Dimineaţa, iunie 1932 (Anul 28, nr. 9134-9161)
1932-06-01 / nr. 9134
Miercuri 1 Iunie 1932 Universitatea clujană ameninţată să-şi închidă porţile Sâmbătă după amiază, studenţii Universităţi din Cluj au organizat o mare Întrunire de protest contra nepăsării pe care guvernul o arată faţă de acea Universitate. Din cuvântările rostite de reprezentanţii tuturor facultăţilor, reiese că subvenţiile înscrise in buget pentru întreţinerea laboratoriilor şi a sălilor de curs, n’au fost achitate nici până astăzi, aşa că Universitatea clujană este ameninţată să-şi închidă porţile. Toţi oratorii au protestat în termeni extrem de vehemenţi contra acestei nepăsări a guvernului faţă de unul din cele mai importante locaşuri de cultură din ţară. Ei au arătat că se face o mare nedreptate universităţii din Cluj, deoarece, pe când universităţilor din Bucureşti şi Iaşi li s’au plătit subvenţiile necesare, celei din Cluj nu i s’a dat anul acesta nimic, laboratoriile şi clinicile ei n’au obţinut nici o îmbunătăţire de zece ani încoace, iar în lunile de iarnă, sălile de curs au fost lăsate fără foc, deşi guvernul a avut bani pentru Jockey-Club, pentru „excursii de agrement“ şi pentru alte cheltueli inutile cari puteau foarte bine lipsi. Studenţii au votat apoi o moţiune prin care fac un vibrant apel la rege şi la guvern pentru salvarea Universităţii din Cluj. Este regretabil că guvernul provocat prin nepăsarea sa o asemenea manifestare. Cuvintele şi ameninţările ce s’au rostit acolo sunt, desigur, de o gravitate excepţională, dar ele au scuza exasperării şi sunt cauzate de nepăsarea vinovată a guvernului. Pentru ca studenţimea să nu se coboare în stradă, cum s’a spus la Cluj, guvernul e dator ca cel puţin acum, în ceasul al 12-lea să-i înţeleagă situaţia, şi să ia măsurile grabnice impuse de împrejurări. Orice economii sunt admisibile, afară de ana. Căci universitatea clujană are şi alte raţiuni decât cele de instrucţie propriu zisă, cari-i dau dreptul la solicitudinea specială a conducătorilor ţării Am mai auzit, ori am mai văzut eu aceasta cândva* Iată reflecţia pe care cineva o face cetind romanul d-lui Dauş, „ASFINŢIT DE OAMENI". Reflecţie care dacă pune în cumpănă originalitatea lucrării, nu-i ştirbeşte valoarea. Dimpotrivă. Senzaţia de a fi cunoscut personagiile înseamnă că autorul şi-a copiat acele personagii de pe modele vii şi, aci e meritul, interesante. Ele au trecut pe lângă noi de atâtea ori, diluate însă în pulsaţia imensă a vieţii. Trebue să-ţi strămuţi închipuirea în mediul condensat al provinciei, unde activitatea aceloraşi elemente constituind mişcarea de pretutindeni, sunt adunate într’un spaţiu restrâns, de unde observatorul le detaşează ca dintr’o panoplie- Talentul d-lui Dauş i-a înlesnit putinţa ca in patru sute de pagini să orânduiască o societate întreagă într’o galerie de portrete admirabil conturate, procurându-ţi, cum rareori s’a reuşit, fiorul realităţii. Planuri de reformă a învăţământului Ce urmăreşte d. Iorga In conferinţa pe care a ţinut-o ori la Radio, d. prof. Iorga a atins — foarte tangenţial, e drept, dar îndeajuns de vizibil, — chestiunea şcoalei şi a bisericii în Stat. Sunt indicii că, în ce priveşte şcoala, guvernul pregăteşte o mare reformă în partea care interesează administraţia ei. E vorba să se desfiinţeze toate şcolile scundare create în târguri şi pe alocurea chiar în sate, subt cuvânt că vor fi întreţinute de cetăţeni (comitetele şcolare), pentru ca apoi ele să fie trecute în buget prin stăruinţa binevoitoare a oamenilor zilei. S-a ajuns în chipul acesta la o inflaţie de şcoli pe care bugetul n'ar mai putea-o suporta. Se vor desfiinţa, de asemenea, toate clasele divizionare, devenite extrem de numeroase mai ales în centrele mari, prn stăruinţa, de astă dată, a membrilor corpului didactic, care-şi sporeau astfel orele de curs şi, prin urmare, veniturile. Se vor desfiinţa apoi acele posturi din învăţământul primar, creiate prin grija unora de a-şi căpătui partizanii, posturi cari funcţionează cu oameni fără nici o pregătire şi fără nici o carte (nenormalişti), şi cari n’au la cursuri decât 4—5 elevi. Cazuri de acestea sunt numeroase în judeţele din Muntenia şi Basarabia. Teleormanul, în special, ţine recordul şcolilor fără elevi, dar cu dascăli cari au aceiaşi pregătire ca şi eleviiIn fine, proectul va prevedea desfiinţarea unui mare număr de licee şi gimnazii chiar din oraşele mari, pentru a stăvili, cel puţin pentru un timp, marele exod de „cărturari" cari iau diplome spre a deveni apoi bugetivori. Un prim pas în această direcţie, va fi desfiinţarea clasei întâi începând chiar din toamna asta, la multe din liceele şi gimnaziile socotite inutile. Administraţia învăţământului şcolar va şi ea simţitor simplificată, prin suprimarea numeroaselor posturi de revizori şi subrevizori, inspectori, inspectori generali şi subinspectori, etc., precum şi prin desfiinţarea burselor şi a căminelor, cari au dus în România la rezultate exact contrarii decât cele urmărite. Statul intretine elevi ca să creieze, nu forte vii, capabile să-şi câştige existenta prin mijloacele culturii, ci simpli postulanti la slujbele plătite din bugetul statului. * In ce priveşte biserica de stat, se pare că guvernul este preocupat să caute mijlocul de a se libera, cel puţin în parte, de obligaţiunile băneşti faţă de cultul oficial. D. Iorga a făcut în conferinţa sa de om o vagă aluzie la această problemă. ★ JW—SCiul Uffli Examenele de capacitate la şcoalele normale La 5 iunie va începe examenul de capacitate la şcoalele normale din întreagară. Ministerul instrucţiunii face cunoscut ca la acste examene sunt aduse următoarele categorii de candidaţi : Absolvenţii clasei a 7-a normală, cei căzuţi de două ori în sesiunea trecută; învăţătorii ajutori cari fac dovada că au funcţionat cu acest titlu un an în învăţământul primar; cei căzuţi de trei ori la examenul de capacitate şi licenţiaţii în litere ştiinţe cu practică în învăţământul primar şi care prezintă ordine speciale din partea ministerului. POVESTEA „PRIMEI ŞOFEUZE Lămuririle d-lui dr. Georoceanu din Craiova In ziarul nostru s’a relatat cazul „primei femei şofeur“ din Capitală,, care s’a prezentat drept soţia doctorului Georoceanu din Craiova şi povestind, reporterului nostru, o serie de romantice episoade ca fiind viaţa ei din ultimii ani. Or, d. dr. Georoceanu ne trimite o scrisoare din care extragem următoarele lămuriri: * „Această Sevastiţa de la volan, despre care se pomeneşte, a fost soţie de plutonier, de care omul a divorţat, iar in prezent, fără să aibă vreo legătură cu doctorul N. Georoceanu, din Craiova, se numeşte Sevastiţa Dumitrescu, fiica moaşei Elena Dumitrescu, ţiitoare de chioşc de tutun, în piaţă, pe timpul când nu se găsea de moşii. Se mai afirmă că d-na care-şi dă numele fals de d-na dr. N. Georoceanu, este proprietara unei moşii în Dolj. Sau este vre-o greşală de tipar, sau s’a făcut confuzie între moşie şi moşii din Dolj, fiindcă numita n’are nici o palmă de pământ. „N’am dat nici o autorizaţie, de a fi prima femee şofeul d-nei Sevastiţa Dumitrescu, căci n’am avut nici un drept. Poate în linişte să se urce d-na Sevastiţa Dumitrescu la volan, să-şi exercite meseria şi chiar „prioritatea fizică“, fără a se servi însă de numele meu şi a insinua că, fiind înglodat în datorii, eu aş fi trimis-o la Bucureşti să-şi facă apariţia printre şoferi. Aceste imputări neadevărate găsesc că lovesc în demnitatea şi prestigiul meu de om, medic şi funcţionar public“. D. dr. Georoceanu ne mai face cunoscut că s’a adresat parchetului contra d-nei Sevastiţa Dumitrescu, care s’a dat drept soţia d-sale. Curiozităţi din lumea largă La Lordra s’a introdus obiceiul, cu prilejul marelor călduri de acum, ca femeile să plece după cumpărături, în costume de ștrand Se ştie că, în ce priveşte analfabetismul, România stabileşte un trist record. Deşi frecvenţa şcolii primare e obligatorie, măsura există mai mult pe hârtie şi pe aceste vremuri de criză şi mizerie îngrozitoare, nu e de mirare că mulţi părinţi săraci preferă să-şi lase copiii neştiutori de carte, decât să-i vadă îngheţând în toiul iernii, desculţi şi goi în drum spre şcoală. In special fetele sunt lăsate acasă, ca să vază de gospodărie şi să îngrijească de frăţiori, socotindu-se, în mod eronat că pentru o fată înseamnă, un lux de prisos să pătrundă taina slovei. Din fetele de la ţară care vin la oraş „să se bage la stăpân“ prea puţine sunt ştiutoare de carte, fie că n’au fost trimise de fel la şcoală, în sat la ele, fie că au uitat de mult ce brumă au apucat să înveţe în clasă. De obiceiu, pomenind de analfabetismul din România, constatăm faptul şi ridicăm din umeri: Ei da, aşa-i, dar ce să-i faci? S’au găsit femei inimoase, care să nu se mărginească la întocmirea de tabele statistice, rostire de discursuri şi proteste sterile, ci rare să remedieze răul, înfiinţând in Capitală o şcoală pentru analfabete, dela unspreze ani in sus. Şcoala e situată în centru, deci accesibilă tuturor elevelor; cursurile sunt gratuite şi funcţionează de la 1 Iunie la 1 Septembrie, la orele cele mai potrivite — între 6—8 seara. Oricine are în serviciul său, fie şi temporar (muncitoare cu ziua, spălătorese, etc.) o femeie neştiutoare de carte ar trebui să-i atragă atenţia asupra şcolii nou înfiinţată şi avantagiile ce prezintă. Orice stăpân conştient are datoria morală de a îndemna slujnica analfabetă să frequenteze aceste cursuri şi — bineînţeles — să-şi dea libere acele ore, pentru cultura ei. Dar chiar dacă anul acesta şcoala va avea puţine eleve, realizarea în sine e îmbucurătoare şi nu ne îndoim de succesul ei treptat. Lupta împotriva inculturei şi a analfabetismului nu se duce cu vorbe, ci cu fapte — ca aceea din str. Biserica Enei. Se cuvine toată lauda femeilor, care nu pregetă să-şi jertfească câteva ore pe zi, în toiul verii, pentru a duce făclia culturei tot mai departe, luminând cu forţa cuvântului scris şi cetit minţile ce zac în beznă. DE-AIUREA ŞI DE AICI Lupta împotriva analfabetismului E. MARGHITA Umbrii păcii Am vorbit la timp despre timbrul păcii, care se va emite în Franţa. El nu va fi însă primul de acest fel. A mai fost un timbru întrebuinţat între 1877 şi 1900, care reprezenta comerţul şi pacea unindu-se şi domnind peste lume. Timbrul a fost propus în 1875 şi executat, după cum am spus, în 1877. In proectul iniţial, chipul simbolic de pe vignetă, înfăţişat cu un sceptru, ţinea în mână o ramură de măslin. In 1894 s’a emis alt proect de timbru, care a fost utilizat, apoi pentru Indochina, cu unele retuşări. El reprezenta o femeie, sprijinită pe un paloş, ţinând cu stânga o creangă a copacului simbolic, de altfel cu prea puţine frunze, şi lipsite de roade. Să fi fost oare o aluzie dureroasă la ce avea să fie pacea ? Feminitatea eroinei văzduhului Cei care au văzut pe Amelia Earhart scoborând din avion, după zborul ei, devenit istoric, cu greu au recunoscut-o întâlnind-o din nou in capitala Angliei. Abandonase ţinuta sportivă, ţinuta de călărie şi vestonul de golf, de piele. Pe buclele ei blonde purta o pălăriuţă albastră, în mâinile înmănuşate şi ele cu albastru, o poşetă care conţinea pudră şi ruj. Doi trandafiri îi împodobeau tailleur-ul bleu. Pantofii asortaţi la toaletă, un ciorap de mătase îi modela piciorul. Dar această îmbrăcăminte era de împrumut, după cum împrumutase şi cămaşa de noapte, cerută pe cale telegrafică lady-ei Astor Înainte de a părăsi Irlanda în drum spre Londra. De îndată ce sosi în Capitală Missis Earhart, în picioare la ora 7 dimineaţă, întreprinse altă expediţie, mai puţin importantă decât traversarea solitară a Atlanticului, dar destul de interesantă,—prin elegantele magazine din Westend. Faptul că miss Earhart e un excelent pilot n’o împedică să fie femeie: i-au trebuit trei ceasuri, pentru a-și alege toaletele: două tailleuri, o rochie de după armată. Una de seară, pantofi, pălării, eșarfe, asortate, etc. — „Sunt înaltă“ explică ea şi mi-a fost greu să găsesc ceva pe măsura mea. Toată lumea care cunoaşte pe aviatoare, laudă surâsul ei atât de femenin, manierele ei distinse şi amabilitatea ei, care îi fac numeroşi prieteni, oriunde se află. stele republicii I , vI ,Criza din Franţa: Herriot şi Tardieu, eşind de la bill Apeverul Uîsist de la o audienţă castnă avută la preşedin DIMINEAȚA Cadoul fordul Rossberry lui Mussolini Englezul Roseberry a făcut cadou lui Mussolini, prin mijlocirea ambasadei Angliei la Roma, vila lui dela Neapole, situată la capul Pausilipe. E o vilă de care se leagă importante amintiri istorice și e așezată în mijlocul unui parc superb. E situată într’un punct extrem de pitoresc al golfului din Neapole și clasată monument istoric. Mijloace cosmetice acum cinci mii de ani Săpăturile cari se fac actualmente în Mesopotamia, în Ur, scot la iveală şi metodele întrebuinţate acum cinci milenii de sexul slab, pentru ca reprezentantele lui să fie sau să pară frumoase. Sunt în special interesante cosmeticele întrebuinţate de regina Scubad, cercetate de Graham. Creioanele pentru sprâncene şi roşul de buze conţineau mari cantităţi de plumb dăunător sănătăţii, după părerile medicilor de acum. Se utiliza de asemeni un lut albăstriu pentru scopuri cosmetice. Culoarea albastră provine probabil din turchize pulverizate. O pudră neagră, asemănătoare cu antimoniul, conţinea cantităţi mari de masgan şi plumb, amestecate cu cupru, şi alte componente, între care probabil şi piatră de turchiz sfărâmată. Plumbul şi carbonatul de calciu au fost probabil intenţionat amestecate. Oxidele de plumb, în legătură cu celelalte minerale, dând nuanţe de maro, roşi şi purpură, se pare că pe vremea aceea mijloacele cosmetice cereau un studiu special şi erau mai ample decât cele de acum, care se mărginesc la roşu şi negru. Tigrul în avion Un avion de pasageri care parcurge distanţa Ostende-Londra, a avut zilele acestea pe bord un pasager ciudat, un tigru cu paznicul său. Shango, acesta e numele fiarei în vârstă de 11 luni, a fost achiziţionat pentru un circ englez. Pentru a transporta acest pasager, s-a construit o cușcă specială din lemn de stejar, gratii de fier și grilajul de sârmă. La aterizare, paznicul a fost găsit, spre spaima tuturora, în cușcă alături de sălbăticiune. Ce se întâmplase? Paznicul povesti pe scurt: — „Shango e favoritul meu, l’am crescut de mic cu biberonul; deobicei se plimbă pe stradă cu mine, legat de un lanț de fier. La plecare toate mergeau bine dar când avionul a început să se clatine în văzduh, Shango deveni foarte agitat şi într’o clipă de neatenţie din partea mea, a reuşit să tragă în lături cu laba, cârligul cuştei. Făcu încercarea să se ia la trântă cu mine, cum era obişnuit. Am încercat să-l liniştesc, dar zguduirile avionului îi sporeau nervozitatea din ce în ce, şi nu mai rămase altceva de făcut, decât să-l ademenesc iarăşi în cuşcă, unde m’am încuiat cu ei, spre a evita o nenorocire. Remediu contra răului de văzduh In contra răului de mare au fost încercate felurite mijloace cu mai mult sau mai puţin succes. Iată ce sfătueşte cerul Ferguson, examinatorul piloţilor americani, pe toţi acei cari întreprind călătorii aeriene, spre a fi feriţi de răul văzduhului, echivalentul răului de mare. Pasagerii să mănânce mult şi des, şi anume câte o masă la trei ore şi jumătate de zbor. Metoda a fost întrebuinţată cu succes pe liniile aeriene americane. Pe linia Chicago, călătorii sunt treziţi la ora 1 şi jumătate noaptea spre a li se servi masa şi mănâncă din nou la ora 5 dimineaţa când schimbă avionul Meniul e compus din fructe, supă salată, sandvici, cafea cu lapte şi pui. De altfel răul de văzduh nu prea face ravagii în America, căci din 45.000 călători transportaţi în şase luni de o companie, doar cinci la sută au fost bolnavi Club de foot-ball femenin Intr’un oraș mai mare din apusul Germaniei, s’a constituit acum câtăva vreme un club femenin pentru sportul de foot-ball. E un sport care nu prea cadrează cu „feminitatea“ sportivelor, dar in ziua de astăzi ne-am deprins să vedem femeile exercitând orice sport, așa încât în ciuda atacurilor ce le suferă clubul din partea bărbaţilor, probabil că se va menţine. Pagina 3-a Balonul lui Piccard va porni spre cer Prof. Piccard se va ridica iar în stratosferă, cu toate desminţirile date de el însuşi, timp de luni de zile. Familia lui nu se opune la plecare, având deplina siguranţă a reuşitei zborului, cum a avut şi anul trecut. Agenţiile telegrafice şi presa vor avea de lucru în vacanţă, graţie lui Piccard. O călătorie în stratosferă nu este un voiaj banal. In plus, se vor face cercetări de cel mai mare interes pentru ştiinţă. Prima ascensiune, deşi glorioasă şi plină de învăţăminte, n’a dat rezultatele aşteptate, din cauza unor întâmplări neprevăzute precum ruperea funiei supapei de evacuare a hidrogenului, spargerea unui baragraf şi altele cunoscute de cititori. De aceia se impunea de la sine o a doua ascensiune în condiţiuni mai bune, pentru ca savanţii să poată lucra în voie în laboratorul transportat în cer, fără a trece prin emoţii romantice şi a avea teama să-şi găsească din clipă în clipă moartea în stratosferă. UN LOC DE LEST VOR LUA UN METEOROLOG La 27 Mai 1931 balonul F. N. R. S. a ridicat la 15.850 metri — după barograma omologată de Aeroclubul elveţian — o gondolă-laborator cu doi oameni de ştiinţă şi câteva sute kg. lest. F. N. R. S. a trebuit să susţină in stratosferă, la o presiune de numai a zecea parte dintr'o atmosferă, peste o jumătate tonă praf de plumb ce n’a putut fi aruncat în urma defectării ventilului. Lestul a folosit la coborîrea balonului după apusul soarelui, când hidrogenul a început să-şi micşoreze volumul. In Iunie 1932 va avea loc probabil a doua ascensiune. De astă dată se va lua lest mai puţin, fiind un non-sens a căra sute kg. balast într’un mediu gazos de o densitate infimă. In schimb diferenţa de greutate va permite îmbarcarea unui al treilea savant. E vorba de eminentul fizician şi meteorolog Cosynos, unul din prietenii prof. Piccard. CUM VOR LUCRA SAVANȚII? Munca în trei va fi mai bine repartizată. Piccard va fi pilotul balonului. El e considerat ca cel mai bun astronaut contemporan având la activul său 12 ascensiuni de antrenament cu baloane libere şi experienţa ascensiunei de la 27 Mai 1931. Kipfer e specialist în a face atmosferă, în înţelesul strict al cuvântului, ştiind să manevreze cu dibăcie aparatele emanatoare de aer artificial şi cele de absorbiţie a bioxidului de carbon. Cosynos va fi fizicianul şi meteorologistul aerostatului, neavând altă grijă decât să supravegheze aparatele acestui laborator interastral. L. F. D. prof. N. Iorga despre criză Conferinţa ţinută la Radio B. prim ministra N. Iorga a vorbit aseară la Radio, despre situaţia generală a ţării. D. Iorga a arătat că dacă a primit însărcinarea de a forma guvernul, acum un an, a fost numai pentru că are o încredere neştirbită în însuşirile poporului românesc. Poporul acesta este capabil să biruiască toate crizele. Pesimismul ar fi îndreptăţit numai dacă pământul ar fi dat tot ceea ce putea da, iar omul şi-ar fi depus toate silinţele, şi totul ar fi fost în zadar. La noi este o criză de stat. Aceasta din cauză că Statul a încercat prea mult. El vrea să se ocupe de toate, dar nu s’a îngrijit să crească o societate devotată faţă de dânsul. Situaţia se va ameliora prin aceia că statul va trebui înlăturat de acolo de unde n’are ce căuta. Locul lui trebue să-l ia societatea. Nu se poate vorbi despre stoarcerea pământului românesc. Posibilităţile ţârii noastre sunt nesfârşite. Aşteptăm numai o muncă raţională, care din nenorocire nu vine. D. Iorga dă ca exemplu lipea de peşte într’o ţară atât de bogată în lacuri şi bălţi. O grămadă de iazuri au fost secate şi date unei agriculturi proaste. In ce priveşte puterea rasei, de asemeni nu s’a făcut nimic. Şcoala noastră este abstractă, formală, proastă, paralizantă. Acesta este adevărul. Dar sufletul românului reprezintă o valoare şi o energie neîntrebuinţată până acum. Pământul este pe trei sferturi nefolosit, iar poporul abia este întrebuinţat la opera pozitivă. S’a făcut o operaţie financiară grăbită şi stângace. Avem un sistem de impozite împrumutat şi mijloace de încasare primitive. Toate acestea nu pot fi schimbate într’un an. Aşa se explică încurcătura momentană a statului în ce priveşte salariile. Soluţia nu poate fi căutată in împrumuturi şi în cerşetorie, ci numai în sufletul nostru însuşi. Situaţia se va îndrepta cu ajutorul oamenilor cu suflet tare, care vor şti să biruiască vremurile. Aniversarea societăţii „Tirul“ Societatea română de arme, gimnastică, dare la semn şi înot, „Tirul“ a împlinit, anul acesta, 66 de ani de rodnică existenţă. Ea şi-a serbat acest rar eveniment printr-un impunător festival sportiv, în sala Teatrului „Regina Maria“, dri dimineaţă. A urmat promovarea elevilor şi împărţirea premiilor. Juriul compus din d-nii Cesar Th. Pascu, Dim. Dimitriu, Dim. Ionescu, Theodor Georgescu şi Alex. Crăciunescu, au urmărit de aproape producţiile fiecărei clase. Programul sportiv s-a început cu exerciţiile de bare, prezintate de profesorul N. Scurtu, un vechiu şi desăvârşit barist. Eleganţa cu care elevii clasei de baie, Dr. Georgescu, Poloni I., Moldoveanu Anton şi Georgescu Tănase au executat mişcările, s-a remarcat în chip deosebit iar exerciţiile profesorului au stârnit entuziasm în public. A urmat clasa de arme a profesorului Cioroianu, care a prezentat pe micii Lucia Scurtu şi Granas în exhibiţiuni de scrimă cu floreta, foarte bine reuşite. Apoi, două asalturi cu spada între Mihăescu Nic. şi Belina Petre, între I. Mateescu şi inginer I. Guţu şi în fine asaltul cu sabia dintre inginerul I. Guţu şi P. Belina, a scos în evidenţă superioritatea acestui clasic sport, atât de complect prin eleganţa şi supleţa lui. Urmează clasa de gimnastică suedeză a profesorului N. Şerbănescu, care prin exerciţii de ordine, executate cu mlădiere şi preciziune şi prin piramidele îndrăsneţe, arată progresele realizate pe acest tărâm. Defilarea demnă şi ireproşabilă a celor 24 elevi ai clasei, a dovedit utilitatea acestui mijloc de desvoltare fizică. Vine clasa de acrobaţie, condusă de acelaş profesor. Fac senzaţie exerciţiile de echilibru şi salturi ale absolventului Petrescu şi micul său fiu Ionel, în vârstă de 9 ani şi cele executate de elevii Manase Iuliu şi Niculescu Teodor. Petre Popp, elev al secţiei de înot, artist la teatrul „Regina Maria“ declamat versuri. După aceasta apar elevii clasei , greutăţi şi lupte greco-romane număr de 15, încep luptele greco-romane conduse de profesorul N. Şerbănescu. Au luptat Gr. Furtună (75 kgr.) , Gh. Armanca (77 kgr.). După o sucesiune de figuri de fond, Furtun pune adversarul cu spatele la pământ, după 6 minute. Marin Dinulescu (64 kgr) luptă i Gh. Ancuţa (66 kgr.). După 6 minte, printr’un reuşit tur de bre Dinulescu îşi învinge adversarul. Virgil Ionescu (70 kgr.) luptă i V. Săvescu (77 kgr.). Lupta rămâi nedecisă. Aurel Irim (90 kgr) care a prvocat pe toţi luptători la un mare oferind un premiu de 5.000 lei cel care-l va învinge, a făcut timp 15 minute cu V. Vasilescu (85 kg) demonstraţiuni clasice de lupte. Serbarea ia sfârşit prin prezentarea clasei de box, a profesorul Chirilă Dan. Mihai Covaci în exhibiţie cu Coru Dabija şi Nelu Oprescu in acea Ion Gorun au dovedit deosebite calităţi de profesionişti. D. preşedinte Cesar Th. Pasc printr’o caldă cuvântare a rezum toată activitatea Societăţei de la înfiinţarea ei şi rezultatele obţinut păşind cu mândrie la realizarea dealului propus de iniţiatorii de cam 66 ani, întărirea fizică a cei ce mâine vor străjui tronul și hotrele. Serbarea s-a sfârșit la orele 13. Statelei unite şi conferinţa dezarmării GENEVA, 29. (Rador). — D: cercurile Societăţii Naţiunili se declară că Statele Unite fi demersuri la Geneva pentru deliberările conferinţei dezamărei să se continuie fără întrerupere până ce se va ajuni la un rezultat definitiv.