Dimineaţa, iunie 1932 (Anul 28, nr. 9134-9161)

1932-06-01 / nr. 9134

Miercuri 1 Iunie 1932 Universitatea clujană ameninţată să-ş­i închidă porţile Sâmbătă după amiază, studenţii Universităţi din Cluj au organizat o mare Întrunire de protest contra nepăsării pe care guvernul o arată faţă de acea Universitate. Din cuvântările rostite de repre­zentanţii tuturor facultăţilor, reiese că subvenţiile înscrise in buget pen­­tru întreţinerea laboratoriilor şi a sălilor de curs, n’au fost achitate nici până astăzi, aşa că Universita­tea clujană este ameninţată să-şi închidă porţile. Toţi oratorii au protestat în ter­meni extrem de vehemenţi contra acestei nepăsări a guvernului faţă de unul din cele mai importante locaşuri de cultură din ţară. Ei au arătat că se face o mare nedreptate universităţii din Cluj, deoarece, pe când universităţilor din Bucureşti şi Iaşi li s’au plătit subvenţiile ne­cesare, celei din Cluj nu i s’a dat anul acesta nimic, laboratoriile şi clinicile ei n’au obţinut nici o îm­bunătăţire de zece ani încoace, iar în lunile de iarnă, sălile de curs au fost lăsate fără foc, deşi guvernul a avut bani pentru Jockey-Club, pentru „excursii de agrement“ şi pentru alte cheltueli inutile cari puteau foarte bine lipsi. Studenţii au votat apoi o moţiune prin care fac un vibrant apel la rege şi la guvern pentru salvarea Universităţii din Cluj. Este regretabil că guvernu­l pro­vocat prin nepăsarea sa o asemenea manifestare. Cuvintele şi amenin­ţările ce s’au rostit acolo sunt, de­sigur, de o gravitate excepţională, dar ele au scuza exasperării şi sunt cauzate de nepăsarea vinovată a guvernului. Pentru ca studenţimea să nu se coboare în stradă, cum s’a spus la Cluj, guvernul e dator ca cel puţin acum, în ceasul al 12-lea să-i înţe­­leagă situaţia, şi să ia măsurile grabnice impuse de împrejurări. Orice economii sunt admisibile, a­­fară de ana. Căci universitatea clu­jană are şi alte raţiuni decât cele de instrucţie propriu zisă, cari-i dau dreptul la solicitudinea specială a conducătorilor ţării Am mai auzit, ori am mai văzut eu aceasta cândva* Iată reflecţia pe care cineva o face cetind romanul d-lui Dauş, „ASFINŢIT DE OAMENI". Reflec­ţie care dacă pune în cumpănă ori­ginalitatea lucrării, nu-i ştirbeşte valoarea. Dimpotrivă. Senzaţia de a fi cunoscut perso­­nagiile înseamnă că autorul şi-a co­piat acele personagii de pe modele vii şi, aci e meritul, interesante. Ele au trecut pe lângă noi de atâ­­tea ori, diluate însă în pulsaţia i­­mensă a vieţii. Trebue să-ţi stră­muţi închipuirea în mediul conden­sat al provinciei, unde activitatea aceloraşi elemente constituind miş­carea de pretutindeni, sunt adunate într’un spaţiu restrâns, de unde ob­servatorul le detaşează ca dintr’o panoplie- Talentul d-lui Dauş i-a înlesnit putinţa ca in patru sute de pagini să orânduiască o societate întreagă într’o galerie de portrete admirabil conturate, procurându-ţi, cum rare­ori s’a reuşit, fiorul reali­tăţii. Planuri de reformă a învăţământului Ce urmăreşte d. Ior­ga In conferinţa pe care a ţinut-o ori la Radio, d. prof. Iorga a atins — foarte tangenţial, e drept, dar îndeajuns de vizibil, — chestiunea şcoalei şi a bisericii în Stat. Sunt indicii că, în ce priveşte şcoala, guvernul pregăteşte o mare reformă în partea care interesează administraţia ei. E vorba să se des­fiinţeze toate şcolile scundare crea­te în târguri şi pe alocurea chiar în sate, subt cuvânt că vor fi între­ţinute de cetăţeni (comitetele şcola­re), pentru ca apoi ele să fie trecute în buget prin stăruinţa binevoitoa­re a oamenilor zilei. S-a ajuns în chipul acesta la o inflaţie de şcoli pe care bugetul n'ar mai putea-o suporta. Se vor desfiinţa, de asemenea, toate clasele divizionare, devenite extrem de numeroase mai ales în centrele mari, prn stăruinţa, de astă dată, a membrilor corpului didac­tic, care-şi sporeau astfel orele de curs şi, prin urmare, veniturile. Se vor desfiinţa apoi acele pos­turi din învăţământul primar, cre­­iate prin grija unora de a-şi căpătui partizanii, posturi cari funcţionează cu oameni fără nici o pregătire şi fără nici o carte (nenormalişti), şi cari n’au la cursuri decât 4—5 elevi. Cazuri de acestea sunt nume­roase în judeţele din Muntenia şi Basarabia. Teleormanul, în special, ţine recordul şcolilor fără elevi, dar cu dascăli cari au aceiaşi pre­gătire ca şi elevii­In fine, proectul va prevedea des­fiinţarea unui mare număr de licee şi gimnazii chiar din oraşele mari, pentru a stăvili, cel puţin pentru un timp, marele exod de „cărturari" cari iau diplome spre a deveni a­­poi bugetivori. Un prim pas în această direcţie, va fi desfiinţarea clasei întâi înce­pând chiar din toamna asta, la multe din liceele şi gimnaziile so­cotite inutile. Administraţia învăţământului şco­lar va­­ şi ea simţitor simplificată, prin suprimarea numeroaselor pos­turi de revizori şi subrevizori, ins­pectori, inspectori generali şi sub­­inspectori, etc., precum şi prin des­fiinţarea burselor şi­ a căminelor, cari au dus în România la rezultate exact contrarii decât cele urmărite. Statul intretine elevi ca să creieze, nu forte vii, capabile să-şi câştige existenta prin mijloacele culturii, ci simpli postulanti la slujbele plătite din bugetul statului. * In ce priveşte biserica de stat, se pare că guvernul este preocupat să caute mijlocul de a se libera, cel puţin în parte, de obligaţiunile bă­neşti faţă de cultul oficial. D. Iorga a făcut în conferinţa sa de om­ o vagă aluzie la această problemă. ★ JW—SCiul U­ffli Examenele de capacitate la şcoalele normale La 5 iunie va începe examenul de capacitate la şcoalele normale din întreag­ară. Ministerul instrucţiunii face cu­noscut ca la acste examene sunt a­­duse următoarele categorii de can­didaţi : Absolvenţii clasei a 7-a normală, cei căzuţi de două ori în sesiunea trecută; învăţătorii ajutori cari fac dovada că au funcţionat cu acest titlu un an în învăţământul pri­mar; cei căzuţi de trei ori la exa­menul de capacitate şi licenţiaţii în litere ştiinţe cu practică în învă­ţământul primar şi care prezintă ordine speciale din partea ministe­rului. POVESTEA „PRIMEI ŞOFEUZE Lămuririle d-lui dr. Georoceanu din Craiova In ziarul nostru s’a relatat cazul „primei femei şofeur“ din Capitală,, care s’a prezentat drept soţia doc­torului Georoceanu din Craiova şi povestind, reporterului nostru, o se­rie de romantice episoade ca fiind viaţa ei din ultimii ani. Or, d. dr. Georoceanu ne trimite o scrisoare din care extragem ur­mătoarele lămuriri: * „Această Sevastiţa de la volan, despre care se pomeneşte, a fost so­ţie de plutonier, de care omul a di­vorţat, iar in prezent, fără să aibă vreo legătură cu doctorul N. Geo­roceanu, din Craiova, se numeşte Sevastiţa Dumitrescu, fiica moaşei Elena Dumitrescu, ţiitoare de chioşc de tutun, în piaţă, pe timpul când nu se găsea de moşii. Se mai afirmă că d-na care-şi dă numele fals de d-na dr. N. Georoceanu, este pro­prietara unei moşii în Dolj. Sau este vre-o greşală de tipar, sau s’a făcut confuzie între moşie şi moşii din Dolj, fiindcă numita n’are nici o palmă de pământ. „N’am dat nici o autorizaţie, de a fi prima femee şofeul d-nei Sevas­tiţa Dumitrescu, căci n’am avut nici un drept. Poate în linişte să se urce d-na Sevastiţa Dumitrescu la volan, să-şi exercite meseria şi chiar „prioritatea fizică“, fără a se servi însă de numele meu şi a insinua că, fiind înglodat în datorii, eu aş fi trimis-o la Bucureşti să-şi facă a­­pariţia printre şofe­ri. Aceste im­putări neadevărate găsesc că lovesc în demnitatea şi prestigiul meu de om, medic şi funcţionar public“. D. dr. Georoceanu ne mai face cunoscut că s’a adresat parchetu­lui contra d-nei Sevastiţa Dumitre­scu, care s’a dat drept soţia d-sale. Curiozităţi din lumea largă La Lordra s’a introdus obiceiul, cu prilejul mare­lor călduri de acum, ca femeile să plece după cumpărături, în costume de ștrand Se ştie că, în ce priveşte analfabe­tismul, România stabileşte un trist re­cord. Deşi frecvenţa şcolii primare e obligatorie, măsura există mai mult pe hârtie şi pe aceste vremuri de criză şi mizerie îngrozitoare, nu e de mirare că mulţi părinţi săraci preferă să-şi lase copiii neştiutori de carte, decât să-i vadă îngheţând în toiul iernii, des­culţi şi goi în drum spre şcoală. In special fetele sunt lăsate acasă, ca să vază de gospodărie şi să îngri­jească de frăţiori, socotindu-se, în mod eronat că pentru o fată înseamnă, un lux de prisos să pătrundă taina slovei. Din fetele de la ţară care vin la o­­raş „să se bage la stăpân“ prea pu­ţine sunt ştiutoare de carte, fie că n’au fost trimise de fel la şcoală, în sat la ele, fie că au uitat de mult ce brumă au apucat să înveţe în clasă. De obiceiu, pomenind de analfabe­tismul din România, constatăm faptul şi ridicăm din umeri: Ei da, aşa-i, dar ce să-i faci? S’au găsit femei inimoase, care să nu se mărginească la întocmirea de tabele statistice, rostire de discursuri şi proteste sterile, ci rare să remedieze răul, înfiinţând in Capitală o şcoală pentru analfabete, dela unspreze ani in sus. Şcoala e situată în centru, deci accesibilă tuturor elevelor; cursurile sunt gratuite şi funcţionează de la 1 Iunie la 1 Septembrie, la orele cele mai potrivite — între 6—8 seara. Oricine are în serviciul său, fie şi temporar (muncitoare cu ziua, spălă­torese, etc.) o femeie neştiutoare de carte ar trebui să-i atragă atenţia a­­supra şcolii nou înfiinţată şi avanta­­giile ce prezintă. Orice stăpân con­ştient are datoria morală de a în­demna slujnica analfabetă să frequen­­teze aceste cursuri şi — bine­înţeles — să-şi dea libere acele ore, pentru cul­tura ei. Dar chiar dacă anul acesta şcoala va avea puţine eleve, realizarea în sine e îmbucurătoare şi nu ne îndoim de succesul ei treptat. Lupta împotriva inculturei şi a analfabetismului nu se duce cu vorbe, ci cu fapte — ca aceea din str. Biserica Enei. Se cuvine toată lauda femeilor, care nu pregetă să-şi jertfească câteva ore pe zi, în toiul verii, pentru a duce făclia culturei tot mai departe, luminând cu forţa cuvân­tului scris şi cetit minţile ce zac în beznă. DE-AIUREA ŞI DE AICI Lupta împotriva analfabetismului E. MARGHITA Umbrii­ păcii Am vorbit la timp despre timbrul păcii, care se va emite în Franţa. El nu va fi însă primul de acest fel. A mai fost un timbru întrebuinţat între 1877 şi 1900, care reprezenta comerţul şi pacea unindu-se şi dom­nind peste lume. Timbrul a fost pro­pus în 1875 şi executat, după cum am spus, în 1877. In proectul ini­ţial, chipul simbolic de pe vignetă, înfăţişat cu un sceptru, ţinea în mână o ramură de măslin. In 1894 s’a emis alt proect de timbru, care a fost utilizat, apoi pentru Indochina, cu unele retuşări. El reprezenta o femeie, sprijinită pe un paloş, ţinând cu stânga o creangă a copacului simbolic, de altfel cu prea puţine frunze, şi lip­site de roade. Să fi fost oare o aluzie dureroasă la ce avea să fie pacea ? Feminitatea eroinei văzduhului Cei care au văzut pe Amelia Ear­­hart scoborând din avion, după zbo­rul ei, devenit istoric, cu greu au re­cunoscut-o întâlnind-o din nou in capitala Angliei. Abandonase ţinuta sportivă, ţinuta de călărie şi vesto­nul de golf, de piele. Pe buclele ei blonde purta o pălăriuţă albastră, în mâinile înmănuşate şi ele cu al­bastru, o poşetă care conţinea pu­dră şi ruj. Doi trandafiri îi împo­dobeau tailleur-ul bleu. Pantofii a­­sortaţi la toaletă, un ciorap de mă­tase îi modela piciorul. Dar această îmbrăcăminte era de împrumut, după cum împrumutase şi cămaşa de noapte, cerută pe cale telegrafică lady-ei Astor Înainte de a părăsi Irlanda în drum spre Lon­dra. De îndată ce sosi în Capitală Mis­sis Earhart, în picioare la ora 7 di­mineaţă, întreprinse altă expediţie, mai puţin importantă decât traver­sarea solitară a Atlanticului, dar destul de interesantă,—prin elegan­tele magazine din Westend. Faptul că miss Earhart e un ex­celent pilot n’o împedică să fie fe­meie: i-au trebuit trei ceasuri, pen­tru a-și alege toaletele: două tail­­leuri, o rochie de după armată. Una de seară, pantofi, pălării, eșarfe, a­­sortate, etc. — „Sunt înaltă“ explică ea şi mi-a fost greu să găsesc ceva pe măsura mea. Toată lumea care cunoaşte pe a­­viatoare, laudă surâsul ei atât de femenin, manierele ei distinse şi a­­mabilitatea ei, care îi fac numeroşi prieteni, oriunde se află. s­tele republicii I , v­I ,Criza din Franţa: Herriot şi Tardieu, eşind de la bill Apeverul Uîsist de la o audienţă c­astnă avută la preşedin­ DIMINEAȚA Cadoul fordul Rossberry lui Mussolini Englezul Roseberry a făcut ca­dou lui Mussolini, prin mijlocirea ambasadei Angliei la Roma, vila lui dela Neapole, situată la capul Pau­­silipe. E o vilă de care se leagă im­portante amintiri istorice și e așe­zată în mijlocul unui parc superb. E situată într’un punct extrem de pitoresc al golfului din Neapole și clasată monument istoric. Mijloace cosmetice acum cinci mii de ani Săpăturile cari se fac actualmen­te în Mesopotamia, în Ur, scot la iveală şi metodele întrebuinţate a­­cum cinci milenii de sexul slab, pentru ca reprezentantele lui să fie sau să pară frumoase. Sunt în spe­cial interesante cosmeticele între­buinţate de regina Scubad, cerceta­te de Graham. Creioanele pentru sprâncene şi roşul de buze conţineau mari can­tităţi de plumb dăunător sănătăţii, după părerile medicilor de acum. Se utiliza de asemeni un lut albăstriu pentru scopuri cosmetice. Culoarea albastră provine probabil din tur­­chize pulverizate. O pudră neagră, asemănătoare cu antimoniul, conţi­nea cantităţi mari de masgan şi plumb, amestecate cu cupru, şi alte componente, între care probabil şi piatră de turchiz sfărâmată. Plum­bul şi carbonatul de calciu au fost probabil intenţionat amestecate. Oxidele de plumb, în legătură cu celelalte minerale, dând nuanţe de maro, roşi şi purpură, se pare că pe vremea aceea mijloacele cosmetice cereau un studiu special şi erau mai ample decât cele de acum, care se mărginesc la roşu şi negru. Tigrul în avion Un avion de pasageri care par­curge distanţa Ostende-Londra, a a­­vut zilele acestea pe bord un pasa­ger ciudat, un tigru cu paznicul său. Shango, acesta e numele fiarei în vârstă de 11 luni, a fost achiziţio­nat pentru un circ englez. Pentru a transporta acest pasa­ger, s-a construit o cușcă specială din lemn de stejar, gratii de fier și grilajul de sârmă. La aterizare, paz­nicul a fost găsit, spre spaima tu­turora, în cușcă alături de sălbăti­ciune. Ce se întâmplase? Paznicul po­vesti pe scurt: — „Shango e favoritul meu, l’am crescut de mic cu biberonul; deobi­­cei se plimbă pe stradă cu mine, legat de un lanț de fier. La plecare toate mergeau bine dar când avio­nul a început să se clatine în văz­duh, Shango deveni foarte agitat şi într’o clipă de neatenţie din partea mea, a reuşit să tragă în lături cu laba, cârligul cuştei. Făcu încerca­rea să se ia la trântă cu mine, cum era obişnuit. Am încercat să-l li­niştesc, dar zguduirile avionului îi sporeau nervozitatea din ce în ce, şi nu mai rămase altceva de făcut, de­cât să-l ademenesc iarăşi în cuşcă, unde m’am încuiat cu ei, spre a e­­vita o nenorocire. Remediu contra răului de văzduh In contra răului de mare au fost încercate felurite mijloace cu mai mult sau mai puţin succes. Iată ce sfătueşte ce­rul Ferguson, examina­torul piloţilor americani, pe toţi a­­cei cari întreprind călătorii aerie­ne, spre a fi feriţi de răul văzduhu­lui, echivalentul răului de mare. Pasagerii să mănânce mult şi des, şi anume câte o masă la trei ore şi jumătate de zbor. Metoda a fost în­trebuinţată cu succes pe liniile ae­riene americane. Pe linia Chicago, călătorii sunt treziţi la ora 1 şi ju­mătate noaptea spre a li se servi masa şi mănâncă din nou la ora 5 dimineaţa când schimbă avionul Meniul e compus din fructe, supă salată, sandvici, cafea cu lapte şi pui. De altfel răul de văzduh nu prea face ravagii în America, căci din 45.000 călători transportaţi în şase luni de o companie, doar cinci la sută au fost bolnavi Club de foot-ball femenin Intr’un oraș mai mare din apu­sul Germaniei, s’a constituit acum câtăva vreme un club femenin pen­tru sportul de foot-ball. E un sport care nu prea cadrează cu „feminitatea“ sportivelor, dar in ziua de astăzi ne-am deprins să vedem femeile exercitând orice sport, așa încât în ciuda atacurilor ce le suferă clubul din partea băr­baţilor, probabil că se va menţine. Pagina 3-a Balonul lui Piccard va porni spre cer Prof. Piccard se va ridica iar în stratosferă, cu toate desminţirile date de el însuşi, timp de luni de zile. Familia lui nu se opune la ple­care, având deplina siguranţă a reuşitei zborului, cum a avut şi a­­nul trecut. Agenţiile telegrafice şi presa vor avea de lucru în vacanţă, graţie lui Piccard. O călătorie în stratosferă nu este un voiaj banal. In plus, se vor face cercetări de cel mai mare interes pentru ştiinţă. Prima ascensiune, deşi glorioasă şi plină de învăţăminte, n’a dat rezultatele aşteptate, din cauza u­­nor întâmplări neprevăzute precum ruperea funiei supapei de evacua­re a hidrogenului, spargerea unui baragraf şi altele cunoscute de ci­titori. De aceia se impunea de la sine o a doua ascensiune în condiţiuni mai bune, pentru ca savanţii să poa­tă lucra în voie în laboratorul trans­portat în cer, fără a trece prin e­­moţii romantice şi a avea teama să-şi găsească din clipă în clipă moartea în stratosferă. UN LOC DE LEST VOR LUA UN METEOROLOG La 27 Mai 1931 balonul F. N. R. S. a ridicat la 15.850 metri — după ba­rograma omologată de Aero­clubul elveţian — o gondolă-laborator cu doi oameni de ştiinţă şi câteva sute kg. lest. F. N. R. S. a trebuit să susţină in stratosferă, la o presiune de numai a zecea parte dintr'o atmosferă, pe­ste o jumătate tonă praf de plumb ce n’a putut fi aruncat în urma de­fectării ventilului. Lestul a folosit la coborîrea balonului după apusul soarelui, când hidrogenul a început să-şi micşoreze volumul. In Iunie 1932 va avea loc probabil a doua ascensiune. De astă dată se va lua lest mai puţin, fiind un non-sens a căra sute kg. balast în­tr’un mediu gazos de o densitate in­fimă. In schimb diferenţa de greu­tate va permite îmbarcarea unui al treilea savant. E vorba de emi­nentul fizician şi meteorolog Cosy­­nos, unul din prietenii prof. Pic­card. CUM VOR LUCRA SAVANȚII? Munca în trei va fi mai bine re­partizată. Piccard va fi pilotul balonului. El e considerat ca cel mai bun astro­naut contemporan având la activul său 12 ascensiuni de antrenament cu baloane libere şi experienţa as­­censiunei de la 27 Mai 1931. Kipfer e specialist în a face at­mosferă, în înţelesul strict al cu­vântului, ştiind să manevreze cu di­băcie aparatele emanatoare de aer artificial şi cele de absorbiţie a bio­xidului de carbon. Cosy­nos va fi fizicianul şi meteo­­rologistul aerostatului, neavând altă grijă decât să supravegheze a­­paratele acestui laborator inter­­astral. L. F. D. prof. N. Iorga despre criză Conferinţa ţinută la Radio B. prim minist­r­a N. Iorga a vor­bit aseară la Radio, despre situaţia generală a ţării. D. Iorga a arătat că dacă a pri­mit însărcinarea de a forma guver­nul, acum un an, a fost numai pen­­tru că are o încredere neştirbită în însuşirile poporului românesc. Po­porul acesta este capabil să biruias­că toate crizele. Pesimismul ar fi îndreptăţit nu­mai dacă pământul ar fi dat tot ceea ce putea da, iar omul şi-ar fi depus toate silinţele, şi totul ar fi fost în zadar. La noi este o criză de stat. Acea­sta din cauză că Statul a încercat prea mult. El vrea să se ocupe de toate, dar nu s’a îngrijit să crească o societate devotată faţă de dânsul. Situaţia se va ameliora prin a­­ceia că statul va trebui înlăturat de acolo de unde n’are ce căuta. Locul lui trebue să-l ia societatea. Nu se poate vorbi despre stoarce­rea pământului românesc. Posibili­tăţile ţârii noastre sunt nesfârşite. Aşteptăm numai o muncă raţională, care din nenorocire nu vine. D. Iorga dă ca exemplu lipea de peşte într’o ţară atât de bogată în lacuri şi bălţi. O grămadă de iazuri au fost secate şi date unei agricul­turi proaste. In ce priveşte puterea rasei, de a­­semeni nu s’a făcut nimic. Şcoala noastră este abstractă, formală, proastă, paralizantă. Acesta este ade­vărul. Dar sufletul românului re­prezintă o valoare şi o energie ne­întrebuinţată până acum. Pământul este pe trei sferturi ne­folosit, iar poporul abia este între­buinţat la opera pozitivă. S’a făcut o operaţie financiară grăbită şi stângace. Avem un sistem de impo­zite împrumutat şi mijloace de în­casare primitive. Toate acestea nu pot fi schimbate într’un an. Aşa se explică încurcătura momentană a statului în ce priveşte salariile. Soluţia nu poate fi căutată in împrumuturi şi în cerşetorie, ci nu­mai în sufletul nostru însuşi. Situaţia se va îndrepta cu ajuto­rul oamenilor cu suflet tare, care vor şti să biruiască vremurile. Aniversarea so­cietăţii „Tirul“ Societatea română de arme, gim­nastică, dare la semn şi înot, „Tirul“ a împlinit, anul acesta, 66 de ani de rodnică existenţă. Ea şi-a serbat acest rar eveniment printr-un impunător festival spor­tiv, în sala Teatrului „Regina Ma­ria“, dri dimineaţă. A urmat pro­movarea elevilor şi împărţirea pre­miilor. Juriul compus din d-nii Cesar Th. Pascu, Dim. Dimitriu, Dim. Ionescu, Theodor Georgescu şi Alex. Crăciu­­nescu, au urmărit de aproape pro­ducţiile fiecărei clase. Programul sportiv s-a început cu exerciţiile de bare, prezintate de profesorul N. Scurtu, un vechiu şi desăvârşit barist. Eleganţa cu care elevii clasei de baie, Dr. Georgescu, Poloni I., Mol­­doveanu Anton şi Georgescu Tănase au executat mişcările, s-a remarcat în chip deosebit iar exerciţiile pro­fesorului au stârnit entuziasm în public. A urmat clasa de arme a profe­sorului Cioroianu, care a prezentat pe micii Lucia Scurtu şi Granas în exhibiţiuni de scrimă cu floreta, foar­te bine reuşite. Apoi, două asalturi cu spada între Mihăescu Nic. şi Be­­lina Petre, între I. Mateescu şi ingi­ner I. Guţu şi în fine asaltul cu sabia dintre inginerul I. Guţu şi P. Belina, a scos în evidenţă superio­ritatea acestui clasic sport, atât de complect prin eleganţa şi supleţa lui. Urmează clasa de gimnastică sue­deză a profesorului N. Şerbănescu, care prin exerciţii de ordine, exe­cutate cu mlădiere şi preciziune şi prin piramidele îndrăsneţe, arată progresele realizate pe acest tă­râm. Defilarea demnă şi ireproşa­bilă a celor 24 elevi ai clasei, a do­vedit utilitatea acestui mijloc de desvoltare fizică. Vine clasa de acrobaţie, condusă de acelaş profesor. Fac senzaţie exerciţiile de echili­bru şi salturi ale absolventului Pe­­trescu şi micul său fiu Ionel, în vârstă de 9 ani şi cele executate de elevii Manase Iuliu şi Niculescu Teodor. Petre Popp, elev al secţiei de înot, artist la teatrul „Regina Maria“ declamat versuri. După aceasta apar elevii clasei , greutăţi şi lupte greco-romane număr de 15, încep luptele greco-romane con­duse de profesorul N. Şerbănescu. Au luptat Gr. Furtună (75 kgr.) , Gh. Armanca (77 kgr.). După o su­cesiune de figuri de fond, Furtun pune adversarul cu spatele la pă­mânt, după 6 minute. Marin Dinulescu (64 kgr) luptă i Gh. Ancuţa (66 kgr.). După 6 m­inte, printr’un reuşit tur de bre Dinulescu îşi învinge adversarul. Virgil Ionescu (70 kgr.) luptă i V. Săvescu (77 kgr.). Lupta rămâi nedecisă. Aurel Irim (90 kgr) care a pr­vocat pe toţi luptători la un mare oferind un premiu de 5.000 lei cel care-l va învinge, a făcut timp­­ 15 minute cu V. Vasilescu (85 kg) demonstraţiuni clasice de lupte. Serbarea ia sfârşit prin prezen­tarea clasei de box, a profesorul Chirilă Dan. Mihai Covaci în exhibiţie cu Coru Dabija şi Nelu Oprescu in acea­­ Ion Gorun au dovedit deosebite ca­lităţi de profesionişti. D. preşedinte Cesar Th. Pasc printr’o caldă cuvântare a rezum toată activitatea Societăţei de la în­fiinţarea ei şi rezultatele obţinut păşind cu mândrie la realizarea dealului propus de iniţiatorii de cam 66 ani, întărirea fizică a cei ce mâine vor străjui tronul și hot­rele. Serbarea s-a sfârșit la orele 13. Statele­i unite şi confe­rinţa dezarmării GENEVA, 29. (Rador). — D: cercurile Societăţii Naţiunili se declară că Statele Unite fi demersuri la Geneva pentru­­ deliberările conferinţei deza­mărei să se continuie fără în­trerupere până ce se va ajuni la un rezultat definitiv.

Next