e aici. Nu e nici la 7244 Prairie-Avenue, unde şi a avut o vreme reşedinţa. Mă simt obligat să fac şi în acest loc aluzie la afacerea Bonnot. Inchipuiţi-vă că în timp ce siguranța generală din Paris ar căuta pe sinistrul şef de bandă francez, un gazetar care ar fi vrut să-l găsească, căutându-l pe cont propriu, ar întreba din casă în casă : — N’aţi văzut cumva pe Bonnot? Cred că gazetarul ăsta ar fi fost luat fie drept un glumeţ, fie un periculos răufăcător. Aici la Chicago nimeni nu se miră de întrebarea mea. Mi se răspunde chiar ne tonul cel mai convenabil: — Al, Capone? Nu, domnule. Nu mam văzut de multă vreme. Când mă duc însă în cartierul Cicero, unde Capone a locuit aproape mereu de la venirea lui în Chicago, lucrurile se petrec altfel. Cicero este o comună limitrofă a lui Chicago pe care americanii o califică drept „sat“. In realitate Cicero este un oraş de aproape 40,000 de locuitori. Marea majoritate a populaţiei din acest cartier este în slujba uzinelor electrice care aparţin celei mai importante societăţidin Statele Unite. „Cicero“ a fost botezat aşa la amintirea celebrului, orator roman Cicero, care a murit asasinat de gangsterii lui Marc Antoniu. Locuitorii „satului“ sunt în majoritate italieni. UN MECENA Aici e cel mai riscant, lucru să critici acţiunile lui Capone. Toţi ciceronienii au o dragoste nemărginită pentru bandit. De altfel majoritatea edililor orăşelului sunt creaturile lui Al. Capone, ceea ce nu-i împiedică deloc să fie oameni foarte onorabili. Al. Capone este la Cicero un fel de.. Mecena despre care se spun nenumărate poveşti de generozitate Capone adoră copii, şi toţi copiii îl cunosc; el îi mângâie, le oferă jucării, surâde mamelor lor şi fiecăruia banditul întinde o mână atât de afectuoasă, Încât toţi uită că ea e atât de des înroşită de sânge. — E un soţ admirabil şi un părinte desăvârșit — îmi spune bătrânul patron al barului in care a fost asasinat avocatul general Mac Swiggin. Cineva — un medic — îmi povestește cu duioşie că în, vremea, când marele cartier general al lui Capo- U3 era la hotel Hawtorne din Cicero, Capone a avut o luptă cu mitralierele împotriva câtorva gangsteri din banda lui Morţiu. Atunci o femee a fost rănită. Atunci Capone a cheltuit 150.000 de franci cu îngrijirea rănitei. Tot despre el o actriţă îmi vorbeşte cu surâsul extaziat: — Good Bye, mister Nash. In căutarea lui Capone Pagina 3*a D.Tankeu despre poetica pacifică a Franţei PARIS, 29 (Rador). — In discursul ţinut la Alenson, d. Tardien, preşedintele Consiliului, a precizat că Franţa întreagă doreşte pacea, insă după formula securitate, arbitraj, dezarmare, şi că refuză inversarea acestor trei termeni. Ia limita consacrată de această formulă, Franţa a redus în mod scrupulos toate armamentele sale, afirmând prin acte de voinţă spiritul de canciliaţie şi dacă ea nu a avut impresia că celelalte puteri nu procedează la fel, şi-a păstrat sângele rece, cu toate comentariile oarbe sau alarmiste. Guvernul este conştient de a fi aparat tratatele fundamentale ale păcii, în serviciul cărora a manifestat în numeroase rânduri unitatea sa de acţiune şi credit. Terminând, ÎL Taxdifc-^ a arălatjLL- numai prinunire se pot rezolva marile probleme, după care d-sa a reamintit cuvintele adresate foştilor combatanţi de către d. Doumeygue, *preşedintele Republicei. PARIS, 29 (Rador). — Ziarele felicită pe d. Tardieu pentru a fi invitat naţiunea franceză la desăvârşirea operei de pace socială şi internă. ★ BOTOŞANI, 28. — înaintea instanţelor judecătoreşti locale a venit spr judecare procesul intentat d-lui Phlip Gredingher, reprezentantul consorţiului Ivar Krueger, care ar concesia vânzării chibriturilor în România şi a d-lui Iosef Bacoi, junio reprezentant pentru Botoşani. Cei doi sunt acuzaţi că înainte c a se urca preţul cutiei cu chibritu dela 2,5 la 3 lei, au lăsat piaţa locală fără acest articol, ascunzân mari cantităţi de chibrituri. Aceste s’au petrecut la 1 Iulie a. c., când chestor Giosanu pe baza unui domn a dat de firul acestei afaceri. In consecinţă, d-sa a dresat acte de dare î judecată a celor doi reprezentant pentru speculă ilicită. In procesul-verbal încheiat de chestor se formulează acuzaţii c complicitate împotriva d-lui Alber Blum, directorul filialei Băncei cost din Botoşani, prin care Grediiger lucrează cu trustul Krueger. La judecătorie, d. Gredinger s prezentat asistat de 6 avocaţi. D-s a refuzat să răspundă pe motiv c nu ştie româneşte. Interesant d est faptul că, Gredinger e cetăţean român şi procurist la Banca de Est. Celalt acuzat a cerut şi instanţa admis să facă proba cu martori. Procesul a fost amânat pentr ziua de 30 Octombrie. .. Orice elev al cursului superior de liceu trebue să citească Arta şi morala de F. BRUNETIERE E discursul marelui critic francez, cu privire la moralitatea în artă, care a stârnit şi mai stârneşte încă atâtea comentarii. Arta şi morala de F. BRUNETIERE E o cărticică bogată în învăţătură, şi mai e un bun îndreptar pentru cunoaşterea unei părţi din mişcarea spirituală şi din preocupările criticei. Arta şi morala de F. BRUNETIERET A apărut în Biblioteca „Dimineaţa“, No. 129, şi se găseşte la toata librăriile, la depozitarii ziarelor noastre şi direct la biroul de vânzare al Editurii „Adevărul", Preţul 8 lei.